Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 409/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 409
Ședința publică de la 08 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tania Țăpurin
JUDECĂTOR 2: Paula Păun
JUDECĂTOR 3: Gabriela Ionescu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 49/A din 19 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 1134 din 27 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria -M în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții, G, BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurenta reclamantă, asistată de avocat, același avocat reprezentând și recurentul reclamant, lipsind intimații pârâți, G, BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederând că a fost depusă întâmpinare formulată de intimata pârâtă.
Avocat, pentru recurenții reclamanți, a depus dovada achitării taxei de timbru și certificat nr- eliberat de Judecătoria - I s-a comunicat întâmpinarea, nesolicitând termen pentru observarea acesteia.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat, cauza fiind în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenții reclamanți, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, arătând că prin titlul executoriu era obligat doar să lase în proprietate o suprafață de teren, iar reclamanta este terță persoană față de acest titlu. li s-a dat chiar posibilitatea de a solicita partajarea bunurilor comune ale reclamanților. Reclamanta a fost vătămată în dreptul său, întrucât a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991, pentru terenul pe care îl stăpânește împreună cu soțul său. Astfel, era îndreptățită să facă probe și apărări de fond. A pus concluzii de admitere a recursului, modificarea hotărârilor, admiterea contestației la executare și anularea actelor de executare, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin contestatia înregistrată pe rolul Judecătoriei M la data de 29.03.2007 sub nr-,contestatorii si, domiciliați in com. jud. M, împotriva pârâților, domiciliata in com. G, domiciliata in B, sector 6,-,.142,.1,.97, domiciliata in Dr.Tr.S, nr.1,.12,.A, tronson 4,.5, jud. M si BEJ, având ca obiect contestație la executare, solicitând să se dispună anularea formelor de executare in dosarul de executare nr.32/E/2007, in conformitate cu art.401 alin.2 si art.404 și suspendarea executării până la soluționarea contestației la executare, conform art.403 alin.4.
In motivarea contestației, aceștia au arătat că prin sent. civ. nr.722/13.04.2006 pronunțată de Judecătoria V-M, in dosarul civil nr. 3065/2005 contestatorul a fost obligat sa lase in deplina proprietate si pașnică folosință suprafața de 3985 mp situata in extravilanul loc., din Titlul def. De proprietate nr.50899/1997, suprafața din care 1682 mp in T 17/II, P 32/1, cu vecinii N-, E-drum, S-, V-drum si 2305 mp, in T 17/II, 32, cu vecinii la N-, la S- I, la si V- drum.
Contestatoarea a susținut ca nu a fost parte in cauză, astfel ca, fata de ea, titlul executoriu nu este opozabil; mai mult s-a început executarea asupra unui bun comun, terenul face parte din terenul de 5000 mp, dobândit conform contractului de vânzare-cumpărare aut. sub nr.1494/24.08.2001, astfel ca, in cauza devine incident art.493. in sensul ca bunurile aflate in proprietate comuna nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș, fiind vorba de un impediment la executare.
Intimatii au depus intampinare, solicitand respingerea contestatiei ca nefondata, fiind vorba de terenuri aflate in apropiere si sunt diferite. Terenul de 3985 mp se invecineaza la sud cu suprafata de 5000 mp a contestatorilor, asa cum rezulta din titlul de proprietate si expertizele depuse la dosar.
Judecătoria M prin sentința civilă nr. 1134/27.06.2007 a respins cererea de suspendare a executării și contestația la executare formulată de contestatori, obligându-i la 350 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că rin p. sent. civ. nr. 722/13.04.2006 pronunțată de Judecătoria V-M, in dosarul civil nr. 3065/2005, contestatorul a fost obligat sa lase in deplina proprietate si pașnică folosință suprafața de 3985 mp situata in extravilanul loc., din care 1682 mp in T 17/II, P 32/1, cu vecinii N-, E-drum, S-, V-drum si 2305 mp, in T 17/II, 32, cu vecinii la N-, la S- I, la si V- drum.
