Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 1408/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1408/
Ședința publică de la 11 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Ștefăniță
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta AGENTIA JUDEȚEANA PENTRU OCUPAREA FORTEI DE MUNCA, împotriva sentinței civile nr. 1231/13.08.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 29 octombrie 2009,când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi,acre face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data 4 2009, apoi pentru azi 11 2009.
CURTEA
Constată că, prin sentința civilă nr. 1231/M/2009, Tribunalul Brașova admis contestația formulată de contestatoarea, domiciliată în în contradictoriu cu intimata AJOFM B și a anulat Decizia de impunere nr. 22618/03.11.2008 emisă de intimată AJOFM B, cu obligarea acesteia la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, către contestatoare.
Pentru pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Decizia nr. 22618/03.11.2008 intimata AJOFM a dispus imputarea sumei de 1290 lei cu titlu de debit către contestatoare, motivat de faptul că începând cu data de 30.05.2008 a încasat indemnizație de șomaj în mod necuvenit.
Din conținutul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei rezultă că reclamanta s-a adresat AJOFM B, pentru acordarea indemnizației de șomaj, la data încetării raporturilor de muncă, astfel cum prevăd dispozițiile legale în materie, cererea acesteia fiind înregistrată la societatea intimată la data de 12.06.2008.( fila 18 dosar). Ștampila cu mențiunea "bun de plată" poartă data de 30.07.2008 - aceasta fiind așadar data la care au fost terminate verificările privind dosarul depus de reclamantă.
Faptul că aceasta a depus ulterior cererii de acordarea indemnizației de șomaj - două adeverințe din care rezulta că mențiunile efectuate în carnetul său de muncă pot fi modificate și vor produce efecte asupra datei pensionării - nu poate conduce la concluzia că reclamanta ar avea vreo culpă în prezentarea situației de fapt cu consecințe negative asupra încasării indemnizației de șomaj.
Instanța de fond a constatat că una dintre adeverințe respectiv cea cu numărul 177/09.04.2008 ( fila 35 dosar) a fost depusă de reclamantă la ALOFM - punct local la data de 06.07.2008 iar cealaltă adeverință cu numărul 581/09.04.2008 a fost depusă la același punct de lucru la data de 10.07.2008, deci anterior formulării cererii pentru acordarea indemnizației de șomaj -(cererea purtând data de 12.07.2008) și anterior aprobării dosarului pentru acordarea indemnizației de șomaj.
Susținerile intimatei în sensul că aceste cereri au fost depuse de către reclamantă pe rând, mai întâi la punctul din apoi trimise la AJOFM și pentru acest motiv nu au fost avute în vedere la analiza dosarului depus de reclamantă, nu au fost primite de instanță.
S-a constatat că de la data depunerii celor două adeverințe (6 și 10 iulie 2008) și până la data când cererea reclamantei a fost aprobată ( 30 iulie 2008), funcționarii AJOFM B aveau timpul material necesar și posibilitatea de a efectua verificări temeinice ale dosarului reclamantei cu privire la data de la care aceasta ar fi îndeplinit condițiile de acordarea pensiei pentru limită de vârstă.
Faptul că aceste verificări nu au fost efectuate nu poate fi imputabil reclamantei. Mai mult, cererea de acordare a indemnizației de șomaj a fost depusă în condiții legale, reclamanta nefiind în măsură de a aprecia asupra dispozițiilor legale aplicabile sau asupra îndeplinirii condițiilor de pensionare ori șomaj.
În ceea ce privește declarația pe proprie răspundere ( fila 33 dosar), prin care reclamanta arată că nu deține înscrisuri care să aducă modificări în mențiunile din carnetul său de muncă, instanța constată că aceasta este datată - 12.07.2008 - la data depunerii cererii de acordare a indemnizației de șomaj - astfel încât cele declarate pe proprie răspundere corespund realității, adeverințele respective fiind deja depuse la AJOFM la momentul la care a fost dată declarația pe proprie răspundere.
Instanța a constatat că și sub acest aspect susținerile intimatei sunt lipsite de suport real, motiv pentru care a apreciat contestația ca fiind întemeiată.
De asemenea nu poate fi sancționată o persoană atât de - cu lipsirea oricărui mijloc de subzistență pentru o perioadă de mai mult de trei luni - în condițiile în care drepturile la pensie erau recunoscute de la data de 22.09.2008 - din motive care nu îi sunt imputabile.
