Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 190/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 190/2008
Ședința publică de la 06 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Augustin Mândroc
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 3: Cristina Gheorghina Nicoară
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de intimații G și, împotriva deciziei civile nr.13 din 16 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil cu nr.unic - având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu intimații contestatori, și intimat executor judecătoresc.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenții G și, și avocat pentru intimata contestatoare, lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat și timbrat, cauza fiind amânată de la termenul anterior la cererea recurentului
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat pentru recurenți solicită admiterea recursului și în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la fond pentru administrare de noi probe iar în subsidiar casarea hotărârilor și în rejudecare pe fond respingerea contestației la executare. În continuare susține motivele de recurs invocate în scris arătând, în esență, că în mod greșit a fost admisă contestația la executare întrucât nu a fost contestată datoria pe care soții o aveau față de recurenți ci doar că bunul supus executării nu este comun. Solicită cheltuieli de judecată.
Avocat pentru contestatoarea intimată solicită respingerea recursului și menținerea hotărârilor pronunțate în fond și apel ca temeinice și legale, pentru motivele invocate în întâmpinare. Învederează că recurenții au reiterat în recurs toate motivele pe care le-au invocat în apel și asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat. Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față reține:
Prin sentința civilă nr.2065 din 9.07.2007 a Judecătoriei Mediaș au fost admise contestațiile la executare promovate de contestatorii și în contradictoriu cu intimații G, și, au fost respinse contestațiile în contradictoriu cu executorul judecătoresc și a fost respinsă excepția inadmisibilității contestației la executare, dispunându-se anularea procesului verbal de licitație publică imobiliară referitoare la imobilul înscris în CF 536 Dumbrăveni top.518/2/1, proprietatea contestatoarei și intimatului 3, cu obligarea tuturor intimaților la suportarea cheltuielilor de judecată, restituindu-se și cauțiunea de 2000 lei consemnată de contestatoare.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență că imobilul supus execuției silite este proprietatea devălmașe a contestatoarei și intimatului 3, în timp ce debitul de executat cade în sarcină doar celui din urmă, conform ordonanței civile nr.664/C/2005 a Tribunalului Sibiu. Soții au făcut, singuri sau împreună, mai multe împrumuturi de la intimați, primul intimat fiind creditor chirografar doar al intimatului, ca și cel de-al doilea, pentru suma de 8950 USD și 1050 EU, el fiind garantat ipotecar cu 30.00 Eu doar pentru sumele de 19.190 USD și 7085 EU- debit comun al celor doi debitori; cum titlul executoriu se referă doar la debitorul și la debitul de 65.513 Eu, soția acestuia nu poate fi executată și, de fapt, nici nu a fost chemată în judecată. S-a concluzionat că acest debit nu poate fi bun comun soților, ci are un caracter comercial. Procesul-verbal de licitație este defectuos, căci nu prevede numele tuturor creditorilor, în termenii art.388(2) cod procedură civilă.
Împotriva soluției au declarat apel creditorii G și -, detaliind pe parcursul a 18 pagini motive de critică, ce vor fi redate pe scurt: celor două contestații la executare s-a făcut fără întrunirea condițiilor legale (motivele lor fiind diferite, ca și considerentele pentru care au fost respinse), la data conexării nu era prima zi de înfățișare, recurenții nu aveau cunoștință de cererea introductivă și înscrisurile de la dosar, neputând astfel să-și formuleze apărările și fiind prejudiciați de accesul la un proces echitabil; contestația numitei nu era legal timbrată, pentru contestația lui nu s-a stabilit cauțiune pentru cererea de suspendare, încheierea de suspendare nu este motivată în fapt; instanța a avut rol activ contestatoare, dar nu și față de apelanți (sugerează diverse conduite care erau preferabile, celei urmată de instanța de fond), antepronunțându-se, soluția având caracter partinic, și fiind lipsită de obiectivitate; aceasta încalcă accesul liber la justiție