Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 4788/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(2967/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4788/
Ședința publică din data de 25 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurenta intimată COMPANIA NAȚIONALĂ "IMPRIMERIA NAȚIONALĂ" SA, împotriva sentinței civile nr.1797 din 04 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 1567./3/LM/2002, în contradictoriu cu intimatul contestator, având ca obiect - contestație decizie imputare.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 18.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 25.06.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1797 pronunțată la data de 4.03.2009, în dosarul nr- a Tribunalului București - Secția a VII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale s-a admis în parte contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata CN Imprimeria Națională SA. A fost anulată dispoziția nr.84 din 22.03.2002. A fost exonerat contestatorul de plata sumei de -,8000 lei (- lei). A fost respinsă cererea de suspendare a executării dispoziției nr.84/2002 ca rămasă fără obiect. A fost obligată intimata la 2000 lei cheltuieli de judecată față de contestator.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că:
Prin sentința civilă nr.3046/09.04.2008 a Tribunalului București - Secția a VII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale s-a admis excepția tardivității emiterii deciziei de imputare nr. 84/22.03.2002. Curtea de APEL BUCUREȘTI prin decizia civilă nr.4229/31.10.2008 a admis recursul intimatei a casat sentința civilă nr. 3046/2008 și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
S-a apreciat astfel de instanța de rejudecare că, prin dispoziția nr.84/22.03.2002 s-a dispus imputarea sumei de -,8 lei contestatorului reprezentând manopera acordată preferențial tipografiilor abilitate pe producția de bingo în anii 1998-2001. La emiterea dispoziției s-au avut în vedere Nota Departamentului 1. nr. A 2672/07.03.2002 prin care se constata că manopera plătită tipografiilor abilitate s-a stabilit exclusiv în cadrul Serviciului Comercial de valoare, aflat în subordinea directorului de marketing în mod arbitrar fără un algoritm de calcul, CAS erau transmiși verbal Compartimentului, deși exista solicitare scrisă din partea acestui serviciu de a fi comunicați în scris acești coeficienți. Serviciul Comercial comunica prețul beneficiarului. Acesta emitea comanda pentru executarea de cartoane de bingo, deci accepta prețul prin această comandă, în perioada precizată mai sus se lucra după un normativ de la tipografiile valabil pe anul 1990 corelat cu coeficienții determinați de conducerea
Tribunalul, analizând susțineriIe părților în raport de conținutul înscrisurilor depuse la dosar și prevederile art.1022 din vechiul cod al muncii aplicabil față de data nașterii raportului juridic a reținut următoarele:
Potrivit contractului de administrare încheiat între părti la data de 11.01,2000 contestatorul a îndeplinit activitatea de administrator. În această calitate avea obligațiile prevăzute în art.5 din contractul de administrare - respectiv să ducă la îndeplinire obiectivele și criteriile de performanță ale În anexa 1 la contractul de administrare la punctul 6 s-au prevăzut criteriile de performanță ca fiind: rata profitului net, productivitatea muncii, perioada de recuperare a creanțelor, perioada de rambursare a datoriilor, rata parțiale, ponderea cheltuielilor cu personalul în cheltuielile de exploatare. Atât prin dispoziția contestată prin întâmpinarea depusă și notele scrise, arată Tribunalul că intimata nu a precizat care din obligațiile de serviciu au fost Încălcate de contestator ce a determinat producerea prejudiciului. S-a precizat modalitatea de formare a prețului pentru manoperă, care nu a fost stabilit însă arbitrar de către contestator în susținerea primei instanțe. Din copia contractelor și a actelor adiționale încheiate pe perioada dedusă judecății rezultă că părțile contractante au stabilit prețul manoperei că au fost semnate la rubrica beneficiar de către contestator în calitate de director general, directorul de marketing, contabilul șef și consilierul juridic. S-a apreciat că nu rezultă din nici un înscris că directorul general a stabilit arbitrar prețul manoperei pentru biletele de bingo și nu s-a făcut dovada că s-a solicitat constatarea nulității a acestor contracte comerciale față de susținerea că prețul este disproporționat de mare față de valoarea reală. În tabelele, notele de ședință și întâmpinarea depuse de intimată nu se