Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 16/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR.16

Ședința publică din 29 ianuarie 2009

PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat

JUDECĂTOR 2: Carmina Orza

GREFIER:- -

S-a luat în examinare apelul declarat de pârâții G și împotriva sentinței civile nr.300 din 11.09.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat PRIMĂRIA MUNICIPIULUI REȘIȚA, având ca obiect contestație la executare.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.

Dezbaterile și susținerile care au avut loc în prezenta cauză au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22 ianuarie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta deciziei și prin care a fost amânată pronunțarea cauzei la data de 29 ianuarie 2009.

CURTEA

Deliberând asupra contestației la executare de față constată următoarele:

Prin contestația la executare înregistrată la Tribunalul C-S sub nr- contestatoarea Primăria Municipiului Reșița prin Primar a solicitat anularea somației emisă la 14.08.2007, de Biroul Executorului Judecătoresc G, întrucât a apreciat că respectiva somație fost emisă cu nerespectarea prevederilor legale.

În motivarea contestației la executare contestatorul a arătat că prin sentința civilă nr. 2330/08.09.2004, Tribunalul C-S a admis acțiunea formulată de reclamanți și a dispus anularea dispoziției nr. 1133/17.02.2004 emisă de Primăria Municipiului Reșița și a obligat pârâta la plata unor despăgubiri în favoarea reclamanților în sumă de 2.037.928.000 lei. Ulterior, la data de 16.08.2007, Primăria Mun. Reșița a fost somată de către Biroul executor Judecătoresc G,în baza sentinței civile nr. 2330/2004, pronunțată de Tribunalul C-S, prin somația emisă la data de 14.08.2007, în dosarul execuțional nr. 98/2007. Potrivit art. 371 alin.2 Cod procedură civilă,în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită. S-a susținut că reclamanții nu au făcut dovada că debitoarea, Primăria Municipiului Reșița, a refuzat executarea de bunăvoie a sentinței judecătorești invocate, mai mult competența de soluționare ar fi revenit Primarului Municipiului Reșița deoarece, notificările formulate în baza Legii nr. 10/2001, se soluționează prin dispoziție a Primarului nicidecum a Primăriei Municipiului Reșița.

Ulterior, contestatorul a formulat precizare și completare a contestației la executare arătând că potrivit art. 21 alin.1 și 5 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, republicată, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului d e înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile bancare. Totodată, despăgubirile pe care trebuie să le plătească unitatea administrativ-teritorială în urma hotărârilor pronunțate de instanța de judecată și rămase definitive sunt asigurate de la bugetul local. În conformitate cu prevederile art. 77 din aceeași lege, primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională de activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale. Prin urmare, Primăria Municipiului Reșița nu poate avea calitatea procesuală și nici nu este titulara niciunui cont deschis la unitatea teritorială de trezorerie sau la unitățile bancare, situație în care nici nu poate efectua operațiuni financiare, în sensul achitării sumelor pretinse de către G și. Prin urmare, arată contestatoarea, obligația de restituire a sumei de 2.037.928.000 lei nu-i revine pentru plata efectivă a despăgubirilor bănești urmând să fie adoptată o lege specială care să reglementeze modalitățile și procedurile concrete în acest sens. În acest context, Tribunalul C-S, a dispus "despăgubirea reclamanților cu suma de 2.037.928.000 lei "fără să precizeze în sarcina cărei instituții operează această obligație care urma să se realizeze în condițiile legii speciale. A mai arătat contestatoarea și faptul că nu a avut niciodată calitatea de debitor față de petenții G și, ci "a stat în instanță", în calitate de "entitate investită cu soluționarea notificării" potrivit Legii nr. 10/2001, care este o lege specială, calitatea de debitor revenind Statului Român.

A solicitat admiterea contestației la executare formulată de către Primăria Municipiului Reșița prin reprezentantul său legal - Primarul -anularea tuturor formelor de executare silită, anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie dată fără observarea prevederilor legale în cauză (art. 399 alin.2 Cod procedură civilă, cu cheltuieli de judecată. A solicitat totodată, în temeiul art. 403 alin.1 Cod procedură civilă, suspendarea executării silite, până la soluționarea definitivă a contestației la executare, având în vedere și faptul că prin adresa nr. 13416/30.08.2007 Biroul Executorului Judecătoresc Gaf ost înștiințată cu privire la înființarea popririi.

Verificând din oficiu, competența de soluționare a cauzei, raportat la dispozițiile art. 373 alin.2 Cod procedură civilă, care prevăd că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, instanța a apreciat că nu are competență materială de soluționare a cauzei.

Raportat la petitul principal din contestația la executare care face obiectul cauzei și anume anularea tuturor formelor de executare silită întocmite împotriva Primăriei Municipiului Reșița, tribunalul a apreciat că în cauză nu se aplică dispozițiile art. 400 alin.2 Cod procedură civilă, contestatorul nesolicitând lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu.

