Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 209/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 209
Ședința publică de la 26 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 3: Daniela Pruteanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de contestatorul împotriva sentinței civile nr.1538 din 09.10.2009 a Tribunalului Iași, intimata fiind Universitatea de Medicină și farmacie "Gr. "
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 19 februarie 2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta, și când, pentru a da posibilitate intimatei să depună concluzii scrise la dosar, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 26 februarie 2010.
După deliberare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată la ribunalul Iași sub nr- din data de 10.11.2008, a formulat contestație împotriva deciziei nr.773/30.09.2008 emisă de Universitatea de Medicină și Farmacie "Gr. "
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată. A susținut intimata ca la data de 31.05.2008 contestatorul a formulat cererea nr. 9068 prin care a solicitat prelungirea în activitate pe anul universitar 2008-2009, depunând alăturat cererii dosarul cu documentele ce îi atestă activitatea și grila de autoevaluare. La momentul depunerii cererii contestatorul împlinise vârsta de 71 ani, fiind născut la 17.05.1937. Procedura de soluționare a cererii contestatorului a urmat pașii prevăzuți de Legea 128/1997, titlul VII, Carta Universitară, conform cărora menținerea în activitate a unei persoane ce întrunește condițiile de pensionare reprezintă o facultate a angajatorului.
Pentru a se evita votul subiectiv al Consiliului Universității și al Senatului Universitar s-a promovat ideea unei grile în care persoana pensionabilă să își prezinte activitatea științifică-didactica. Contestatorul s-a autoapreciat la 469,9 puncte, comisia constituită la nivelul facultății i-a acordat 246,9 puncte iar comisia centrală, formată la nivelul Universității, i-a recunoscut, motivat, un punctaj de 180,87, minimul necesar fiind de 193 puncte. Punctajul obținut în grilă a avut caracter orientativ, nu eliminatoriu. de autoevaluare s-a votat diferențiat (pentru persoanele de peste 65 ani fiind necesar un punctaj minim de 108 iar pentru persoanele de peste 70 de ani, de 193 puncte) motivat de diferențele stipulate în acest sens și de Legea 128/1997.
În urma votului exprimat de s-a emis decizia nr. 773/30.09.2008, prin intermediul căreia i s-a adus la cunoștință votul Senatului. Ulterior, conform Codului Muncii, s-a dispus, prin decizia 774/01.10.2008, pensionarea începând cu 01.10.2008.
Arată intimata, în final, faptul că este netăgăduită competența profesională deosebită a contestatorului, însă în cauza de față nu a existat acordul conducerii universității pentru ca acesta să poată desfășura activitate didactică și după vârsta de 70 de ani.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 129 din Legea 128/1997, Codul muncii și art. 115.pr.civ.
În dovedire s-a solicitat proba cu acte și orice alte probe ce se vor dovedi necesare.
S-au anexat acte în copii xerox (filele 26-66).
Intimata a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 129 al.3 din Legea 128/1997 (filele 66-68).
La 07.01.2009 contestatorul a depus precizări la acțiune prin care și-a precizat obiectul acțiunii, solicitând si reintegrarea sa în funcția deținută anterior, obligarea intimatei la plata tuturor drepturilor salariale restante precum și la plata cheltuielilor de judecată.
A arătat acesta ca decizia este lovită de nulitate absolută conform art. 62 al.2 din Codul muncii:nu este motivată în fapt și în drept, nu cuprinde precizări privind termenul în care poate fi contestată, instanța judecătorească unde poate fi contestată, temeiul de drept.
Pe fondul cauzei s-a arătat faptul că angajatorul nu are competența legală de a dispune pensionarea unui salariat (pct.2 din decizie, raportat la art. 86 al.1 Legea 19/2000). Contestatorul îndeplinea toate condițiile pentru menținerea ca titular în funcția didactică. Art. 45 din Carta stabilește pașii ce trebui parcurși. Avizul dat de Consiliul Facultății, deși îi era favorabil, a fost supus unei alte avizări din partea Comisiei Senatului, fiind stabilite niște baremuri discriminatorii. În mod subiectiv și fără a respecta rigorile unei evaluări tip grilă, contestatorul este evaluat la numai 180,63 puncte.