precizează prevederea legală sau modalitatea pe care o pretinde corectă de formare a prețului manoperei ci se specifică doar că s-a considerat manopera mult mai mare fată de cea justă. S-a constatat totodată că pârâta nu a prezentat un calcul din care să rezulte pretinsul prejudiciu produs de către contestator având în vedere valorile stabilite de părți prin contractele încheiate, actele adiționale la acestea și sumele despre care se susține că au fost plătite în plus preferențial cu precizarea în raport de ce criterii au fost determinate prețurile maxime posibil de negociat. Prin Nota Departamentului 1. sus precizată nu s-a constatat un prejudiciu produs intimate ca urmare a contractelor încheiate pentru manoperă. Contractele și actele adiționale la aceste reprezintă conform art. 969 cod civil convenția părților ce are putere de lege. S-a costatat că nu s-a făcut dovada prejudiciului imputat contestatorului prin dispoziția contestată, că acest act a fost emis cu nerespectarea prevederilor art. 102 din vechiul cod al muncii, motiv față de care s-a admis contestația în parte. S-a dispus anularea dispoziției nr. 84/22.03.2002 și exonerarea contestatorului de plata sumei de 208.606,8 lei. Față de soluția adoptată de instanță asupra primului capăt din acțiune cererea de suspendare a executării dispoziției se constată că a rămas fără obiect. Ca urmare s-a dispus respingerea ca fără obiect a cererii de suspendare a executării dis poziției nr.84/2000.
Potrivit art.274 cod procedură civilă s-a dispus obligarea intimatei la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată față de contestator reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal intimata criticând-o pentru nelegalitate. Invocând temeiul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă și dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, recurenta susține în esență, pronunțarea sentinței atacate cu aplicarea greșită a legii. Se arată în dezvoltarea recursului, formulat că la data de 22.03.2002 a fost emisa dispoziția nr.84 prin care s-a stabilit răspunderea materială în sarcina intimatului contestator pentru suma de 208.606,8 lei reprezentând manopera acordată preferențial tipografiilor abilitate pentru producția de cartoane în anii 1998 - 2001.
Consideră recurenta că dispoziția de imputare nr.84/22.03.2002 este legală, întemeiată și a fost emisă cu respectarea dispozițiilor art.108 alin. 2 din Legea nr.10/1972 privind Codul muncii, în vigoare la acea dată, potrivit căruia termenul de emitere a deciziei de imputare este de cel mult 60 de zile de când cel în drept să emită decizia a avut cunoștință de producerea pagubei".
Totodată, se arată că în cursul anului 2001, o echipă de control din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, Direcția Generală de Îndrumare si Control Fiscal - Serviciul de control al administrării și gestionării patrimoniului public și privat al statului, a efectuat un control financiar Ia sediul recurentei privind modul de administrare și gestionare a resurselor materiale și financiare în perioada 1998 - 2000. În urma controlului efectuat, echipa de control a întocmit Nota nr. 302.525/14.09.2001 privind principalele constatări și concluzii rezultate din controlul recurentei, notă care a fost comunicată noii conduceri la data de 16.10.2001.
De asemenea se învederează faptul că, în urma controlului efectuat de către Curtea de Conturi Ia sediul recurentei, Secția de Control I din cadrul acestui organ de control s-a emis Decizia nr. 4/1.0/2002 referitoare la dispunerea de masuri pentru înlăturarea abaterilor de la disciplina financiar-contabilă. În Decizia nr. 4 /1.0./2002 se precizează că "În perioada 1998 - 2001, unitatea a abilitat unele tipografii particulare pentru a executa tipărituri sub supravegherea companiei cu încălcarea prevederilor Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 90/1998. Pentru înlăturarea acestor grave abateri, Curtea de Conturi a dispus reverificarea documentelor depuse de tipografii".
Având în vedere constatăriIe Ministerului Finanțelor Publice, cât și cele ale Curții de Conturi, noua conducere a Imprimeriei Naționale a dispus verificarea condițiilor in care au fost abilitate anumite tipografii, precum si modul de calcul al manoperei acordate acestora. Astfel, prin Nota nr. A/2672/07.03.2002 privind analiza modului de stabilire a manoperei la tipografiile abilitate pentru producția cartoane bingo aferenta anilor 1998 -2001 întocmită de compartimentul de specialitate din cadrul Imprimeriei Naționale, s-a precizat că manopera plătită tipografiilor abilitate s-a stabilit în mod arbitrar.
