Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 199/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 199/R/2010
Ședința publică din data 28 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Tripon
JUDECĂTOR 2: Dana Cristina Gîrbovan
JUDECĂTOR 3: Sergiu
GREFIER:
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâtul recurent OFICIUL DE cadastru ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ C împotriva sentinței civile nr. 2832 din 21.10.2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamanții intimați, și, având ca obiect litigiu de muncă - contestație act.
dezbaterilor și susținerile părților prezente s-a consemnat în încheierea ședinței publice din data de 27 ianuarie 2010, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2832 din data de 21 octombrie 2009, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, s-au espins excepțiile lipsei de interes, de inadmisibilitate și de tardivitate a acțiunii formulate de intimatul OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ C și s-a dmis contestația formulată de contestatoarele, și în contradictoriu cu intimatul și, în consecință, s-a ispus obligarea pârâtei la încadrarea contestatoarelor ca registrator de carte funciară gradul IAî ncepând cu data de 10.04.2009 și la emiterea unor noi acte adiționale la contractul individual de muncă al fiecăreia dintre contestatoare.
În final, a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.000 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, u privire la excepția lipsei de interes și excepția inadmisibilității introducerii acțiunii, că acestea nu sunt întemeiate având în vedere că reclamantele au un drept legitim, actual și personal în promovarea acțiunii, deoarece prin actele adiționale s-a adus atingere drepturilor lor, prin încadrarea necorespunzătoare.
Acțiunea este admisibilă și în temeiul art. 281 din Codul muncii, respectiv aspectul privind modificarea contractelor individuale de muncă ale reclamantelor și art. 35 din Legea nr. 130/16.10.1996 - privind contractul colectiv de muncă.
Instanța a respins și excepția tardivității introducerii acțiunii, având în vedere faptul că, potrivit prevederilor art. 283 alin. 1, lit. d, acțiunea poate fi formulată pe toată durata contractului de muncă.
A arătat prima instanță că reclamantele sunt angajatele pârâtei n calitate de registratori de carte funciară la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C-
La data de 28.04.2009, acestora li s-au prezentat actele adiționale la contractele individuale de muncă, prin care li se modifica felul muncii, astfel: din registratori de carte funciară seniori (conf. CCM pe 2008), reclamantele au fost încadrate în gradul II și III.
Potrivit doctrinei, prin vechimea în specialitate se înțelege perioada de timp în care o persoană a lucrat în activități corespunzătoare funcției (meseriei) în care este încadrată sau urmează a fi încadrată/promovată ori în cadrul în care urmează a i se acorda o gradație de salarizare. În speță, vechimea în specialitate juridică este timpul cât o persoană care are calitatea de licențiat în drept exercită o funcție juridică.
Prin Legea nr. 499 din 12 noiembrie 2004 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2004 pentru modificarea și completarea Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996m se statuează că activitatea de publicitate imobiliară în cadrul oficiilor de cadastru și publicitate imobiliară este în responsabilitatea unui registrator asimilat consilierului juridic.
Respectivul act normativ arată că ocuparea postului de registrator se va face în urma susținerii unui concurs organizat de către Agenția Națională. trebuie să fie licențiați ai unei facultăți de drept acreditate și să aibă o vechime de cel puțin 5 ani în activitatea juridică, aspect corespunzător art. 8 din Legea nr. 514 din 28 noiembrie 2003 - privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic.
Mai mult chiar, în mod corect art. 51 din aplicabil, specifică că echimea în specialitate constituie perioada lucrată în același domeniu de activitate, care necesită aceeași pregătire de specialitate, calculată după data absolvirii studiilor de specialitate.
Referitor la aspectul privind vechimea în specialitate, instanța de fond a reținut că aceasta este o specie a vechimii în muncă, astfel că pentru ca o perioadă de timp să constituie vechime în specialitate, acesta trebuie să fie recunoscută, potrivit dispozițiilor legale, ca vechime în muncă. Deoarece legea nu reglementează expres calculul vechimii în specialitate, acesta fiind o specie a vechimii în muncă, se vor aplica prin analogie prevederile legale care privesc calculul vechimii în muncă.
Din prevederile art. 30 din Contractul Colectiv de Muncă înregistrat la. B sub nr. 1.731/10.04.2009, instanța de fond a reținut că acesta a fost interpretat de părți în sensul că la momentul reîncadrării se va lua în considerare funcția și gradul/treapta avute până la intrarea în vigoare a contractului pe anul 2008, respectiv funcția/treapta avute la data de 09.04.2008, la care se adaugă vechimea în muncă/specialitate dobândită după intrarea în vigoare a acestui contract și până la momentul reîncadrării.
Cum vechimea în muncă este un drept câștigat, absolut și inalienabil al angajatului prin prestarea muncii, vechimea în specialitate este prin analogie cu vechimea în muncă tot un drept câștigat care nu poate fi interpretat și nici calculat după nici un alt algoritm decât potrivit înscrierilor din carnetele de muncă ale reclamantelor. Pârâta putea să încadreze încă din 2008 reclamantele potrivit vechimii în specialitate pe care o aveau, Contractul Colectiv de Muncă înregistrat la. B sub nr. 1.731/10.04.2009 fiind o nouă ocazie pentru a remedia o situație ilegală, având în vedere faptul că toți registratorii efectuează lucrări similare, cu grade de dificultate similare, volumul de muncă fiind foarte mare, astfel că pârâta nu avea nici un interes în a menține posturile cu gradații mici.
Potrivit carnetelor de muncă ale reclamantelor, acestea aveau la data intrării în vigoare a pe anul 2009 vechimi în specialitate de peste 9 ani, respectiv reclamanta avea 9 ani și 8 luni, reclamanta avea 9 ani și 2 luni, iar reclamanta avea 11 ani și 3 luni, astfel că instanța de fond a apreciat că încadrarea acestora s-a făcut în mod ilegal.
Instanța a mai reținut că potrivit de funcții de execuție al personalului din cadrul și unităților subordonate, registratorul de carte funciară trebuie să aibă studii superioare juridice. Anterior pe anul 2009, funcțiile de execuție de registrator se denumeau registrator junior, cu minim 3 ani de vechime în specialitate și registrator senior, cu peste 4 ani vechime în specialitate, iar după intrarea în vigoare a acestuia registratorii de carte funciară sunt clasificați în registrator de carte funciară gradul I A, cu peste 9 ani vechime în specialitate, registrator de carte funciară gradul I, cu 7-9 ani vechime în specialitate, registrator de carte funciară gradul II, cu 5-7 ani vechime în specialitate și registrator de carte funciară gradul III cu peste 3-5 ani vechime în specialitate, reclamantele încadrându-se la registrator de carte funciară gradul I A, cu peste 9 ani vechime în specialitate.
Având în vedere prevederile Legea nr. 499 din 12 noiembrie 2004 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2004 pentru modificarea și completarea Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 și aspectele reținute, prima instanță a dmis contestația formulată de contestatoarele, și în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ C, a dispus obligarea pârâtului la încadrarea contestatoarelor ca registratori de carte funciară gradul IAî ncepând cu data de 10.04.2009 și la emiterea unor noi acte adiționale la contractul individual de muncă al fiecăreia dintre contestatoare.
În temeiul art. 274. proc. civ. instanța de fond a bligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.000 lei, fiind în culpă procesuală.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C, solicitând, în baza dispozițiilor art. 304 alin. 1 pct. 7 și 9.pr.civ. modificarea hotărârii pronunțate de instanța de fond, în sensul respingerii contestației formulate de contestatoare precum și aplicarea prevederilor art. 3041.pr.civ.
Prin cererea de recurs formulată, pârâtul susține că instanța de fond în mod eronat a respins excepțiile pe care le-a invocat.
Se reiterează astfel, referitor la excepția tardivității bazată pe dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 53/2003, că termenul de formulare a contestației împotriva unei măsuri de modificare a contractului individual de muncă este de 30 de zile de la data la care cel interesat a luat la cunoștință de măsura dispusă.
În speța de față, a subliniat pârâtul, actele adiționale la contractele individuale de muncă ale contestatoarelor au fost comunicate, în vederea semnării, la data de 04.05.2009. Acestea nu au returnat actele adiționale respective și au formulat, la data de 20.05.2009, o notificare înregistrată la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C sub nr. 6.110/20.05.2009, prin care au solicitat încadrarea pe funcția de registrator, în gradele corespunzătoare vechimii totale dobândite în specialitate.
