Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 26/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 26
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 2: Dan Spânu
JUDECĂTOR 3: Emilian Lupean
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de intimatul, împotriva deciziei civile nr. 241 din 15.05.200, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații C, - SRL, - SRL C, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul intimat, personal și asistat de avocat, intimatul contestator C, reprezentat prin avocat A, lipsind intimații - SRL, - SRL și intimatul lichidator.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care,
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și neexistând excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra recursului civil de față.
Avocat, pentru recurentul intimat, a solicitat admiterea recursului și în baza art. 312 alin.3 Cod pr.civ. modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului și a menținerii în totalitate a sentinței instanței de fond, ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Avocat A, pentru intimatul contestator C, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
COM SRL a formulat contestație împotriva executării silite pornită de executorul judecătoresc din C, în dosarul de executare nr. 163/E/ 2004, la cererea creditorului.
S-a solicitat admiterea contestației la executare și, ca urmare, anularea tuturor formelor de executare întocmite în dosarul nr. 163/E/2004 și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, s-a susținut că COM SRL a dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr.93/29 octombrie 2003, de la. SRL, imobilul teren intravilan curți și construcții în suprafață de 15041
Obligațiile contractuale au fost executate de contestatoare prin plata prețului de 297.000.000 lei. Ulterior, contractul de vânzare-cumpărare încheiat între și SRL a fost desființată prin decizia nr. 355 /COM/ 2004, Curții de Apel Craiova.
Contestatoarea nu a fost parte în procesul respectiv, iar decizia Curții nu îi este opozabilă.
COM SRL este un terț dobânditor de bună credință, conform unui contract valabil încheiat.
La data de 3 februarie 2005, a formulat cerere intitulată "întâmpinare" în care a solicitat să se respingă contestația la executare ca neîntemeiată, întrucât executarea silită s-a pornit după ce fost încuviințată de instanța judecătorească, iar prin decizia care constituie titlu executoriu s-a dispus repunerea părților în situația anterioară, deci trebuia ca intimatul să fie pus în posesia imobilului.
Actul de proprietate invocat de contestatoare este lovit de nulitate absolută, iar Judecătoria Calafata fost investită cu acțiune în constarea nulității.
Contestatoarea fost de rea credință la încheierea actului pe care îl reprezintă ca temei al cererii sale, care, în realitate, este un act fictiv.
Prin sentința civilă nr. 191 din 2 martie 2005, Judecătoria Calafat respins contestația la executare formulată de COM SRL C, în contradictoriu cu intimatul.
Tribunalul Dolj, prin decizia civilă nr.741 din 4 mai 2006, admis apelul formulat de COM SRL C, împotriva sentinței civile nr.191/2005, a Judecătoriei Calafat, desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
S-a reținut de instanța de control judiciar că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie contestația la executarea silită pornită de executorul judecătoresc în dosarul nr.163/E/2004, la cererea creditorului, în baza deciziei civile nr. 355/2004, a Curții de Apel Craiova.
Observând titlul executoriu a rezultat că debitori ai creditorului sunt SRL C și SRL, acest aspect rezultând și din cererea de executare silită adresată de creditor, executorului.
Contestatoarea, în calitate de terț dobânditor de bună credință a bunurilor, a chemat în judecată doar pe creditorul, iar instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ și nu a pus în discuția părților, cu respectarea principiului disponibilității părților, stabilirea corectă a cadrului procesual, respectiv a conceptării în cauză a debitorilor din dosarul de executare, fapt ce echivalează cu o necercetare fondului cauzei, cu atât mai mult cu cât contestatoarea susține că este dobânditor de bună credință al bunului.
În rejudecarea cauzei, s-a dispus introducerea în cauză intimaților SRL și SRL
Prin sentința civilă nr. 118/8 februarie 2007, Judecătoriei Calafat, a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea COM SRL C, în contradictoriu cu intimații, SRL, prin lichidator judiciar și SRL
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut în esență următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 1266 din 13 iulie 2000, a vândut SRL imobilul situat în comuna, cu prețul de 9300 USD, din care a primit la data întocmirii actului suma de 930 USD, urmând ca diferența să o primească până la data de 13 decembrie 2002.
COM SRL a susținut că a achitat diferența de preț la 17 noiembrie 2000, cu dispoziția de plată nr. 28, însă din rapoartele de expertiză efectuate la Institutul Național de Expertize Criminalistice a rezultat că semnătura de primire nu aparține lui. Mai reține instanța de fond că, deși între părți existau litigii, la 20 octombrie 2003, prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 93, a vândut contestatoarei imobilul situat în comuna, care făcea obiectul litigiilor între intimați, iar ca mod de dobândire au fost invocate contractele de vânzare-cumpărare ce au fost desființate ulterior.
S-a concluzionat că COM SRL a înțeles să dobândească imobilele, deși cunoștea că nu au fost intabulate, asumându-și riscul și exonerându- pe notar și că, examinând procesul-verbal încheiat de executorul judecătoresc la 2 decembrie 2004, s-a constatat că au fost respectate dispozițiile legale, că executarea s-a făcut în baza unui titlu valabil și că nu se poate prevala de buna credință.
Împotriva acestei sentințe declarat apel contestatoarea COM SRL.
În motivarea apelului a arată că instanța de fond a dat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, deoarece actul de executare s-a îndeplinit față de o persoană căreia nu îi este opozabil titlul executoriu, decizia nr.355/2004 a Curții de APEL CRAIOVA, a dobândit dreptul de proprietate prin contactul de vânzare-cumpărare autentic nr.93/ 29 octombrie 2003, care își produce efecte, iar imobilul din comuna este înscris în Cartea Funciară.