Se mai arată că soluționarea cererii sale de prelungire a fost tergiversată, ședința fiind fixată în ultima zi a anului universitar -30.09.2008- deși deciziile de prelungire nu pot fi luate în timpul anului universitar (acestea își produc efectele de la momentul comunicării deciziei către persona respectivă). Ședința Senatului din 29.09.2008 și votul uninominal deschis au avut loc cu încălcarea prevederilor Legii 128/1997 ( art. 73)și ale Cartei (art. 54 al.3) - printre membrii Senatului s-a aflat și, ce avea funcția de economist.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 281-291.muncii.
Intimata a depus răspuns la precizările formulate de către contestator (filele 78-82) prin care a solicitat respingerea excepției nulității deciziei întrucât nu este vorba de o decizie de concediere, ci o decizie eliberată în cadrul unei proceduri speciale prevăzută de Legea 128/1997. S-a invocat excepția necompetenței materiale și funcționale a Tribunalului Iași - Secția litigii de muncă (excepție ce a fost respinsă). S-a mai invocat excepția prematurității introducerii acțiunii, excepție la care intimata a renunțat la ultimul termen de judecată.
La 03.06.2008 intimata a arătat instanței faptul că, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției si s-a depus la dosar decizia nr. 599/14.04.2008. Având în vedere faptul că intimata a insistat în sesizarea Curții Constituționale, instanța de fond a respins cererea de sesizare. La același termen, instanța s-a pronunțat asupra excepției nulității deciziei nr.773/30.09.2008, pe care a respins-o - raportat la faptul că art. 62 al.2 muncii nu este aplicabil în prezenta cauză întrucât, prin dispoziția contestată, se respinge cererea de prelungire a activității după îndeplinirea vârstei legale de pensionare, împrejurare ce nu poate fi asimilată cu nici unul din cazurile de concediere pentru motive ce țin de persoana salariatului.
Față de actele și lucrările dosarului, prima instanța a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 773/30.09.2008 intimata a dispus, motivat de cererea formulată de prin care s-a solicitat prelungirea în activitate, respingerea cererii de prelungire, neobținându-se acordul Senatului din data de 29.09.2008 (9 voturi pentru, 22 contra, 7 abțineri). La punctul 2 se menționează faptul ca acesta se pensionează pentru limită de vârstă.
Ulterior, la 01.10.2008, s-a emis decizia nr. 774 prin care s-a dispus pensionarea reclamantului, începând cu 1.10.2008, în baza art. 61 lit.e muncii.
În ceea ce privește excepția nulității absolute a deciziei nr. 773/30.09.2008, prima instanța a respins-o, având în vedere art. 62 al.2 muncii reținând ca aceste dispoziții nu sunt aplicabile în prezenta cauză întrucât, prin dispoziția contestată se respinge cererea de prelungire a activității după împlinirea vârstei legale de pensionare, împrejurare ce nu poate fi asimilată cu nici unul din cazurile de concediere pentru motive ce țin de persoana salariatului.
Mai reține instanța de fond faptul că s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, având în vedere faptul că se admisese excepția invocată de intimată, precum și faptul că intimata nu a mai insistat în excepția prematurității introducerii acțiunii.
Instanța a avea în vedere, pe fondul cererii, următoarele aspecte.
