Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 1539/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1539/
Ședința publică din 05 noiembrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta, domiciliată în Reghin,- C, județul M, împotriva încheierii de ședință din 23 octombrie 2007, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului 3734alin.1 și 2 Cod procedură civilă, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
In lipsa părților.
Procedura completă.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 22 octombrie 2008, care face parte integrantă din prezenta când s-a amânat pronunțarea pe data de 29 octombrie 2008, iar apoi pe data de azi, când în urma deliberării s-a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
Prin contestația la executare înaintată la 28 februarie 2005 la Judecătoria Reghin, contestatoarea a solicitat în contradictoriu cu intimații -" & "SRL Tg-M, și, anularea licitației organizată la 15.02.2005 în dosarele de executare nr.87-89/E/2004 ale intimatului de rând 2, anularea procesului verbal de adjudecare precum și a actelor subsecvente, cu restabilirea situației anterioare și reunirea executărilor silite sus indicate cu dosarul execuțional nr.17,232/2001, 41/E/2002 ale executorului; cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea contestației susnumita a relevat că prin licitația atacată s-a înstrăinat imobilul situat în Reghin-.5, în favoarea intimatului de rând 4, în pofida faptului că între contestatoare și soții s-a încheiat anterior un antecontract de vânzare cumpărare, ce urma a fi perfectat la notarul public.
Pe cale separată la data de 20.04.2005 s-a înaintat contestație la executare și de către contestatorul, solicitând anularea licitației și a proceselor verbale de executare ulterioare încheiate de executorul, pentru considerentul că este creditorul soților și în Cf era notată ipotecă execuțională.
Prin sentința civilă nr.767 din 10 octombrie 2006 Judecătoria Reghina admis excepția lipsei calității procesuale pasive a; a respins excepția privind lipsa de interes și existența unui drept ale contestatorilor; a respins contestația la executare formulată și precizată de contestatorii și în contradictoriu cu intimații -" & Lichidatori SRL Tg-M, și; a menținut actele de executare efectuate în dosarul de executare nr.87/E/2004, 88/E/2004 și 89/E/2004 ale ; a dispus restituirea cauțiunilor de 200 lei ROL către contestatori și consemnate de aceștia prin recipisa nr.-/30.03.2005, respectiv nr.-/18.04.2005; a obligat contestatorii la plata către a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a statua astfel, prima instanță a reținut că în cartea funciară nu era notată nicio ipotecă execuțională iar notarea promisiunii de vânzare cumpărare de care s-a prevalat contestatoarea nu avea decât un rol informativ asupra unui alt eventual cumpărător.
Împotriva sentinței civile menționate contestatorii și au înaintat în termen legal recurs, solicitând modificarea în tot a hotărârii, rejudecarea pricinii și admiterea contestației la executare având petitele sus indicate. În drept, contestatorii s-au prevalat de motivele prev. de art.304 pct.7,8,9 pr.civ.
În ședința publică din 25 septembrie 2007 contestatoarea a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.373 ind.4 alin.1 și 2.pr.civ. solicitând în acest sens sesizarea Curții Constituționale, întrucât în opinia contestatoarei textul de lege indicat încalcă disp.art.52 din Constituția României.
Tribunalul Mureș - secția civilă, prin încheierea din 23 octombrie 2007 respins cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de contestatoare, motivat de faptul că excepția invocată nu are legătură cu soluționarea pricinii iar executorul judecătoresc nu are calitatea de autoritate publică în sensul art.52 din Constituția României.
Încheierea civilă menționată a fost atacată în termen legal cu recurs de către contestatoare, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale, pentru a se pronunța asupra constituționalității textului de lege sus indicat, care în opinia contestatoarei are strânsă legătură cu soluționarea prezentei contestații.
În drept, contestatoarea s-a prevalat de motivul prev. de art.304 pct.9 pr.civ. în sensul că încheierea civilă atacată este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea dispozițiilor legale în materia dedusă judecății. În dezvoltarea motivului invocat, s-a relevat că în contextul în care recurenta are antecontract de vânzare cumpărare cu soții iar pe de altă parte contestatorul este creditorul lor ipotecar, împrejurări de care executorii judecătorești au avut cunoștință, se impunea reunirea celor două executări silite de către primul executor judecătoresc sesizat, care nu a răspuns solicitărilor făcute în acest sens. În opinia recurentei executorul judecătoresc are calitatea de autoritate publică potrivit art.2 din Legea nr.188/2000, iar reunirea executorilor silite se poate face nu numai de către instanța de judecată ci și de către executorul judecătoresc.
Recursul dedus judecății este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Potrivit art.29 din Legea nr.47/1992 Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestora. Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți, sau, din oficiu, de către instanța de judecată. Dacă excepția este inadmisibilă, instanța o va respinge prin încheiere motivată susceptibilă de recurs în 48 de ore de la pronunțare.
Art.373 ind.4 alin.1 și 2.pr.civ. prevede că atunci când privitor la aceleași bunuri se efectuează mai multe executări silite, instanța de executare, la cererea persoanei interesate, va putea să le reunească, dispunând să se facă o singură executare de către executorul judecătoresc care a îndeplinit primul act de executare. Instanța se va pronunța prin încheiere asupra cererii de reunire a executărilor silite, precum și asupra cheltuielilor de executare.
În opinia contestatoarei acest text de lege încalcă disp.art.52 alin.1 din Constituția României potrivit căreia persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins, anularea actului și repararea pagubei.
Este adevărat că potrivit art.2 din Legea nr.188/2000, actele îndeplinite de executorii judecătorești sunt acte de autoritate publică și au forța probantă prevăzută de lege, însă în speță nu ne află în prezența unui act administrativ în sensul art.52 din Constituție, care să aducă o vătămare evidentă contestatoarei. Nici actul de executare și nici reglementarea prevăzută în art.373 ind.4 pr.civ. nu au legătură cu condițiile prev. de art.52 din Constituția României, astfel că în mod corect prima instanță a statuat că invocarea excepției de neconstituționalitate este nejustificată și se tinde la tergiversarea soluționării pricinii.
În altă ordine de idei dispozițiile art.373 ind.4 pr.civ. stabilesc în mod imperativ că soluționarea cererilor privind reunirea dosarelor execuționale pornite împotriva aceluiași debitor de către executori judecătorești diferiți, este de competența exclusivă a instanței de executare și nu a executorului judecătoresc. Ca atare, dispoziția legală de mai sus nu încalcă principiul constituțional al dreptului de petiționare, întrucât actul de reunire al dosarelor execuționale intră strict în competența instanțelor de judecată și nu a executorului judecătoresc, chiar dacă acesta are calitatea de autoritate publică.
Textul de lege indicat din Constituția României vizează sfera contenciosului administrativ și nu are nicio tangență cu speța dedusă judecății, întrucât actele de executare nu au caracter administrativ și sunt supuse cenzurii pe calea dreptului comun iar nu potrivit legii speciale a contenciosului administrativ.
Față de cele ce preced, recursul dedus judecății este nefondat și în consecință urmează a fi respins ca atare, menținând ca legală și temeinică încheierea civilă atacată.
Văzând și art.274 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul reclamantei, domiciliată în Reghin,- C, județul M, împotriva încheierii civile din 23 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Obligă reclamanta-recurentă să plătească pârâtului-intimat, domiciliat în Reghin str.-.41,.4,.51, județul M, suma de 10.000 lei, cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 5 noiembrie 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
09.12.2008.
Jud.fond:
Jud.apel:-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
