Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 39/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 39
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristiana Angelescu
JUDECĂTOR 2: Viorica Olariu
JUDECĂTOR 3: Valeria Cormanencu
GREFIER:
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I împotriva deciziei civile nr. 522 din 03 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la al treilea termen de judecată,recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I solicită judecata în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța consideră recursul în stare de judecată și văzând că s-a solicitat judecarea recursului și în lipsă,a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă 5111 din 22.04.2008 a Judecătoriei Iașis -a admis contestația la executare formulată de Municipiul I prin Primar în contradictoriu cu intimații I și I -. Anulează formele de executare din dosarele 2637, 2997 și 3297 din 2007 ale intimatei constând din procesele-verbale de sechestru pentru bunuri mobile nr.3548, 3549, 3550 și 3551 din 30.01.2008. Obligă intimata I să plătească contestatorului suma de 199 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că:
Din analiza înscrisurilor depuse la dosar de contestatoare, mai exact din mențiunile HCL 452/2007 a Consiliului local I anexa 13.2 privind inventarul bunurilor din domeniul privat al Municipiului I, se reține că bunurile asupra cărora a fost instituit sechestrul sunt proprietatea contestatorului, iar nu a intimatei SC -, astfel că acestea nu puteau fi urmărite silit de
Ca atare instanța va admite contestația la executare și va anula formele de executare din dosarele 2637/2007, 2997/2007 și 3297/2007 constând în procesele-verbale de sechestru pentru bunuri mobile nr.3548, 3549, 3550 și 3551 din 30.01.2008.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel I criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nemotivată, fără a analiza actele depuse la dosarul cauzei, soluția fiind nelegală, deoarece nu s-a analizat corect în proprietatea cui se află bunurile asupra cărora a fost instituit sechestrul, deși cu actele depuse la dosar a făcut dovada că unicul proprietar al bunurilor sechestrate este SC - și nicidecum contestatorul așa cum se încearcă a se susține.
Prin decizia civilă 522 din 3.09.2008 a Tribunalului Iașis -a respins apelul formulat de I împotriva sentinței civile 5111 din 22.04.2008 a Judecătoriei Iași, pe care o păstrează.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că.
Contestația împotriva executărilor silite ce fac obiectul dosarelor 2637/2007, 2997/2007, 3297/2007 în care calitatea de debitor o are SC - Iaf ost inițiată de Municipiul I prin Primar în calitate de terț, în condițiile art.401 al.2 Cod procedură civilă, invocându-se că bunurile imobile pentru care au fost întocmite procese-verbale de sechestru constituie proprietatea privată a Municipiului
Aspectele invocate au fost probate de contestatoare cu actele depuse la dosar.
Încheierile de carte funciară la care face referire apelanta atestă notarea litigiului și nu proprietatea SC I asupra bunurilor sechestrate. Mai mult, inclusiv în procesele-verbale de sechestru se face referire la faptul că debitoarea SC - Iaa dus la cunoștință creditoarei că bunurile sechestrate fac parte din domeniul privat al Municipiului
În aceste condiții, în mod corect prima instanță a reținut că I nu putea urmări silit bunurile contestatoarei, hotărârea pronunțată fiind astfel temeinică și legală.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs I criticând-o pentru nelegalitate potrivit art.304 pct.9 Cod procedură civilă în sensul că ambele instanțe au pronunțat o hotărâre nelegală, deoarece nu au analizat în proprietatea cui se aflau bunurile asupra cărora a fost instituit sechestrul, deși cu actele depuse la dosarul cauzei s-a făcut dovada faptului că unicul proprietar al bunurilor sechestrate este SC - I, încât hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și dată cu aplicarea greșită a legii.
Recursul este nefondat.
Verificând actele și lucrările dosarului instanța de recurs reține că:
Prin acțiunea introductivă de instanță Municipiul I prin Primar a formulat contestație la executare împotriva proceselor-verbale de sechestru pentru bunuri imobile nr.3548, 3549, 3550 și 3551 din 30.01.2008 întocmite de Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice I, procese-verbale ce au fost încheiate în dosarele de executare nr.2637, 2997, 3297 din 2007 privind pe debitor SC - I și că potrivit 452/2007 bunurile sechestrate fac parte din inventarul domeniului privat al municipiului I și au fost date în administrare către SC - I, situație de altfel reținută și în procesele-verbale încheiate.
Direcția Generală a Finanțelor Publice Iaf ormulat întâmpinare prin care solicită respingerea contestației la executare ca neîntemeiată întrucât în mod legal s-a procedat la instituirea sechestrului imobiliar pentru recuperarea creanțelor datorate de SC - I, care apare ca singurul proprietar al acestor bunuri, dreptul acestuia de proprietate fiind înscris în cartea funciară.
Astfel, din mențiunile 452/2007, anexa 13.2 privind inventarul bunurilor din domeniul privat al Municipiului I, rezultă că bunurile asupra cărora s-a instituit sechestrul sunt proprietatea contestatoarei, această mențiune fiind inserată și în procesele-verbale de sechestru.
Înscrierile din cartea funciară la care face referire recurenta se referă la notarea existenței sechestrului, la cererea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, înscriere ce s-a făcut la data de 12.02.2008, după instituirea sechestrului instituit prin procesele-verbale 3548, 3549, 3550 și 3551 din 30.01.2008.
Susținerea recurentei că instanțele au pronunțat hotărâri nelegale deoarece nu au analizat corect în proprietatea cui se aflau bunurile asupra cărora s-a instituit sechestrul sunt nefondate, chestiunea dreptului de proprietate neavând nicio legătură cu existența ori executarea creanțelor creditoarei.
Prin urmare în mod corect s-a statuat faptul că recurenta creditoare nu putea urmări silit bunurile aflate în administrarea debitoarei SC - I, și care sunt proprietatea privată a contestatorului Municipiul
Pentru toate aceste considerente, raportate la motivele de recurs invocate și care nu sunt fondate, în conformitate cu art.312 Cod procedură civilă urmează a se respinge recursul formulat de I împotriva deciziei civile 522 din 3.09.2008 a Tribunalului Iași, pe care o va menține.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I împotriva deciziei civile nr.522 din 3.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
- -
-
05.II.2009.-
2 ex.-
Președinte:Cristiana AngelescuJudecători:Cristiana Angelescu, Viorica Olariu, Valeria Cormanencu