și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art.6 Convenția pentru apărarea drepturilor omului, definind imparțialitatea justiției ); depunerea cauțiunii nu suspendă automat judecata, contestatoarea este datoare cu taxă de timbru către stat pentru exercitarea partajului, ea fiind terț față de executare, excepția inadmisibilității contestației trebuia admisă, căci nu s-a cerut realizarea dreptului, executarea putea fi anulată parțial, contestațiile conexate nu-și pierd individualitatea, contestatorul a cerut suspendarea executării fără a fi obligat să consemneze cauțiunea, este greșită respingerea cererii de probațiune, cât timp probele contestatoarei au fost admise, procedura necontencioasă a somației de plată a lăsat să se creadă că debitul ar fi propriu și nu comun celor doi soți, cum este defapt, se ignoră specificul titlului executoriu, creditorul se substituie acestuia în atacarea actelor frauduloase făcute de debitor, prezumția instanței referitoare la destinația sumei de 65.513,31 EU este greșită, contestatoarea este de rea-credință, debitul fiind comun soților, contestatoarea nu a invocat o pretenție asupra imobilului, ulterior prevalându-se de propria culpă pentru protejarea dreptului, încheierea atacată s-a dat în contradictoriu cu ambii debitori, prin atitudine, contestatoarea a exprimat fără dubiu că ea cunoaște și recunoaște datoria, operând mandatul tacit reciproc, lipsa semnăturii de pe înscris neechivalând cu lipsa consimțământului în acest caz, contestatoarea a fost de acord cu înscrierea ipotecii asupra imobilului, adică a recunoscut datoria comună, PV de licitație îndeplinește condițiile prevăzute de lege ca și actele prealabile și intermediare celor 6 licitații ulterioare, scăderea prețului cu 25% fiind corectă, contestația lui este lipsită de interes, căci prețul este serios, creditorul a avut cunoștință de licitație, fiind în culpă că nu a urmărit toate termenele de licitație, deși avea prioritar creditorului, iar creanța sa poate fi satisfăcută din prețul imobilului; în ceea ce privește obligarea la cheltuieli de judecată, titlul lor a fost recunoscut ca valabil, PV este vicios întocmit de executor și nu de ei, executarea asupra imobilului indiviz nefiindu-le lor imputabilă, cum taxa plătită în plus se poate restitui, ea nu le poate fi impusă lor.
Prin decizia civilă nr.13/2008 Tribunalul Sibiua respins apelul promovat de apelanții G și - împotriva sentinței civile nr.2065 din 9.07.2007 a Judecătoriei Mediaș, pe care a menținut-
Au fost obligați apelanții la plata către intimați a sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a reținut și motivat următoarele:
Având ca sarcină o bună administrare a justiției, completul care judecă acea cauză are libertatea de a decide utilitatea și oportunitatea unei conexări. În această cauză a fost decisă, iar criticile aduse de apelanți nu au dovedit nici un prejudiciu sau întârziere a judecății, ori alt viciu să atragă asupra sentinței sancțiunea nulității. nu este dintre acțiunile care pot afecta fundamentală judecata, ci este mai degrabă o măsură administrativă, destinată să ajute soluționarea unor cauze, scurtând faza probațiunii pentru cele două cauze. Chiar dacă la data conexării nu era prima zi de înfățișare, iar recurenții nu aveau cunoștință de cererea introductivă și înscrisurile de la dosar, neputând astfel să-și formuleze apărările, nu s-a dovedit modul în care au fost prejudiciați de accesul la un proces echitabil prin continuarea litigiului; contestația numitei a fost legal timbrată, nici un alt calcul nu a fost depus pentru a dovedi o sumă mai mare sau mai mică; pentru contestația lui nu s-a datorat cauțiune, iar la încheierea de suspendare poate să nu conțină motivare comparabilă cu cea a sentinței, uneori fiind suficient și menționarea temeiului de drept al acesteia, căci nu este cerut de lege; instanța poate acea rol activ, în fapt, doar în raport cu litigiul și cu scopul de a soluționa cauza în mod legal și corect (instanța nu are poziția avocatului, dând ajutor unei părți sau alteia. Ci au poziția unui judecător imparțial care, în interesul cauzei, văzând poziția pasivă sau reticentă părților, intervine activ, în scopul aflării adevărului), in stanța nu s-a antepronunțat, dacă ar fi fost așa ar fi existat la dosar cerere de recuzare, soluția pare judicioasă, fără caracter partinic și nefiind lipsită de obiectivitate; soluția nu încalcă accesul liber la justiția al părților, dovadă exercitarea apărărilor la fond, a căii de atac și apărărilor în calea de atac.
