Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 558/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.558.
Ședința publică de la 18.12.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreia Liana Constanda
JUDECĂTOR 2: Elena Viviane Tiu
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol judecarea cererii de recurs formulate de recurenta - revizuentă - SRL împotriva deciziei civile nr. 885 din 07.05.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și - MONTAJ SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-revizuentă - SRL, prin avocat, ce depune la dosar împuternicirea avocațială nr. - din 2008 și prin administrator, lipsind intimații și - MONTAJ SRL.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentei - revizuente - SRL depune la dosarul cauzei chitanța seria - nr.- din data de 08.10.2008 cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 9 lei, depunând și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei. De asemenea, învederează instanței că societatea recurentă - SRL a fuzionat prin absorbție cu intimata din prezentul litigiu, respectiv cu - MONTAJ SRL.
Curtea invocă din oficiu și pune în discuție, în raport de dispozițiile art. 324 alin.1 pct.1 pr.civ. excepția tardivității formulării cererii de revizuire, cerere ce a fost formulată la data de 27.05.2005, cu depășirea termenului de o lună prevăzut de art. 324 alin. 1 pct. 1 teza I -a Cod procedură civilă, ce curge de la data comunicării hotărârii definitive reprezentate de sentința civilă nr. 9972/21.12.2004, respectiv de la data de 1.02.2005.
Reprezentantul recurentei - revizuente - SRL învederează instanței că hotărîrea instanței de fond a rămas definitivă în baza deciziei civile nr. 851 Tribunalului București din data de 28.04.2005. În opinia sa, o decizie a tribunalului rămîne definitivă la data pronunțării hotărîrii în calea de atac extraordinară, adică în recurs, precizând că în speța de față, numai în cazul în care nu s-ar fi urmat calea recursului, decizia tribunalului ar fi rămas definitivă. În același timp, precizează că această instanță, respectiv Curtea de Apel București, este cea care trebuie să soluționeze cererea de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 851/2005 și se întemeiază pe contrarietatea sentinței civile nr. 9972/2004 cu decizia civilă nr. 1347 din 21.11.2004 a Tribunalului București. De asemenea, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, în principal, admiterea primului motiv de recurs și, în subsidiar, admiterea celui de al doilea motiv de recurs, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată sub nr. 2111/27.05.2005, la Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, petenta - SRL a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 851/28.04.2005 pronunțate de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, în dosarul nr. 812/2005, invocându-se cazul descris de art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă.
În motivarea cererii, s-a susținut că decizia atacată este contrară sentinței civile nr. 5615/16.08.2002 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 B, definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 377/2.04.2003 a Tribunalului București, Secția a IV -a Civilă, prin care a fost respins ca nefondat recursului creditorului, hotărâre ce intrase în puterea lucrului judecat.
Prin Decizia civilă nr. 1306/6.10.2005 pronunțată în dosarul nr. 2111/2005, Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, a declinat competența soluționării cererii de revizuire în favoarea Curții de Apel București, apreciind că, în aplicarea art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, competența de soluționare a unei asemenea cereri care vizează hotărâri judecătorești pretins potrivnice pronunțate de tribunal aparține instanței superioare instanțelor care au pronunțat aceste hotărâri.
Împotriva deciziei menționate, a declarat recurs revizuenta, înregistrat sub nr- (nr. vechi 3996/2005) la Curtea de Apel București, Secția a IV-a Civilă, iar în cursul judecării cauzei, revizuenta a precizat că cererea de revizuire a fost îndreptată atât împotriva deciziei civile nr. 851/28.04.2005 pronunțate de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, cât și împotriva sentinței civile nr. 9972/21.04.2004 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 B, hotărâri care sunt potrivnice sentinței civile nr. 5615/16.08.2002 pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 B, definitivă și irevocabilă.
S-a precizat, totodată, că întrucât cererea de revizuire împotriva deciziei civile nr. 851/28.04.2005 este inadmisibilă, deoarece prin acea decizie s-a respins recursul fără a se fi evocat fondul cauzei, revizuenta înțelege să renunțe la judecarea acestei cereri; soluționarea cererii de revizuire a sentinței civile nr. 9972/2004 este de competența Tribunalului București, împrejurare în raport de care revizuenta a solicitat declinarea competenței judecării cererii în favoarea acestei instanțe.
Prin încheierea din ședința publică de la 8.06.2006, Curtea de Apel București Secția a IV-a Civilă, a respins ca tardivă modificarea cererii de revizuire și a luat act de renunțarea la judecarea cererii de revizuire formulate împotriva deciziei civile nr. 851/28.04.2005 pronunțate de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă.