Față de considerentele reținute, în temeiul art. 158 Cod procedură civilă a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatorul Primarul Mun. Reșița în contradictoriu cu intimații G și în favoarea Judecătoriei Reșița.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatoarea Primăria Municipiului Reșița, solicitând admiterea recursului în sensul calificării căii de atac drept apel, iar pe fond admiterea apelului, lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 2330/08.09.2004 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr. 1961/C/2004 în sensul că obligația de plată a sumei de 2.037.928.000 ROL revine Statului Român, și totodată, anularea formelor de executare pornite împotriva sa.

Prin decizia civilă nr. 660/26 iunie 2008 Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis recursul declarat de debitoarea Primăria Municipiului Reșița, a casat sentința atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe - Tribunalul C-

Pentru a hotărî astfel Curtea a reținut că prima instanță a nesocotit dispozițiile art. 129 al. 5 și 6 Cod procedură civilă și nu s-a pronunțat expres sau tacit asupra chestiunilor juridice de fapt și de drept invocate prin precizarea acțiunii.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului C-S sub nr- la data de 01.08.2008.

Prin sentința civilă nr. 300 din 11.09.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- a fost admisă contestația la executare formulată de către Primăria Municipiului Reșița prin Primar, împotriva intimaților G și și în consecință a fost anulată somația emisă la data de 14.08.2007 de către Executor Judecătoresc G în dosarul execuțional nr. 98/2007.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 2330/08.09.2004 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr.1561/C/2004, Primăria Reșița a fost obligată, în baza Legii 10/2001, să-i despăgubească pe reclamanții G și cu suma de 2.037.928.000 ROL. Această sentință a rămas irevocabilă prin admiterea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție B, motiv pentru care reclamanții au solicitat investirea cu formulă executorie și pornirea executării silite de către Biroul Executorului Judecătoresc G care a emis în acest sens somația către Primăria Reșița.

Referitor la natura juridică a cererii, instanța a constatat că este vorba despre o contestație la executare cu privire la aplicarea titlului executoriu, fiind incidente prevederile art. 399, art. 400 și art. 402 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de contestatoare, instanța a stabilit că în raport de calificarea făcută de contestatoare, excepția este neîntemeiată întrucât calitatea procesuală pasivă se analizează în raport de identitatea persoanei pârâtului (intimatei în cauză) și persoana care a încălcat dreptul subiectiv civil.

Este în sarcina reclamantului să facă dovada existenței acestei identități, ori, în cauză tocmai această contestatoarea a invocat excepția.

Calificând aceleași motive ca o excepție a calității procesuale pasive a contestatoarei pentru faza executării silite, instanța a constatat că este neîntemeiată excepția întrucât există identitate între persoana obligată prin titlul executoriu și persoana împotriva căreia s-a pornit executarea silită.

Titlul executor reprezentat de sentința civilă nr. 2330/2004, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosarul nr. 1561/2004, a obligat Primăria să restituie prin echivalent bănesc intimaților suma de 2.037.928.000 ROL.

Primăria, conform legii în vigoare la data pronunțării sentinței civile, avea calitate procesuală pasivă în cauzele având ca obiect restituirea unor imobile preluate de către stat.

S-a apreciat că această calitate există doar în raport cu calitatea acordată de lege Primăriei de a fi pârâtă în asemenea cauze și poate naște în sarcina acesteia, doar obligația de a înainta autorității competente titlul executoriu pentru acordarea sumei stabilite prin hotărâre judecătorească, conform prevederilor art. 16, capitolul V, titlul VII din Legea 247/2005, prevederi incidente, în faza executării silite în baza titlului reprezentat de sentința civilă nr. 1652/19.05.2004.

Conform legii în vigoare de la data pronunțării hotărârii judecătorești, Primăria avea calitate de pârâtă în litigiu și avea doar obligația de a înainta actele de conțin stabilirea despăgubirilor organului în drept să emită titlurile sau să efectueze obligația de plată.

Împotriva sentinței civile nr.300 din 11.09.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în termen legal au declarat apel pârâții G și criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate.

În motivarea apelului au arătat că printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă Primarul Municipiului Reșița a fost obligată la plata unor despăgubiri în cuantum de 2.037.928.000 lei, că această hotărâre a fost investită cu formulă executorie și s- încercat punerea în executare a titlului executor, prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc

Apelanții susțin că persoana obligată, în baza hotărârii irevocabile, este Primăria care are cont bancar deschis la Trezoreria Municipiului, iar Primarul este ordonatorul principal de credite la nivelul unității administrativ teritoriale; Mai mult, în procesul promovat, Primăria a avut calitate procesuală, situație confirmată de hotărârea pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție B în dosarul nr. 19927/2005.

Ca urmare, apelanții consideră că instanța nu poate înlocui debitorul, în faza executării silite, nu poate modifica titlul executoriu câtă vreme procesul s-a purtat în contradictoriu cu Primăria Municipiului Reșița, că nimeni nu a invocat lipsa calității procesuale active a acesteia, iar titlul executoriu îi este întru totul opozabil.