Soluția este dată cu aplicarea corectă a legii și în concordanță cu poziția procesuală a părților. În litigiul civil, părțile au oarecare libertate în exercitarea drepturilor procesuale. Partea care alege să exercite o acțiune, nu poate fi ținută să aleagă acțiunea vizată de cealaltă parte, căci este de esența principiului disponibilității. fiind inadmisibilitatea contestației, trebuia justificată această invocare, căci din dosar rezultă clar admisibilitatea ei, în raport cu lipsa titlului executoriu împotriva contestatoarei. Aceasta nu este datoare cu taxă de timbru către stat pentru exercitarea partajului, ceea ce a depus fiind suficient. Depunerea cauțiunii nus uspendă judecata, ci măsura luată este "garantată" contra abuzurilor prin cauțiune. Opinia că excepția inadmisibilității contestației trebuia admisă, căci nu s-a cerut realizarea dreptului, este și rămâne o părere, cât timp partea are opțiunea de a-și valorifica dreptul cum consideră potrivit. Executarea nu poate fi anulată parțial, căci dreptul asupra imobilului este "în devălmășie", contestațiile conexate nu-și pierd individualitatea, deși nu se înțelege de ce ar trebui sau nu să o piardă; cererile de probațiune sunt evaluate ca și oportunitate și utilitate de către instanță, cea care administrează actul de justiție, care poate să suplimenteze probatoriul, să-l reducă sau chiar să-l suprime, totul motivat, în funcție de modul în care decurge soluționarea cauzei. Procedura necontencioasă a somației de plată și celelalte faze procesuale sunt colaterale acestui litigiu, care pornește de la titlul de proprietar și cel care pornește de la titlul de proprietar și cel executoriu. În acest proces nu mai putem discuta sau argumenta caracterul debitului, căci avem titlul, care se raportează doar la debitor, ignorând-o pe contestatoare. Prezumția instanței referitoare la destinația sumei de 65.513, 31 Eu, dacă este greșită, putea fi combătută, prin orice mijloc de probă; contestatoarea este posibil să fie de rea credință, iar debitul să fie comun soților, dar acest fapt trebuie dovedit. Modul în care contestatoarea își valorifică pretențiile asupra imobilului, a avut mare ajutor din faptul că nu a existat titlu împotriva ei; invocat fiind că aceasta s-a prevalat de propria culpă pentru protejarea dreptului, nu s-a arătat deloc care ar fi acea culpă; încheierea atacată s-a dat în contradictoriu cu ambii debitori, prin ea vizându-se modificarea implicită a titlului defectuos; atitudinea contestatoarei, indiferent ce a exprimat ea, nu poate opera ca o recunoaștere de datorie, mandatul tacit reciproc nu poate opera automat, iar lipsa semnăturii de pe un înscris echivalează cu lipsa consimțământului, contestatoarea a fost de acord cu înscrierea ipotecii asupra imobilului pentru o anumită sumă, nu pentru orice altă sumă, înscrierea aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege ca și actele prealabile și intermediare celor 6 licitații ulterioare, căci imobilul era bun devălmaș; amănuntele legate de scăderea prețului cu 25%, de prețul serios, de împrejurarea că creditorul a avut cunoștință de licitație, fiind în culpă că nu a urmărit toate termenele de licitație, deși acea prioritar, iar creanța sa putea fi satisfăcută din prețul imobilului, se alătură argumentelor care nu pot fi avute în vedere, vizând fondul cauzei, care s-a tranșat în altă fază procesuală decât cea de față; în ceea ce privește obligarea la cheltuieli de judecată, titlul lor a fost recunoscut ca valabil, dar nu în raport cu contestatoarea, executorul nu lucrează în nume propriu ci în numele și pe baza titlului apelanților. executării sunt imputabile părții care le-a ocazionat. De aceea, se datorează și cheltuieli pentru judecarea fondului, în termenii art.274 cod procedură civilă.
în culpă procesuală, întemeiat pe prevederile art.274 cod procedură civilă, apelanții au fost obligați la suportarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs intimații G și, motivat în drept pe prevederile art.304 pct.1, 5, 7, 8 și 9 cod procedură civilă.
În expunerea criticilor recurenții arată următoarele:
- în fața instanței de apel s-a invocat un motiv suplimentar de apel, de ordine publică, respectiv competența completului care a pronunțat în primă instanță și care nu era specializat în materia dreptului familiei, fiind incidente prevederile art.105 alin.1 cod procedură civilă și 39 din Legea 304/2004;
- hotărârea este nelegală sub aspectul respingerii cererii de probațiune;
- hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, fiind nemotivată în fapt și în drept. Instanța de apel nu și-a motivat în drept hotărârea, iar motivarea în fapt este neconvingătoare încălcându-se art.251 cod procedură civilă:
- instanța a procedat la a două contestații la executare fără a fi întrunite cerințele legale iar motivarea instanței de apel referitoare la acest aspect este una nelegală și de natură a evidenția caracterul partinic al soluției, lipsită de obiectivitate și imparțialitate, antepronunțare asupra fondului în sensul că încă de la data când a dispus suspendarea, judecătorul avea deja opinia formulată asupra fondului.