Împotriva acestei încheieri, revizuenta a formulat recurs înregistrat sub nr- la Înalta Curte de Casație și Justiție, iar prin decizia nr. 9514/22.11.2006, această instanță a admis recursul, a casat încheierea atacată, cu consecința trimiterii cauzei pentru soluționare la Tribunalul București.
În considerentele deciziei de casare, s-a arătat că, în mod greșit, cererea revizuentei de la termenul din 8.06.2006 a fost calificată de către instanța drept o modificare a cererii inițiale de revizuire, în realitate fiind vorba despre o precizare, întrucât s-a urmărit completarea lipsurilor și corectarea impreciziilor din cuprinsul cererii inițiale, și nu schimbarea elementelor esențiale ale cererii de chemare în judecată, respectiv părțile, obiectul sau cauza acesteia.
Obiectul cererii de revizuire nu-l poate constitui decizia dată în recurs prin care această cale de atac a fost respinsă, ci sentința judecătoriei care a fost atacată cu respectivul recurs, revizuenta nu a formulat o cerere modificatoare, ci precizatoare, de care se poate lua act până la închiderea dezbaterilor.
Întrucât prin precizarea menționată, revizuenta a susținut că motivarea sentinței nr. 9972/2004 a Judecătoriei Sectorului 1 B este în antiteză cu soluția adoptată prin sentința civilă nr. 5615/16.08.2002 a Judecătoriei Sectorului 4 B, competența de soluționare a cererii de revizuire pe temeiul art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă aparține în cauză Tribunalului, ca instanță superioară celor două judecătorii ce au pronunțat hotărârile pretins potrivnice.
Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, sub nr-, iar prin încheierea din ședința publică de la 26.03.2008, cu opinie majoritară, a fost respinsă excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, cu motivarea că prin decizia de casare nr. 9514/22.11.2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a lămurit atât obiectul pricinii, cât și instanța competentă, respectiv Tribunalul București, chestiuni care au trecut în puterea lucrului judecat și asupra cărora nu se mai poate reveni, conform art. 315 Cod procedură civilă.
Prin opinia minoritară exprimată cu privire la competența materială de soluționare a cererii, s-a arătat că aceasta aparține Curții de Apel București, întrucât hotărârile pretins potrivnice nu sunt reprezentate numai de către cele pronunțate de prima instanță în fiecare cauză în parte, ci și de cele pronunțate de instanțele de recurs, întrucât în cazul în care cererea de revizuire ar fi admisă, nu s-ar dispune numai anularea hotărârii instanței de fond, ci și aceea a instanței de recurs, reprezentată în cauză de decizia civilă nr. 851/28.04.2005 pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă.
Prin decizia civilă nr. 885/7.05.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, a respins ca nefondată cererea de revizuire, cu motivarea că dosarul în care Judecătoria Sectorului 4 Bap ronunțat sentința civilă nr. 5615/16.08.2002, pretins potrivnică sentinței civile nr. 9972/2004 a Judecătoriei Sectorului 1 B, a avut ca obiect contestația la executare împotriva procesului verbal întocmit de executorul judecătoresc la data de 31.05.2002 în dosarul de executare nr. 174/2002 pe rolul BEJ, ce a fost anulat împreună cu procesul verbal prin care au fost stabilite cheltuielile de executare; din considerentele deciziei nr. 377/2.04.2003 pronunțate de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, prin care s-a respins recursul împotriva sentinței civile nr. 5615/16.08.2002, rezultă că restul actelor de executare silită efectuate în dosarele de executare nr. 174/2004 și 581/2002 au fost menținute.
Instanța de revizuire a mai reținut că sentința civilă nr. 9972/2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, a cărei revizuire se solicită în cauză, a fost pronunțată în dosarul având ca obiect anularea adresei de înființare a popririi din data de 8.10.2004 și a procesului verbal privind cheltuielile de executare.
Ca atare, hotărârile pretins contradictorii au analizat acte de executare diferite, nefiind îndeplinită una dintre condițiile - premisă instituite de art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, respectiv identitatea de obiect.
Împotriva deciziei menționate, a declarat recurs revizuenta, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă și 3041Cod procedură civilă.
Prin motivele de recurs, s-a susținut că soluția de respingere a excepției necompetenței materiale a Tribunalului este nelegală, întemeiată fiind pe falsa premisă că problema competenței ar fi fost dezlegată prin decizia de casare.
În realitate, instanța supremă nu a examinat în mod expres problema competenței materiale, singurul aspect de drept dezlegat fiind cel al modificării cererii de chemare în judecată.