Prin urmare, arată recurenta că, prejudiciul s-a produs prin faptul că aceasta a plătit tipografiilor abilitate pentru producția de cartoane bingo sume de bani nejustificat de mari, prețul manoperei fiind de cele mai multe ori dublu fata de valoarea reală lucrărilor.
Nu trebuie neglijat că prin Nota nr. 302.525/14.09.2001 comunicată noii conduceri la data de 16.10.2001, precum și prin Decizia nr.4//2002 se constată doar existența prejudiciului nu și cuantumul lui acesta fiind precizat prin Nota nr. A/2672/07.03.2002, în urma coroborării celor două documente menționate. De altfel, caracterul cert al prejudiciului, ca una dintre condițiile esențiale obținerii reparării lui, presupune ca acesta este sigur, atât în privința existentei, cât și a posibilităților de evaluare a lui.
Instanța de fond a considerat în mod eronat faptul că, din prezenta cauza, nu rezultă care din obligațiile de serviciu au fost încălcate de contestator. Or, stabilirea defectuoasa a unor preturi duble fata de valoarea reala a lucrărilor determină în mod evident încălcarea criteriilor de performanță prevăzute la art.5 coroborat cu anexa nr.1 punctul 6 din contractul de administrare încheiat de contestator cu recurenta, și anume: rata profitului net, perioada de rambursare a datoriilor, rata lichidității parțiale.
În aceste condiții, rezultă indubitabil faptul că Dispoziția de imputare nr.84/22.03.2002 este legală și întemeiată ținând cont de gravitatea abaterilor săvârșite de către contestator și având în vedere modul defectuos în care și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu.
Instanța de fond reține, în mod eronat faptul că modalitatea de formare a prețului pentru manoperă nu a fost stabilită în mod arbitrar de către contestator. Ori, manopera plătită tipografiilor abilitate s-a stabilit exclusiv în cadrul Serviciului Comercial de Valoare cu știința Directorului General, împreună cu șeful Serviciului Comercial, fără un algoritm de calcul, ci dimpotrivă, arbitrar.
Serviciul Comercial de valoare emitea o comanda-ofertă de preț Compartimentului ce cuprindea datele tehnice, denumirea cartonului bingo și beneficiarul. Compartimentului calcula prețul pe carton ținând cont de următorii factori: tiraj, format, număr culori și material. După ce s-a calculat prețul în funcție de acești factori, se află costul materialelor, la care se adaugă cota de transport - aprovizionare (12%) și costul de tehnoredactare dat de Serviciul. Se trecea la calcularea manoperei funcție de procesul tehnologic și se determină manopera la care se adaugă CAS (39%) și manopera grafică. Având total materiale și total manoperă rezultă costul tipografic, la care se adaugă cota de regii (45%) și profit (15%). Astfel se ajunge la prețul de livrare al produsului.
Se impune a se avea în vedere că în concret Compartimentul comunica prețul calculat Serviciului Comercial, de valoare șef pe care îI discuta cu Directorul General ce coordona direct acest serviciu, accepta prețul calculat sau îl cosmetiza și îl comunica Compartimentului pentru înștiințarea în scris a prețului pe carton.
negociată de Imprimeria Națională cu tipografiile abilitate și solicitate să execute cartoane bingo nu era comunicată Directorului de Marketing sau CompartimentuIui. Serviciul Comercial comunica prețul beneficiarului, acesta emitea comanda pentru executarea de cartoane bingo, deci accepta prețul prin această comandă.
În admiterea contestației, instanța de fond motivează ca nu s-a solicitat constatarea nulității contractelor încheiate cu tipografiile față de susținerea că prețul este disproporționat de mare față de valoarea reală. Or, pe lângă faptul ca un astfel de argument excede cauzei deduse judecății, regimul nulității fie ea relativă sau absolută intervine in anumite cauze reglementate de lege. Or, stabilirea unor preturi disproporționate față de valoarea reală a lucrărilor este o cauză care determină imputarea prejudiciului în sarcina celui responsabil cu aceasta, și anume în sarcina intimatului contestator.