Conform contractului de vanzare-cumparare aut. sub nr.1494/24.08.2001, contestatorii au dobandit in proprietate de la familia G si - suprafata de 5000 mp, teren arabil, situat in 17/2, 33, invecinat la cu I, la S-, la si V- drum.
Cu privire la contestatia formulata de, care pretinde ca nu a fost parte in proces si, ca urmare, nu îi este opozabila hotararea, mai mult, formuleaza aparari de fond si ataca continutul titlului executoriu, in temeiul art.399 alin.3. instanta constatatat ca actiunea sa este neintemeiata, deoarece titlul executoriu este sentința civilă 722/13.04.2006, pronuntata de Judecatoria -M, astfel ca atacarea titlului executoriu si formularea de aparari de fond, pe calea executarii silite, nu este intemeiata.
Constestatorii nu sunt îndreptatiti sa invoce prevederile art.493 Proc.Civ. sustinand ca este un impediment la executare, cu privire la afectarea proprietatii lor, prin acte de executare, avand in vedere continutul expertizei intocmite de si de, în care se menționează că proprietatea intimaților situată în Tarlaua 17/II, cu parcelele 32 si 32/1 formeaza un singur teren, fiind inscrise in TP nr.50899/29.07.1997, în suprafață totală de 4682 mp si este diferită de suprafata de teren a contestatorilor din 17/2, 33.
Împotriva sentinței, considerată nelegală și netemeinică, au declarat recurs contestatorii și, calea de atac fiind calificată ca apel, de către instanță.
Prin decizia civilă nr.49 A din 19 februarie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Mehedinția respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanți.
Pentru a se pronunța astfel, instanța, în baza probelor administrate în cauză, și în raport de prerv.art.295 pr.civ. a reținut următoarele:
Astfel, prin cererea introductivă de instanță, au formulat contestație la executare atât cât și soția acestuia, contestație prin care aceștia au solicitat anularea formelor de executare în dosar nr.32/E/2007 privind titlul executoriu sentința civilă nr.722/13.04.2006 a Judecătoriei M, precum și suspendarea executării până la soluționarea contestației în cond.art.403 al.4 pr.civ.
Cât privește pe contestatorul, în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea disp.art.399 al.3 pr.civ. potrivit căruia, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu, care nu este emis de instanță judecătorească, se pot invoca, în contestația la executare, apărări de fond împotriva titlului executoriu. a contrario, atunci când executarea privește un titlu executoriu - hotărâre judecătorească, partea nu poate invoca în contestația la executare apărări de fond.
În privința contestatoarei, este adevărat că art.401 al.2 pr.civ. reglementează contestația la executare prin care o terță persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit, în speță suprafața de teren ce face obiectul titlului executoriu sentința civilă nr.722/13.04.2006 a Judecătoriei
persoană trebuie să-și dovedească însă, în condițiile textului de mai sus, dreptul de proprietate asupra terenului-obiect al executării silite.
În speță, contestatoarea a invocat, ca titlu de proprietate, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1494/24 august 2001 BNP prin care soțul său a cumpărat suprafața de 5000. de la vânzătorii G și, terenul devenind bun comun în condițiile art.30.
Numai că, în dosar nr.3065/2005 al Judecătoriei M, în care a fost pronunțată sentința civilă nr.722/13.04.2006, pusă în executare, cumpărătorul s-a apărat invocând același titlu de proprietate, respectiv contractul de vânzare cumpărare nr.1494/24 august 2001. În urma comparării titlurilor de proprietate prezentate, pe de o parte de, G și și, pe de altă parte de pârâtul, instanța a apreciat că suprafața de teren de 5000. ce face obiectul contractului de vânzare cumpărare încheiat de pârâtul G, se află în continuarea terenului revendicat.
Pe cale de consecință, contestatoarea invocă, în temeiul art.30, un drept de proprietate asupra unei suprafețe de teren dobândite de soțul său prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu vânzătorii G și -, învecinată suprafeței de teren ce face obiectul executării în dosar nr.32/E/2007.
