Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 558/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.558
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
GREFIER -- -
-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de recurenta C, domiciliată în G,-, împotriva sentinței civile nr.203/11.02.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata ADMINISTRATIA FLUVIALA A DUNARII DE, cu sediul în G,- având ca obiect contestație act REVOCARE DIN FUNCȚIE.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 8.09.2008 care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 11.09.2008.
CURTEA:
Asupra recursului înregistrat la Curtea de Apel Galați Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.203/11.02.2008 Tribunalul Galația respins excepția nulității absolute a deciziei nr.175/28.09.2007.
A respins contestația formulată de contestatoarea C în contradictoriu cu intimata G, ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr- din 19.10.2007, contestatoarea Cas olicitat în contradictoriu cu G anularea deciziei nr. 175/28.09.2007 emisă de intimată, obligarea acesteia la plata de daune morale în sumă de 50 000 lei și cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatoarea a arătat că prin decizia contestată a fost revocată din funcția de director economic, numită în funcția de economist la serviciul facturări, urmărire clienți, fără nici o motivare, doar amintită hotărârea Consiliului de Administrație din 28.09.2007. A precizat că invoca excepția nulității absolute a deciziei, întemeiată pe disp. art. 62( 2) din codul muncii, întrucât decizia nu este motivată și nu cuprinde termenul și instanța la care poate fi contestată. Cu privire la fondul cauzei, a precizat că și-a îndeplinit toate atribuțiile de serviciu, iar parametrii impuși au fost depășiți, fiind premiată lunar și nu i s-a adus la cunoștință neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu.
Pentru mediatizarea cazului, pentru suferința pricinuită și afectarea imaginii publice a solicitat daune morale.
Mai arată că datorită presiunii psihice la care a fost supusă, în dimineața zilei de 28.09.2007 a avut o suferință cardiologică, care a impus transportarea la Spitalul de Urgență, unde a primit îngrijiri medicale și i s-a acordat concediu medical. Ca urmare, emiterea deciziei a avut loc în timp ce ea se afla concediu medical.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației întrucât prin decizie nu s-a luat măsura concedierii, ci a revocării din funcție, deci nu sunt aplicabile prevederile art. 62 din codul muncii și că decizia cuprinde termenul și instanța la care poate fi contestată, fiind astfel garantat dreptul la apărare.
Conform HG 492/2003, directorul unității poate revoca din funcție directorii adjuncți ca urmare a hotărârii Consiliului de administrație. În unitate a existat un raport de funcție, contractul individual de muncă nefiind afectat de numirea sau revocarea din funcție. Aprecierea numirii sau revocării din funcție este un act decizional dat prin hotărâre de guvern conducătorului unității abilitat să-și asigure managementul unității.
La dosar au fost depuse înscrisuri: decizia 175/28.09.2007( f 4), contract individual de muncă, certificate medicale( f 15,28,29), hotărârea Consiliului de Administrație din 28.09.2007( f 24), acte adiționale la contractul individual de muncă ( f 34-35), state de plată pentru premiere, tabele privind îndeplinirea criteriilor de performanță, proces verbal al Consiliului de administrație din 28.09.2007, alte înscrisuri.
Prin încheierea din 13.12.2007 au fost respinse excepțiile nulității absolute a deciziei întrucât art. 62 al. 2 din codul muncii se referă doar la deciziile emise pentru concedierea unui salariat pentru motive care țin de persoana salariatului, ceea ce nu este cazul în speță. Aceste prevederi sunt de strictă interpretare și nu pot fi extinse prin analogie la alte situații. De asemenea a fost respinsă excepția nulității deciziei ca fiind emisă de un organ necompetent, cu motivarea că potrivit HG 492/2003, directorul unității este organul abilitat să execute hotărârile consiliului de administrație.
Excepția nulității deciziei întrucât a fost emisă într-un moment când contestatoarea se afla în concediu medical va fi de asemenea respinsă, având în vedere că potrivit art. 60 din Codul Muncii (1) Concedierea salariaților nu poate fi dispusă: a) pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii.
În speță nu este vorba de o concediere, ci de revocarea dintr-o funcție de conducere, cu menținerea raporturilor de muncă dintre părți.
Analizând materialul probator administrat, instanța a reținut următoarele:
Prin decizia directorului general, luată în baza hotărârii consiliului de administrație al, contestatoarea a fost numită în funcția de director economic, inițial de probă, prin decizia nr. 10/01.02.1993( f 46) și apoi definitiv prin decizia 45/03.05.1993( f 45), întocmindu-se un contract individual de muncă în acest sens. Ulterior a fost reconfirmată în aceeași funcție.
