Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 336/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.336
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Elena Pașcan Camelia Viziteu
- - - - judecător
- - - - judecător
GREFIER - POLITIC
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de recurentul-reclamant G, împotriva deciziei civile nr. 330/AC din 07 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La al doilea apel nominal făcut în ședință publică, dosarul fiind lăsat la a doua strigare, la sfârșitul ședinței de judecată, au lipsit părțile.
Procedură de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, învederând instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin Compartiment Arhivă, la data de 03.04.2008, precizări de către recurentul-reclamant G și o serie de acte, respectiv filele 26-39 dosar, după care:
Nemaifiind chestiuni prealabile și față de faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art.242 pct.2 Cod procedură civilă de către recurentul-reclamant G la fila 16 dosar, constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr.2303/10.07.2006 reclamantul Gaf ormulat contestație împotriva executării silite a sentinței civile nr.780/27.05.2003, pronunțată în dosar nr.295/2001 al Judecătoriei Tg. N, la cererea intimatului solicitând anularea formelor de executare.
În motivarea contestației a arătat că prin punerea în posesie a intimatului și întocmirea procesului verbal de punere în posesie a fost prejudiciat în dreptul său de proprietate.
A susținut că prin consemnare în procesul verbal că i-ar ocupa pe 1,8 și 270, din terenul intimatului și modul cum au fost fixați țărușii pe terenul său, îl împiedică să folosească liber terenul pe care îl are în proprietate, iar pe de altă parte actul de executare așa cum a fost întocmit, poate constitui o dovadă pentru revendicarea terenului.
Judecătoria Tg. N, prin sentința civilă nr.449/19 martie 2007, a respins contestația la executare, reținând din consultarea dosarului nr.111/2006 al Biroului executor judecătoresc și expertiza efectuată în cauză, că reclamantul G, contestatorul, deține suprafața de 8100 teren conform nr.5/161/21.02.1994, iar intimatul ar trebui să stăpânească suprafața de 3600 și în fapt stăpânește suprafața de 2878 mai puțin cu 722 teren care se află în stăpânirea lui, astfel că rezultă cu certitudine că intimatul nu a fost pus în posesie pe terenul contestatorului.
Contestatorul a promovat recurs, recalificat ulterior corect de instanță ca apel (fiind terț legat prin executare) susținând că hotărârea este nelegală și netemeinică, în contradicție cu probele administrate și că actul întocmit la executare îi creează prejudicii, între părți având loc mai multe litigii.
În completarea motivelor de apel (filele 12-14 dosar apel) a arătat că expertul nu a verificat mențiunile din procesul verbal de executare, că urmare acestui act, au început o serie de abuzuri, care îl împiedică să folosească intrarea din partea vestică a locuinței iar el n-a fost parte în procesul avut de intimat astfel că este greșit trecut numele său în procesul verbal de executare a sentinței civile nr.780/2003.
Intimatul a formulat întâmpinare invocând tardivitatea contestației, iar pe fond au susținut că procesul verbal de punere în posesie încheiat de executorul judecătoresc a însemnat terenul al cărui proprietar este, că reclamantul stăpânește mai mult teren și refuză să-i restituie cei aproximativ 600 care i se cuvin.
Prin decizia civilă nr.330/7 nov.2007 Tribunalul Neamța respins apelul ca nefondat, reținând următoarele:
În fapt, prin procesul verbal încheiat la data de 21.06.2006 de executorul judecătoresc în dosarul nr.111/2006, s-a pus în executare sentința civilă nr. 780 din 27.05.2003 pronunțată de Judecătoria Târgu Neamț al cărei obiect îl constituie acțiunea civilă pentru partaj succesoral formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâții prin procuratorul (intimatul din prezenta contestație la executare), și a intervenienților în interes propriu, și, dispunându-se ieșirea din indiviziune.
În lotul atribuit pârâtului a fost inclusă suprafața de 3600 mp situată în extravilanul comuna 17 parcela 417/63 care se învecinează la vest cu suprafața de 8100 mp cumpărată de către contestatorul G și care este identificată în nr. 5/161/21.02.1994 în tarlaua a 17, parcela 417/64.
Atât din raportul de expertiză topografică efectuat la filele 63-65 (dosar fond) cât și din procesul verbal contestat nr. 111/2006, reiese cu certitudine că nu există suprapunere de terenuri în momentul parcelării și atribuirii loturilor stabilite prin hotărârea judecătorească nr. 780/2003 a cărei executare se contestă. Din anexa 1 al raportului de expertiză (fila 65) reiese că contestatorul G stăpânește în fapt întreaga suprafață de 8100 mp cumpărată; în timp ce intimatul stăpânește în fapt doar 2878 mp în loc de 3600 mp (conform sentinței civile. nr. 780/2003) restul de 722 mp fiind împrejmuit de către (conform suprafeței hașurate din anexa 1).
S-a reținut astfel că prin executarea silită realizată contestatorul nu fost în nici un mod vătămat în dreptul său de proprietate.
Contestatorul a promovat recurs solicitând admiterea acestuia, admiterea apelului și pe fond admiterea contestației la executare și anularea din procesul-verbal nr.111/21.06.2006, mențiunea executorului judecătoresc potrivit căreia el ar ocupa din proprietatea intimatului o porțiune de teren pe o lățime de 1,8 și acordarea cheltuielilor de judecată efectuate.
