Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 152/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 152/R-CM
Ședința publică din 26 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător
JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
Judecător - -
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de intimata AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ - ARR și de intervenientele FUNDAȚIA RÂMNICU V și SC SRL, împotriva sentinței civile nr.1040 din 14 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru recurentele-interveniente Fundația Râmnicu V și SC SRL, în baza împuternicirii avocațiale nr.250/2008 emisă de Cabinet individual-Baroul V și avocat pentru intimatul-contestator, în baza împuternicirii avocațiale nr.12/2008 emisă de Cabinet individual-Baroul V, lipsind recurenta-intimată ARR B și intimatul-intervenient SC" Trans"SRL Râmnicu
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că, recursul declarat de intimata ARR B este tardiv introdus la instanță.
Curtea pune în discuție excepția de tardivitate a introducerii recursului de către intimata ARR B, iar reprezentantului recurentelor-interveniente și împrejurarea dacă își mai susține recursul declarat, având în vedere că cererea de intervenție este formulată în interesul intimatei Autoritatea Rutieră Română.
Reprezentantul recurentelor-interveniente consideră că recursul declarat de acestea este admisibil, urmând ca instanța să se pronunțe pe ambele recursuri.
Ridică excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.48 din Legea nr.53/2003, cu modificările și completările ulterioare, întrucât sunt contrare Constituției României din anul 2003, respectiv cu art.41 pct.5 al Legii Fundamentale.
Solicită, ca în baza art.148 lit.d din Cosntituție să se dispună sesuzarea Curții Constituționale, instanță ce urmează să se pronunțe asupra excepției.
Apărătorul intimatului-contestator, având cuvântul, solicită a se lua act că recursul declarat de intimata ARR B este tardiv introdus la instanță.
Cu privire la recursul declarat de interveniente, urmează a fi respins ca atare, respectiv, ca inadmisibil, neputând fi trimis la Curtea Constituțională
Solicită cheltuieli de judecată ocazionate de proces.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
La data de 28.11. contestatorul a formulat contestație împotriva deciziei nr. 1566 din 16 octombrie 2006 emisă de Autoritatea Rutieră Română - ARR B, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea acesteia, repunerea în situația anterioară în sensul reintegrării în postul din care a fost revocat, precum și obligarea intimatei la plata salariului de care a fost lipsit și a cheltuielilor de judecată.
În motivare, contestatorul arată că prin decizia nr. 1566/16.10.2006 emisă de intimată a fost revocat din funcția de agenție - Agenția ARR V începând cu data de 20.10.2006 și s-a dispus, totodată, trecerea sa în funcție de execuție, aceea de inspector de specialitate, gradul IA, în cadrul aceleiași agenții.
Acesta arată că decizia este nelegală deoarece s-a procedat la modificarea în mod unilateral a unui element esențial al contractului de muncă - felul muncii și, totodată, a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 lit. a din Codul muncii deoarece măsura a fost dispusă pe perioada în care s-a aflat în incapacitate temporară de muncă dovedită cu certificat medical.
În altă ordine de idei, arată în continuare contestatorul, decizia a fost emisă și cu încălcarea dispozițiilor art. 62 alin. 2 din Codul muncii, nefiind motivată în fapt și în drept, nefăcându-se vinovat de săvârșirea vreunei abateri.
În ședința publică din 18 decembrie 2006 instanța, din oficiu, a invocat excepția de necompetență materială a secției civile - complet specializat în soluționarea conflictelor de muncă și asigurărilor sociale, iar prin încheierea pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2007 cauza a fost scoasă de pe rolul secției civile și înaintată secției comerciale și de contencios administrativ din cadrul aceleiași instanțe.
Cauza a fost restituită completului specializat în soluționarea conflictelor de muncă și asigurări sociale, inițial învestit.
În cauză au formulat cereri de intervenție în interesul intimatei FUNDAȚIA RM. V, SC TRANS SRL RM. V și SC SRL comuna fiecare dintre interveniente solicitând respingerea contestației și menținerea deciziei emisă de intimată ca fiind legală și temeinică deoarece ea a fost dispusă ca urmare a încălcării de către contestator a legislației care reglementează activitatea ARR, cât și ca urmare a abuzurilor săvârșite de acesta, care au avut drept consecință restrângerea activității unor operatori de transport sau scoaterea lor de pe piață, situații în care se regăsesc intervenienții.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Vâlcea prin sentința civilă nr.1040 din 14.12.2007 a admis în parte contestația formulată și a anulat decizia nr. 1566/16.10.2006.