Cu ocazia judecării cererii, Tribunalul trebuia să observe că cererea de revizuire se întemeiază pe contrarietatea sentinței civile nr. 9972/21.12.2004 cu decizia nr. 1347/21.11.2004 a Tribunalului București, împrejurare în raport de care era obligată din oficiu să pună în discuție și să determine competența de soluționare a cererii.
Recurenta a susținut totodată că Tribunalul a reținut în mod greșit lipsa identității de obiect în dosarele finalizate prin hotărârile judecătorești supuse revizuirii, pornind de la premisa greșită că decizia civilă nr. 1347/25.11.2004 nu ar forma obiectul cererii de revizuire.
Or, prin această din urmă decizie, ca, de altfel, și prin sentința pe care a menținut-o, s-a statuat cu autoritate de lucru judecat că procesul verbal de reactualizare a debitului și procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare sunt nelegale, ca atare, aceste două acte de executare au făcut obiectul dosarului respectiv, întocmai ca și în dosarul în care s-au pronunțat hotărârile supuse revizuirii, cu încălcarea autorității de lucru judecat.
În cursul judecării prezentului recurs, la termenul din 18.12.2008, Curtea din oficiu a invocat excepția tardivității formulării cererii de revizuire în raport de dispozițiile art. 324 alin. 1 pct. 1 teza I-a Cod procedură civilă, față de momentul comunicării hotărârii definitive atacate în prezenta cauză pe calea revizuirii.
Curtea a reținut spre soluționare această excepție, odată cu recursul declarat.
Examinând cauza sub toate aspectele care au făcut obiectul dezbaterii contradictorii în această fază procesuală, Curtea reține că primul motiv de recurs conține critici de nelegalitate pe aspectul competenței ratione materiae de soluționare a cererii de revizuire, aspect care se impune a fi dezlegat cu prioritate față de excepția procesuală invocată din oficiu vizând tardivitatea formulării cererii de revizuire.
În ipoteza în care se ivesc mai multe incidente procesuale, independent de mijlocul procesual de invocare și de învestire a instanței cu soluționarea acestora, fie prin cererea de recurs, fie pe calea unei excepții procesuale absolute (ori chiar prin formularea altor cereri), este necesară stabilirea unei ordini de soluționare pe baza criteriilor prevăzute de art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă.
Pe acest temei, chestiunea competenței primează față de orice alt incident procesual, inclusiv față de excepția procesuală vizând termenul de formulare a cererii de chemare în judecată.
În acest context, Curtea reține că revizuenta pretinde prin motivele de recurs că aspectul competenței de soluționare a cererii nu ar fi fost dezlegat cu putere de lucru judecat prin decizia de casare, de asemenea, că, în cauză, competența aparține Curții de Apel București, în temeiul dispozițiilor art. 323 alin. 2 teza I-a Cod procedură civilă, întrucât una dintre hotărârile pretins potrivnice ar fi fost pronunțată de către Tribunalul București.
Curtea apreciază că susținerile recurentei sunt neîntemeiate.
Prin decizia de casare nr. 9514/22.11.2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a lămurit obiectul cererii de revizuire pe baza precizării revizuentei de la termenul din 8.06.2006, în sensul că revizuirea este îndreptată împotriva sentinței civile nr. 9972/2004 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 B, iar hotărârea pretins contrară este reprezentată de sentința civilă nr. 5615/16.08.2002 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4
În raport de acest aspect, contrar susținerilor recurentei, instanța supremă a stabilit și instanța competentă a soluționa cererea de revizuire, respectiv Tribunalul București, instanță căreia i-a fost trimis dosarul pentru judecarea cererii, soluție ce răspundea chiar solicitării formulate de către revizuentă prin cererea precizatoare.
Ca atare, aspectul competenței a fost tranșat în mod irevocabil, dezlegarea dată de către instanța de casare impunându-se instanței de judecare cu putere de lucru judecat, conform art. 315 Cod procedură civilă.
Curtea apreciază că sunt nefondate și susținerile relative la obiectul cererii de revizuire, în sensul că ar fi vizată nu numai sentința civilă nr. 5615/16.08.2002, ci și decizia nr. 1347/21.11.2004 pronunțată de Tribunalul București, prin care acea sentință a fost menținută.
Pe lângă faptul că aceste susțineri tind să infirme considerentele deciziei de casare prin care a fost clarificat obiectul cererii, chiar pe baza precizărilor revizuentei, Curtea constată că ele pornesc de la premisa greșită că trebuie să constituie obiect al cererii de revizuire toate hotărârile pronunțate în diferitele faze procesuale parcurse de o cauză, cât timp, în eventualitatea admiterii unei cereri de revizuire, instanța ar dispune nu numai anularea hotărârii direct vizate, ci, în mod automat, și anularea celor pronunțate în căile de atac parcurse în acea cauză, care au validat soluția atacată pe calea revizuirii.