Împotriva răspunsului întocmit de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C la notificarea mai sus menționată, contestatoarele au formulat, la data de 11.06.2009, la Tribunalul Cluj, contestație, cu depășirea termenului legale de 30 de zile.
Se apreciază de către pârât că nu sunt aplicabile prevederile art. 283 alin. 1 lit. d) din Codul muncii, întrucât prin contestația formulată, contestatoarele nu au solicitat constatarea nulității contractului individual sau colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ci au solicitat emiterea actelor adiționale la contractul individual de muncă al fiecăreia dintre acestea, prin care să se modifice clauza prevăzută la lit. E - felul muncii.
Apoi, pârâtul invocă excepția lipsei de interes.
Față de petitul menționat în contestație, pârâtul solicită instanței să constate că prin aceasta nu se justifică un interes legitim, deoarece prin această acțiune nu se urmărește afirmarea sau realizarea unui drept recunoscut de lege.
Actele adiționale la contractele individuale de muncă ale contestatoarelor, prin care se urmărește modificarea lit. E - felul muncii, adică reîncadrarea pe aceeași funcție profesională cu denumirea schimbată, nu sunt înscrisuri care, modifică sau sting un raport juridic concret. De asemenea, nu sunt acte bilaterale, nefiind asumate de către contestatoare, lipsind acordul de voință al acestora.
Nulitatea, ca sancțiune a actului juridic, nu este decât mijlocul prin care se restabilește legalitatea încălcată la încheierea actului juridic.
Cum actele adiționale nu au fost asumate, nu au fost semnate de către contestatoare, este evident că nu sunt acte juridice încheiate și nu pot fi supuse sancțiunii nulității. Astfel, deoarece legea nu recunoaște sancțiunea nulității pentru înscrisurile atacate de contestatoare, rezultă cu prisosință că interesul este nelegitim.
Se face trimitere la prevederile art. 17 alin. 1 și 4 din Legea nr. 53/2003, arătându-se că prerogativa modificării contractului individual de muncă aparține doar angajatorului, nicidecum și salariatului. Astfel, având în vedere că legiuitorul nu recunoaște dreptul salariatului de a modifica contractul individual de muncă, este evident că solicitarea contestatoarelor de a se emite un act adițional care să prevadă un anumit grad profesional la lit. E - gradul IA și nu gradul II, respectiv gradul III, este nelegală.
Se mai invocă excepția nemotivării hotărârii, apreciindu-se că motivele invocate nu au nici o legătură cu prezenta cauză și nu sunt aplicabile în prezența speță, iar faptul că instanța de fond a reiterat solicitările reclamantelor în hotărârea pronunțată, nu înseamnă că aceasta este motivată.
Se mai arată că este inadmisibilă contestația formulată deoarece instanța de judecată nu poate obliga Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C să acorde un grad profesional, ci poate cel mult să oblige instituția să reanalizeze actele cu care înțeleg să probeze contestatoarele cele solicitate, astfel că instanța de fond și-a depășit atribuțiile prin hotărârea pronunțată.
Pe fondul cauzei, se arată că sentința este nelegală și netemeinică, cuprinzând motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Astfel, arată pârâtul, instanța de fond în mod eronat a reținut că potrivit Legii nr. 499/2004 privind aprobarea nr.OUG 41/2004 pentru modificarea și completarea Legii nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, vechimea necesară unui registrator este de cel puțin 5 ani în activitatea juridică.
În fapt, potrivit prevederilor art. I pct. 10 alin. 11-3din nr.OUG 41/2004, alin. 12: "Ocuparea postului de registrator se va face în urma susținerii unui concurs organizat de Agenția Națională, alin. 13: Prin excepție de la prevederile alin. 12, până la data organizării concursului, registratorii pot fi numiți din cadrul angajaților birourilor de carte funciară, care nu îndeplinesc condițiile de studii, dar au cel puțin 5 ani experiență în domeniul publicității imobiliare."
Astfel, nu este vorba de o vechime de cel puțin 5 ani în activitatea juridică, cum a reținut instanța de fond, ci de cel puțin 5 ani experiență în domeniul publicității imobiliare.
Mai mult, a subliniat pârâtul, din prevederile Legii nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, republicată, reiese că articolele din nr.OUG 41/2004 care se aplică în continuare ca dispoziții proprii ale ordonanței de urgență mai sus menționate sunt art. II, IV, V și VIII și nicidecum art. Se face trimitere și la prevederile art. 18 alin. 1 și alin. 4 lit. g din Legea nr. 7/1996.
Astfel, a susținut pârâtul, au fost respectate prevederile legale în vigoare atâta timp cât pentru postul scos la concurs pentru care contestatoarele au candidat și pe care l-au promovat, respectiv postul de registrator gradul III, vechimea în specialitate necesară pentru a participa la acest concurs a fost de 3 ani.
Pe de altă parte, a apreciat pârâtul, potrivit prevederilor art. 304 pct. 9.pr.civ. raportat la prevederile art. 969 alin. 2 Cod civil, instanța de fond a schimbat înțelesul actului dedus judecății, respectiv art. 30 alin. 3 lit. a) din Contractul Colectiv de Muncă, înregistrat la. a Municipiului B sub nr. 1.731/10.04.2009.
Un alt aspect pe care îl consideră deosebit de important recurentul este acela că potrivit art. 7 alin.2 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, "contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților" iar potrivit art. 243 din Codul muncii "executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți" și "neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta". Prin urmare, contractul colectiv de muncă, constituind o lege specială, are putere de lege între părțile contractante și are prioritate în fața legii generale, respectiv Codul muncii, iar executarea acestuia presupune aducerea la îndeplinire a clauzelor contractuale și respectarea drepturilor și obligațiilor asumate de către părți.
Totodată, potrivit art. 30 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2009-1010 coroborate cu prevederile anexei 7 - vechimea -, recurentul a procedat în mod legal la întocmirea actelor adiționale la contractele individuale de muncă privind reîncadrarea pe funcția și gradul corespunzătoare, pentru fiecare dintre contestatoare. Astfel, contestatoarea a fost încadrată pe funcția de registrator gradul III începând cu data de 10.07.2006 și întrucât de la data angajării acestei persoane și până la data de 10.04.2009 când a intrat în vigoare contractul colectiv de muncă, trecând o perioadă de 2 ani și 9 luni, contestatoarea a îndeplinit condițiile privind reîncadrarea pe funcția de registrator de carte funciară gradul II. Pentru a se putea proceda la reîncadrarea pe gradul profesional IA, așa cum a solicitat aceasta și cum a dispus în mod eronat instanța de fond, era necesar a fi parcurse toate gradele profesionale prevăzute în anexa 7 - vechimea - din CCM, respectiv din gradul III trebuia să treacă în gradul II, în gradul I și apoi în gradul IA, astfel că nu este posibilă trecerea din gradul II direct în gradul IA, aceasta presupunând a fi ignorate celelalte grade profesionale intermediare. Mai mult decât atât, trecerea dintr-un grad profesional în grad profesional următor se face din doi în doi ani, conform anexei 7 la CCM pe anii 2009 - 2010, motiv față de care la data încadrării pe gradul profesional III (la data de 10.07.2006) și până la avansarea în gradul profesional II este necesară trecerea unei perioade de 2 ani, iar până la avansarea în gradul profesional I este necesară trecerea unei perioade de 4 ani și, la fel, pentru avansarea în gradul profesional IA este necesară trecerea unei perioade de 6 ani.
Cu privire la contestatoarea aceasta a fost angajata pârâtei pe funcția registrator III începând cu data de 24.03.2008, iar la data de 10 aprilie 2009 aceasta avea o vechime în gradul profesional III doar de 1 an și 16 zile. Pentru a beneficia de avansarea în gradul profesional II - și nicidecum în gradul IA așa cum a dispus instanța de fond - era necesară trecerea unei perioade de 2 ani de la data angajării pe funcția de registrator gradul III. La fel, pentru a putea avansa în gradul profesional I era necesară trecerea unei perioade de 4 ani și de 6 ani pentru a avansa în gradul profesional IA.
În ce o privește pe contestatoarea, aceasta este încadrata pârâtei recurente din data de 24 martie 2008, pe funcția registrator gradul III. La data de 10.04.2009 contestatoarea avea o vechime de 1 an și 16 zile, situația fiind identică cu cea a contestatoarei.
Se mai precizează de către recurentă că, și nu au returnat actele adiționale prezentate la data de 4 mai 2009 și au solicitat instituției, prin notificarea înregistrată sub nr. 6110 din 20.05.2009, "încadrarea" pe funcțiile de registrator, în gradele IA.
Raportat la vechimea în muncă sau specialitate, afirmațiile făcute de contestatoare potrivit cărora încadrarea pe funcția de registrator cu gradul corespunzător vechimii avute în specialitate a fost interpretată greșit de pârâtă, acestea sunt neîntemeiate deoarece articolul 30 din actualul CCM cuprinde prevederi clare și trebuie analizat în integritatea lui, prevederile aliniatului 2 enunțând un principiu general iar cele ale aliniatului 3 prezentând situații particulare, excepții de la regulă.
În ce privește susținerea contestatoarelor potrivit căreia s-ar fi luat în considerare la întocmirea actelor adiționale "vechimea în instituție și nu vechimea în specialitate" aceasta este neîntemeiată întrucât art. 54 din CCM prevede că "avansarea în grad/treaptă profesională se face după promovarea unui test profesional în fața unei comisii prin decizie/ordin al conducătorului unității, cu renegocierea corespunzătoare a salariului" iar potrivit anexei 7 la același act normativ, trecerea dintr-un grad profesional în gradul profesional următor se face gradual, din doi în doi ani.
Ori, contestatoarele critică faptul că reîncadrarea făcută conform noului contract colectiv de muncă pe anii 2009 - 2010 pornește de la gradele de încadrare ale salariaților prevăzute în CCM pe anii 2007-2008, ale cărui prevederi au expirat la data de 10.04.2008.
În acest sens, recurenta precizează că noua lege a părților, respectiv înregistrat la. a Mun. B sub nr. 1731/10.04.2009 a fost semnat între ANCPI și Sindicatele constituite în cadrul instituțiilor subordonate, inclusiv ale oficiilor teritoriale, în cazul instituției pârâte, de către Organizația Sindicală "Cadastru și Publicitate Imobiliară" C, aceasta însemnând că părțile și-au însușit prevederile CCM iar aceste prevederi trebuie respectate.
Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Car ecunoscut și recunoaște în continuare vechimea în muncă a contestatoarelor, acestea beneficiind conform înregistrat sub nr. 1731/10.04.2009 de un spor de vechime de 15% respectiv 25 %.
Se mai arată de către pârâta recurentă că a fost solicitată de contestatoare punerea în executare a sentinței civile nr. 2832/2009, astfel că s-a procedat la întocmirea actelor adiționale la contractele individuale de muncă ale contestatoarelor potrivit dispozițiilor hotărârii judecătorești, iar actele adiționale au fost semnate de către contestatore.
Mai invocă recurenta, cu privire la contestatoarea, care a semnat actul adițional la. prin care s-a modificat litera E - felul muncii, însă fișa postului aferentă funcției de registrator de carte funciară gradul IA, anexă la contractul individual de muncă a fost semnată de către contestatoare cu obiecțiuni. Și atunci apare firească nedumerirea că această contestatoare a solicitat și acceptat funcția de registrator de carte funciară gradul IA însă nu acceptă atribuțiile aferente acestei funcții.
La data de 3 decembrie 2009 intimatele, și au înregistrat la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.
În motivarea întâmpinării, intimatele arată, referitor la excepția tardivității, că au solicitat ca angajatorul să procedeze la reîncadrarea corectă, însă acesta a răspuns negativ, iar contestația a fost înaintată tocmai împotriva acestui răspuns, în termen de 30 de zile și cu respectarea prevederilor art. 282 (2) din Codul muncii care stabilește că "în toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului", anume data intrării în vigoare a contractului colectiv de muncă, 10 aprilie 2009.
Referitor la excepția lipsei de interes se arată că instanța de fond a reținut în mod corect faptul că dreptul intimatelor este legitim, actual și personal, acțiunea având ca obiect obligarea pârâtei de a pune în practică în mod corect contractul colectiv de muncă aplicabil (cel intrat în vigoare la data de 10.04.2009) prin reîncadrarea corectă a reclamantelor intimate. Interesul intimatelor este evident demonstrat și prin faptul că prin acțiune s-a dorit a preveni și înlătura prejudicierea dreptului conferit și garantat legal, anume dreptul de a le fi recunoscută vechimea în specialitate, ca specie a vechimii în muncă.
Raportat la excepția nemotivării hotărârii, intimatele subliniază că sentința este motivată detaliat, atât în fapt cât și în drept.
Sub raportul excepției inadmisibilității acțiunii, se arată că actul care a generat prezentul litigiu de muncă a fost actul administrativ prin care s-a răspuns negativ solicitării reclamantelor de a fi reîncadrate corect în urma modificărilor intervenite privitor la unele clauze ale vechiului contract colectiv de muncă, odată cu intrarea în vigoare a noului contract colectiv de muncă în 10 aprilie 2009. Rezultă că acțiunea reclamantelor, fiind în mod dialectic legată de modificarea Contractului Colectiv de Muncă, este admisibilă.
Referitor la fondul cauzei se citează prevederile art. 30 alin.2 și 3 lit. a) din CCM pe anul 2009, apreciindu-se că vechimea care ar trebui luată în considerare conform acestui text legal este întreaga vechime în specialitate și nicidecum doar vechimea în specialitate dobândită numai după data angajării intimatelor la instituția reprezentată de recurentă, după cum susține aceasta.
Este inadecvată, consideră intimatele, invocarea prevederilor art. 54 din CCM care se referă de fapt la o cu totul altă situație și anume la avansarea salariaților și a modalității și procedurii de urmat în acest caz. În ceea ce le privește nu este aplicabilă instituția avansării deoarece au solicitat a fi reîncadrate ab initio, în baza art. 30 din Contractul nou de Muncă și nicidecum avansate. Interpretarea textului CCM pe anul 2009 nu poate fi restrictivă și arbitrară, limitându-se prin aceasta drepturilor salariaților, drepturi minimale prevăzute și garantate prin Codul muncii.
În drept intimatele își întemeiază apărarea pe prevederile art. 16, 17, 39, 243, 281-283, 287-288 și celelalte din Codul muncii, art. 18 din Legea nr. 7/1996, art. 7 și 30 și celelalte din Legea nr. 130/1996, art. 77 și celelalte din Legea nr. 168/1999, art. 115-118, 274, 308 și celelalte din proc.civ. art. 30 din CCM și art. 51 din Regulamentul intern.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Conform prevederilor art. 137 Cod proc.civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, această regulă procedurală fiind aplicabilă și judecății în recurs, prin raportare la prevederile art. 316 coroborat cu art. 298 Cod proc.civ.
Așa fiind, Curtea constată că este neîntemeiată excepția tardivității promovării acțiunii. Astfel, este inoportună evocarea prevederilor art. 283 lit. a) Codul muncii în speță, întrucât acest text de lege vizează ipoteza emiterii unei decizii unilaterale a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă, termenul pentru formularea cererii de soluționare a conflictului de muncă fiind de 30 de zile de la comunicarea acestei decizii.
În speță, o atare decizie nu s-a comunicat nici uneia dintre contestatoare, ci doar câte un act adițional la contractul individual de muncă al acestora, spre semnare. Or, un astfel de act nu reprezintă decât oferta de modificare prin acordul părților a contractului existent între ele, care nu poate fi asimilată, oferta în discuție, cu o modificare a contractului individual de muncă prin decizie unilaterală a angajatorului; aceasta din urmă, potrivit prevederilor art. 41, 42 și următoarele și art. 48 Codul muncii, nu poate fi dispusă decât în anumite condiții restrictive (delegarea, detașarea, precum și modificarea temporară a locului și felului muncii, în cazul unor situații de forță majoră, cu titlu de sancțiune disciplinară sau ca măsură de protecție a salariatului) ce nu se regăsesc în cauză, regula fiind cea a modificării contractului individual de muncă doar prin acordul părților.
Nu este în schimb aplicabil nici textul de lege la care s-a raportat prima instanță, anume, art. 283 alin. 1 lit. d) Codul muncii, care se referă la constatarea nulității unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia. Obiectul acțiunii nu face trimitere la nici una din aceste ipoteze.
