Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 212/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 212
Ședința publică de la 04 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 3: Sorin Pascu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de intimata împotriva deciziei civile nr. 524 din 30 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 806 din 05 iulie 2007, pronunțată de Judecătoria Băilești în dosar nr-, în contradictoriu cu contestatorul și intimat, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimatul contestator, asistat de avocat, lipsind intimatul și recurenta intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că recurenta intimată a depus concluzii scrise, prin care a solicitat și judecarea în lipsă.
Avocat, pentru intimatul contestator, a solicitat respingerea recursului și menținerea celor două hotărâri, cu cheltuieli de judecată. A depus bilete de transport.
CURTEA
Asupra recursului de față:
La data de 10 martie 2003, contestatorul, a formulat contestație la executarea sentinței civile nr.718/1998, a Judecătoriei Băilești, în contradictoriu cu intimata, precum și împotriva procesului verbal încheiat de executorul judecătoresc la 3 martie 2003, în dosarul de executare nr.20/E/2001.
În motivarea contestației, a arătat că prin sentința civilă nr.718/6.04.1998, s-a admis acțiunea partaj succesoral pe care a formulat-o împotriva lui și I, atribuindu-i-se suprafața de 335 mp. teren intravilan situat în B,-, întrucât s-au trecut greșit vecinătățile acestei suprafețe, până în prezent neputând să pună în executare această hotărâre.
Astfel, în mod greșit s-a trecut la est -, iar la vest -, deși în realitate la est terenul se învecinează cu și la vest cu.
De asemenea, a arătat că a formulat cerere pentru îndreptare eroare materială ce a fost respinsă întrucât trebuia modificat titlul de proprietate și în urma unei cereri adresate Comisiei Județene D de aplicarea Legii 18/1991, i s-a eliberat titlul de proprietate nr.7140/9.11.2002, în care s-au trecut în mod corect vecinătățile, respectiv la est - și la vest -.
A mai arătat că a solicitat executorului judecătoresc punerea în executare a sentinței civile nr.718/1998, cu modificările din titlul de proprietate cu numărul sus menționat, însă acesta a refuzat punerea în posesie, deoarece titlul de proprietate nu corespunde cu dispozitivul sentinței civile nr.718/1998.
Prin sentința civilă nr.569/22.09.2005, pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr.560/2003, s-a admis contestația la executare, formulată de contestator și s-a dispus lămurirea înțelesului dispozitivului sentinței civile nr.718/06.04.1998 a Judecătoriei Băilești, în sensul că suprafața de 335 mp. teren intravilan atribuit contestatorului, are ca vecinătăți: la est - și la vest -.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs contestatorul și intimata.
Prin decizia civilă nr.601/2006, pronunțată în dosarul nr.199/CIV/2006, de Tribunalul Dolj, au fost admise ambele recursuri, a fost casată sentința civilă atacată și a trimis cauza spre rejudecare acestei instanțe.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut în esență că este întemeiată critica referitoare la greșita individualizare de către expert a suprafeței de 335 mp. atribuită contestatorului, reținându-se totodată, că la această critică a achiesat inclusiv intimata prin întâmpinarea depusă la dosar.
Prin sentința civilă nr.806 din 05.07.2007, Judecătoria Băileștia admis contestația la executare formulată de contestator, și a lămurit înțelesul dispozitivului sentinței civile nr.717/06.04.1998 a Judecătoriei Băilești, în sensul că suprafața de 335 mp. teren intravilan atribuit contestatorului, are ca vecinătăți: la nord -rest proprietate pe distanța de 7. la est - pe o distanță de 47,86, la sud - str.- pe distanța de 7. și la vest -rest proprietate pe distanța de 47,86.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că partajul de bunuri comune presupune prin definiție ieșirea din indiviziune a părților și împărțirea concretă a acestora. Altfel spus, cotele părți ideale se transformă în părți concrete din bunurile succesorale.
În cauză, deși terenul în suprafață de 335 mp. a fost atribuit contestatorului, acesta nu a putut exercita atributele dreptului de proprietate, întrucât terenul nu a fost individualizat pe toate laturile și nici calea de acces la acesta, având în vedere că suprafața de 335 mp. fusese desprinsă dintr-o alta mai mare.
In termen legal a declarat recurs, contestatoarea, criticând sentința ca nelegală si netemeinică.
In motivare s- arătat că instanța a încălcat dispozițiile art. 261 alin. 5 pr.civ. respectiv nu a menționat motivele în fapt și drept care au determinat-o să admită acțiunea
Pe terenul atribuit contestatorului se află anexe care nu pot fi demolate si totodată un gard pentru care există autorizație, terenul este aferent casei sale de locuit, iar in această situație se impunea să îl despăgubească cu sultă.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
In ședința publică din 30.10.2007, instanța a calificat calea de atac ca fiind apel, având in vedere dispozițiile art.402 pr.civ. potrivit cărora hotărârea prin care s-a soluționat contestația la titlu este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea ce se execută, iar în speță sentința care constituie titlu executor a fost supusă căii de atac a apelului.