Împotriva hotărârii tribunalului a formulat recurs pârâta AJOFM, iar prin motivele de recurs soluția atacată este criticată pentru greșita reținere a stării de fapt și interpretarea eronată a dispozițiilor legale aplicabile.
Astfel, instanța de fond nu a observat că dreptul la pensie și dreptul la indemnizația de șomaj sunt drepturi distincte reglementate de acte normative diferite și nici o dispoziție legală din legislația României nu prevede că o persoană trebuie să beneficieze de indemnizația de șomaj până la data emiterii deciziei de pensionare
Totodată, se arată că dispozițiile art. 34 al. 1 lit. c din Legea 76/2002 care prevăd că indemnizația de șomaj la data îndeplinirii condițiilor de pensionare nu suportă alte interpretări.
În fapt, din probele administrate în cauză rezultă că la data stabilirii dreptului la indemnizația de șomaj, respectiv 12.06.2008, din actele depuse de contestatoare a rezultat că aceasta desfășurase activ 100% în grupa -a II-a de muncă în perioada 01.09.1975 - 31.03.2001( 25 ani, 6 luni și 21 zile ) astfel încât îndeplinea condițiile de pensionare pentru limită de vârstă la data de 22.02.2012.
Ulterior, la data de 6.07.2008, contestatoarea a prezentat documente din care rezultă că în perioada 10.09.10975 - 01.02.1990 ( 14 ani 4 luni și 21 zile), menționată inițial în grupa a II -a de muncă, fusese recunoscută ca fiind lucrată în gr. a I-a de muncă 100% din timp.
Culpa aparține contestatoarei care, deși era în posesia acestor date, a declarat că nu a lucrat în altă perioadă în condiții deosebite sau speciale de muncă.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 44 lit. g din Legea 76/2007, la data îndeplinirii condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă, plata indemnizației de șomaj încetează de drept astfel încât sumele plătite cu acest titlu trebuie recuperate de la persoana vinovată.
După cum a reținut instanța de fond, din probele administrate în cauză rezultă că în cauză culpa stabilirii dreptului la pensie al contestatoarei aparține chiar intimatei recurente AJOFM B întrucât reclamanta a depus adeverințele din care rezultă faptul că a lucrat în grupa I -a de muncă pe parcursul soluționării cererii sale de acordare a indemnizației de șomaj și înainte de soluționarea acestei cereri, astfel încât recurenta prin angajații săi sunt vinovați de emiterea deciziei de acordare a indemnizației de șomaj. Datorită culpei recurentei, reclamantei i s-a răpit posibilitatea de a solicita acordarea pensiei pentru limită de vârstă astfel încât pentru o perioadă mai mare de 3 luni ar însemna să fie lipsită de orice protecție socială.
Potrivit art. 48 din Legea nr. 76/2002, recurenta poate recupera sumele acordate necuvenit cu titlu de indemnizație de șomaj, iar în baza acțiunii în regres reclamanta are dreptul să se îndrepte împotriva persoanei vinovate pentru faptul că a fost lipsită de protecția socială la care era îndreptățită potrivit legii, respectiv dreptul la pensie.
Dispozițiile Legii 76/2002 se completează cu cele ale dreptului comun potrivit cărora, în temeiul art. 998 și 999 Cod civil, cel ce cauzează altuia o pagubă prin fapta sa, chiar prin neglijență, sau prin imprudență, este obligat a suporta prejudiciul cauzat. Întrucât din probele administrate în cauză rezultă în mod evident culpa recurentei în instrumentarea dosarului de acordare a indemnizației de șomaj, iar reclamanta are dreptul la repararea prejudiciului constând în dreptul la pensia care i s-ar fi cuvenit pentru perioada ce face obiectul deciziei de imputare, cauzată prin această culpă de o persoană vinovată, care în speță este chiar recurenta, curtea reține că în mod corect instanța de fond a admis contestația contestatoarei, iar în baza art 312 Cod procedură civilă recursul AJOFM B va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta AJOFM B împotriva sentinței civile nr. 1231/M/2009 a Tribunalului Brașov pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 300 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 11 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red CȘ 13.11.2009
Dact AG 25.11.2009/ 4 ex
Jud fond /S
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță
