Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 160/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 160/
Ședința publică din 23 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase judecător
JUDECĂTOR 2: Lică Togan
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de contestatorul, domiciliat în Pitești,--7, județul A, împotriva deciziei civile nr.269 din 24 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul- contetstator G prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 87/ 2008, emisă de Baroul A- Cabinet individual și intimații și, prin avocat G în baza împuternicirii avocațiale /2008, emisă de Baroul A- Cabinet individual.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul a fost timbrat cu 95 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat, pentru recurentul- contestator a depus la dosar chitanță emisă de Primăria Municipiului Pitești din care rezultă că a fost achitată suma de 2,00 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul susțin că nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul- contestator susține pe larg recursul așa cum a fost motivat în scris și critică hotărârea instanței de apel, susținând că au fost încălcate prevederile art.1201 cod civil și 1898 și 1899 alin.2 Cod civil.
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii apelului, iar pe fond admiterea contestației, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat G, având cuvântul pentru intimați solicită respingerea recursului și menținerea soluției pronunțată de Tribunalul Argeș ca fiind legală și temeinică. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 29.09.2006, Gaf ormulat contestație la executare, contestând actele de executare efectuate de executorul judecătoresc în dosarul de executare nr.70/2006, în contradictoriu cu intimații și.
În motivarea contestației a susținut că la data de 28.09.2006 a fost anunțat că executorul judecătoresc desființa semnele de hotar dintre proprietatea sa și cea a intimaților din cauza de față în baza unui titlu executoriu de care nu avea cunoștință și care nu-i este opozabil, întrucât nu a fost parte în proces. Contestatorul a mai susținut că el este cumpărător de bună-credință a cotei indivize de în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 05.12.2005 cu. A mai susținut că această executare îi încalcă proprietatea și executorul judecătoresc a refuzat să consemneze în procesul-verbal opoziția sa, în calitate de terță persoană, iar intimații au fost de rea-credință deoarece cunoșteau că este proprietarul cotei de din terenul în litigiu, procesul-verbal fiind nul absolut.
La data de 10.11.2006, prin întâmpinare, intimații au solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:
- la data la care contestatorul a cumpărat cota parte din terenul în litigiu acesta nu era liber de sarcini, deoarece vânzătorul de afla în proces cu ei, iar la data de 28.09.2005 s-a pronunțat sentința civilă nr.3753, rămasă definitivă și irevocabilă la data cumpărării terenului;
- contestatorul este de rea-credință, deoarece înainte de a cumpăra terenul de la a insistat și pe lângă G, dar acesta a refuzat, înștiințându-l că este în proces cu intimații;
- contestatorul este vecin cu terenul care a făcut obiectul vânzării și a observat că vânzătorul este în conflict cu intimații;
- la momentul la care contestatorul a făcut obiecțiunile la procesul-verbal al executorului judecătoresc executarea era deja finalizată, procesul-verbal era deja întocmit, neexistând nici un motiv de nulitate al acestuia;
- G și au formulat cerere de revizuire și au solicitat și suspendarea executării hotărârii supusă revizuirii, însă Înalta Curte de Casație și Justiție a respins această cerere.
Prin sentința civilă nr.777/09.02.2007, Judecătoria Piteștia respins contestația formulată de contestatorul G.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că între părți a existat un litigiu care s-a finalizat prin pronunțarea sentinței civile nr.3753/28.09.2005 de către Judecătoria Pitești, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.571/05.06.2006 a Tribunalului Argeș.
Prin această hotărâre numiții și G au fost obligați să le respecte intimaților dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 48 situat în Pitești,-, cu vecinătățile: N - str.-, S - moștenitorii, E - și G, V- și.
Pentru că hotărârea nu s-a adus la îndeplinire de bună voie intimații au solicitat învestirea cu formulă executorie, iar prin încheierea camerei de consiliu din data de 07.07.2006 s-a încuviințat cererea acestora pentru începerea executării silite imobiliare directe, în urma căreia s-a format dosarul de executare nr.70/2006 al executorului judecătoresc.
Din procesul-verbal încheiat de acesta la data de 28.09.2006 reiese că intimații au fost puși în posesie, finalizându-se executarea.
În paralel, numiții și G au formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr.571/R/2006, revizuire ce a fost soluționată prin decizia civilă nr.8839/02.11.2006, prin respingerea atât a cererii de revizuire cât și a cererii de suspendare a executării hotărârii supusă revizuirii (34).
În motivarea prezentei contestații s-a susținut de către contestator că hotărârea ce s-a pus în executare nu-i este opozabilă, nefiind parte în proces.
La dosar s-a depus un contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.6388/05.12.2005, prin care, unul dintre pârâții din litigiul ce a avut ca obiect terenul de 48 ce a format și obiectul executării silite, a vândut contestatorului G, cota indiviză de din terenul de 393, situat în Pitești,- bis.
La momentul încheierii actului se pronunțase deja instanța, prin sentința civilă nr.3753/28.09.2005.
Instanța a apreciat că vânzarea respectivă s-a realizat tocmai pentru că se cunoștea soluția instanței de fond asupra litigiului ce purta asupra terenului în litigiu.
Mai mult, la data executării titlului executoriu nici unul dintre pârâții nu au fost prezenți la terenul în litigiu.
Contestatorul a afirmat că a fost prezent cu acea ocazie, dar că executorul judecătoresc nu a inserat în cuprinsul procesului-verbal acest aspect. Contestatorul, cu toate că a avut posibilitatea să facă o asemenea dovadă, nu a fost produsă de acesta, deși îi revenea sarcina probei.
Verificând procesul-verbal al executorului judecătoresc, instanța de fond a constatat că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de art.388 Cod procedură civilă, sub sancțiunea nulității absolute, astfel încât a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.399 Cod procedură civilă, respingând ca neîntemeiată contestația.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, cei doi contestatori au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 100 lei.
Împotriva sentinței a declarat recurs contestatorul G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că prima instanță a făcut o greșită aplicare a legii, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Astfel, într-o primă critică se invocă faptul că instanța de fond nu a reținut inopozabilitatea hotărârilor judecătorești pronunțate anterior, recurentul fiind terț dobânditor, iar în al doilea rând, acesta a dobândit cu bună-credință de la vânzătorul său, față de care s-au pronunțat respectivele hotărâri.
În acest sens, se arată că sentința civilă nr.3753/28.09.2005 pronunțată de Judecătoria Pitești, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.571/05.06.2006 a Tribunalului Argeș, a fost pronunțată între intimații și vânzătorul său, și G, recurentul-contestator fiind terț dobânditor potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr.6388/05 12 2005.
A mai arătat că la data cumpărării hotărârea în revendicare pronunțată în contradictoriu cu vânzătorul său nu era irevocabilă, astfel că dreptul de proprietate se afla încă în patrimoniul autorului său, iar cu ocazia soluționării cauzei în recurs, terțul dobânditor trebuia citat. În plus, vânzătorul a decedat în cursul judecății, iar intimații au continuat judecata cu o persoană decedată, deși trebuia suspendată cauza până la introducerea moștenitorilor. Prin urmare, hotărârea nu este opozabilă contestatorului, care nu a fost citat în cauză ca subdobânditor al bunului aflat în litigiu.
S-a mai arătat că la momentul cumpărării terenului contestatorul nu cunoștea că acesta se afla în litigiu, având convingerea că era liber de sarcini, fiind astfel de bună-credință, prezumție care nu a fost răsturnată prin nici o probă din dosar.
S-a susținut astfel că în cauză calea de atac este apelul, fiind aplicabile dispozițiile art.401 alin.3 Cod procedură civilă, contestația fiind promovată de terți vătămați.
Prin încheierea de ședință din 21.06.2007, tribunalul a calificat calea de atac ca fiind apelul, în raport de textul de lege invocat de către contestator, respectiv art.399 și art.401 alin.3 Cod procedură civilă.
În cauză s-a dispus atașarea dosarului de executare cu nr.70/2006 al Biroului Executorului Judecătoresc.
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.269 din 24 septembrie 2007, a respins ca nefondat apelul, reținând următoarele:
Prin sentința civilă nr.3753/28 septembrie 2005, pronunțată de Judecătoria Pitești, s-a admis acțiunea în revendicare formulată de reclamanții împotriva pârâților G și pentru suprafața de 48 teren situat în P,-, județul A, sentință rămasă irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia civilă nr.571/R/05.06.2006 pronunțată de Tribunalul Argeș.
Astfel, la data dobândirii cotei de din terenul de 393 de la prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.6388/05 decembrie 2005 de către Biroul Notarului Public, instanța se pronunțase în mod definitiv, nu și irevocabil, asupra terenului în suprafață de 48, în sensul că acesta nu aparține patrimoniului vânzătorului și fratelui său coindivizar, ci intimaților, soluția fiind confirmată și în recurs, prin care s-a statuat că terenul nu a aparținut niciodată coindivizarilor.
Prin urmare, dobândind cota-parte indiviză de prin actul de vânzare menționat, apelantul-contestator a devenit succesor cu titlu particular, neputând dobândi mai multe drepturi decât a avut autorul său transmițător la data încheierii convenției. Astfel, deși în calitate de cumpărător-dobânditor, contestatorul nu a fost chemat în judecata din recurs alături de celălalt coindivizar, în cauză s-a reținut că nu putea dobândi drepturi asupra cărora instanța de fond se pronunțase anterior în mod definitiv că aparțin intimaților.
Faptul că în cursul judecății recursului a decedat, vânzătorul său, iar instanța nu a fost încunoștiințată în acest sens, s-a reținut că nu produce consecințe juridice asupra deciziei irevocabile pronunțată în revendicare întrucât aceasta nu a fost desființată prin exercitarea unor căi procesuale prevăzute de lege și promovată de persoanele interesate.
În consecință, s-a reținut că motivul de apel invocat de către contestator privind inopozabilitatea hotărârilor judecătorești pronunțate în revendicare față de acesta este nefondat, acesta nefăcând dovada calității de proprietar asupra terenului față de care s-au efectuat actele de executare silită, așa cum cer dispozițiile art.401 alin.2 Cod procedură civilă, temei juridic invocat de către contestator în fundamentarea în drept a cererii sale. Totodată, s-a reținut că acesta nu a dobândit bunul imobil în materialitatea lui, ci doar cota-parte indiviză de din teren.
Și cea de-a doua critică a fost privită ca nefondată, întrucât în cauză s-a invocat de către contestator calitatea de subdobânditor de bună-credință și cu titlu oneros al unui imobil, aceasta fiind o excepție de la principiul resoluto iure dantis, resolvitur ius accpientis, potrivit cu care actul subsecvent se anulează ca urmare a anulării actului inițial.
În cauză nu s-au pus în discuție efectele nulității față de terți, ci doar se analizează dacă apelantul-contestator putea dobândi de la autorul său vânzător, din patrimoniul acestuia, dreptul de proprietate cu privire la terenul din litigiu de 48, pentru a putea fi invocat față de intimați în cadrul contestației întemeiată pe dispozițiile art.401 alin.2 Cod procedură civilă și care constituie o veritabilă acțiune în revendicare.
Astfel, în analiza aplicării art.480 Cod civil, instanța, comparând titlurile părților pentru a stabili care este preferabil celuilalt, a constatat că apelantul nu putea dobândi dreptul de proprietate și pentru terenul de 48, față de care instanțele s-au pronunțat în sensul apartenenței acestuia la patrimoniul intimaților.
Împotriva deciziei civile nr.269/24 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, a formulat în termen recurs, contestatorul G, criticând-o pentru nelegalitate, în sensul motivului de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, invocându-se aplicarea greșită a legii.
Motivând recursul, contestatorul susține într-o primă critică, faptul că hotărârea judecătorească produce efecte numai față de părțile participante la judecată, astfel că în mod greșit și cu încălcarea principiului efectelor relative ale hotărârilor judecătorești, principiu ce decurge din dispozițiile art.1201 Cod civil, instanța de apel a respins criticile formulate împotriva hotărârii primei instanțe.
A doua critică vizează încălcarea dispozițiilor art.1898 Cod civil și art.1899 alin.2 Cod civil. Contestatorul susține că este dobânditor de bună-credință și cu titlu oneros al imobilului cu privire la care s-a efectuat executarea, așa încât eronat au fost respinse criticile formulate în acest sens.
Tot greșit au apreciat instanțele în compararea titlurilor de proprietate, că ar fi preferabil titlul intimaților.
Se solicită de contestator admiterea recursului, cu consecința admiterii pe fond a contestației la executare, cu toate consecințele ce decurg din aceasta.
Examinând criticile formulate se constată că nu sunt întemeiate, iar recursul nu este fondat.
În ce privește prima critică formulată, aceasta nu este întemeiată, întrucât, actul jurisdicțional (ca orice act juridic, în general), produce pe lângă efecte obligatorii între părți, întemeiate pe principiul relativității, și efecte de opozabilitate față de terți. Ca element nou apărut în ordinea juridică și în cea socială, hotărârea nu poate fi ignorată de către terți, sub motiv că nu au participat în procesul finalizat prin adoptarea ei. Față de aceștia însă, hotărârea se va opune cu valoarea unui fapt juridic și cu valoarea unui mijloc de probă (respectiv, de prezumție). Este ceea ce a și reținut instanța de apel, în sensul dispozițiilor art.1200 pct.4 Cod civil, în sensul că statuările unor hotărâri definitive și irevocabile, cu valoare de prezumții legale, se răsfrâng indirect și asupra terților. În același timp, pentru că terțul, în speță contestatorul, nu a participat la dezbaterea judiciară finalizată prin hotărârea judecătorească ce i se opune, el a avut posibilitatea ca în cadrul procesului de față să răstoarne prezumția invocată de parte și care față de el are doar valoare relativă. Contestatorul nu a demonstrat contrariul, tribunalul argumentându-și soluția în sensul că motivul invocat de contestator privind inopozabilitatea hotărârilor judecătorești pronunțate în revendicare este neîntemeiat, întrucât acesta nu a făcut dovada calității de proprietar al terenului asupra căruia se efectuează actele de executare silită.
Nici cea de-a doua critică nu este întemeiată.
"Împrejurările și elementele" din care "judecătorii de fond" își pot forma convingerea în privința bunei sau relei-credințe, constituie o "chestiune de fapt nesupusă controlului instanței de recurs".
Întrucât critica privește netemeinicia hotărârii și nu nelegalitatea acesteia, nu poate fi supusă controlului judiciar al instanței de recurs, susținerile neîncadrându-se în motivul de modificare prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
De aceea, pentru toate cele ce preced, recursul nu este fondat și conform dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatorul, domiciliat în Pitești,--7, județul A, împotriva deciziei civile nr.269 din 24 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind și .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./16.05.2008
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Lică Togan