Prin decizia atacată nr. 175/28.09.2007, la propunerea directorului general, în baza hotărârii consiliului de administrație consemnată în procesul verbal din 28.09.2007 contestatoarea a fost revocată din această funcție de conducere.
Raportul juridic al contestatoarei cu societatea nu a fost un raport clasic de muncă, reglementat de codul muncii, ci un raport juridic special, derogatoriu, încheiat în baza HG 492/2003. Decizia atacată nu este una de concediere, ci de revocare din funcția de conducere, cu menținerea raporturilor de muncă.
Hotărârea Nr. 492 din 18 aprilie 2003 privind organizarea și funcționarea Regiei Autonome "Administrația Fluvială a de " G, prevede în regulamentul de organizare și funcționare a Regiei Autonome "Administrația Fluvială a de " G:
ART. 19
(1) Directorul general are următoarele atribuții și competențe:
d) propune numirea și, după caz, revocarea directorilor executivi ai Regiei Autonome "Administrația Fluvială a de " G;
e) numește, suspendă sau demite personalul de conducere al Regiei Autonome "Administrația Fluvială a de " G, altul decât cel numit de consiliul de administrație, conform reglementărilor legale;
ART. 16
Consiliul de administrație are următoarele atribuții și competențe:
i) numește și revocă directorii executivi, la propunerea directorului general, și stabilește drepturile salariale ale acestora, în condițiile legii;
Interpretând aceste dispoziții legale, rezultă că numirea și revocarea din funcție a directorilor executivi ai regiei este un atribut exclusiv al consiliului de administrație, la propunerea directorului general, fără a exista obligația legală de a motiva vreuna din cele două decizii: numirea / revocarea. În baza principiului simetriei, funcția fiind dobândită prin numire, fără concurs, fără motivare, doar în baza voinței concurente a directorului general și a consiliului de administrație, în același mod încetează.
În conținutul acestei hotărâri, 492/2003, cu caracter de act normativ special în materie nu se face nici o referire la emiterea unei decizii motivate. Fiind o reglementare specială, derogatorie de la dreptul comun, nu se pot aplica prin analogie prevederile codului muncii.
Prin urmare, instanța a considerat că, atunci când directorul general apreciază că nu mai poate colabora în desfășurarea activității cu un director executiv, indiferent din ce considerente( profesionale, disciplinare, morale, etice, chiar și politice etc.) are prerogativa recunoscută de lege de a propune consiliului de administrație revocarea din funcție a acestui director executiv.
Rămâne la aprecierea consiliului de administrație să stabilească în ce măsură revocarea unui director este în interesul eficientizării activității regiei, în vederea realizării obiectului de activitate.
În consecință, nu au relevanță sub aspectul legalității deciziei aspectele invocate de contestatoare referitoare la calitatea și eficiența activității desfășurate, la îndeplinirea indicatorilor de performanță sau la premierile lunare.
Cu toate acestea analizând sumar actele depuse în cauză, respectiv criteriile de performanță(filele 87-145) se constată că de cele mai multe ori există diferențe în minus între indicatorii propuși și cei realizați. De asemenea, în urma unui control al Curții de Conturi s-au constatat diverse deficiențe, în prezent contestatoarea fiind cercetată penal.
În ceea ce privește aspectul referitor la compunerea legală a consiliului de administrație al regiei instanța a apreciat că acesta excede cadrului legal al unui litigiu de muncă. Nu s-a făcut dovada că hotărârea consiliului de administrație a fost atacată la instanța competentă, unde s-ar fi putut pune în discuție acest aspect.
Funcție de aceste considerente, instanța a constatat că decizia de revocare din funcție este legală și temeinică și a respins contestația.
Pe cale de consecință, întrucât nu a existat o faptă ilicită, de natură a produce un prejudiciu moral contestatoarei, față de prevederile art. 998-999 cod civil, instanța a respins și capătul de cerere privind plata daunelor morale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea C considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În primul rând a arătat că excepțiile invocate referitor la nemotivarea deciziei de revocare din funcție cât și cea referitoare la faptul că decizia a fost emisă de un Consiliu de Administrație ce nu funcționa legal la momentul respectiv și le menține.
Asupra acestei excepții prima instanță s-a pronunțat respingându-le dar nu le-a motivat conform art.268 pct.4 pr.civ.
Referitor la prima excepție și anume aceea a nemotivării deciziei de revocare din funcție prima instanță susține că nu se poate face trimitere la art.62 al.2 din muncii pentru că ea este emisă în baza unei hotărâri a Consiliului de Administrație.
A mai arătat recurenta că funcția deținută de contestatoare care dealtfel este menționată și în contractul individual de muncă, are legătură cu munca sa, a fost numită în funcție pentru care are un contract de muncă în vigoare, legat de profesia sa( economist).