De altfel, cele trei rapoarte de expertize tehnică judiciară depuse la dosar, au fost avute în vedere de instanță atunci când au pronunțat sentința civilă nr.722/13.04.2006- așa cum rezultă din conținutul acestei sentințe.
Așa fiind, nu poate fi reținut nici motivul de apel cu privire la refuzul instanței de fond de a încuviința o altă expertiză în cauză.
Pentru aceleiași considerente, în sensul că executarea nu vizează terenul proprietatea reclamantului, tot în mod corect instanța de fond a apreciat că cererea de suspendare a executării, nu justifică urgența în condițiile art.403 al.4 pr.civ.
Împotriva celor două hotărâri, în termen legal au declarat recurs contestatorii și, invocând motivele de modificare prevăzute de art.304 pct.7, 8 și 9 pr.civ.
S-a motivat în esență că hotărârile sunt nelegale, fiind date cu încălcarea dispoz.art.401 alin.2 și art.493 pr.civ. rap.la art.30 fam. întrucât contestatoarea este terț față de titlul executoriu, sentința respectivă nu este opozabilă, motiv pentru care s-a și promovat contestația la executare; hotărârile sunt nelegale, fiind date cu încălcarea dispoz.art.399 pct.1 și 3 pr.civ. rap.la art.493 pr.civ. întrucât prin executare, contestatoarea a fost vătămată, deoarece prin sentința civilă nr.722/2006 a Judecătoriei VMs -a admis acțiunea recl., fiind obligat soțul său, să le lase în proprietate suprafața de 3985 mp, ce se include în suprafața de 5000 mp. pe care soții au cumpărat-o în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.1494/2001, suprafață ce se regăsește în titlul de proprietate nr.51326/2000 în 17/2, 33, titlu emis pe numele vânzătorilor; ambele hotărâri au o motivare contradictorie întrucât se reține pe de o parte că terenul cumpărat de soții prin contractul de vânzare cumpărare este bun comun, iar pe de altă parte se reține greșit că nu poate să invoce această apărare întrucât a fost invocată de soțul său în dosarul în care s-a pronunțat nr.722/2006; s-a reținut greșit că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului și, de asemenea, s-au încălcat dispoz.art.129 pct.6, rap.la art.132 pr.civ. în speța de față contestația având caracterul unei veritabile revendicări, astfel încât trebuiau să se admită probele solicitate; în mod greșit s-a respins cererea pentru efectuarea unei expertize, având în vedere că, în raport de prev.art.399 alin.3 pr.civ. contestatoarea putea formula apărări pe fond; proba cu expertiză era utilă, întrucât niciunul din cei trei experți care au făcut expertizele în alte dosare, nu au măsurat și terenul recl.; s-a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, decizia fiind dată cu încălcarea dispoz.art.267 pr.civ.; s-au încălcat de asemenea dispoz.art.403 alin.1 pr.civ. întrucât în mod greșit s-a respins cererea de suspendare a executării.
Intimata a formulat întâmpinare, motivând în esență că, în raport de criticile formulare, nu există nici un motiv de nelegalitate a hotărârilor atacate, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
S-a depus la dosar certificat eliberat de Judecătoria M și copie acțiune adresată Judecătoriei
Recursul se va respinge, pentru următoarele considerente:
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate de recurenții contestatori, se constată că în cauză nu subzistă niciunul din motivele de casare sau modificare, expres și limitativ prev.de art.304 pct.1- 9 pr.civ.
Astfel, față de prevederile art.399 și urm. pr.civ. cu trimitere la contestația la executare formulată de un terț, aceasta este condiționată de dovada dreptului de proprietate sau al unui alt drept real asupra bunului urmărit.
În speță, bunul urmărit fiind un teren supus reconstituirii dreptului de proprietate în baza Legii fondului funciar, dovada dreptului de proprietate se poate face numai cu titlul definitiv de proprietate emis în temeiul acestei legi.
În dovedirea dreptului de proprietate, contestatorii invocă contractul de vânzare-cumpărare nr.1494/2001, prin care au dobândit terenul cuprins în titlul de proprietate nr.51326/2000, respectiv terenul în suprafață de 5000 mp. ce se regăsește în 17/2 33. Se susține că terenul în litigiu este inclus în suprafața de 5000 mp. fiind situat deci în 17/2 33.