- a fost încălcat accesul liber la justiție, drept care presupune dreptul său de a fi judecat de un tribunal imparțial întrucât același judecător a participat și la judecarea recursului împotriva încheierii de ședință prin care judecătorul fondului a dispus suspendarea executării;
- nelegal, cu încălcarea disp.art.403, 402 s-a dispus suspendarea executării, doar în baza simplului fapt că s-a plătit cauțiunea;
- instanța a calificat greșit contestația la executare formulată de intimata și a dispus suspendarea fără aoo bliga pe aceasta să timbreze cererea de realizare a dreptului său de proprietate asupra imobilului la valoarea bunului. Din contestația formulată rezultă că instanța este sesizată cu o acțiune de partaj în care se contestă drepturile coproprietarului debitor ceea ce naște obligația de plată a taxei de timbru. Această obligație rezultă din coroborarea disp.art.401 cod procedură civilă cu dispozițiile Legii 146/1997.
- contestația este inadmisibilă dacă nu se urmărește realizarea dreptului conform art.401 cod procedură civilă
- Probele demonstrează că datoria este una comună a soților iar contestatoarea este de rea credință; a exprimat prin atitudine fără dubiu că recunoaște datoria apărând mandatul luat. Lipsa semnăturii de pe înscrisul constatator al datoriei nu echivalează cu lipsa consimțământului. Procesul verbal al licitației îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege.
- contestația formulată de creditorul este lipsită de interes deoarece prețul este serios, creditorul a avut cunoștință de licitație;
- hotărârea este nelegală și pentru că s-au încălcat dispozițiile art.274 cod procedură civilă și art.23 alin.1 lit.e din Legea 146/1997.
Prin întâmpinare și au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate Curtea constată următoarele:
Înainte de orice analiză pe fondul criticilor cuprinse în motivele scrise ale recurenților, instanța constată că argumentele coincid cu cele înfățișate în cererea de apel. Practic recurenții reiterează toate motivele de apel cu excepția primei critici întemeiate pe art.304 pct.1 și 5 cod procedură civilă.
E de precizat că, chiar dacă, așa cum se pretinde pe calea recursului, statuările de fapt ale instanțelor de fond sunt greșite, eventualele erori, sub acest aspect, nu mai constituie caz de recurs după abrogarea pct.11 al art.304 cod procedură civilă.
Prima critică întemeiată pe prev.art.304 pct.1 și 5 cod procedură civilă cu referire la nespecializarea completului care a judecat în fond cauza nu poate fi primită.
Contestația la executare este fără dubiu o cerere în materie civilă, chiar dacă a fost formulată și de un terț, soția debitorului, care pretinde un drept asupra imobilului supus executării silite. Astfel, întrucât pe această cale nu s-a solicitat incidental partajul bunurilor comune, procesul se judecă de instanța de drept comun civil și nu de complet specializat pentru familie.
Susținerea recurenților în sensul că hotărârea este nelegală sub aspectul respingerii cererii de probațiune este neîntemeiată, instanța respectând dispozițiile art.129 cod procedură civilă.
Critica întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.7 cod procedură civilă este de neprimit. Instanța de apel a respectat dispozițiile art.261 cod procedură civilă arătat pe larg, exhaustiv motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței. Împrejurarea că motivele avute în vedere de instanța de apel nu au convins recurenții de soluție, nu se încadrează în prevederile art.304 pct.7 cod procedură civilă.
Nici critica privitoare la celor două contestații nu poate fi primită. În primul rând această critică vizează hotărârea instanței de fond și nu a instanței de apel. În al doilea rând această critică a constituit motiv de apel care a fost analizat pe larg de către instanță. Oricum, corect s-a reținut că pentru o mai bună administrare a justiției, instanța de fond legal a dispus celor două contestații la executare, cu atât mai mult cu cât vizau același imobil supus executării silite.
Susținerile care vizau lipsa de obiectivitate, de imparțialitate, caracterul partinic al judecătorilor, nu pot fi primite și exced prezentului recurs.
Critica privind liberul acces la justiție este vădit nefondată. Codul d e procedură civilă prin disp.art.24 nu prevede incompatibilitatea judecătorului care a judecat un recurs împotriva unei soluții de suspendare a executării de a judeca recursul împotriva soluției dată contestației la executare.
