Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 320/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 320
Ședința publică de la 08 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 2: Dan Spânu
JUDECĂTOR 3: Emilian Lupean
Grefier: - - -
Pe rol judecarea recursului declarat de contestatoarea, împotriva deciziei civile nr. 476 din 09.10.2007 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta contestatoare, reprezentată de avocat și intimatul, reprezentat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței concluziile scrise formulate de recurenta contestatoare, după care;
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul părților asupra recursului de față.
Avocat pentru recurenta contestatoare, susține oral motivele scrise în raport de care solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimatul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la data de 6 februarie 2007, la Judecătoria Craiova, contestatoarea, formulat contestație la executare solicitând, în contradictoriu cu intimatul, anularea formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 60/E/2997, precum și suspendarea executării.
În fapt, a arătat că există mari greșeli în legătură cu întinderea, înțelesul și aplicarea titlului executoriu, respectiv decizia civilă nr. 1593/3 octombrie 2003, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 2138/CIV/2003.
A învederat că măsura dispusă prin titlul executoriu nr. 18907/ 01 august 2005, aceea de stabilire dimensiunilor suprafeței de 0,5587 ha proprietatea sa, este greșită.
Expertul în cauză, pe lângă greșelile de fond, greșit și punctele cardinale, fapt ce nu corespunde realității nici din teren și nici din contractul de vânzare-cumpărare nr. 1630/31 iulie 1999, din care au rezultat alte dimensiuni, ceea ce face imposibilă punerea în executare sentinței judecătorești.
Că, potrivit titlului său de proprietate, terenul pe care îl deține are alt amplasament, ceea ce conduce la concluzia că sentința vizează un alt teren.
Un argument în plus îl constituie faptul că în mod greșit s-a reținut că salcâmii sunt plantați pe terenul intimatului, fapt ce nu corespunde realității, fiind plantați pe terenul său.
În drept, și- întemeiat cererea pe dispozițiile art.399-402 și 402 Cod pr. civilă.
De asemenea s-a dispus atașarea dosarului de executare.
Prin sentința civilă nr.5273/13 aprilie 2007 Judecătoria Craiova declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Dolj, care primind dosarul l-a înregistrat sub nr-, ulterior, ca urmare repartizării aleatorii să soluționeze o astfel de cerere, fiind înregistrat sub nr-.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma celor susținute de părți, instanța a constatat neîntemeiată contestația la executare promovată de contestatoarea.
Astfel, motivele contestației vizează ipoteza prevăzută de art. 399 pct. 1.pr.civ., în sensul că titlul executoriu supus procedurii de executare silită implică controlul instanței cu privire la întinderea, înțelesul și aplicarea acestuia.
Contestatoarea supune atenției instanței faptul că există asemenea greșeli în legătură cu întinderea și înțelesul titlului executoriu, încât săvârșirea actului de executare este cu neputință a se realiza, însă invocă anumite împrejurări de fapt care au fost definitiv dezbătute în fața instanței investite cu cererea de grănițuire a proprietăților aparținând părților litigioase.
S-a arătat de asemenea, că dispozitivul hotărârii judecătorești este greșit, raportat la actele de proprietate prezentate de contestatoare și care prevede alte cote și dimensiuni ale terenului ce- aparține, decât cele identificate de expertul desemnat și care au fost omologate de instanță.
Potrivit art. 399 pr.civ. cei care pot uza de calea contestației la executare cei vătămați sau interesați, chiar și atunci când sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozițiilor titlului executoriu, această situație fiind calificată unanim în practică, ca având caracterul unei contestații la titlu.
În cadrul acestei categorii se contestă însăși titlul executoriu care, nefiind suficient de clar pune în imposibilitate de a se executa, însă nu este susceptibil de o altă analiză în ceea ce privește validitatea sa în fond.
Cu alte cuvinte, contestația la titlu poate viza numai măsurile luate de instanță și cuprinse în dispozitivul hotărârii pentru situațiile atipice de imposibilitate executorie, și nu de îndreptare unor greșeli de judecată care fac obiect de analiză numai prin exercitarea căilor de atac.
Așadar, cele expuse anterior și raportat la datele speței de față,conduc la o singură concluzie, aceea că solicitantul, respectiv contestatoarea nu poate reitera în calea de atac a contestației problemele litigioase definitiv rezolvate prin decizia civilă nr. 1593 din 3 octombrie 2003 Tribunalului Dolj.
De altfel, lucrarea de expertiză efectuată în cauză și criticată de contestatoare a fost omologată de instanță și constituie din punct de vedere faptic chiar temeiul dispoziției hotărârii pronunțată.
Observând și lucrările dosarului de executare se constată că nu reprezintă neregularități, executorul judecătoresc îndeplinind întocmai dispozițiile cuprinse în titlu, astfel că cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs, care critică soluția instanței pentru netemeinicie și nelegalitate.
O primă critică vizează împrejurarea că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 255 Cod pr. civilă, în sensul că pricina a fost soluționată în fond,astfel că hotărârea constituie o sentință, și nu o decizie, cum greșit o numește instanța de fond.
O altă critică o reprezintă considerentele hotărârii, în sensul că există contradictorialitate în privința motivării, deoarece în realitate contestația a fost respinsă ca inadmisibilă, deși este motivată ca neîntemeiată.
O altă critică vizează împrejurarea că hotărârea nu poate fi pusă în executare, datorită erorilor în expertiza tehnică și că este necesară o contestație în vederea lămuririi titlului.
Recursul este neîntemeiat.
Examinând prima critică se constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece împrejurarea că tribunalul în mod greșit a denumit hotărârea decizie, și nu sentință, pentru că a judecat contestația în fond, nu este reală.
Din examinarea hotărârii atacate, rezultă că, contestatoarea a recurs la contestație la executare privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu prevăzută de art. 400 Cod pr. civilă.
Întrucât această contestație are regimul juridic al hotărârii care se atacă, în mod corect prima instanță a judecat contestația în complet de doi judecători, fiind supusă căii de atac a recursului, ca și hotărârea atacată, astfel că, critica sub acest aspect nu poate fi primită.
De asemenea, nici cea de-a doua critică nu este întemeiată, deoarece din considerentele deciziei rezultă că a fost respinsă contestația pe motivul netemeiniciei, motivul acestei netemeinicii constituindu-l împrejurarea că în cadrul contestației la executare au fost invocate motive de fond, care nu pot fi primite în această cale de atac.
Pe de altă parte, nici cel de-al treilea motiv nu este întemeiat, deoarece potrivit dispozițiilor legale prevăzute de art. 399 și următ. Cod pr. civilă, se poate face contestație la executare în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.
Prin cererea formulată însă, contestatoarea tinde nu să lămurească titlul executoriu, ci să-l modifice, astfel că, această împrejurare nu poate fi primită pe calea contestației la executare, având în vedere ce titlul ce execută este o hotărâre definitivă și irevocabilă, intrată în puterea lucrului judecat.
În această cale de atac, contestatoarea critică expertiza care a constituit o probă ce a fost omologată de instanță și împotriva căreia atunci când s-a judecat fondul contestatoarea nu a exercitat căile de atac prevăzute de lege.
În consecință, recursul este neîntemeiat urmând a fi respins, iar contestatoarea obligată în baza art. 274 Cod pr. civilă, la 500 lei cheltuieli de judecată către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatoarea, împotriva deciziei civile nr. 476 din 09.10.2007 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul.
Obligă contestatoarea la 500 lei cheltuieli de judecată, către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
13.05.2008
Jud.apel
Președinte:Alexandrina MaricaJudecători:Alexandrina Marica, Dan Spânu, Emilian Lupean