Însă, prin titlul executoriu, respectiv nr.722/2006 a Jud. M, contestatorul a fost obligat să lase intimaților în deplină proprietate și pașnică folosință, suprafața de 3985 mp. teren, situată în extravilanul loc., din care 1682 mp. în 17/II, 32/1, și 2305 mp. în 17/II 32, teren situat în vecinătatea terenului contestatorilor, nesuprapunându-se cu acesta.
Ca atare, contestatoarea, prin titlul de proprietate invocat, nu face dovada dreptului de proprietate pentru terenul cuprins în titlul executoriu, întrucât acesta este situat în P 32 și 32/1, și nu în P 33, pentru care contestatoarea deține titlu de proprietate.
Ca atare, contestatoarea, neavând titlu de proprietate pentru terenul din titlul executoriu, sub acest aspect nu are temei legal pentru formularea contestației la executare, astfel încât soluția de respingere a contestației, este legală.
Cum, dreptul de proprietate asupra bunului supus urmăririi nu a fost dovedit, apare ca neîntemeiată critica referitoare la încălcarea prev.art.401 alin.2 și art.493 pr.civ. rap.la art.30 fam. atâta timp cât aceste texte de lege se referă la contestația prin care o terță persoană pretinde că are un drept de proprietate asupra bunului urmărit și la cererea de împărțeală a bunurilor aflate în proprietate comună.
Este de asemenea nefondată și cea de-a doua critică adusă hotărârilor, referitoare la încălcarea dispoz.art.399 pct.1 și 3 rap.la art.493 pr.civ. întrucât, nefiind dovedit dreptul de proprietate asupra bunului supus urmăririi, nu există o vătămare prin executare, în ceea ce o privește pe contestatoarea, nu se justifică cererea de împărțeală a bunului, iar apărările de fond se pot formula numai în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, ceea ce nu este cazul în speță.
Motivarea hotărârilor atacate nu este contradictorie, întrucât reținerea caracterului de bun comun al terenului de 5000 mp. cumpărat prin contractul de vânzare cumpărare, nu vine în contradicție cu imposibilitatea invocării apărărilor de fond, ce decurge din lege, astfel încât, și sub acest aspect recursul nu este fondat.
Este reală susținerea recurenților, în sensul că pentru contestatoarea, acțiunea avea caracterul unei veritabile revendicări, situație în care se încuviințează probe, însă, în materia revendicării imobiliare, în primul rând trebuie făcută dovada dreptului de proprietate, cu titlu legal de proprietate, ceea ce în speță nu s-a realizat, astfel încât, administrarea altor probe nu se justifică, recursul fiind nefondat și din acest punct de vedere, nefiind încălcate dispoz.art.129 pct.6 rap.la art.132 pr.civ.
Față de nedovedirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, cu titlu legal de proprietate, nu se justifica încuviințarea probei cu expertiză, cum a solicitat contestatoarea, criticile formulate sub acest aspect, în sensul încălcării dispoz.art.167 pr.civ. fiind de asemenea neîntemeiate.
Art.403 alin.1 pr.civ. prevede că instanța poate suspenda executarea, până la soluționarea contestației la executare; deci textul nu impune măsura suspendării executării, lăsând la aprecierea instanței luarea acestei măsuri.
În speță, s-a apreciat în mod corect că nu se impune măsura suspendării executării, în primul rând pentru că nu s-a dovedit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, astfel încât, și sub acest aspect, recursul nu este fondat.
Față de considerentele expuse, constatând neîntemeiate criticile formulate de recurenții contestatori, și neexistând motive de nelegalitate de ordine publică, în baza art.312 alin.1 pr.civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 49/A din 19 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 1134 din 27 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria -M în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții, G, BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
20.05.2008
Red. jud. -
Tehn. CM/2 ex.
Președinte:Tania ȚăpurinJudecători:Tania Țăpurin, Paula Păun, Gabriela Ionescu