Susținerea recurenților referitoare la încălcarea disp.art.403 și 402 cod procedură civilă este de neprimit. Această critică excede prezentului recurs, întrucât vizează măsuri luate de instanța de fond și împotriva cărora s-a exercitat separat calea de atac a recursului. De altfel, aceste dispoziții legale au fost respectate în cauză, suspendarea executării silite fiind un atribut al instanței de judecată.
Argumentele aduse de recurenți pentru a fundamenta prevederile art.304 pct.8 cod procedură civilă sunt de neprimit. Aceste argumente au fost motive dezvoltate de apel și analizate ca atare de instanța de apel și nu pot fundamenta motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 ci eventual motivul pct.9 al art.304 cod procedură civilă.
Recurenții arată că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății iar atunci când motivează actul interpretat greșit fac referire la contestația la executare. Ori contestația la executare nu este act juridic dedus judecății ci, eventual, pot fi acte în sensul art.304 pct.8 actele întocmite de executorul judecătoresc și atacate pe calea contestației la executare.
Analizând aceste critici față de dispozițiile art.304 pct.9 cod procedură civilă, se constată că sunt nefondate.
Corect s-au aplicat în speță dispozițiile legale incidente. Prin nici un capăt de cerere nu s-a formulat de către contestatoarea vreo solicitate de partaj a bunurilor comun.
Nici recurenții nu au uzat de prevederile art.400 ind.1 cod procedură civilă și nu au formulat incidental cerere de împărțire a bunurilor comune.
Prin urmare, toate susținerile referitoare la netimbrare, greșita calificare dată de instanță cererii de chemare în judecată, sunt superflue. Toate aceste susțineri erau valabile numai dacă s-ar fi solicitat partajul bunurilor comune pe calea principală sau incidentală, ceea ce în speță e exclus.
Dispozițiile art.401 alin.2 cod procedură civilă stabilesc termenul de declarare al contestației de către o terță persoană care pretinde că are un drept de proprietate sau alt drept real asupra bunului urmărit. Acest text legal nu impune realizarea dreptului de către terț cum greșit susțin recurenții. Singurul text legal al procedurii civile române care se referă la realizarea dreptului -și nu la impunere- sunt prevederile art.111 cod procedură civilă, text care nu este incident în prezenta cauză.
Codul procesual civil român este guvernat, printre altele, de principiul disponibilității. Prin urmare, părțile au libertatea de a alege calea ce doresc să o urmeze.
Prin contestația la executare stabilită de dispozițiile art.399-404 cod procedură civilă cei vătămați în drepturile lor prin executare sau cei interesați au posibilitatea de a-și apăra drepturile prin anularea actelor de executare, îndreptarea lor sau încetarea executării.
Susținerile referitoare la probele administrate, reaua credință a contestatoarei, recunoașterea datoriei, lipsa semnăturii, vizează interpretarea probatoriului și exced prezentului recurs după abrogarea pct.11 al art.304 cod procedură civilă.
Nici critica referitoare la lipsa de interes a creditorului nu poate fi primită. Pe de o parte această critică a fost analizată corect de către instanța de apel iar pe de altă parte argumentele invocate de către recurenți nu se circumscriu noțiunii de interes procesual.
Ori atâta timp cât există un tilu executoriu care constată ca debitor o singură persoană, iar procesul-verbal de licitație vizează un imobil care aparține celor doi soți- din care numai unul este debitor- este mai mult decât evident interesul unui creditor care urmărește recuperarea debitului în mod legal și definitiv fără a fi supus unei eventuale întoarceri a executării.
Nici ultima critică nu este fondată. Instanțele de fond corect au aplicat dispozițiile art.274 cod procedură civilă, recurenții fiind în culpă procesuală.
Pentru considerentele ce preced, întrucât în cauză nu sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.1, 5, 7, 8 și 9 cod procedură civilă, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 cod procedură civilă va respinge ca nefondat prezentul recurs.
Față de dispozițiile art.274 cod procedură civilă, recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către intimați și justificate cu înscrisuri la dosar.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de către intimații G și împotriva deciziei civile nr.13/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr.-.
Obligă recurenții să plătească contestatoarei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06.06.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
-
Grefier,
- -
Red.
Dact. 2ex/26.06.2008
Jud..
Jud.fond
Președinte:Augustin MândrocJudecători:Augustin Mândroc, Daniela Mărginean, Cristina Gheorghina Nicoară
