Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 448/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(4747/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.448/
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurentul-contestator și recurenta-intimata COMPANIA NAȚIONALĂ "IMPRIMERIA NAȚIONALĂ" SA împotriva sentinței civile nr. 4316 din data de 20 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 1562./3/LM/2002, având ca obiect - contestație decizie imputare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul- contestator, prin avocat cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/10.09.2008, atașată la fila 9 dosar, recurenta-intimată Compania Națională "Imprimeria Națională" SA, prin avocat, cu împuternicire avocațială nr.-/16.11.2009 atașată la fila 10 dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocatul recurentului-contestator invocă excepția tardivității declarării recursului formulat de intimata Compania Națională "Imprimeria Națională" SA, față de împrejurarea că intimata nu a înțeles să comunice schimbarea de sediu, hotărârea atacată fiind comunicată acesteia la sediul indicat la instanța de fond la data de 18.06.2009 (fila 28 dosar fond ), iar recursul a fost declarat la data de 26.11.2009( fila 130 dosar recurs); mai arată că intimata a înțeles să execute sentința civilă atacată și depune înscrisuri în acest sens; solicită admiterea excepției tardivității formulării recursului.
Avocatul recurentei-intimate Compania Națională "Imprimeria Națională" SA arată că în mod greșit hotărârea a fost comunicată la sediul Cabinetului, întrucât acesta nu mai avea mandat de reprezentare, iar după casare a depus la dosar adresa unde să i se comunice hotărârea; solicită respingerea excepției tardivității întrucât apreciază că hotărârea nu a fost comunicată la adresa indicată.
Din oficiu, în temeiul art.136 și 137 Cod procedură civilă, Curtea invocă excepția lipsei de interes a recursului promovat de contestator, întrucât prin sentința atacată a obținut anularea titlului executoriu, respectiv decizia contestată, astfel că nu mai poate obține nici un câștig practic prin admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune ridicată în ce privește executarea deciziei de imputare.
Avocatul recurentului-contestator arată că lasă soluția la aprecierea instanței cu privire la această excepție.
Avocatul recurentei-intimate Compania Națională "Imprimeria Națională" SA, solicită admiterea excepției lipsei de interes
C reține cauza în pronunțare pe excepțiile invocate.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 4316 din data de 20 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 1562./3/LM/2002, s-a admis în parte acțiunea formulată de contestatorul, dispunându-se anularea deciziei nr. 550/23.05.2002 emisă de intimata Compania Națională Imprimeria Națională SA și exonerarea contestatorului de plata sumei de 26731,3703 lei.
Au fost respinse celelalte pretenții deduse judecății și excepția prescripției dreptului la acțiune privind executarea deciziei contestate.
În final, intimata a fost obligată la 2000 lei cheltuieli de judecată către contestator.
Atât contestatorul cât și intimata au declarat recurs împotriva sentinței precitate.
La termenul din 28.01.2010, recurentul-contestator, prin apărător, a invocat excepția tardivității declarării recursului intimatei pentru motivele expuse în încheierea de ședință.
Recurenta-intimată, prin avocat, a solicitat respingerea excepției.
În aceeași ședință de judecată, din oficiu și în baza art. 136-137 Cod Procedură Civilă, Curtea a pus în discuția părților excepția lipsei de interes în promovarea recursului contestatorului, ținând seama de conținutul hotărârii atacate și de faptul că criticile formulate de recurentul-contestator vizează doar soluția de respingere a excepției prescripției dreptului la acțiune privind executarea deciziei de imputare contestate, decizie anulată prin sentința recurată. Motivele prezentate în susținerea excepției sunt precizate în cuprinsul aceleiași încheieri de la termenul din 28.01.2010.
Recurentul-contestator, prin apărător, a lăsat soluția la aprecierea instanței, iar recurenta-intimată, prin avocat, a solicitat admiterea excepției.
Analizând actele și lucrările dosarului, văzând prevederile art. 312 alineatul 1 teza a II-a Cod Procedură Civilă, dar și pe cele ale art. 136-137 din același cod, precum și pe cele ale art. 80 din Legea nr. 168/1999, Curtea va respinge recursul contestatorului ca fiind lipsit de interes, iar pe cel al intimatei ca fiind tardiv declarat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, în ce privește recursul contestatorului trebuie arătat că în motivarea acestuia s-au exprimat critici doar în ce privește dispoziția Tribunalului d e respingere a excepției prescripției extinctive a dreptului la acțiune al intimatei-persoană juridică sub aspectul executării deciziei de imputare nr. 550/23.05.2002.
După cum rezultă din analiza considerentelor și mai ales a dispozitivului sentinței atacate, instanța de fond a admis capătul de cerere având ca obiect anularea deciziei de imputare anterior menționată, decizie contestată în prezentul proces.