Faptul că funcția nu este reglementată de Codul muncii și este reglementată de un statut al funcțiilor nu înseamnă că nu are legătură cu munca fiecărui salariat promovat tocmai datorită acestor calități și pregătirii sale.
Legea specială se completează întotdeauna cu dreptul comun în materie, respectiv Codul muncii.
Referitor la cea de-a doua excepție privind revocarea din funcție printr-o hotărâre a unui organ care nu funcționa legal la data emiterii deciziei, a arătat că decizia a avut la bază hotărârea Consiliului de Administrație care în componența sa din 28.09.2007 nu figura înscris la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Galați, conform certificatului constatator nr.27798/4.10.2007.
Cu privire la fondul cauzei, recurenta a arătat că motivarea instanței de fond este nelegală și abuzivă întrucât aceasta a apreciat că atunci când directorul general nu mai poate colabora în desfășurarea activității cu un director executiv indiferent din ce considerente ( profesionale, disciplinare, morale, etice chiar și politice) are prerogativa recunoscută de lege de a propune Consiliului de Administrație revocarea.
În concluzie a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii acțiunii contestatoarei așa cum a fost formulată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Gas olicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
La termenul de judecată din data de 8.09.2008 recurenta prin apărător a invocat excepția necompetenței materiale a Secției de conflicte de muncă și asigurări sociale motivat de faptul că potrivit modificărilor aduse Legii 31/1990 prin OG nr.82/1997 care la art.5 statuează clar că raporturile dintre directorii societăților, regiilor și societăți/regii în sine se aplică regulile mandatului comercial și încetarea raporturilor de muncă, este de competența instanței comerciale.
Intimata prin apărător a solicitat respingerea excepției necompetenței materiale ca nefondate cu motivarea că în cauză este vorba de o regie autonomă iar salariații lucrează în baza unui contract individual de muncă și apreciază că este de competența secției de litigii de muncă și asigurări sociale soluționarea prezentei cauze.
Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepției necompetenței materiale invocată de recurentă prin apărător conf.art.137 pr.civ.
Excepția necompetenței materiale este nefondată pentru următoarele considerente:
Recurenta Caf ost numită în funcția de director ecobomic prin hotărârea Consiliului de administrație al intimatei.
Urmare acestei situații intimata prin directorul general al regiei a încheiat contractul individual de muncă nr.7006 din 13.04.2001 potrivit codului muncii, contract prin care i s-a stabilit funcția, salariul, drepturile de concediu etc. ea îndeplinind funcție de conducere- director economic- în baza acestui contract.
Ori recurenta fiind remunerată cu un salariu, stabilindu-se și alte drepturi bănești: spor vechime, număr zile de concediu, în temeiul unui contract individual de muncă având deci calitatea de salariat care îndeplinește o funcție de conducere, activitatea sa nu poate fi supusă decât regimului codului muncii și nu unui contract comercial.
În atare condiții competența de soluționare a contestației formulate de recurentă nu poate fi decât a completelor specializate de litigii de muncă.
Pe fondul cauzei instanța reține că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică pentru următoarele considerente:
Conform contractului individual de muncă încheiat la data de 18.06.1992 recurenta a fost angajată pe durata nedeterminată în funcția de șef birou financiar la
Prin decizia nr.10/1.02.1993 la propunerea directorului general conform art.19 lit.d din HG nr.492/2003 recurenta contestatoare este numită conform Hotărârii Consiliului de Administrație în funcția de director economic pe o perioadă de probă.
Prin decizia nr.45/3.05.1993 recurenta este numită definitiv în funcția de director economic încheindu-se contractul individual de muncă nr.7006/13.04.200.
Așadar, recurenta a fost numită de Consiliul de Administrație să ocupe postul de director economic-funcție de conducere în cadrul intimatei
Ori revocarea acesteia din funcțiile de conducere - director executiv - deși aceasta se afla în raporturi de muncă cu angajatorul-nu se face exclusiv după regulile Codului muncii.
Revocarea din această funcție se face de către cel care l-a numit, respectiv Consiliul de Administrație.
Hotărârea de numire și revocare cât și motivarea măsurii dispuse aparține acestui organ colectiv de conducere a CA
Ori din procesul verbal al ședinței Consiliului de Administrație din 28.09.2007 rezultă clar că s-a hotărât revocarea din funcția de director executiv a celor 5 directori inclusiv a recurentei contestatoare motivându-se reorganizarea activității în vederea îmbunătățirii acesteia și creșterea indicelui de performanță.
Directorul general prin Decizia nr.175/28.09.2007 nu a făcut altceva decât să aducă la îndeplinire Hotărârea Consiliului de administrație.