Chestiunea prescripției trebuie dezlegată prin raportare la art. 283 alin. 1 lit. e) Codul muncii, ce stipulează un termen de 6 luni pentru acțiunile având ca premisă neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă.
Astfel, se constată că reclamantele au solicitat obligarea pârâtului la emiterea actului adițional la contractul individual de muncă al fiecăreia cu modificarea felului muncii în sensul încadrării fiecăreia ca registrator de carte funciară gradul IA, în baza art. 30 alin. 3 lit. a) din contract colectiv de muncă nr. 1731/10.04.2009, prin urmare, dreptul pe care acestea în reclamă își are sorgintea în dispozițiile contractului colectiv de muncă, împrejurare care atrage aplicabilitatea prevederilor art. 283 alin. 1 lit. e) Codul muncii, termenul de 6 luni curgând de la data intrării în vigoare a contractului, astfel încât acțiunea înregistrată la data de 11.06.2009 apare ca formulată în termen.
Neîntemeiată apare și excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, întrucât, deși, așa cum s-a arătat în cele ce preced și cum a invocat recurentul, actele adiționale la contractele individuale de muncă ale reclamantelor, prezentate acestora spre semnare, nu produc efectele specifice ale unor modificări de contracte finalizate, ci au doar valoarea de oferte de modificare a acestor contracte, nu se poate susține lipsa unui drept recunoscut de lege care să stea la baza demersului reclamantelor.
În fapt, cum s-a văzut mai sus, reclamantele își fondează acțiunea pe prevederile contractului colectiv de muncă nr. 1731/10.04.2009, încheiat la nivelul Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, și unde la art. 30 alin. 3) lit. a) se stipulează că salariații agenției și ai instituțiilor subordonate vor fi reîncadrați cu luarea în considerare a funcției și gradului sau treptei avute până la intrarea în vigoare a contractului colectiv încheiat în anul 2008 la care se adaugă vechimea în muncă sau specialitate, după caz, dobândită până în prezent.
Se constată deci că prevede un drept al personalului angajat în cadrul instituției pârâte, dreptul de a fi reîncadrat conform prevederilor citate, astfel încât acțiunea prin care se solicită punerea în practică a acestui drept nu poate apărea ca lipsită de interes.
Neîntemeiată apare și excepția inadmisibilității, invocată în cererea de recurs, prin care se susține că instanța de judecată nu poate obliga Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C să acorde un grad profesional, întrucât și-ar depăși atribuțiile.
Este de înțeles că instanța nu ar putea obliga pârâtul la o atare acordare de grad profesional în lipsa unui text legal care să stipuleze o astfel de obligație în sarcina lui, caz în care, cu siguranță, s-ar face vinovată de încălcarea atribuțiilor legale, dar atâta timp cât prevederile art. 243 din Codul muncii sunt în sensul că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar ale art. 7 alin.2 din Legea nr. 130/1996 stipulează că contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților, desigur că intră în atribuțiile instanței a obliga părțile la respectarea obligațiilor ce decurg pentru ele din contractului colectiv de muncă opozabil lor. Misiunea instanțelor de judecată este să aplice legea raporturilor juridice dintre părți, stabilind, acolo unde acestea nu se înțeleg asupra conținutului obligațiilor și drepturilor lor una față de alta, care este acest conținut în raport cu normele legale. Astfel, acțiunea este perfect admisibilă, neaducând nimic nou sub aspectul competenței instanței de a decide în speță.
Cât privește susținerea nemotivării hotărâri, aceasta este în totală contradicție cu sentința atacată, ce cuprinde pe larg considerentele ce fundamentează soluția pronunțată și care sunt cu totul pertinente față de obiectul pricinii.
Pe fond însă, recursul se impune a fi admis.
În dezlegarea pricinii pe fond, de importanță centrală este corecta interpretare a textului invocat de reclamante în susținerea acțiunii lor.
Este vorba despre prevederile art. 30 alin. 3) lit. a) din contractul colectiv de muncă nr. 1731/10.04.2009, încheiat la nivelul Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, ce stipulează că salariații agenției și ai instituțiilor subordonate vor fi reîncadrați cu luarea în considerare a funcției și gradului sau treptei avute până la intrarea în vigoare a contractului colectiv încheiat în anul 2008 la care se adaugă vechimea în muncă sau specialitate, după caz, dobândită până în prezent.