În consecință au solicitat admiterea apelului, schimbarea hotărârii pronunțate de către tribunal, în sensul respingerii contestației la executare.

Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate în raport de motivele de apel invocate și dispozițiile cuprinse în art. 292 și urm. Cod procedură civilă, Curtea stabilește că apelul este fondat printru următoarele considerente:

Titlul executor în temeiul căruia a fost pornită executarea îl constituie sentința civilă nr. 2330/08.09.2004, Tribunalul C-S a admis acțiunea formulată de reclamanți, a dispus anularea dispoziției nr. 1133/17.02.2004 emisă de Primăria Municipiului Reșița și obligat pârâta la plata unor despăgubiri în favoarea reclamanților în sumă de 2.037.928.000 lei. Această hotărâre a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 7611 din 29 septembrie 2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție B în dosarul nr-.

Hotărârea irevocabilă a fost investită cu formulă executorie iar Primarul Municipiului Reșița a fost somat să plătească suma cuprinsă în titlul executoriu, prin somația emisă la data de 14.08.2007, în dosarul execuțional nr. 98/2007.

Problema juridică din speță și de a cărei corectă rezolvare depinde soluția din dosar este aceea referitoare la calitatea procesuală pasivă a Primăriei în litigiile având ca obiect anularea dispozițiilor emise în temeiul Legii nr. 10/2001.

Anterior modificării Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2995, instanța supremă a reținut că prin art. 20 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 Primăriei i s-a conferit calitate de entitate obligată la restituire și ca urmare i s-a recunoscut calitatea procesuală pasivă.

Prin art. 21 al. 4 din Legea nr. 10/2001 republicată, în forma modificată prin Legea nr. 247/2005, calitatea de entitate obligată la restituire s-a conferit unității administrativ teritoriale, însă aceste prevederi noi nu au înlăturat calitatea pe care Primăria a avut- până la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005.

În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție B prin deciziile nr. 5682 din 19 octombrie 2004, 856 din 26.01.2006, 892 din 3 februarie 2004.

De remarcat că Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, în cadrul capitolului II, includ Primăria în cadrul unității deținătoare și fac trimitere la entitatea cu personalitate juridică care exercită, în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul Legii nr. 10/2001.

Față de cele arătate Curtea stabilește că, la data pronunțării hotărârii irevocabile de către Înalta Curte de Casație și Justiție B, calitate procesuală pasivă în litigiul finalizat prin pronunțarea hotărârii irevocabile ce constituie titlul executoriu o avea Primăria Municipiului Reșița, așa cum de altfel a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție

În speța de față, prin sentința civilă rămasă irevocabilă și care constituie titlul executoriu și anume sentința civilă nr. 2330/08.09.2004 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr. 1561/C/2004, Primăria Reșița a fost obligată, în baza Legii 10/2001, să-i despăgubească pe reclamanții G și cu suma de 2.037.928.000 ROL. Această sentință a rămas irevocabilă prin admiterea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție

Titlu executoriu - sentința civilă nr. 2330/08.09.2004 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr. 1561/C/2004 - este suficient de clar și nu necesită lămurirea conținutului său în vederea realizării unei executări corecte, căci pe calea contestației la executare nu se poate modifica, anula sau adăuga la hotărârea pusă în executare, instanța trebuind să se limiteze doar la cercetarea dacă actele de executare se realizează cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la executarea silită, respectiv să stabilească înțelesul și întinderea dispozitivului ce se execută, nicidecum să cenzureze legalitatea și temeinicia hotărârii irevocabile.

Față de cele arătate Curtea stabilește că apelul declarat de către creditori este fondat, că în raport de hotărârea judecătorească irevocabilă care constituie titlul executor, Primăria este pârâta obligată la plata despăgubirilor și văzând că instanța nu poate modifica titlul executoriu, căci în acest fel s-ar aduce atingere puterii lucrului judecat, pentru cele ce preced, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, urmează să se admită apelul declarat de pârâții G și împotriva sentinței civile nr.300 din 11.09.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, să schimbe în tot sentința civilă apelată în sensul respingerii contestației la executare formulată de contestatoarea Primăria Municipiului Reșița.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de pârâții G și împotriva sentinței civile nr.300 din 11.09.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.

Schimbă în tot sentința civilă apelată în sensul că respinge contestația la executare formulată de contestatoarea Primăria Municipiului Reșița.

DEFINITIVĂ.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

- - - -

GREFIER,

- -

Se comunică cu:

ârâții apelanți

G -., nr. 196, jud. C-

- idem -

Reclamantul intimat

PRIMĂRIA MUNICIPIULUI REȘIȚA - P-ța 1 - 2. nr. 1, jud. CarașS

Red. /13.02.2009

Tehnored /13.02.2009

Ex.5

Primă instanță:

Președinte:Lucian Lăpădat
Judecători:Lucian Lăpădat, Carmina Orza

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 16/2009. Curtea de Apel Timisoara