În mod eronat, instanța de fond retine că: "nu s-a prezentat un calcul din care sa rezulte pretinsul prejudiciu produs de către contestator având in vedere valorile stabilite de părți prin contractele încheiate și sumele despre care se susține ca au fost plătite in plus preferențial cu precizarea în raport de ce criterii au fost determinate prețurile maxime posibil de negociat".
recurenta că, modalitatea de calcul a prejudiciului a fost prezentată în Nota nr. A/2672/07.03.2002, fiind, de altfel, recalculat și în cuprinsul tabelului centralizator privind contractele încheiate cu tipografiile abilitate pentru producția bingo în anii 1998 - 2001. În ceea ce privesc criteriile ce au determinat preturile maxime posibil de negociat, acestea reflectau costurile reale ale produsului în cauză, la care se adaugă cota de profit. În cadrul prețului, cota de profit era element negociabil, precum și tirajul contractat.
Se impune a se constata raportat la probatoriile administrate în cauză că fapta ilicită a contestatorului care a determinat producerea prejudiciului rezultă tocmai din modul defectuos în care acesta a înțeles să își exercite atribuțiile de serviciu. În urma controalelor efectuate de Ministerul Finanțelor Publice și Curtea de Conturi au fost identificate încălcări grave ale regulilor elementare privind circuitul mărfurilor și al documentelor justificative, evidența, păstrarea și gestionarea resurselor materiale.
Intimatului îi revine astfel răspunderea materială pentru situația reflectată prin: numeroase abateri de la cadrul legal; decizii abuzive sau arbitrare luate în administrarea resurselor materiale și financiare ale societății recurente; gradul redus de implicare și responsabilitate în rezolvarea problemelor care intrau în sfera de atribuții ale directorului general.
Aceste aspecte au fost consemnate atât în Nota nr.302.525/14.09.2001 întocmită de echipa de control din cadrul Direcției Generale de Îndrumare și Control Fiscal - Ministerul Finanțelor Publice, cât și în Decizia Curții de Conturi nr.4/2002, în care se consemnează "au fost încălcate prevederile HG nr.831/1997 și ale Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr.90/1998, răspunderea revenind fostului director general ( ) și fostului director marketing ".
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
În speța dedusă judecății, se contestă o decizie de imputare, respectiv Decizia nr.84/22.03.2002, emisă de recurenta intimată ce stabilește răspunderea materială intimatului, în baza vechiului Cod al muncii. În acest sens instanța investită cu soluționarea sa, trebuie să analizeze deopotrivă atât legalitatea deciziei sus-menționate, cât și temeinicia sa, instanța de fond procedând corect analizând cu prioritate aspectele de legalitate ce prevalează și ulterior aspectele de temeinicie.
Astfel, sub aspectul legalității deciziei, corect a constatat prima instanță că aceasta a fost emisă cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art.107 alin.1 și 108 alin.1-2 din vechiul Cod al muncii.
Astfel, decizia de imputare este emisă de către conducătorul unități recurente, în termenul de prescripție special de 3 ani de la data producerii pagubei pentru angajarea răspunderii materiale a salariatului, cu respectarea termenului legal special de prescripție de 60 de zile de la data când conducătorul unității intimate a luat cunoștință de producerea pagubei (aspect de altfel statuat și de conținutul deciziei de casare nr.4229/R/31.10.2008 obligatorie pentru instanța de rejudecare), este motivată în fapt și în drept, conține mențiunea termenului în care poate fi contestată și a instanței competente ce o soluționează.
Sub aspectul motivării în fapt, decizia conține elementele necesare suficiente pentru angajarea răspunderii materiale: este descrisă fapta prejudiciabilă responsabilitatea salariatului răspunzător pentru paguba creată, actul constatator al pagubei.
De altfel, acest aspect nici nu a fost contestat de recurentă, dar fiind înfățișate în expunerea de fapt a situației în cauza dedusă judecății, în partea introductivă a căii de atac declarate, Curtea a procedat și la analiza acestui aspect, al legalității deciziei de imputare.