Părțile nu au solicitat administrarea de alte probatorii.
Prin decizia nr.524 din 30 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins apelul declarat de apelanta intimată, împotriva sentinței civile nr. 806 din - pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr- (nr. vechi 1614/2006), în contradictoriu cu intimatul contestator, și intimatul.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că este neîntemeiată susținerea apelantei referitoare la nemotivarea sentinței civile pronunțată de prima instanță, întrucât o motivare sumară sau insuficientă nu constituie motiv de nulitate a hotărârii pronunțate, ci poate fi poate fi suplinită de instanța de apel.
Criticile privind fondul cauzei au fost apreciate ca fiind nefondate, întrucât tind la modificarea titlului executoriu împrejurare inadmisibilă pe calea unei contestații la titlu.
Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs intimata, criticând-o pentru nelegalitate.
A susținut că în mod eronat Tribunalul a considerat că poate suplini motivarea hotărârii primei instanțe, acest aspect constituind un motiv de nulitate absolută ce impune desființarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Recurenta a mai arătat că deși au fost invocate mai multe motive de apel, instanța de apel a făcut doar o apreciere globală a acestora fără a răspunde fiecăreia dintre ele.
A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor instanțelor de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304, pct.7și 10 Cod pr.civilă.
Intimatul a formulat întâmpinare la data de 31.01.2008, solicitând respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul este nefondat.
Prima critică adusă de recurentă nu poate fi primită întrucât sentința civilă a fost motivată în fapt și în drept în raport de dispozițiile art.400 alin.2 Cod pr.civilă, chiar dacă acestea nu au fost în mod expres indicate în cuprinsul considerentelor.
Tribunalul a apreciat corect că, în măsura în care motivarea primei instanțe este sumară, ea poate fi completată sau suplinită de instanța de apel în temeiul principiului devolutiv al acestei căi de atac.
Doar în măsura în care prima instanță nu ar fi intrat în cercetarea fondului și ar fi soluționat cauza exclusiv în temeiul unei excepții peremptorii, ar fi fost incidente dispozițiile art.297, alin.1, Cod pr.civilă, care ar fi impus desființarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Or, în speță, o astfel de ipoteză nu se regăsește, Judecătoria apreciind în raport de proba cu expertiză administrată, că se impune lămurirea înțelesului dispozitivului sentinței civile nr.717/6.04.1998 a Judecătoriei Băilești, sub aspectul vecinătăților și dimensiunilor loturilor, suprafeței de 335 mp. teren intravilan atribuit lui.
Celelalte critici formulate prin motivele de apel s-au referit la fondul cauzei și au tins la modificarea loturilor stabilite prin sentința de partaj, astfel că au fost apreciate în ansamblu de către Tribunal, în mod corect, ca fiind inadmisibile.
Pe calea contestației la titlu reglementată de art.400 alin.2 Cod pr.civilă nu se poate repune în discuție fondul hotărârii judecătorești al cărui dispozitiv se tinde fi lămurit, căci în caz contrar s-ar încălca autoritatea de lucru judecat de care aceasta se bucură, potrivit art.1201 Cod civil.
Astfel în acest cadru procesual instanța nu mai este îndrituită să examineze fondul raporturilor juridice dintre părți, întrucât acesta a făcut obiectul analizei în litigiul de fond, și eventual al căilor de atac prevăzute de lege.
Singurele apărări de fond ce pot fi susținute de contestator într-o astfel de acțiune sunt cele prin care se invocă motive de stingere a obligației, ulterioare hotărârii ce se execută.
Or, în speță, apelanta a pretins că pe terenul atribuit contestatorului se află anexe și un gard de beton edificate de aceasta, și care nu pot fi demolate, însă o astfel de împrejurare trebuia supusă examinării judecătorești în litigiul de fond finalizat cu pronunțarea hotărârii irevocabile, ea nemaiputând fi analizată pe calea contestației la titlu.
Totodată, criticile față de cuantumul sultei stabilite prin hotărârea de partaj trebuiau fi valorificate prin formularea de obiecțiuni la raportul de expertiză sau prin exercitarea căilor de atac.
În consecință, hotărârea instanței de apel este legală, iar recursul declarat împotriva sa nu este întemeiat, urmând a se respinge, potrivit art.312 Cod pr.civilă, ca nefondat.
Potrivit art.274 Cod pr.civilă, recurenta, fiind în culpă procesuală, va fi obligată către intimat la 520 lei cheltuieli de judecată reprezentând cheltuieli transport și onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de intimata împotriva deciziei civile nr. 524 din 30 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 806 din 05 iulie 2007, pronunțată de Judecătoria Băilești în dosar nr-, în contradictoriu cu contestatorul și intimat.
Obligă recurenta la plata sumei de 524 lei cheltuieli de judecată către intimatul.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn.2 ex
4.03.2008
Președinte:Gabriela IonescuJudecători:Gabriela Ionescu, Oana Ghiță, Sorin Pascu