Anulând această decizie, prima instanță a desființat titlul executor emis de recurenta-intimată, situație în care dat fiind principiul de drept al retroactivității efectelor sancțiunii de drept civil a nulității unui act juridic, titlul respectiv trebuie considerat că nu s-a aflat niciodată în ființă și nu a produs efectele sale juridice specifice.
Doctrina și jurisprudența sunt constante în a afirma că una dintre condițiile esențiale pentru exercitarea căilor legale de atac (ca formă de manifestare a dreptului la acțiune în sens material) este aceea a existenței unui interes. În acest caz noțiunea de "interes" are semnificația folosului practic, a câștigului concret pe care și l-a propus să-l obțină cel ce a promovat calea de atac împotriva unei hotărâri judecătorești.
Or, în situația din speța de față, demersul recurentului-contestator de a obține admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune privitor la executarea deciziei de imputare contestate, este lipsit de orice utilitate și deci de interes, câtă vreme această decizie ce are valoare de titlu executoriu a fost anulată, iar prin forța efectelor nulității nu poate fi socotită că a existat vreodată ori că a produs vreo consecință juridică. Mai precis, desființarea acestui titlu ca act juridic civil lipsește de orice utilitate invocarea unei eventuale excepții a prescripției extinctive a dreptului la acțiune, căci anularea actului respectiv a produs deja efectul extinctiv urmărit prin ridicarea excepției prescripției.
Iată de ce recursul contestatorului apare ca fiind lipsit de interes și urmează a fi respins ca atare.
Referitor la recursul intimatei este necesar a releva că din examinarea pieselor dosarului reiese că sentința atacată a fost comunicată către CN Imprimeria Națională SA la sediul său ales din B, Calea 13 nr. 85, Bl. 77,. 1, Ap. 53, Sector 5 conform dovezii de la fila 28 dosar fond. Această comunicare a fost efectuată la data de 18.06.2009.
Ținând cont de dispozițiile art.80 din Legea nr. 168/1999 - care statuează că în litigiile de muncă termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea sentinței - precum și de regulile prevăzute de art. 101-104 Cod Procedură Civilă cu privire la calculul termenelor procedurale, concluzia care se impune în cauză este aceea că ultima zi în care intimata CN Imprimeria Națională SA putea exercita în mod valabil dreptul său de recurs era data de 29.06.2009.
Însă, conform dovezii de la fila 130 dosar recurs, declarația de exercitare a căii de atac a fost depusă la Tribunal abia la data de 26.11.2009.
Așa fiind, recursul intimatei trebuie socotit că a fost formulat după expirarea termenului prevăzut de lege, urmând a fi respins ca tardiv introdus.
Va fi înlăturată solicitarea recurentei-intimate în sensul de a se respinge excepția tardivității deoarece sentința nu trebuia să i se comunice la sediul ales indicat în dispozitivul hotărârii Tribunalului, ci la sediul ales precizat prin întâmpinarea aflată la fila 7 din dosarul de fond, sediu situat în B, B-dul - - nr. 56, Sector 1.
Este justificat să se procedeze în acest fel întrucât intimata-recurentă nu s-a conformat dispozițiilor art. 98 Cod Procedură Civilă atunci când a efectuat operațiunea de schimbare a sediului (domiciliului) său procesual pe parcursul judecății în fond.
În conformitate cu acest text legal, "schimbarea domiciliului uneia din părți în timpul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar, iar părții potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar o dată cu petiția prin care se înștiințează instanța despre schimbarea domiciliului."
Or, după cum rezultă din analiza actelor de la dosar, recurenta-intimată nu a respectat cerința impusă de legiuitor de a înștiința partea potrivnică "prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar o dată cu petiția prin care se înștiințează instanța despre schimbarea domiciliului". Sarcina probei din acest punct de vedere revenea intimatei-recurente conform art. 1169 cod civil și art. 287 din Codul Muncii, însă ea nu a anexat recipisa de predare a scrisorii recomandate prin care ar fi înștiințat partea adversă despre schimbarea de sediu.
Pe cale de consecință, se va face aplicațiunea sancțiunii "neluării în seamă" a schimbării sediului ales și se va socoti că sentința a fost legal comunicată la sediul din B, Calea 13 nr. 85, Bl. 77,. 1, Ap. 53, Sector 5.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca fiind lipsit de interes recursul declarat de recurentul-contestator împotriva sentinței civile nr. 4316 din data de 20 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 1562./3/LM/2002.
Respinge ca fiind tardiv formulat recursul exercitat contra aceleiași sentințe de recurenta-intimata COMPANIA NAȚIONALĂ "IMPRIMERIA NAȚIONALĂ" SA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 28.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./12.02.2010.
Jud. fond:,
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