Prin încheierea interlocutorie din data de 03.06.2008 s-a hotărât faptul că decizia contestată nu este o decizie de concediere pentru motive ce țin de persoana salariatului (nu sunt aplicabile dispozițiile art. 62.muncii),la momentul formulării cererii de prelungire în activitate, contestatorul împlinind vârsta de 71 de ani. Ca atare, s-au reținut dispozițiile prevăzute în Statutul Personalului Didactic și în Carta
Astfel, Legea nr. 128/1997, dispozițiile art. 129, prevăd procedura aplicabilă în cazul depășirii vârstei de pensionare: " (1) Profesorii universitari și conferentiarii universitari cu titlul științific de doctor pot rmâne în activitate pana la vârsta de 65 de ani. (2) La împlinirea vârstei de pensionare, profesorii universitari și conferentiarii universitari cu titlul științific de doctor, cu excepțiile prevzute în titlul VIII - Dispoziții tranzitorii și finale,care dovedesc competenta profesional deosebita, pot fi mentinuti ca titulari în funcția didactica, la cerere, cu acordul consiliului facultții și cu aprobarea anuala a senatului universitar, prin vot nominal deschis, pana la împlinirea vârstei de 70 de ani. (3) Profesorii universitari, membri ai Academiei Române sau ai academiilor de științe organizate pe domenii științifice, înființate prin lege, pot rmâne în activitate ca titulari, ceea ce înseamn cu norm întreag în învțmânt, pân la vârsta de 70 de ani. Peste aceast vârst pot fi menținuți în activitate numai cu acordul instituției în care lucreaz, prin prelungiri anuale."
Prindecizia nr.599 din 14 aprilie 2009 Curtea Constituționalăa admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.129 alin.(3) din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, excepție ridicată de Universitatea de Medicină și Farmacie "Gr." I în Dosarul nr- al Tribunalului Iași - Secția civilă, litigii de muncă (ce îl privește tot pe contestator - fila 83 dosar). Curtea a constatat că normele legale criticate operează o distincție între profesorii universitari și conferențiarii universitari cu titlu științific de doctor, pe de o parte, și profesorii universitari, membri ai Academiei Române sau ai academiilor de științe organizate pe domenii științifice, înființate prin lege, pe de altă parte, în ceea ce privește menținerea în funcția didactică, ca titulari. Astfel, aceștia din urmă beneficiază de o prelungire de drept a raporturilor de muncă cu angajatorul până la vârsta de 70 de ani, în vreme ce profesorii universitari și conferențiarii universitari cu titlu științific de doctor pot fi menținuți ca titulari în funcția didactică, pentru aceeași limită de vârstă, numai la cerere și cu acordul consiliului facultății și aprobarea anuală a senatului universitar. În aceste condiții, Curtea a constatat că textul de lege criticat aduce atingere prevederilor art.16 din Legea fundamentală, referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor.
În aceste condiții și contestatorul urma să facă dovada competenței sale profesionale deosebite, conform art. 129 al.2 Legea 128/1997.
În ce privește art. 45 Carta ,articol invocat și redat de ambele părți, aceste dispoziții au cu atât o mai mare importanță cu cât Curtea Constituțională a declarat ca fiind neconstituțional art.129 al.3 Legea 128/1997, situația profesorilor universitari ce au împlinit vârsta de 70 de ani și au formulat cereri privind menținerea în activitate rămânând, astfel, fără acoperire pe actul normativ, în cazul profesorilor universitari ce au împlinit vârsta de 70 de ani cererile privind menținerea în activitate vor fi discutate și avizate în Consiliul Facultății, pe baza unei grile de autoevaluare ( a doua variantă nu mai este aplicabilă față de decizia - calitatea de membru al Academiei Române sau al Academiei de Științe Medicale). În cazul în care există acordul Consiliului, cererea se discută în, aprobarea făcându-se prin vot uninominal deschis.
Această procedură a fost urmată și în cazul contestatorului iar rezultatul votului din, la cererea sa de prelungire în activitate, i s-a adus la cunoștință tocmai prin emiterea deciziei nr. 773/30.09.2008, ce este contestată în acest dosar.
În aceste condiții instanța de fond a reținut faptul că aspectele invocate de către contestator nu au relevanță juridică în prezenta cauză pentru următorul motiv: la împlinirea vârstei de pensionare profesorii universitari POT FI ca titulari în funcția didactică, la cerere CU ACORDUL consiliului facultății și cu aprobarea anuală a Senatului. Atâta timp câtmenținerea în activitate unei persoane ce îndeplinește condițiile de pensionare este o facultate a angajatorului și nu o obligație a acestuia, motivarea contestației formulate nu poate fi reținută.
Mai mult instanța a reținut faptul că decizia contestată reprezintă o informare a lui asupra votului dat de, respectiv asupra cererii de prelungire a activității. Abia prin decizia nr. 774/1.10.2008 intimata a făcut aplicarea art. 61 lit.e muncii - concedierea pentru motive ce țin de persoana salariatului.
În consecință, instanța de fond a reținut faptul că, în cauza de față, nu se poate tăgădui competența profesională deosebită a contestatorului,dar aceasta nu este de ajuns întrucât lipsește acordul conducerii universității ca acesta să poată desfășura activitate didactică și după împlinirea vârstei de 70 de ani. Votul membrilor senatului (ce nu sunt condiționați de grila de evaluare, rezultatul asupra grilei de evaluare fiind doar un criteriu pentru senat dar nu o condiție sau un aspect determinant) este hotărâtor pentru aprobarea cererii, acesta având competența exclusivă de a hotărî dacă titularul cererii rămâne în activitatea didactică.
În ceea ce privește componența comisiei senatului instanța de fond a reținut faptul că din actele dosarului (extras din procesul verbal al Senatului din 29.09.2008 precum și răspunsurile la interogatoriu date de intimată) nu reiese faptul că ar fi încălcate dispozițiile art. 73 din Legea 128/1997.
În ceea ce privește punctul doi din cuprinsul deciziei nr. 773/30.09.2008 tribunalul a reținut faptul că intimata Universitatea de Medicină și Farmacie "Gr. " Iad ispus pensionarea reclamantului pentru limită de vârstă. Ori,conform art. 86 Lg. 19/2000 "(1) Admiterea sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisa de casa teritoriala de pensii in termen de 45 de zile de la data depunerii cererii.". În aceste condiții instanța a reținut faptul că intimata nu avea competența de a dispune pensionarea pentru limită de vârstă, motiv pentru care a admis în parte contestația și a anulat în parte decizia nr. 773/30.09.2008 emisă de intimată, numai în ceea ce privește art. 2 din această decizie.
Instanța de fond a respins cererea formulată de contestator în contradictoriu cu intimata, având ca obiect reintegrarea în funcția deținută anterior și obligarea intimatei la plata drepturilor salariale restante - raportat la soluția dată în primul capăt de cerere.
Având în vedere faptul că cererea a fost admisă în parte, faptul că ambele părți au solicitat și efectuat cheltuieli de judecată în prezentul dosar, față de dispozițiile art. 276.pr.civ. instanța de fond a compensat cheltuielile de judecată ale părților.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs in termen legal reclamantul, considerând-o nelegala si netemeinica prin prisma dispozițiilor art.304 pct.8 si 9.proc.civ.
Ca prim motiv de recurs s-a invocat faptul ca in mod greșit tribunalul a respins excepția nulității absolute a deciziei nr. 773/30.09.2008,bazata pe art.62 alin.2 din muncii, considerând eronat ca acest text de lege nu este aplicabil in cauza, deși actul unilateral nu conține nici temeiul de drept, respectiv art.61 lit.e din muncii,nici termenul in care putea fi contestat si nici instanța competenta sa soluționeze contestația. Arata recurentul, sub același aspect,ca instanța de fond a reținut in mod nelegal, trecând peste dispoziții imperative ale legii, ca nu ar fi vorba despre un caz de concediere ci doar despre o respingere a cererii de prelungire a activității. Pentru a acoperi aceasta incalcare, angajatorul a emis ulterior decizia 774/01.10.2008, care la art.3 cuprinde mențiunile imperative prevăzute de muncii.
A mai invocat recurentul ca, pe fondul litigiului, prima instanța a reținut corect ca art.129 al.3 din Legea 128/1997 a fost declarat neconstituțional, insa a interpretat eronat disp.art.45 din Carta si art.10 din Legea 264/2004. In cazul sau, arata recurentul, calitatea de academician ii permitea prin ea insasi sa fie menținut in activitate.