Ceea ce se contestă însă prin recursul declarat este temeinicia decizia de imputare raportat la conținutul în date al probatoriilor cu înscrisuri, încuviințate și administrate în cauză, cât și a normelor de drept aplicabile.
Sub acest aspect, însă soluția primei instanțe este legală întrucât într-adevăr recurenta căreia îi revenea saricina probei conform art.287 Codul muncii, nu a dovedit care au fost în concret obligațiile de serviciu încălcate de contestator de natură a produce prejudiciul reținut prin decizia de imputare și nu a probat nici condiția caracterului cert al acestuia, condiție în care evident nu putea fi angajată răspunderea materială a salariatului său, intimatul contestator din prezenta cauză.
Astfel, decizia de sancționare indica stabilirea arbitrară a manoperei plătite tipografiilor abilitate, manoperă stabilită exclusiv în cadrul Serviciului Comercial Valoare, serviciu aflat în subordinea Directorului de marketing, fără un algoritm de calcul.
Obligația stabilirii prețurilor la manopera sus-menționată nu se regăsește însă printre obligațiile limitativ enumerate la art.5 din contractul de administrare încheiat de părți coroborat cu anexa 1 pct.6 din același contract, înscris invocat în apărare de către recurent, în susținerea căii de atac. Aceste obligații pretins încălcate nu pot fi asimilate criteriilor de performanță prevăzute de anexa la contract, respectiv rata profitului net, perioada de rambursare a datoriilor, rata lichidității parțiale, câtă vreme acest criteriu de performanță nu a fost stabilit în concret.
De altfel, cum corect a stabilit Tribunalul conținutul în date al înscrisurilor anexate cauzei, contractele încheiate de societatea recurentă cu alte societăți și actele adiționale confirmă că acestea sunt semnate de la rubrica beneficiar de contestator, în calitate de director general, de directorul de marketing, contabilul șef și consilierul juridic al societății recurente, prețurile fiind stabilite de părțile contractante. Nu s-a dovedit prin probatoriile administrate actul normativ, efectiv încălcat ce prevedea algoritmul de calcul al manoperei pretinse a fi stabilită defectuos, cu atât mai mult cu cât această atribuție nu era una de serviciu a intimatului contestator, pentru considerente deja expuse.
Nefiind dovedită fapta ilicită producătoare de prejudiciu, evident că nu putea fi angajată răspunderea patrimonială a intimatului-contestator.
Totodată, în cauză nu s-a dovedit că prejudiciul este cert, efectiv, direct și actual. Recurentei căreia îi revenea sarcina probei, conform art.278 Codul muncii nu a solicitat efectuarea unei expertize contabile care să evalueze prejudiciul pretins, raportat la evidențele sale contabile, la celelalte documente, acte de constatare a debitului, inclusiv Nota nr.A/2672/7.03.2002 invocată în apărare.
În aceste condiții, evident că nu poate fi primit algoritmul de calcul propus de recurentă în calea de atac ce nu are nici un fundament juridic.
Într-adevăr, constatarea nulității contractelor încheiate cu tipografiile față de care se pretinde că s-a calculat greșit manopera excede cadrului procesual dedus judecății, numai că prima instanță nu a analizat acest aspect, ci a relevat doar că, în condițiile stabilirii arbitrare a manoperei plătite anumitor tipografii, recurenta avea la îndemână și posibilitatea constatării nulității repectivelor contracte.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința atacată, fiind pronunțată cu interpretarea corectă a probatoriului administrat și a normelor de drept incidente în cauză, recurenta neprobând ce sarcini de serviciu prevăzute în contractul individual de muncă, fișa postului (sarcini ce în speță s-a concretizat printr-un contract de administrare) a încălcat contestatorul săvârșind în acest mod o faptă ilicită cauzatoare de prejudiciu.
Fiind în culpă procesuală în baza art.274 Cod procedură civilă, va fi obligată recurenta și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, respectiv 1600 lei onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta intimată COMPANIA NAȚIONALĂ "IMPRIMERIA NAȚIONALĂ" SA, împotriva sentinței civile nr.1797 din 04 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 1567./3/LM/2002, în contradictoriu cu intimatul contestator .
Obligă recurenta la 1600 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 25.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./21.07.2009.
Jud.fond:,
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