Cererea de revizuire nu poate viza decât o singură hotărâre, respectiv cea prin care s-a evocat fondul cauzei, conform art. 322 alin. 1 Cod procedură civilă, întrucât, în caz contrar, norma menționată ar rămâne fără conținut, ca dealtfel și norma din art. 323 Cod procedură civilă prin care se determină competența de soluționare a cererii de revizuire în raport de instanța ce a pronunțat care a pronunțat hotărârea susceptibilă de calea de atac a revizuirii.
În eventualitatea admiterii cererii de revizuire, nu se dispune și anularea (după caz, schimbarea, conform art. 327 alin. 1 Cod procedură civilă) deciziilor din căile de atac prin care hotărârea de evocare a fondului a fost menținută, care devin caduce, fără a fi necesară o dispoziție expresă în acest sens.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că, în mod corect, Tribunalul a respins excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei prin încheierea din ședința publică de la 26.03.2008, hotărâre ce se impune a fi menținută ca atare, înlăturându-se criticile recurentei pe acest aspect.
În ceea ce privește excepția invocată din oficiu, Curtea apreciază că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Conform art. 324 alin. 1 pct. 1 teza I-a Cod procedură civilă, în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 alin. 1 Cod procedură civilă, termenul de revizuire de o lună curge de la comunicarea hotărârilor definitive.
După cum s-a arătat, cererea de revizuire vizează sentința civilă nr. 9972/21.12.2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, care, în raport de obiectul pricinii, respectiv contestație la executare, putea fi atacată doar cu recurs, conform art. 402 alin. 2 Cod procedură civilă.
Astfel, sentința este definitivă, conform art. 377 alin. 1 pct. 4 Cod procedură civilă, interesând momentul comunicării sale către revizuentă (nu interesează data comunicării sentinței pretins potrivnice, deoarece a fost pronunțată anterior sentinței civile nr. 9972/21.12.2004).
Această comunicare sentinței a avut loc către revizuentă la data de 1.02.2005, conform procesului - verbal de comunicare întocmit (fila 98 dosar -), dată de la care partea ar fi putut formula cerere de revizuire în termen de o lună.
Câtă vreme revizuenta a formulat calea extraordinară de atac la data de 27.05.2005, depășirea termenului prevăzut de art. 324 sus menționat este evidentă.
Este nerelevantă împrejurarea că partea a declarat recurs împotriva sentinței atacate prin revizuire, deoarece art. 324 Cod procedură civilă precizează fără echivoc momentul de la care curge termenul de o lună, acesta fiind cel al comunicării hotărârii definitive, fără vreo referire la momentul la care hotărârea prin care s-a evocat fondul ar fi devenit irevocabilă.
Interpretarea normei în sensul pretins de către recurentă, anume că termenul pentru formularea cererii de revizuire începe să curgă după parcurgerea recursului, echivalează cu o adăugire la lege, o asemenea condiție nefiind prevăzută expres.
Mai mult, recursul și revizuirea pot fi exercitate chiar concomitent, nu numai succesiv, la alegerea părții, în condițiile în care cele două căi extraordinare de atac au finalități diferite, respectiv erorile de drept, în cazul recursului, și îndreptarea erorilor de fapt, în cazul revizuirii, formularea cererii de revizuire nefiind condiționată de exercitarea prealabilă a recursului.
Indiferent, însă, de soluția procesuală aleasă, partea este obligată să respecte termenele procedurale de exercitare a dreptului la calea de atac explicit reglementate.
Față de considerentele expuse, Curtea constată că excepția este întemeiată și o va admite ca atare, cu consecința admiterii recursului.
Soluția de admitere este pur formală, însă unica posibilă pentru a se da eficiență admiterii excepției și a se dispune modificarea deciziei recurate.
Drept urmare, Curtea va modifica decizia, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, în sensul respingerii cererii de revizuire ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția tardivității cererii de revizuire, invocată din oficiu.
Admite recursul formulată de recurenta - revizuentă - SRL împotriva deciziei civile nr.885 din 07.05.2008 pronunțate de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și - MONTAJ SRL.
Modifică decizia, în sensul că:
Respinge cererea revizuentei - SRL, ca tardiv formulată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.12.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. AC
.red. AP
2 ex./04.02.2009
Judecător recurs - Secția a IV-a Civilă
Mari
Președinte:Andreia Liana ConstandaJudecători:Andreia Liana Constanda, Elena Viviane Tiu
