Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 141/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 141
Ședința publică de la 13 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Covei
JUDECĂTOR 2: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 3: Tania Țăpurin
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului civil formulat de reclamanții, împotriva deciziei civile nr. 583 din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantele, pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D și ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns intimatele reclamante, intimații pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D și ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, reprezentați de consilier juridic, lipsind recurenții reclamanți și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
Intimata reclamantă, a depus concluzii scrise și a precizat că numele său este și nu.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și constatându-se cauza în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Intimatele reclamante și, având pe r nd cuvântul au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei și menținerea sentinței ca temeinică și legală.
Consilier juridic pentru intimații pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D și ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea deciziei pronunțată de instanța de apel ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului de față:
La data de 1 oct. 2004 s-a înregistrat la Judecătoria Craiova acțiunea formulată de reclamanții, și prin care au chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor, solicitând să fie despăgubiți cu contravaloarea bunurilor care au pierit după preluarea abuzivă a morii proprietatea autorilor lor și până la restituirea acesteia în natură prin sentința civilă nr. 27202/2001, respectiv instalație moară cu valț, marcă internațională, pereche pietre 36 țoli, mașină de curățat, mașină de cernut, presă ulei, compusă din decojitor, valț, presă pompă și prăjitoare.
În motivarea acțiunii au arătat că bunurile menționate mai sus au fost inventariate prin procesul verbal încheiat la data preluării de către stat a morii și au dispărut până la restituirea acesteia în natură.
Pe parcurs, reclamanții și-au precizat acțiunea solicitând obligarea pârâtului la restituirea în natură a bunurilor sau în lipsa acestora, la plata contravalorii lor.
In cauză s-a efectuat o expertiză tehnică de specialitate pentru evaluarea bunurilor solicitate.
Prin sentința civilă nr. 12836/06.12.2005, Judecătoria Craiovaa admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâtul la plata către aceștia a sumei de 53.214 Euro, care reprezintă contravaloarea pieselor de moară individualizate în raportul de expertiză întocmit, care face parte din prezenta hotărâre.
Prima instanță a reținut în raport de starea de fapt stabilită că sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 1 și 6 din Legea 10/2001, măsurile reparatorii cuvenite proprietarilor imobilelor preluate în mod abuziv de stat privind și utilajele și instalațiile preluate odată cu imobilul.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul, solicitând anularea acesteia și trimiterea cauzei pentru competentă soluționare Tribunalului Dolj.
În motivarea apelului a arătat că deoarece instanța de fond a calificat acțiunea ca fiind întemeiată pe dispozițiile Legii 10/2001, competența soluționării acesteia revine tribunalului ca instanță de fond, nu judecătoriei.
Pe lângă necompetența materială s-a invocat în apel și excepțiile lipsei calității sale procesuale pasive și a inadmisibilității cererii.
Intimații, și au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului formulat de pârâtă.
Prin decizia civilă nr. 1380 din 5 decembrie 2006, Tribunalul Dolja admis apelul formulat de pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor, împotriva sentinței civile nr. 12836/2005, a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru nerespectarea principiului contradictorialității care constituie un motiv de ordine publică.
Tribunalul a reținut că în cuprinsul acțiunii introductive, reclamanții au invocat ca și temei al cererii lor art. 468-470 civ. temei juridic care nu a fost modificat pe parcursul judecății, ci dimpotrivă, a fost menținut prin precizarea la acțiune.
Cu toate acestea, sentința apelată indică drept temei al pretențiilor reclamanților art. 1 și 6 din Legea 10/2001.
Astfel, tribunalul a constatat că deși a schimbat în totalitate temeiul juridic invocat de reclamanți în cuprinsul acțiunii introductive, instanța de fond nu a pus în discuția contradictorie a părților temeiul reținut la soluționarea cauzei și care este distinct de cel precizat în acțiune.
S-au dat îndrumări instanței de rejudecare, de a examina și temeinicia excepțiilor invocate, acordând prioritate soluționării excepției necompetenței materiale, în condițiile în care stabilirea corectei competențe este direct dependentă de temeiul juridic ales.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la 8 martie 2007, sub nr-.
La 18 aprilie 2007, reclamanții și au depus la dosar precizări prin care au arătat că bunurile solicitate au intrat în posesia Statului Român pe baza unui titlu nevalabil, considerat prin sentința civilă nr. 27202/17.12.2001 a Judecătoriei Craiova, ca fiind nul, nefiind respectate dispozițiile legale în vigoare la data încheierii lui.