De asemeni, prin aceeași decizie recurenta contestatoare este numită în funcția de economist la serviciul facturări, funcție neacceptată de către aceasta.
Hotărârea instanței de fond este legală dar cu motivarea mai sus menționată întrucât HG nr.492/2003 nu stabilește modul de revocare din funcție a directorilor executivi ci stabilește competențele diferitelor organe din G numire și revocare din funcție: directorul general și Consiliul de Administrație.
Ori directorii executivi îndeplinind funcții de conducere în cadrul RA G sunt răspunzători față de aceasta pentru activitatea prestată după care este în măsură să dispună menținerea sau revocarea din funcție.
În atare condiții nu poate fi primită excepția nulității deciziei care nu s-ar fi încadrat în disp.art. 62 al.2 din muncii pentru că această decizie nu este de concediere ci de trecere dintr-o funcție de conducere - director economic într-o altă funcție aceea de economist la Serviciul facturări, funcție pe care recurenta nu a acceptat-
Nici cea de-a doua excepție a necompetenței materiale a Consiliului de administrație care la data de 28.09.2007 a hotărât revocarea din funcție a recurentei contestatoare nu poate fi primită.
În situația în care recurenta-contestatoare contestă hotărârea Consiliului de administrație în fața instanței competente putea invoca și această excepție legată de compunerea legală a acestui organ.
Ori prima instanță a reținut corect că nu era competentă să verifice compunerea legală a consiliului și aceasta nu poate constitui o "trimitere prin delegare" la o altă instanță pentru că instanțele soluționează cauzele în funcție de obiectul cauzei și competențele sale stabilite prin lege.
Prin urmare, această excepție a necompetenței materiale o considerăm nefondată.
Cu privire la celelalte probleme invocate referitor la calitatea de bun manager pe funcția deținută, competența de aoa precia aparține Consiliului de administrație care a hotărât numirea și apoi revocarea contestatoarei din funcția de conducere-director economic.
Pentru toate aceste motive Curtea constată că motivele formulate de contestatoare nu sunt întemeiate, ele neîncadrându-se în motivele de recurs prev.de art.304 pr.civ.
În atare condiții, conform art.312 al.1 pr.civ. urmează a respinge recursul declarat de contestatoare ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN MAJORITATE DE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată excepția necompetenței materiale formulată de contestatoarea
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea C împotriva sentinței civile nr.203/11.02.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECATOR
GREFIER
Red.
Dact.
2 ex/16.10.2008
FOND: -
OPINIE SEPARATĂ
Am formulat opinie separată pentru următoarele motive:
Recurenta Cai nvocat un motiv de recurs de ordine publică privind necompetența funcțională a Secției civile-cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale susținându-se că aparținea competența Secției comerciale și de contencios administrativ a Tribunalului Galați.
Apreciez că excepția este întemeiată.
Astfel, este adevărat că recurenta contestatoare a desfășurat activitate în baza unui contract individual de muncă însă societatea intimată a emis și decizii cu caracter administrativ, fiind regie autonomă (exemplu, decizia nr. 45/15.06.1992 prin care a fost numită în funcția de șef birou financiar deși la aceeași dată era încheiat și contract de muncă pe aceeași funcție).
Însă, ceea ce trebuie analizat în litigiul de față nu este activitatea desfășurată de către recurentă și raporturile sale de muncă cu societatea ci trebuie ținut seama de obiectul concret al contestației.
Recurenta a contestat decizia nr. 175/28.09.2007 emisă de intimata Administrația Fluvială a de Potrivit disp. art. 129 alin. 6.pr. civilă, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului dedus judecății astfel că trebuie analizată natura juridică a deciziei contestate.
Prin acest act a fost revocată recurenta din funcția de director economic al Administrației Fluviale a de RA G și trecută în funcția de economist.
In dreptul muncii nu există noțiunea de revocare din funcție astfel că nu poate fi analizată legalitatea și temeinicia unei astfel de decizii de către un complet specializat pentru conflicte de muncă.
De altfel, și prima instanță a reținut corect faptul că raportul juridic al contestatoarei cu societatea nu a fost un raport clasic de muncă și că nu se pot aplica prin analogie prevederile codului muncii, însă, ulterior, afirmă că decizia de revocare din funcție este legală și temeinică, interpretându-se greșit actul juridic dedus judecății în sensul schimbării naturii juridice a acestuia.
În aceste condiții, consider că devine incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8.pr. civilă și implicit, art. 304 pct. 1.pr. civilă, competența funcțională aparținând Secției comerciale și de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Galați.
În consecință, se impunea admiterea recursului în baza disp. art. 312 alin.1,2,3, 5.pr. civilă, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare către Tribunalul Galați, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
JUDECATOR
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Benone Fuică