S-a dispus reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior emiterii deciziei de revocare și a fost obligată intimata la plata diferenței dintre salariul indexat, majorat și reactualizat și la celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în calitate de -agenție ARR-V și salariul aferent funcției de inspector de specialitate gradul IA în cadrul agenției, începând cu data emiterii deciziei în litigiu și până la reintegrarea efectivă în funcția de -agenție.
Au fost respinse cererile de intervenție formulate în interesul intimatei de către FUNDAȚIA RM. V, și.
S-a reținut de instanța de fond la pronunțarea acestei sentințe că, intimatul - contestator a fost angajat cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată începând cu data de 01.05.2002 în funcția de agenție - ARR
Prin decizia în litigiu emisă de intimată la data de 16.10.2006 acesta a fost revocat din funcția de -agenție și s-a dispus, totodată, încadrarea acestuia în funcție de execuție, respectiv aceea de inspector de specialitate gradul IA.
Decizia de revocare a fost emisă în conformitate cu prevederile art. 37 alin. 1 lit. f din capitolul VI al Regulamentului intern al Autorității Rutiere Române, precum și în baza prevederilor punctului 12 din Planul de Măsuri al Raportului Corpului de Control al Ministrului nr. CC/932/04.08.2006, precum și în baza prevederilor punctului 4 din Planul de Măsuri a Raportul Privind Verificarea sesizării Fundației RM. V nr. 931/04.08.2006, întocmit de Corpul de Control al Ministrului, ambele rapoarte fiind aprobate de Ministrul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.
Susținerile intimatei potrivit cărora, deciziei în litigiu, prin care s-a luat măsura revocării din funcție a contestatorului, nu-i sunt aplicabile dispozițiile Codului muncii, ci numai cele ale HG nr. 625/1998 potrivit cărora directorul general al ARR poate lua măsura revocării din funcție a șefului de agenție, sunt neîntemeiate, întrucât între contestator și intimată a existat un raport juridic de muncă născut din contractul individual de muncă încheiat pe perioadă nedeterminată, începând cu 01.05.2002, aflat la file 21-22 dosar fond.
Pe cale de consecință, decizia în litigiu este nelegală chiar dacă ea ar fi privită ca o modificare unilaterală de contract individual de muncă sub aspectul felului muncii sau ca o decizie de sancționare pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Din perspectiva modificări unilaterale a contractului de muncă ea încalcă dispozițiile art. 41 (1) Codul muncii, potrivit cărora "contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților", iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol din cod "cu titlu de excepție, modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este posibilă numai în cazurile și în condițiile prevăzute de prezentul cod" și dacă se referă la unul dintre elemente, numai că dispozițiile acestui ultim text de lege trebuie coroborate cu cele ale art. 17 alin. 4 Codul muncii, potrivit cărora "orice modificare a unuia dintre elementele prevăzute la alin. 2 în timpul executării contractului individual de muncă impune încheierea unui act adițional la contract, în termen de 15 zile de la data încunoștințării în scris a salariatului", ceea ce nu este cazul în speță.
Revocarea dispusă prin decizia în litigiu, privită din perspectiva unei sancțiuni disciplinare (reprezentantul intimatei pretinzând că la baza emiterii acesteia au stat și cele două rapoarte de control prin care s-au înregistrat deficiențe în activitatea contestatorului) aceasta trebuia emisă cu respectarea dispozițiilor art. 268 alin. 2 Codul muncii.
În speță, nu s-a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă în condițiile art. 267 Codul muncii și, pe cale de consecință, nu sunt arătate nici motivele pentru care ar fi putut fi înlăturate apărările contestatorului, lipsa numai a acestor mențiuni conducând la sancțiunea nulității absolute a deciziei în litigiu.
S-a apreciat astfel contestația ca întemeiată, dispunându-se anularea deciziei astfel emise și pe cale de consecință s-au respins cererile de intervenție în interesul intimatei.
Împotriva aceste sentințe au declarat recurs intimata Autoritatea Rutieră Română - ARR B și intervenientele Fundația Râmnicu și SC SRL.
Se arată în recursul declarat de intimata ARR B că sentința este nelegală și netemeinică, întrucât în mod greșit s-a reținut că intimatul a fost angajat cu contract de muncă la data de 1.05.2002, deși în realitate acesta era angajat din 19.06.1998.
În contractul de muncă încheiat cu acesta s-a prevăzut obligația salariatului de a respecta prevederile contractului colectiv de muncă, al Regulamentului de organizare și funcționare, Regulamentul de ordine interioară și procedurile și instrucțiunile specifice Autorității Rutiere Române.