Contestatoarea nu poate prezenta vreun act din care să rezulte că plătește sau plătit impozit pentru imobil, ceea ce dovedește încă o dată clandestinitatea demersului său juridic.
Actul autentic de care se prevalează contestatoarea nu îi este opozabil, fiind lipsit de efecte juridice, ca urmare excepției de nulitate. Chiar dacă contactul nu este desființat printr- hotărâre judecătorească, acesta poate fi lipsit de efecte juridice din moment ce, comparându- se cele două titluri de proprietate, s-a constatat că titlul său este mai bine caracterizat.
Tribunalul Dolj, prin decizia civilă nr. 241 din 15.05.2007, a admis apelul formulat de contestatoarea - SRL, împotriva sentinței civile nr. 118 din 08 februarie 2007, pronunțată de Judecătoria Calafat, în dosarul nr- ( nr. în format vechi 1949/2006 ), în contradictoriu cu intimații, - SRL, - SRL, lichidator.
S-a schimbat în tot sentința atacată și pe fond s-a admis contestația formulată de SRL C, s-au anulat formele de executare efectuate față de contestator în dosarul de executare nr. 163/E/2004 al BEJ .
Au fost obligați intimații la plata cheltuielilor de judecată, către apelanta contestatoare, în cuantum de 92 lei, reprezentând taxa de timbru.
Pentru a pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Contestatoarea COM SRL a invocat nelegalitatea executării silite imobiliare începută la cererea intimatului, ca urmare a împrejurării că este terț dobânditor al imobilului prin contractul autentificat nr. 93/29 octombrie 2003.
Art.3711alin.2 Cod procedură civilă prevede că " în cazul în care debitorul nu execută de bună voie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită", iar art. 3713alin.1 Cod pr. civ. prevede că " veniturile și bunurile debitorului pot fi expuse executării silite dacă, potrivit legii, sunt urmăribile și numai în măsura necesară pentru realizarea drepturilor creditorilor".
În cauză, executarea a fost realizată față de persoană care nu are calitatea de debitor în raport de creditorul ce a solicitat executarea în temeiul titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr.335 din 23 septembrie 2004, a Curții de Apel Craiova, potrivit acestuia, calitate de debitori având SRL și SRL.
Instanța de fond în mod greșit a analizat aspecte ce țin de validitatea titlului de proprietate al contestatoarei, făcând aprecieri cu privire la buna credință a contestatorului la încheierea contractului.
Nu pot fi reținute apărările intimatei formulate în întâmpinare cum că instanța constatat nul contractul ce constituie titlul contestatoarei prin invocarea art.2 din Decretului nr. 167/1958, privitor la prescripția extinctivă, pe de o parte, pentru că textul cuprinde dispoziții procedurale, iar pe de altă parte instanța investită cu contestația formulată de un terț, nu are competența de analiza și constata că titlul invocat este sau nu valabil. Asemenea operațiune nu poate fi realizată decât în cadrul unei acțiuni în constatare sau realizare, în urma administrării unui probatoriu și cu respectarea principiilor fundamentale ale unui proces civil, respectiv principiul dreptului la apărare, principiul contradictorialității, principiul disponibilității.
Ori, instanța de fond, în baza unor simple prezumții, a exclus buna credință a contestatoarei la încheierea actului invocat și a reținut că executarea silită s-a făcut în baza unui titlu valabil.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea - SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta arată că hotărârea atacată se întemeiază pe dispoz. art. 304, pct. 9 Cod pr. civ. rap. la prev. art. 401, alin.2 Cod pr. civ, și la art. 2 din Decretul 167/1958.
În dezvoltarea motivelor, se arată că s-a omis faptul că - este succesoare cu titlu particular al - SRL, iar vânzarea s-a făcut în timp ce era pe rol procesul dintre recurentă, și și nu s-a ținut cont de conivența frauduloasă dintre reprezentanții celor două societăți.
Se mai arată, de asemenea, că actul autentic de care s-a prevalat contestatoarea nu îi este opozabil, iar din toate probele de la dosar s-a demonstrat cu prisosință reaua credință a societății cumpărătoare, iar pe de altă parte, contractul contestatoarei asupra imobilului poate fi lipsit de efecte juridice, deoarece prin compararea celor două titluri de proprietate se poate constata că titlul recurentei este mai bine caracterizat. Recurenta arată că vânzarea a fost una fictivă, fără existența unui certificat fiscal, prețul era modic, iar actele care au stat la baza vânzării nu erau valabile.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 399 Cod pr. civ. împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați în executare, iar nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
Raportând aceste dispoziții legale, care țin de legalitatea întocmirii și efectuării actelor de executare, la motivele invocate de recurentă, se constată că acestea sunt neîntemeiate, deoarece aceasta invocă motive care țin de validitatea titlului de proprietate al contestatoarei, de buna credință a acesteia la încheierea contractului, motive ce nu pot fi cenzurate în cadrul unei acțiuni în contestație la executare.
În acest sens, nu pot fi reținute ca întemeiate motivele invocate pe dispoz. art. 401, alin.2 Cod pr. civ. sau art. 2 din Decretul 167/1958.
În consecință, recursul este nefondat, instanța de apel făcând o corectă aplicare a dispozițiilor legale privind contestația la executare, reținând în mod temeinic că executarea a fost realizată de o persoană care nu avea calitatea de debitor în raport cu creditorul, care a solicitat executarea, în temeiul deciziei civile nr. 335/2004, a Curții de APEL CRAIOVA.
Urmează deci ca, în baza art. 312, alin.1 Cod pr. civ. recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de intimatul, împotriva deciziei civile nr. 241 din 15.05.200, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații C, - SRL, - SRL C,.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
.
2 ex./22.01.2008
Președinte:Alexandrina MaricaJudecători:Alexandrina Marica, Dan Spânu, Emilian Lupean
