Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 270/2008. Curtea de Apel Pitesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.NR.270/

Ședința publică din 12 2008

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Paula Andrada Coțovanu

JUDECĂTOR 2: Ion Rebeca

JUDECĂTOR 3: Georgiana

Grefier:

Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de contestatorii, )., (), și G, împotriva deciziei civile nr.352 din 22 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.

Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 8 2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării a fost pronunțată următoarea soluție:

CURTEA

Asupra recursului civil de față:

Constată că, prin contestația formulată la data de 10.10.2005 reclamanții, G au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta, anularea hotărârii Adunării Generale din data de 18.02.2005 de dizolvare a societății, cu cheltuieli de judecată.

Reclamanții au arătat în motivarea acțiunii că sunt membri ai asociației încă de la înființarea sa și în toată această perioadă, nu au retras ori cedat părți sociale, păstrând calitatea de societari.

Adunarea Generală care a hotărât dizolvarea societății a fost constituită din 9 membri din cei 10, în condiții clandestine, deși societatea avea în 1993 230de membri societari printre care și reclamanții.

Dizolvarea a fost hotărâtă, practic, de 2 persoane, G și pentru a acapara patrimoniul societății.

Reclamanții au convocat la rândul lor Adunarea generală pentru a clarifica situația financiar contabilă și de patrimoniu la 23.05.2005 alegând o nouă conducere a societății.

Același tip de acțiune a fost introdus la 18.10.2005 și pe rolul Judecătoriei Pitești, prin sentința civilă nr.4912/2005 în dosarul nr.10245/2005 fiind declinată cauza în favoarea Judecătoriei Costești. formându-se dosarul nr.1987/2005 care a fost conexat la dosarul 1620/2005.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea contestației ca fiind formulată de persoane lipsite de calitate procesuală activă, datorită faptului că nici unul dintre contestatori nu are calitatea de asociat, în condițiile art.25, art.30 din Legea nr.36/1991, privind dobândirea și pierderea calității de asociat.

Reclamanții și au avut calitatea de membru până în anii 1997-1998 dar au pierdut această calitate prin retragere sau excludere, iar ceilalți reclamanți nu au avut niciodată această calitate.

Procesul-verbal din 16.02.2005 încheiat de Comisia de Lichidare a, act invocat de reclamanți care le conferă calitatea de membru, reprezintă un abuz, nu are valoare legală pentru că această comisie de lichidare nu a fost constituită conform dispozițiilor art.27 alin.6 din Legea nr.18/1991.

Prin sentința civilă nr.296/15.05.2006 Judecătoria Costeștia respins contestația formulată de contestatori ca neîntemeiată.

Au fost obligați contestatorii la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată către intimată.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut în primă instanță că, prin hotărârea Adunării Generale a din 18.02.2005 s-a hotărât dizolvarea societății, desemnarea cenzorilor și lichidatorilor, cerere admisă prin încheierea din 22.03.2005 în dosarul nr.402/2005 al Judecătoriei Costești.

Deși, reclamanții au considerat că Adunarea Generală în care s-a aprobat dizolvarea societății a fost nelegal constituită, impunându-se anularea hotărârii de dizolvare, întrucât la acea dată toți contestatorii aveau calitatea de acționari în cadrul, verificând statutul societății și actul de constituire (filele 49, 55 dosar) rezultă că a fost înființată de 10 membrii fondatori, printre care și reclamantul

Acesta a avut calitatea de membru din 1992 până în 1994, conform celor declarate la interogatoriu (fila 197 dosar).

O altă cerere a fost formulată după constituire, conform art.25 din Legea nr.36/1991, de către (fila 88) exclus prin procesul-verbal din 31.08.1998 împreună cu reclamanta, datorită faptului că au hotărât să lucreze terenul particular (fila 188 dosar)

Reclamanta, moștenitoare a lui, nu are calitate de asociat, iar prin procesul-verbal din 15.12.1998 s-a aprobat retragerea lui moștenit de reclamantul (filele 189 și 213 dosar) și prin procesele verbale din 10.12.1999 a fost aprobată retragerea lui art.16 din Statutul,.

Ceea ce se mai observă din răspunsul părților la interogatoriu este faptul că o parte a reclamanților (, ) fie invocă drepturi ale autorilor moșteniți fie fac trimitere la alte persoane (soț, părinte, socru) care au adus teren în societate.