Din expunerea largă a motivelor de recurs în esență se relevă nelegalitatea ambelor hotărâri existând o vădită contradicție între dispozitiv și motivare, adică atâta timp cât se reține că recurentul stăpânește terenul ce îl are în proprietate de 8100 se impunea și anularea mențiunilor din procesul verbal de executare, potrivit cărora, în fapt, ar stăpâni o porțiune din terenul intimatului.
Critică lipsa de rol activ al instanțelor, care a dus la neanalizarea actului invocat și contestat și care i-a produs o vătămare în dreptul său de proprietate.
Intimatul a depus întâmpinare invocând tardivitatea contestației la executare, iar pe fond respingerea acestora.
Curtea, examinând criticile formulate, în raport de probele administrate și susținerile părților constată următoarele.
Cu privire la excepția tardivității contestației la executare invocate de intimatul, se reține a fi nefondată.
Contestatorul G, nu a fost parte în litigiul în care s-a pronunțat sentința civilă nr.780/27.05.2003, și care a fost pusă în executare prin executorul judecătoresc conform procesului verbal nr.111/21.06.2006 - aflat la fila 4 dosar fond.
Așadar contestatorul este terț vătămat prin executare, nu a fost de față la predarea bunului, pentru a fi operabil termenul de 15 zile prevăzut de art.401 (2) Cod procedură civilă, în cauză fiind aplicabile dispozițiile cuprinse în alin.3 al aceluiași articol potrivit cărora "neintroducerea contestației în termenul de 15 zile, nu-l împiedică pe cel de al treilea să-și realizeze dreptul pe calea unei cereri separate".
Pe de altă parte intimatul nu a dovedit data certă când contestatorul a luat cunoștință de actul de executare întocmit.
În ce privește recursul, instanța constată că din motivele așa cum sunt relevate se desprinde cu prisosință motivul de casare prevăzute de art. 304 pct.7 și 312 (3) Cod procedură civilă.
Astfel, într-adevăr există o contradicție între dispozitiv și considerente, în sensul celor susținute de recurent, însă, acest incident procedural s-a ivit tocmai datorită faptului că ambele instanțe nu au analizat și lămurit obiectul contestației la executare cu care au fost investite, fapt ce echivalează cu necercetarea fondului.
Contestatorul, ca terț, a invocat că prin mențiunile din procesul verbal i-a fost lezat dreptul de proprietate și că mențiunile cuprinse aici au dat naștere la un șir de abuzuri și litigii ulterioare.
Dacă se observă atent procesul verbal de executare, în conținutul acestuia este menționat că "suprafața de teren de 3600 situat, este ocupat de două persoane, respectiv G pe o lățime de 1,8 și pe o lățime de ".
Ori instanța de fond avea obligația să lămurească prin expertiza efectuată și dacă executarea s-a făcut conform dispozițiilor hotărârii pusă în executare, și dacă mențiunile cuprinse în actul contestat sunt conform cu sentința, sau lezează în vreun mod proprietatea contestatorului, obiective cuprinse la fila 48 dosar fond și la care expertiza efectuată nu a răspuns în totalitate.
raportului de expertiză filele (63-64 fond) relevă că expertul nu a făcut nici o verificare a situației existente pe teren vis-a vis - de mențiunile cuprinse în procesul verbal de executare cu referire la contestatorul reclamant în cauza de față, și să se aprecieze din punct de vedere tehnic dacă terțul este vătămat prin executare.
Așadar fondul cauzei nu poate fi soluționat fără o nouă expertiză care să verifice cele susținute de contestator în raport de actul contestat, modul cum s-a făcut țărușarea, măsurarea terenului și dispozițiile cuprinse în hotărârea supusă executării și în care reclamantul nu a fost parte.
Numai după lămurirea acestor chestiuni, instanța poate aprecia dacă terțul a fost vătămat prin executarea făcută, respectiv prin modul cum a fost întocmit și redactat conținutul procesului verbal de executare.
Acest lucru se impune, cu atât mai mult cu cât în recurs s-a făcut dovada declanșării ulterioare a altor litigii ce vizează întinderea dreptului de proprietate a părților (decizia civilă 1607/2007 a Tribunalului Neamț, filele 18-21 recurs).
Prin urmare, pentru argumentele expuse, Curtea reține că ambele instanțe au pronunțat hotărâri nelegale prin nelămurirea fondului, astfel că în raport de dispozițiile art.304 pct.7 și 312 (3) Cod procedură civilă, va admite recursul, va casa decizia tribunalului și va admite apelul contestatorului.
În considerarea acelorași argumente și văzând dispozițiile art.297 (1) Cod procedură civilă va desființa hotărârea pronunțată de Judecătoria Tg. N și va trimite cauza spre rejudecare la aceiași judecătorie.
În ce privesc cheltuielile de judecată acestea vor fi avute în vedere la rejudecare în raport de soluția ce va fi adoptată de instanță și de dispozițiile art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul civil promovat de recurentul-reclamant G, împotriva deciziei civile nr. 330/AC din 07 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât.
Casează decizia nr.330/7.XI.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț.
Admite apelul.
Desființează sentința civilă nr.449/2007 a Judecătoriei Tg. N și trimite cauza spre rejudecare la aceiași judecătorie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Elena Pașcan Camelia Viziteu, Niculina Țiț
- - - -
- -
GREFIER,
POLITIC
Red.
Red. /
Red.
Tehnored./3 ex.
21/22.04.2008
Președinte:Elena Pașcan Camelia ViziteuJudecători:Elena Pașcan Camelia Viziteu, Niculina Țiț