La 21 iunie 2007, reclamanta a depus la dosar cerere prin care a solicitat instanței să precizeze suma la care va fi obligat pârâtul pentru fiecare reclamant în parte.
Prin sentința civilă nr. 10627 din 11 iulie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, s-au respins excepția prescripției dreptului la acțiune, excepția inadmisibilității acțiunii și excepția calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor
S-a admis acțiunea formulat de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor
A fost obligat pârâtul către reclamanții, și la echivalentul în lei la data plății al sumei de 53.214 Euro, care reprezintă contravaloarea pieselor de moară individualizate în raportul de expertiză întocmit de expert în dosarul nr. 21626/01.10.2004.
S-a luat act că reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a calificat acțiunea formulată ca fiind o revendicare mobiliară, acțiune cu caracter real și ca atare imprescriptibilă extinctiv.
Prima instanță a apreciat și faptul că, bunurile a căror revendicare se solicită sunt exceptate de la aplicarea dispozițiilor speciale privind restituirea, prevăzute de Legea 10/2001, astfel încât acțiunea formulată este admisibilă.
Cu privire la calitatea procesuală pasivă, prima instanță a analizat efectele contractului de vânzare cumpărare acțiuni, reținând că nu a operat transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor litigioase.
Pe fond, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 27202/2001 a Judecătoriei Craiovaa fost constatată preluarea abuzivă a morii "Frații ", iar în cuprinsul procesului verbal de preluare se precizează că, odată cu imobilul au fost preluate un valț, o pereche de pietre de moară de 36 țoli, mașină de curățat, mașină de cernut, presă de ulei compusă din decojitor, valț, presă pompă și trei prăjitoare, iar modul de preluare nevalabil, reținut cu privire la imobil, este aplicabil și bunurilor preluate odată cu moara.
S-a mai reținut că bunurile nu mai pot fi restituie în natură, astfel încât reclamanții sunt îndreptățiți la restituirea valorii acestora.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat apel, la data de 24 octombrie 2007, apelantul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor.
În motivele de apel se invocă greșita reținere a cadrului procesual, în condițiile în care, prin acțiunea astfel cum a fost modificată ulterior, reclamanții au chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor, solicitând obligarea pârâtului la plata contravalorii bunurilor confiscate de la autorii lor.
În raport de această calificare juridică, prima instanță a respins greșit excepția lipsei calității procesuale pasive, în analiza efectelor contractului de vânzare cumpărare de acțiuni.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, se arată că acțiunea prezintă un caracter personal și nu real, urmărindu-se plata contravalorii bunurilor imobile prin destinație, fiind aplicabile disp. art. 1 și 8 din. 167/1958.
De asemenea, se arată că, în mod greșit prima instanță nu a reținut excepția inadmisibilității acțiuni, în condițiile art. 6 alin. 2 din Legea 10/2001, privind extinderea măsurilor reparatorii și asupra utilajelor și instalațiilor preluate de stat odată cu imobilul, menționându-se că reclamanții nu au făcut dovada că aceste bunuri au fost casate, având posibilitatea de a cere restituirea acestora prin cererea formulată în data de 17 mai 1999.
Pe fond, se menționează că prima instanță a apreciat cuantumul despăgubirilor așa cum a fost stabilit printr-un raport de expertiză judiciară, la întocmirea căruia Statul Român nu a fost convocat, nu a avut calitatea de parte și față de care a formulat obiecțiuni privind determinarea valorii bunurilor.
Se mai arată că, în fața primei instanțe, nu a fost administrată dovada privind neplata despăgubirilor pentru imobilul naționalizat, conform art. 11 din Legea 119/1948.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, în data de 12 noiembrie 2007, intimații și au solicitat respingerea apelului declarat, menționând că prin sentința civilă nr. 27202/2001 a Judecătoriei Craiovas -a reținut preluarea morii pe baza unui titlu nevalabil, considerat de către instanță ca fiind nul, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lui, iar acest caracter de preluare abuzivă este demn de reținut și în privința tuturor bunurilor materiale preluate odată cu imobilul, acestea neieșind niciodată din patrimoniul reclamanților. Se menționează că bunurile au pierit, astfel încât reclamanții prezintă interesul restituirii prin echivalent al valorii bunurilor.