Reclamanții sau autorii acestora într-adevăr se găsesc menționați în listele de la filele 5-10 dosar, în 1992 și în registrul asociaților conform pozițiilor indicate în precizarea de la fila 110 numai că această calitate a încetat conform art.30 din Legea nr.31/1991 prin retragere, excludere sau deces.

Nemulțumirile contestatorilor vizează de fapt lipsa de concretizare a dispozițiilor art.34 din Legea nr.31/1991, societatea fiind obligată să restituie părțile sociale ale asociaților ieșiți în orice mod potrivit bilanțului pentru finele anului în care a încetat calitatea de asociat. Aceasta este o chestiune distinctă de motivul de nulitate invocat, respectiv nelegala constituire a adunării generale în condițiile în care reclamanții se consideră asociați.

Procesul-verbal din 16.02.2005 (fila 14) act invocat de reclamanți, încheiat de comisia de lichidare a, contravine dispozițiilor art.27 alin.6 din Legea nr.18/1991 și nu poate conferi reclamanților calitatea de asociați, comisie care trebuie în termen de 9 luni de la desființarea să stabilească drepturile bănești ce revin fiecărui membru cooperator, iar creanțele despre care fac vorbire reclamanții trebuiau stabilite prin hotărâre a comisiei de lichidare, hotărâre care nu există, pentru foștii cooperatori care nu au devenit membri ai asociației, conform art.29 alin.3 din Legea nr.18/1991.Pentru că obligațiile comisiei de lichidare a nu au fost îndeplinite în 1992 nu s-a procedat nici la determinarea cotei valorice proporțional cu suprafața de teren adusă sau preluată de cooperativă pentru fiecare membru asociat, în cele 3 societăți constituite, și, după lichidarea patrimoniului

Din chiar tabelul prezentat de reclamanți rezultă că aceștia au adus teren agricol, în folosință, nu utilaje, animale, alte bunuri sau creanțe, așa cum prevăd dispozițiile art.25 din Legea nr.36/1991.

Așa cum a rezultat din încheierea de ședință din 22.11.2005 în dosarul nr.1690/2005 a Judecătoriei Costești, bilanțul final al lichidatorilor se socotește aprobat conform dispozițiilor art.75 din Legea nr.36/1991, societatea urmând să fie radiată.

Convocarea ulterioară a adunării generale în 23.04.2005 de către reclamanți (fila 7 dosar 294/CU/2005 a Tribunalului Argeș ), nu conferă acestora calitatea de asociați, hotărârea de dizolvare a societății din 18.02.2005 fiind luată în prezența membrilor asociați rămași în 2005.

Din 1992 și până la această dată nici unul dintre reclamanți nu a revendicat părțile sociale sau partea cuvenită din profitul societății și nici nu au invocat existența unor creanțe anterioare cuvenite din patrimoniul fostului, creanțe care trebuiau, constituite cu aport de la început nu numai teren adus în folosință așa cum rezultă din tabel.

Reclamanții nu au depus nici un fel de dovadă din care să rezulte plata dividendelor sau să demonstreze că au avut o permanență în acea societate, au notificat sau au solicitat lămuriri în tot acest interval de pasivitate.

Dacă au existat sau nu drepturi cuvenite asociaților ieșiți în orice mod, conform bilanțului din anul respectiv, acest lucru trebuia reclamat în termen legal și nu reprezintă un motiv de nulitate al hotărârii de dizolvare, constituită conform dispozițiilor Legii nr.31/1991 și statutului ca membrii activ în perioada respectivă.

Împotriva sentinței au declarat apel intimata Societatea Agricola și contestatorii, (), (), (), prin curator, G, care au considerat-o nelegală și netemeinică.

În apelul formulat de intimata Societatea Agricola s-a criticat hotărârea primei instanței sub aspectul neacordării cheltuielilor de judecată potrivit art.274 Cod procedură civilă solicitată de către aceasta atât prin întâmpinare cât și cu ocazia dezbaterilor în fond, cheltuieli dovedite prin chitanțele aflate la filele 92 și 222 din dosar, reprezentând onorariu de avocat.

În apelul declarat de către contestatori s-a criticat hotărârea primei instanțe în sensul că, în mod greșit s-a reținut legalitatea hotărârii Adunării Generale din 18.02.2005 de dizolvare a societății, întrucât aceasta a fost constituită fără a fi înștiințați și convocați toți membrii asociației.

Astfel, s-a reținut în mod greșit că deși cei 11 contestatori figurează ca membri ai Asociației, această calitate a încetat conform art.30 din Legea nr.31/1991 prin retragere, excludere sau deces, fără însă a se face această dovadă.