Nu este nici un dubiu în clarificarea semnificației acestui text că dreptul salariaților din cadrul oficiilor de cadastru și publicitate imobiliară din țară se circumscrie doar la a li se adăuga vechimea în muncă sau specialitate dobândită în perioada de "până la intrarea în vigoare a contractului colectiv încheiat în anul 2008" și până "în prezent" (prezentul fiind semnificat de momentul înregistrării contractului colectiv de muncă, când acesta începe să-și producă efectele).
Nu se prevede dreptul la reîncadrare cu luarea în considerare a întregii vechimi în specialitatea juridică, așa cum a considerat prima instanță, care a apreciat oportunitatea de a se corecta, prin admiterea acțiunii, eroarea săvârșită la data încadrării inițiale a reclamantelor în cadrul unității pârâte, prin neconsiderarea întregii vechimi a acestora în specialitatea juridică.
Or, așa cum s-a arătat, textul contractului colectiv de muncă nu permite o atare interpretare, ci în mod restrictiv, stipulează doar luarea în considerare, cu ocazia reîncadrării, funcției și gradului sau treptei avute până la intrarea în vigoare a contractului colectiv încheiat în anul 2008, la care se adaugă, cu consecința trecerii în gradul următor, a timpului (privit din prisma vechimii în specialitate) trecut până la data înregistrării contractului colectiv de muncă.
Motivul pentru care textul a primit o atare expresie oarecum prea amplă și deci posibil dătătoare de confuzii este modificare nomenclaturii, în sensul că prin contractul colectiv de muncă din anul 2007 se prevedea încadrarea pe funcții de registrator de la gradul IV la gradul IA; apoi, prin contractul colectiv de muncă din anul 2008, nomenclatura s-a schimbat, funcțiile fiind de registrator senior și registrator junior; ulterior, prin contractul colectiv de muncă din anul 2009 s-a revenit la nomenclatura aferentă anului 2007, astfel încât a devenit utilă trimiterea la situația anterioară anului 2008 ("până la intrarea în vigoare a contractului colectiv încheiat în anul 2008", cum stipulează textul supus interpretării) pentru a reglementa adăugarea vechimii în specialitate dobândită în acest interval, deci din 2007 și până în 2009, odată cu revenirea la vechea nomenclatură.
Prevederile art. 30 alin. 2 din contractul colectiv de muncă nr. 1731/10.04.2009, ce statuează că "persoanele angajate la momentul încheierii prezentului contract colectiv de muncă vor fi reîncadrate pe funcții și gradele, respectiv treptele aferente, după caz, potrivit vechimii avute în specialitate sau în muncă, după caz" trebuie interpretate în coroborare cu prevederile alin. 3 lit. a) citate mai sus, astfel încât nu se poate ajunge la interpretarea dorită de reclamantele intimate. În acest sens stipulează art. 982 Cod civil, ce prevede că toate clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecărei înțelesul ce rezultă din actul întreg.
Față de interpretarea de mai sus dată textului legal, apare neîntemeiată solicitarea reclamantelor de a se lua în considerare cu ocazia acestei reîncadrări întreaga vechime avute în specialitatea juridică, deci și a celei ce a rămas neluată în considerare la data încadrării inițiale în cadrul unității pârâte, textul contractului colectiv de muncă invocat neasigurând un atare drept al reclamantelor.
Față de considerentele ce preced, C urmează a admite recursul formulat, cu consecința modificării sentinței atacate în sensul respingerii ca nefondate a contestației formulate, precum și a petitului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Vor fi menținute dispozițiile instanței de fond sub aspectul respingerii excepțiilor invocate.
Văzând și prevederile art. 304 pct. 8 Cod proc.civ. raportat la art. 312 alin. 1 și 3 Cod proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ împotriva sentinței civile nr. 2.832 din 21 octombrie 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr- pe care o modifică în sensul că respinge ca nefondată contestația formulată de reclamantele -, și -, în contradictoriu cu OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge petitul privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată la fond.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 28 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - - -
GREFIER,
Red.T/.
4 ex./28.02.2010
Jud.fond: și
Președinte:Ioana TriponJudecători:Ioana Tripon, Dana Cristina Gîrbovan, Sergiu