A mai susținut recurentul ca instanța de fond, contrar concluziei ce se desprindea din actele dosarului, a apreciat ca in votul Senatului punctajul obținut la grila de evaluare a fost doar unul din criterii, nefiind hotărâtor in aprobarea cererii de prelungire a activității. Membrii Senatului au fost in mod clar influențați de rezultatul evaluării. De altfel, nici legea speciala si nici Carta nu prevăd înființarea unei comisii a Senatului in acest sens.
A mai invocat recurentul ca angajatorul a incalcat disp.art.127 din Legea 128/1997 întrucât nu putea sa dispună concedierea (pensionarea) in timpul anului școlar. Ori decizia a fost emisa la data de 30.09.2008, fiindu-i comunicata la 06.11.2008.
A mai invocat reclamantul recurent ca decizia a fost emisa si cu incalcarea dispozițiilor imperative ale art.73 din Legea 128/1997 si art.56 alin.3 din Carta, întrucât la ședința Senatului din data de 29.09.2008 a participat si, ce avea funcția de economist si nu de cadru didactic, întreg votul fiind astfel nul.
Intimata Universitatea de Medicină și Farmacie "Gr. " Iad epus întâmpinare, solicitând respingerea recursului si menținerea sentinței Tribunalului Iași ca legala si temeinica.
In recurs s-au depus înscrisuri (filele 26-922 dosar).
Ambele parți au depus la dosarul cauzei, in termenul de pronunțare,concluzii scrise.
Analizând actele si lucrările dosarului in raport de criticile formulate, probatoriul administrat la fond si in recurs si dispozițiile legale incidente, Curtea constata ca recursul este nefondat.
Astfel, așa cum corect s-a reținut si la fond, prin decizia nr.773/30.09.2008,intimata Universitatea de Medicină și Farmacie "Gr. " I a respins cererea formulată de si înregistrata sub nr.9068/31.05.2008 prin care s-a solicitat prelungirea activității didactice pentru anul universitar 2008-2009,menționându-se ca nu s-a obținut acordul Senatului din data de 29.09.2008 (9 voturi pentru, 22 contra, 7 abțineri).
Curtea apreciază ca excepția nulității absolute a deciziei nr. 773/30.09.2008, bazata pe art.62 alin.2 din muncii, a fost corect respinsa de către prima instanța.
Astfel, aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile în prezenta cauză. Prin decizia contestată nu s-a dispus concedierea recurentului ci s-a respins cererea de prelungire a activității după împlinirea vârstei legale de pensionare, împrejurare ce nu poate fi asimilată cu nici unul din cazurile de concediere pentru motive ce țin de persoana salariatului prevăzute de art.61 din Codul muncii. Un argument in plus îl constituie împrejurarea ca ulterior angajatorul a emis o alta decizie, nr.774/1.10.2008, decizie întemeiata in drept pe disp.art.61 lit. e din Codul muncii, dispoziții ce reglementează concedierea in cazul in care salariatul îndeplinește condițiile de vârsta standard si stagiu de cotizare si nu a solicitat pensionarea in condițiile legii.
Chiar in ipoteza in care s-ar considera ca si prin decizia nr.773 s-a dispus concedierea pe baza art.61 lit. e, este evident faptul ca textul art.62(2) din Codul muncii, ce sancționează cu nulitatea lipsa din conținutul deciziei a precizărilor privind termenul in care aceasta poate fi contestata si instanța competenta in a soluționa contestația, a fost instituit de legiuitor cu scopul de a proteja salariații, in sensul ca aceștia sa aibă posibilitatea de a ataca in termen legal, la instanța competenta, măsura unilaterala a angajatorului. Ori, in cauza, contestatorul recurent nu a suferit nici o vătămare întrucât a atacat decizia ce face obiectul litigiului in termenul legal, la instanța competenta,respectiv Tribunalul Iași.
In ceea ce privește fondul litigiului, Curtea retine următoarele.