Astfel, procesul verbal din 19.12.1997 este nelegal întrucât nici o persoană din cele menționate că ar fi formulat cerere de retragere nu și-a manifestat această dorință fiind semnat doar de către președintele prezidiului, în acest sens se arată că art.41 din Legea nr.36/1991 prevede că decizia se adoptă cu votul de 2/3 din numărul celor prezenți și deși se menționează că au participat 65 de membrii, procesul verbal este semnat doar de către un singur participant și nu de către persoanele care au înțeles să se retragă.

Cât privește propunerea consiliului de administrație de excludere din asociație a numiților și prin procesul verbal din 31.08.1998 s-a arătat că, deși au participat 26 de membri, un singur membru fondator a semnat procesul verbal menționat.

Aceeași situație a existat și în cazul proceselor verbale din 15.11.1998 și 15.10.1999 referitor la retragerea din societate a numiților și semnată de o singură persoană și fără a exista o dovadă în sensul existenței consimțământului celor care au înțeles să se retragă, aspectele care atestă faptul că respectivele adunări generale nu au avut loc în realitate.

În același sens s-a mai arătat că la 15.07.1998 nu putea să se retragă întrucât era decedat, iar ședințele din data de 19.12.1997 și cea din 10.03.1998 este menționat ca participând la acestea, însă și acesta era decedat din data de 26.06.1996.

De asemenea s-a mai arătat că, art.48 din Legea nr.36/1991, menționează că administratorul societății are obligația ca în 15 zile de la Adunarea Generală să prezinte lista asociațiilor intrați și ieșiți din societate, obligație pe care nu a îndeplinit-o așa cum rezultă din dosarul nr.29/A/1992 al Judecătoriei Pitești.

Prin urmare, aceștia au calitatea de acționari, așa cum rezultă din procesul verbal din 1.08.1992 care nu și-a încasat până în prezent creanțele cuvenite de la fosta, fiind singura societate care nu și-a despăgubit acționari.

De asemenea, instanța de fond a reținut în mod eronat că procesul verbal din 16.02.2005 contravine dispozițiilor art.27 alin.6 din Legea nr.18/1991 întrucât acesta este în realitate anexa 4 și o completare la procesul verbal din 1.08.1992 prin care se stabilește lista acționarilor aferenți valorilor de patrimoniu transmise celor trei societăți agricole printre care și SA..

S-a mai precizat să prin procesul verbal din 16.02.2005 sunt stabilite creanțele cuvenite fiecărui contestator în parte neachitate până în prezent, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art.25 din Legea nr.36/1991 reținându-se în mod greșit că nici unul dintre contestatori nu a revendicat părțile sociale sau parte cuvenită din venitul societății și nici nu a invocat existența unor creanțe ulterioare cuvenite din patrimoniul fostei constituite ca aport, nu numai teren adus în folosință.

La data de 5.10.2006 intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Prin decizia civilă nr.352 din 22 noiembrie 2007, Tribunalul Argeșa admis apelul pârâtei împotriva sentinței civile nr.296/15.05.2006 pronunțată de Judecătoria Costești și a schimbat în parte sentința în sensul că a obligat contestatorii la plata cheltuielilor de judecată în sumă totală de 500 lei, menținând în rest sentința.

A fost respins apelul contestatorilor și obligați aceștia la 400 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că apelanții nu au făcut dovada că la data adoptării hotărârii contestate aveau calitatea de asociați ai Societății Agricole.

În acest sens, s-a reținut că nu a fost înscrisă în calitate de membru asociat, ci mama acesteia, care a fost exclusă din rândul membrilor asociați prin hotărârea Adunării Generale din 31.08.1998 potrivit art.30 din Legea nr.36/1991 și a art.15 din Statut, aceasta fiind decedată în prezent.

Cât privește pe apelanții, și, aceștia nu au avut calitatea de membri asociați, aspecte care rezultă din analiza actului constitutiv al Societății Agricole astfel cum a fost înregistrat în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor aflat la judecătorie.

Referitor la apelanții și s-a constatat că aceștia nu au avut calitatea de membri asociați, ci socrul celei dintâi, și respectiv tatăl acestuia, care în ședința din 31.12.1998 s-a retras, luându-se act în acest sens, aceeași situație fiind și în ceea ce o privește pe apelanta (), socrul acesteia retrăgându-se în 31.12.1998.

De asemenea, nici apelanta nu a avut calitatea de membru asociat ci soțul său care s-a retras în data de 31.12.1999, iar apelantul Gar ecunoscut la interogatoriu că s-a retras din societatea agricolă.

Prin urmare, în mod legal prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art.30 din Legea nr.36/1991 potrivit cu care calitatea de asociat încetează prin retragere, excludere sau prin deces, astfel că aceștia nu pot invoca drepturi ce decurg din această calitate și care se referă la convocarea lor pentru a susține nelegalitatea hotărârii contestate.

În ceea ce privește procesele-verbale întocmite în ședințele Generale prin care s-a luat act de retragerea unora dintre membrii asociați din anii 1997-1999, deși se invocă anumite neregularități statutare și legale, în realitate nu s-a solicitat nulitatea acestora pentru motive concrete care să conducă la nelegalitatea lor.

Faptul că se menționează în cuprinsul procesului-verbal din 1997 și respectiv 1998 participarea numitului, decedat la acea dată, nu este reală întrucât potrivit actului de deces atașat, acesta a decedat la data de 21.02.2004 (fila 32 dosar fond). De altfel, acest aspect nu putea conduce la nulitatea unei hotărâri în lipsa unor motive de nelegalitate privind modul de adoptare a acesteia.

Referitor la motivele de apel privind actele ce sunt necesare a fi depuse la dosarul aflat la judecătorie, privind societatea agricolă, și care atestă operațiunile de modificare și ulterior lichidare a acesteia s-a reținut că s-au îndeplinit obligațiile privind depunerea documentelor legale în acest sens, aspecte analizate prin încheierea din ședința camerei de consiliu din 22 martie 2005 pronunțată de Judecătoria Costești, care a dispus înscrierea hotărârii adunării generale din 18.02.2005 cu privire la dizolvarea societății, fiind astfel analizate condițiile de fond și de formă prevăzute de art.57 și art.64, art.69, respectiv art.16 și 22 din Legea nr.36/1991.

Cu privire la ultimul aspect invocat, respectiv procesul-verbal invocat de apelanți din data de 16.02.2005 și anexa 4A, acesta nu poate conferi calitatea de asociat, apelanților, întrucât Comisia de lichidare a nu putea conferi această calitate unor persoane chiar dacă acestea invocă anumite drepturi de creanță.

Cât privește apelul promovat de pârâta Societatea Agricolă acesta a fost admis ca fondat, tribunalul reținând că s-a făcut dovada cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în sumă totală de 500 lei, astfel că a fost schimbată în parte sentința în sensul obligării contestatorilor-reclamanți la plata acestei sume.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, reclamanții, (), (), (), și G, criticând-o ca nelegală pentru următoarele:

1. Instanța de apel a reținut în mod greșit corecta aplicare a dispozițiilor art.30 din legea nr.36/1991 de către prima instanță, în sensul că apelanții-contestatori nu aveau calitatea de asociați ai Societății Agricole, la momentul contestării hotărârii Adunării Generale din 18.02.2005, de dizolvare a societății.

Potrivit textul legal sus menționat, calitatea de asociat încetează prin retragere, excludere sau deces, ori din probele administrate in cauză, reiese ca toți contestatorii aveau calitatea de asociat, instanța de apel neținând seama de înscrisurile depuse în acest sens la dosarul cauzei, ori interpretând in mod greșit, procesele verbale prin care s-a luat act de retragerea din societate a persoanelor care și-au manifestat aceasta dorință, ori prin care s-a luat act de excluderea anumitor acționari.

2. Instanța de apel în mod greșit se rezumă la a afirma faptul că Societatea Agricolă și-a îndeplinit obligațiile privind depunerea documentelor legale și care atesta operațiunile de lichidare a acestora, din dosarul nr.29/A/1992 al Judecătoriei Pitești nerezultând existența unei liste a acționarilor de ieșire din societate prin cereri de retragere ori prin excludere

3. Tribunalul a reținut in mod eronat faptul că prin procesul verbal din 16.02.2005, comisia de lichidare a Societății Agricole, nu putea recunoaște calitatea de asociați a recurenților, documentele depuse la dosarul cauzei conferindu-le acestora dreptul de încasa creanțele materializate în patrimoniul Societății Agricole.

Recurenții, și, au depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care au solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat ( 291-293).

La termenul de judecată din 9.06.2008, recurenta-contestatoare s-a prezentat la instanță și a precizat că nu a semnat recursul și nici nu a mandat pe altcineva în acest sens, motiv pentru care nu și-l însușește, iar moștenitorii autorului (), respectiv St. și, au precizat că nu au semnat cererea de recurs, neaflându-se în tară la acea dată, fiind însă de acord cu cererea(fila 261-279).