Intimații reclamanți au precizat că acțiunea formulată este imprescriptibilă extinctiv, având caracterul unei revendicări imobiliare a bunurilor imobile prin destinație, nefiind aplicabile dispozițiile. 167/1958, apreciat de către intimați ca fiind un act normativ în temeiul unor rațiuni politice existente în perioada comunistă.
S-a precizat că Statul Român are calitatea procesuală, în condițiile în care a preluat bunurile din patrimoniul autorului și este și în prezent posesor neproprietar al acestora, având legitimare pasivă în cadrul acțiunii în revendicare.
S-a menționat și faptul că bunurile revendicate sunt exceptate de la restituirea prin echivalent, în raport de dispozițiile Legii 10/2001, rămânând deschisă calea dreptului comun în vederea realizării dreptului la restituire.
Pe fond, s-a arătat că cererea de chemare în judecată este înregistrată la data de 1 octombrie 2004, iar desființarea unei sentințe judecătorești, în exercițiul căilor de atac, nu presupune și desființarea înscrisurilor probatorii depuse la dosar, iar în aceste condiții, nefiind solicitate alte probe, prima instanță a trecut la soluționare prin aprecierea probatoriului administrat în primul ciclu procesual, respectiv raportul de expertiză judiciară întocmit de expert judiciar, mijloc de probă necontestat de către părți, la data depunerii lui la dosar, iar acest raport de expertiză a avut în vedere procesul verbal cu toate bunurile confiscate, criteriul fiind opozabil oricărui alt expert judiciar, în stabilirea valorii bunurilor.
Intimații reclamanți au susținut și faptul că acordarea despăgubirilor potrivit art. 11 din Legea 119/1948 se putea realiza numai în cazul întreprinderilor legal naționalizate, nu și în privința celor naționalizate abuziv.
Prin decizia civilă nr.583 din 21 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis apelul formulat de către apelantul pârât STATUL ROMÂN - prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B,-, Sector 5, în nume propriu și prin reprezentant D, cu sediul în C,-, jud. împotriva sentinței civile nr. 10627 din 11 iulie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliat în C,-, -.10,. 1,. 6, jud. D, domiciliată în C, cart., -.15,. 1,. 14, jud. D, -, domiciliată în B,-,. 76,.1,. 4,.77, Sector 5, intimat -, domiciliată în C, str. 1 -,. 9,.2, jud.
S-a schimbat în tot sentința civilă atacată, în sensul că s-a respins acțiunea formulată de către reclamanții, -, -, în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN - prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, reprezentat de D, ca fiind prescrisă.
S-a reținut că bunurile revendicate au fost preluate, în temeiul Legii nr.119/1948, împreună cu terenul și construcțiile cu destinația Moara Frații, fiind inventariate prin procesul verbal încheiat la 16 iunie 1948.
Prin sentința civilă nr.27202/17.12.2001 pronunțată de Judecătoria Craiova, s-a admis acțiunea în revendicare introdusă de reclamanți și s-a dispus obligarea pârâților Consiliul local și SC SA C, să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul de 12961,1 mp. și construcția aflată pe latura de est, constatându-se că preluarea bunurilor s-a făcut fără titlu valabil.
Față de temeiul de drept invocat de reclamanți în prezenta cauză, art.467-470 Cod civil, instanța a apreciat că prevederile art.6 din Legea nr.10/2001, pe care pârâtul și-a întemeiat excepția de inadmisibilitate a acțiunii, nu sunt aplicabile, obiectul cererii de chemare în judecată făcându-l utilajele de morărit care nu există fizic în patrimoniul Statului.
Deși reclamanții au susținut caracterul bunurilor, de imobile prin destinație, instanța de apel a considerat că aceștia au promovat o acțiune pentru plata contravalorii bunurilor, acțiune personală, prescriptibilă extinctiv conform Decretului nr.167/1958.
În consecință, dreptul la acțiune s-a născut la data de 19 mai 1999 când reclamanții au introdus acțiunea în revendicare a terenului și clădirii morii, dată la care au cunoscut caracterul abuziv al preluării bunurilor de către stat, astfel că formularea cererii din prezenta cauză la data de 1 oct.2004, s-a făcut peste termenul de prescripție prevăzut de art.8 din Decretul nr.167/1958.
În baza art.299 Cod pr.civilă împotriva deciziei reclamanții și au declarat recurs, susținând că soluția Tribunalului Dolj se întemeiază pe un act normativ din perioada comunistă (Decretul nr.167/1958), fără a ține seama de " diferențele apărute în celeritatea actului de justiție".
Greșit instanța a calificat acțiunea drept una personală, prescriptibilă extinctiv, deși prin precizarea depusă de reclamanți s-a solicitat în principal, restituirea în natură a bunurilor.
Art.8 din Decretul nr.167/1958 a fost interpretat eronat în privința datei de la care curge termenul de prescripție, în condițiile în care dreptul la acțiune al reclamanților s-a născut odată cu pronunțarea hotărârii irevocabile prin care li
s-a restituit imobilele.
Reclamantele și au formulat întâmpinare, invocând aceleași susțineri ca recurenții și solicitând în consecință admiterea recursului, modificarea deciziei și respingerea apelului declarat de pârât împotriva sentinței.
Recursul este fondat.
Decizia Tribunalului Dolja fost pronunțată cu încălcarea unei reguli esențiale a procesului civil - principiul disponibilității și interpretarea greșită a dispozițiilor art.467-470 Cod civil, invocate ca temei juridic în acțiunea reclamanților și a art.8 din Decretul nr.167/1958.
Principiul disponibilității cuprinde în conținutul său, între altele, dreptul părții interesate de a determina limitele acțiunii sau ale apărării, aceasta având facultatea de a dispune de obiectul procesului, concretizat într-un drept subiectiv și de mijloacele procesuale de apărare a acestui drept.
acestui drept, instanței îi revine obligația, instituită de dispozițiile art.129 alin.6 Cod pr.civilă, de a respecta limitele investirii, stabilite prin cererea de chemare în judecată și a se pronunța numai asupra obiectului dedus judecății.
Reclamanții, prin cererea introductivă și precizarea de acțiune depusă la data de 1.02.2005 (file 35,36 din dosarul nr- al Judecătoriei Craiova ) au solicitat, în principal, restituirea în natură a utilajelor de morărit preluate de stat odată cu construcțiile și terenul aferent, iar în subsidiar obligarea la plata contravalorii acestora, invocând caracterul de imobile prin destinație a bunurilor, în raport de dispozițiile art.467-470 cod civil și susținând imprescriptibilitatea acțiunii în revendicare.
Tribunalul, împotriva obligației rezultate din dispozițiile art.129 alin. ultim Cod pr.civilă, a modificat obiectul litigiului apreciind că acțiunea privește numai restituirea contravalorii bunurilor, cerere cu caracter personal, care este prescriptibilă în termenul general prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958.
Examinând legalitatea deciziei recurate, în raport de drepturile procesuale recunoscute părților în procesul civil, se constată că acțiunea în revendicare promovată de reclamanți privește bunuri imobile prin destinație, așa cum sunt ele definite de dispozițiile art.468 alin.1 și 2 Cod civil.
Toate obiectele a căror restituire au solicitat-o reclamanții reprezintă utilajele necesare desfășurării activității de morărit aflate în imobilul (construcții) prin natura lui, care a fost naționalizat în baza Legii nr.119/1948.
Astfel de instalații, bunuri mobile prin natura lor, sunt declarate imobile de lege (art.468 Cod civil) atunci când, urmare voinței proprietarului devin accesorii ale unui imobil prin natură.
Dat fiind caracterul de imobile prin destinație al bunurilor ce fac obiectul acțiunii în revendicare, exercitarea dreptului la acțiune nu este supusă termenului general de prescripție prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958, cererea fiind imprescriptibilă.
Chiar dacă s-ar accepta ipoteza sesizării instanței numai cu o cerere în despăgubiri, prescriptibilă, dreptul la acțiune s-a născut în momentul recunoașterii prin hotărâre irevocabilă, a caracterului abuziv al trecerii imobilului prin natura sa, adică moara și terenul aferent, în proprietatea statului, respectiv la 24.04.2003 când s-a pronunțat decizia civilă nr.1482/2003 a Curții de Apel Craiova, dată față de care introducerea acțiunii la 1 oct.2004 s-a făcut în termenul general de prescripție.
Pentru considerentele expuse, recursul reclamanților este fondat urmând să fie admis conform art.312 alin.5 raportat la art.304 pct.9 Cod pr.civilă, să se caseze decizia, cu trimiterea cauzei la Tribunalul Dolj, în vederea soluționării apelului, pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, împotriva deciziei civile nr. 583 din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantele, pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D și ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Casează decizia și trimite cauza la Tribunalul Dolj pentru rejudecarea apelului.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn.2 ex
21.02.2008
Președinte:Marin CoveiJudecători:Marin Covei, Maria Cumpănașu, Tania Țăpurin