Instanța de fond pronunțat o hotărâre cu nesocotirea contractului încheiat între părți, fără a avea în vedere că revocarea contestatorului din funcția de agenție, nu poate fi considerată o modificare unilaterală contractului de muncă, atâta vreme cât acesta și-a dat acordul la încheierea contractului să respecte Regulamentul de organizare și funcționare al ARR, în care se menționează că președintele Consiliului de conducere poate revoca din funcție personalul din conducerea compartimentelor.
În recursul declarat de intervenientele Fundația Râmnicu și SC SRL se critică sentința ca nelegală, față de motivul de casare prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, întrucât în mod greșit s-a reținut că sunt aplic abile dispozițiile generale ale Codului muncii, în defavoarea legilor speciale.
În mod greșit s-a apreciat că decizia dată se află sub incidența art.294 din Codul muncii, pentru a fi necesar acordul părților la modificarea contractului de muncă, fără a se avea în vedere că măsura luată prin decizie, privind revocarea din funcție, este legală și temeinică, motivată în fapt și în drept pe disp. HG nr.625/1998 și OUG nr.95/1998, care reglementează activitatea instituției ARR, ca instituție publică.
Măsura revocării din funcție a contestatorului, nu a fost luată ca o măsură disciplinară a acestuia, ci a fost impusă de măsurile luate de conducerea Ministerului Transporturilor.
Față de motivele arătate solicită admiterea recursului și m0odificarea sentinței atacate, în sensul respingerii contestației formulate.
Recursul declarate de intimata ARR B este tardiv.
Astfel, sentința civilă nr.1040 din 14.12.2007, pronunțată de Tribunalul Vâlceaa fost comunicată acesteia la data de 27.12.2007, așa cum rezultă din dovada de primire și procesul verbal de predare de la dosarul cauzei ( 269 ).
Din ștampilele existente pe acest recurs rezultă că acesta l-a expediat către Tribunalul Vâlcea la data de 11.01.2008.
Potrivit art.80 din Legea nr.168 din 12.11.1999 pentru soluționarea conflictelor de muncă, termenul de recurs împotriva sentințele pronunțate în această materie este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond.
În speță, așa cum s-a arătat mai sus hotărârea instanței de fond a fost comunicată recurentei la data de 27.12.2007, recursul urmând fi formulat până la data de 7.01.2008.
Cum intimata a depus la poștă recursul la data de 11.01.2008 se constată a fi depășit termenul de mai sus.
Potrivit art.306 al.1 Cod procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termen legal, cu excepția cazului prev. de alin.2, existența unor motive de ordine publică ce pot fi invocate și din oficiu de instanță.
Cum în speță nu se constată motive de ordine publică ce ar duce la soluționarea recursului, în baza textului de lege sus arătat, urmează a fi respins ca tardiv.
În ceea ce privește recursul intervenientelor Fundația Rm. V, și, se constată a fi inadmisibil.
Din actele dosarului rezultă că acestea au formulat cerere de intervenție în interesul pârâtei intimate Autoritatea Rutieră Română.
Potrivit art.49 al.3 Cod procedură civilă, cererea de intervenție este în interesul uneia din părți, când sprijină numai apărarea acesteia, fără a invoca vreun drept al său. Art.56 Cod procedură civilă prevede că, apelul sau recursul, făcut de cel care intervine, în interesul uneia din părți se socotește neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăși apel sau recurs.
În speță, așa cum a s-a arătat mai sus, intimata Autoritatea Rutieră Română, în interesul căreia cele două interveniente au formulat cerere de intervenția, a formulat tardiv recursul împotriva sentinței instanței de fond, situație în care acesta a fost respins și față de care, recursul introdus de interveniente apare ca inadmisibil.
Se constată de asemenea că, la termenul de astăzi, intervenientele - recurente au ridicat excepția de neconstituționalitate dispozițiilor art.48 din Legea nr.53/2003, cu modificările și completările ulterioare, pe motiv că sunt contrare Constituției României din anul 2003, însă atâta vreme cât recursurile părților au fost respinse pe excepție, fără a se proceda la analizarea lor pe fond, nici cererea formulată de intervenientele - recurente, nu mai poate fi analizată.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă vor fi obligate recurentele la plata către intimatul sumei de 2.500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID
Respinge ca tardiv introdus recursul intimatei AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ - ARR B și ca inadmisibil recursul intervenienților FUNDAȚIA RÂMNICU V și SC SRL, împotriva sentinței civile nr.1040 din 14 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Vor fi obligate recurentele la plata către intimatul sumei de 2.500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 26 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex/27.02.2008
Jud. fond:
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Paulina Ghimișliu