Față de această împrejurare, s-a solicitat instanței a se avea in vedere dispozițiile art.302/1 Cod procedură civilă, față de această recurentă urmând a se lua act, de asemenea de lipsa semnăturilor recurenților, (), și, care, deși au fost legal citați pentru a preciza dacă au semnat memoriul de recurs, nu s-au prezentat în acest sens.

Analizând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă și având in vedere actele si lucrările dosarelor de fond, Curtea constată că recursul declarat de se impune a fi anulat, iar în ceea ce îi privește pe ceilalți recurenți este nefondat.

Astfel potrivit art.3021Cod procedură civilă, cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității, pe lângă mențiunile privind numele, domiciliul sau reședința părților, indicarea hotărârii care se atacă, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, șisemnătura părții care critică hotărârea atacată.

În speță, potrivit celor declarate la termenul din judecată din data de 09.06.2008, Curtea constată că reclamanta-apelantă, nu a semnat memoriul de recurs, astfel încât, în ceea ce o privește pe aceasta, recursul va fi anulat în temeiul art.3021Cod procedură civilă.

În ceea ce-i privește pe recurenții, () prin moștenitorii St. și, (), (), și G, Curtea constată că recursul este nefondat.

Astfel, în primul motiv de recurs, Curtea reține că reclamanții contestă modul de aplicare și interpretare a dispozițiilor art.30 din Legea nr.36/1991 de către prima instanță, menținut în instanța de apel, referitor la lipsa calității de asociat al Societății Agricole, al fiecărui recurent, cu consecința lipsei calității procesuale active în contestația depusă împotriva procesului verbal al Adunării Generale din 18.02.2005 de dizolvare a societății.

Însă, din dezvoltarea acestuia reiese confuzia în care se află recurenții-reclamanți cu privire la calitatea de asociat al unei societăți agricole pe de o parte, și aceea de persoană îndreptățită a primi drepturi patrimoniale, de pe urma calității de asociat sau ca urmare a moștenirii unei persoane care a avut calitatea de asociat, pe de altă parte.

Potrivit art.25 din Legea nr.36/1991,calitatea de asociatal unei societăți agricole se dobândește prin subscrierea actului de constituire sau după constituire prin semnarea unei declarații.

Art.30 din actul normativ susmenționat condiționeazăîncetarea calității de asociatde: retragerea, excluderea, înstrăinarea sub orice formă legală a terenului adus în folosință sau prin decesul asociatului.

În situația în care intervine vreuna din ipotezele prevăzute de art.30 din Legea nr.36/1991, art.33 și art.34 prevăd modalitatea în caredrepturile patrimoniale se restituie foștilor asociați ori moștenitorilor acestora pe baza bilanțului încheiat la sfârșitul anului financiar, aprobat de Adunarea Generală.

În sfârșit, potrivit art.60 din Legea nr.36/1991, contestația împotriva hotărârii adunării generale poate facedoar asociatulcare fiind prezent la adunarea generală a protestat împotriva hotărârii trecute în procesul verbal, precum șiorice asociatabsent dacă a fost oprit din motive justificate a lua parte la adunarea generală sau dacă motivează contestația că nu s-a făcut în regulă convocarea sau problema nu a fost înscrisă în ordinea de zi.

În speță, față de dispozițiile legale susmenționate, Curtea constată că instanța de apel în mod corect a menținut hotărârea judecătoriei prin care s-a constatat lipsa calității procesuale active a reclamanților, niciunul dintre aceștia nemaiavând calitatea de asociat la data desfășurării Adunării Generale din 18.02.2005, de dizolvare a societății.

Astfel, s-a reținut în mod corect că reclamanta nu a fost niciodată înscrisă în asociație în calitate de membru asociat, ci doar mama acesteia, exclusă împreună cu reclamantul (în prezent decedat), prin procesul verbal din data de 31.08.1998, datorită împrejurării că au hotărât să lucreze în particular terenul pe care îl aduseseră ca aport în asociație (filele 82 și 188 dosar fond).

În ceea ce-i privește pe recurenții-reclamanți, (), și, chiar dacă aceștia ar fi fost înscriși în anul 1992 în asociație, astfel cum ar rezulta din înscrisurile depuse la filele 5-10 și 110 ale dosarului de fond, mai reiese, pe baza actului constitutiv al Societății Agricole și a registrului asociaților din societatea agricolă (filele 49-86 dosar fond), că la data la care a avut loc Adunarea Generală, 18.02.2005, nu mai aveau această calitate.

Recurenții și se află în aceeași situație invocând de fapt drepturi conferite de calitatea de asociat a tatălui, respectiv socrului, retras în anul 1998 din asociație.

În sfârșit, în ceea ce o privește pe recurenta, calitatea de membru asociat i-a aparținut soțului său, retras din asociație în luna decembrie 1999, iar recurentul Gar ecunoscut la interogatoriu retragerea sa din societatea agricolă( fila 197 dosar fond).

Înscrisurile dosarului de fond vizând lipsa calității de asociat a recurenților se coroborează cu răspunsurile acestora la interogatoriu și converg spre concluzia reținută și de instanțele de fond în sensul că, în realitate, nemulțumirile contestatorilor vizează lipsa de concretizare a dispozițiilor art.34 din Legea nr.36/1991, respectiv nerestituirea părților sociale ale asociaților ieșiți în orice mod, potrivit bilanțului pentru finele anului în care a încetat calitatea de asociat, ori a drepturilor moștenitorilor membrilor asociați, stabilite potrivit legii, pe baza aceluiași bilanț.

Or, acesta este un aspect juridic distinct față de nelegalitatea Adunării Generale din data de 18.02.2005 de dizolvare a societății, invocată, neputând fi soluționat pe calea contestației prevăzute de art.60 din Legea nr.36/1991, tot astfel cum nu pot fi ignorate nici procesele verbale prin care s-a luat act de retragerea sau excluderea recurenților sau a autorilor recurenților din asociație, criticate indirect în cauză, dar necontestate în condițiile prevăzute de lege și asupra legalității cărora, instanța de apel nu se putea pronunța în mod distinct, investită fiind să verifice doar ceea ce a judecat prima instanță, potrivit principiuluitantum devolutum quantum judicatum.

Al doilea motiv de recurs este tot nefondat.

Instanța de apel a apreciat în mod corect, față de obiectul dedus judecății, că încheierea din ședința camerei de consiliu din data de 22 martie 2005 pronunțată de Judecătoria Costești prin care s-a dispus înscrierea hotărârii Adunării Generale din 18.02.2005, privitoare la dizolvarea societății, prezumă îndeplinirea condițiilor de fond și de formă prevăzute de art.57, art.64, art.69, respectiv 16 și art.22 din Legea nr.36/1991, referitoare la îndeplinirea de către asociație a obligațiilor de depunere a documentelor legale ce atestă modificările intervenite și lichidarea ulterioară a acesteia.

În sfârșit, în ceea ce privește procesul verbal din data de 16.02.2005, la care se referă reclamanții în cel de-al treilea motiv de recurs, instanțele de fond au reținut în mod corect că prin acesta nu se putea recunoaște recurenților o calitate pe care nu au avut-o niciodată ori pe care au pierdut-o până la începutul anului 2005, ci eventual doar dreptul de a încasa creanțe materializate în patrimoniul Societății Agricole, ceea ce, așa cum s-a subliniat mai sus, este un aspect juridic distinct de cel ce a făcut obiectul cauzei.

Față de cele reținute mai sus, Curtea urmează a anula recursul în ceea ce o privește pe reclamanta în temeiul art.3021Cod procedură civilă și a respinge, ca nefondat, potrivit art.312 Cod procedură civilă, recursul declarat de reclamanții, (), (), și

Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, Curtea îi va obliga pe recurenții față de care recursul a fost respins ca nefondat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 800 lei către intimata Societatea Agricolă, reprezentând onorariu apărător ales, potrivit chitanțelor nr.47/29.03.2008 și nr.65/16.07.2008 depuse la filele 248 și 294 ale dosarului de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Anulează recursul, în ceea ce o privește pe reclamanta .

Respinge, ca nefondat, recursul declarat reclamanții, (), (), și, împotriva deciziei civile nr.352 din 22 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimații fiiind contestotarul și moștenitorii reclamantului (), ST. și.

Obligă pe recurenții față de care recursul a fost respins ca nefondat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 800 lei către intimata .

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12.09.2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

,

Grefier,

Red./6.10.2008

GM/2 ex.

Președinte:Paula Andrada Coțovanu
Judecători:Paula Andrada Coțovanu, Ion Rebeca, Georgiana

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 270/2008. Curtea de Apel Pitesti