Art.129(3) din Legea 128/1997 prevedea ca profesorii universitari,membri ai Academiei Romane sau ai academiilor de științe pot ramane in activitate ca titulari, cu norma întreaga in invatamant pana la varsta de 70 de ani. Peste aceasta vârsta, pot fi menținuți in activitate numai cu acordul instituției in care lucrează, prin prelungiri anuale.
Prindecizia nr.599 din 14 aprilie 2009 Curtea Constituționalăa admis excepția neconstituționalitate a prevederilor art.129 alin.(3) din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic,acest text fiind suspendat de drept in intervalul 18 mai 2009-2 iulie 2009 si încetându-si efectele juridice începând cu data de 3 iulie 2009.
În ce privește art. 45 Carta (fila 903 dosar recurs), acesta prevede ca profesorii universitari, membri ai Academiei Romane sau ai academiilor de stiinte pot fi mentinuti in activitate peste varsta de 70 de ani, numai cu acordul Senatului, prin prelungiri anuale, toate optiunile urmand a fi discutate si avizate in Consiliul Facultății, pe baza unei grille de autoevaluare sau in baza calitatii de membru al Academiei. În cazul în care există acordul Consiliului, cererea se discută în, aprobarea făcându-se prin vot uninominal deschis.
Ceea ce susține practic recurentul este faptul ca, in cazul sau, calitatea de academician era prin ea insasi suficienta pentru menținerea in activitate peste vârsta de 70 de ani.
Curtea notează insa ca recurentul a obținut avizul unanim al membrilor Consiliului Facultății (fila 897 dosar recurs), neavand relevanta daca acest aviz a fost bazat pe rezultatul autoevaluarii, pe calitatea sa de academician ori pe un cumul al acestor conditii.Ceea ce este esential este faptul ca acest aviz are rol consultativ, aprobarea cererii de mentinere in activitate fiind atributul exclusiv al Senatului.
S-a mai invocat ca membrii Senatului, fiind influentati de rezultatul evaluarii, pe care de altfel recurentul l-a contestat, si-au exprimat votul negativ luand in considerare doar acest aspect. Analizand insa, de exemplu, continutul procesului verbal al Senatului din data de 09.06.2008 (filele 891-892 recurs) se observa ca, dimpotriva, s-a sustinut ca o grila nu are legatura cu valoarea persoanei, fiind doar un mijloc de formare a unui punct de vedere.Ca atare, corect a retinut tribunalul ca rezultatul evaluarii era doar un criteriu si nu o condiție sau un aspect determinant in aprobarea cererii de menținere in activitate. Ca unii dintre membrii Senatului, in exprimarea votului, au luat in considerare doar acest element este o chestiune pur subiectiva, ce nu poate fi analizata din punct de vedere juridic.
În ceea ce privește componența Senatului in ședința din data de 29.09.2008, Curtea constata ca, intr-adevăr, dispozițiile art. 73 din Legea 128/1997, reluate de art.56 alin.3 din Carta, prevăd ca la votul pentru ocuparea sau eliberarea posturilor didactice participa numai cadrele didactice. Cu toate acestea, chiar in ipoteza in care s-ar considera ca fiind nul votul exprimat de directorul administrativ, aceasta împrejurare nu ar influenta hotărâtor rezultatul final, ramanand 21 de voturi valabil exprimate împotriva cererii de prelungire.
Nici critica referitoare la incalcarea disp.art.127 din legea 128/1997 nu este întemeiata. Textul de lege se refera la "luarea deciziei", nu la data de la care aceasta isi produce efectele, ori in cauza decizia a fost emisa la data de 30.09.2008, deci înainte de începerea anului universitar.
de cele reținute, nefiind incidente disp.art.304 pct. 8 si 9.proc.civ.in baza art.312 proc.civ. se va respinge recursul si se va menține sentința Tribunalului Iași.
Cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecata va fi respinsa ca nedovedita.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1538/09.10.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Respinge cererea intimatei Universitatea de Medicină și Farmacie "Gr." I de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată astăzi, 26 februarie 2010, în ședința publică.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./Tehnored.
16.03.2010- 2 ex.-
Tribunalul Iași: I;
.
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu
