Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 574/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 574/2009
Ședința publică de la 14 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Maria Mureșan JUDECĂTOR 2: Victor Crețoiu
- - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta
- - judecător
- grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor promovate de reclamanta " Aeroport Sibiu" SRL Sibiu și de pârâtul, împotriva sentinței civile nr. 3 din 6 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
Se constată că la dosar pârâtul recurent a înregistrat la dosar Concluzii scrise și în copie decizia civilă nr. 605/2008 a Curții de Apel Alba Iulia pronunțată în dosar nr-, decizia civilă nr. 862/2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr- și sentința civilă nr. 161/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția civilă în dosar nr-.
Reclamanta recurentă " Aeroport Sibiu" SRL Sibiu a înregistrat la dosar copia conformă cu originalul a chitanței justificative de plată a onorariului avocațial.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 7 mai 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu sub dosar nr- contestatoarea - Aeroport Sibiu SRL a chemat în judecată intimatul solicitând anularea formelor de executare instituite de executorul judecătoresc în dosar execuțional nr. 133/2008.
În motivarea acțiunii se invocă inaplicabilitatea punerii în executare a hotărârii judecătorești pe considerentul că dispozițiile sentinței civile instanței de fond prin care se "dispune reîncadrarea contestatorului pe postul deținut anterior" sau plata "drepturilor salariale cuvenite de la data concedierii și până la reangajare" nu pot fi aduse la îndeplinire, deoarece intimatul a fost încadrat cu contract de muncă pe perioadă determinată care a încetat de drept la data de 28.02.2008, astfel că nu există bază legală nici pentru reîncadrare și nici pentru achitarea ulterioară acestei date vreunor drepturi bănești, odată ce reangajarea este imposibilă.
Arată că este de acord să se anuleze decizia de concediere, însă consecințele să fie limitate la data de 28.02.2008 când a expirat contractul de muncă, iar drepturile salariale să fie calculate conf. legii, nu la aprecierea angajatului, ci a forului cu această competență.
Contestă atât câtimea debitului pretins de 12.780 lei, trecut în actele de executare întocmite de executorul judecătoresc, cât și a cheltuielilor de executate de 8215,30 lei pretinse pe nedrept fără nici o justificare.
La termenul de judecată din 02.09.2008, contestația a fost precizată în sensul că se solicită lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu. Instanța sesizată a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sibiu, părțile nu s-au opus admiterii excepției, conform celor consemnate în încheierea de ședință, iar prin aceeași încheiere din 02.09.2008 (fără număr) reținând incidența dispozițiilor art.400 al.2 Cod procedură civilă s-a hotărât admiterea excepției și declinarea competenței de soluționare a contestației la executare în favoarea Tribunalului Sibiu -secția civilă.
Hotărârea a rămas irevocabilă prin nerecurare.
Cauza a fost trimisă și înregistrată la ribunalul Sibiu la 23.09.2008, astfel cum fost precizată ca fiind contestație pentru lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, respectiv a sentinței civile nr. 161/13.02.2008 rămasă irevocabilă ca urmare a respingerii recursului, prin decizia civilă nr. 605/22.05.2008 a Curții de Apel Alba Iulia.
A fost încuviințată și administrată proba cu expertiza contabilă.
Prin sentința civilă nr. 3/2009 Tribunalul Sibiu a admis contestația formulată și precizată în sensul lămuririi înțelegerii și întinderii dispozitivului sentinței civile nr. 161/2008 pronunțată în dosar nr- de Tribunalul Sibiu, în sensul că drepturile salariale cuvenite pârâtului de la data concedierii și până la reangajare în data de 20.06.2008, indexate, majorate și reactualizate sunt în cuantum de 8188 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 161/2008 ce constituie titlu executoriu s-a admis contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Aeroport Sibiu împotriva deciziei de concediere nr. 78/ 15.10.2007 emisă de intimată și în consecință;
S- constatat nulitatea deciziei de concediere nr. 78/15.10.2007 emisă de intimată.
A fost obligată intimata să plătească contestatorului drepturile salariale de la data concedierii și până la reangajare, indexate, majorate și reactualizate.
S-a dispus reîncadrarea contestatorului pe postul deținut anterior.
S-a obligat intimata să plătească contestatorului suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
După cum se poate observa, la data pronunțării acestei sentințe la 13.02.2008, contractul individual de muncă încheiat pe durată determinată de 11 luni de la 23.03.2007 până la 28.02.2008 cu intimatul în prezenta cauză- nu era încă ajuns la termen. Executarea lui a încetat cu data desfacerii contractului de muncă la 15.10.2007, deci la mai puțin de 7 luni.
Odată anulată decizia de desfacere a contractului de muncă, s-a decalat și termenul de expirare duratei de 11 luni pentru care a fost încheiat.
Contestatoarea nu a procedat la reîncadrarea de îndată a intimatului, prin executarea de bună voie a sentinței, care fiind definitivă și executorie, constituia titlu executoriu, ci a preferat să aștepte până la soluționarea recursului declarat împotriva acesteia.
Reîncadrarea a avut loc ulterior începerii executării silite și întocmirii de către executorul judecătoresc a procesului - verbal de constatare din data de 19.06.2008 și anume cu data de 20.06.2008 ( 39 dosar Judecătorie).
Prin urmare, nu a fost primită apărarea contestatoarei că dispoziția de reîncadrare din titlu executoriu este inaplicabilă, prin încetarea de drept a contractului de muncă la data de 28.02.2008 și nici cea privind limitarea drepturilor salariale până la această dată.
Dispoziția din titlu executoriu cu privire la reîncadrearea intimatului în postul deținut anterior este clară și față de cele mai sus arătate nu comportă lămuriri privind aplicarea ei, odată ce contractul de muncă nu era executat pe întreaga durată și ca urmare nu s-a ajuns la expirarea termenului pentru care a fost încheiat. S-a constatat deopotrivă că nici perioada pentru care se datorează drepturile salariale nu poate fi altfel înțeleasă și aplicată decât așa cum fost determinată prin sentință. Altfel, ar însemna să se modifice însuși titlul executoriu.
Contestatoarea se referă mai degrabă în contestația de față la probleme de fond care privesc valabilitatea titlului, urmărind să obțină invalidarea lui, respectiv limitarea efectelor acestuia.
Ori pe calea prevăzută de art. 399 alin. l teza a doua Cod procedură civilă, așa cum fost calificată contestația, nu pot fi puse în discuție asemenea aspecte, întrucât s-ar aduce atingere puterii de lucru judecat.
Doar în ce privește determinarea cuantumului drepturilor salariale cuvenite intimatului, se găsește necesară lămurirea titlului, fiind contestată suma datorată cu acest titlu pentru care s-a pornit executarea silită.
Prin expertiza contabilă efectuată în acest sens la cererea contestatoarei, pe baza evidențelor contabile ale societății s-a calculat într- primă variantă că pe perioada 15.10.2007 ( data desfacerii contractului de muncă) până la reangajarea efectivă la data de 20.06.2008 drepturile salariale indexate, majorate și actualizate sunt în sumă totală de 8188 lei.
În cea de-a doua variantă, pe perioada 15.10.2007-28.02.2008 (data limită prevăzută în contract) drepturile însumate sunt de 4255 lei.
Pentru considerentele deja expuse, această din urmă variantă cerută de contestatoare nu a fost avută în vedere.
Contestația fiind întemeiată doar sub aspectul lămuririi creanței de executat, în baza art. 399 al.1 Cod procedură civilă a fost admisă în aceste limite, în sensul că drepturile salariale datorate au fost stabilite în sumă de 8188 lei.
Celelalte cereri care vizează executarea silită propriu zisă, formulate în contestația introductivă și reiterate în dezbateri nu țin de competența instanței sesizate conf. art. 400 alin.2 Cod procedură civilă, care nu a fost investită prin hotărârea de declinare decât cu contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs ambele părți.
Reclamanta - Aeroport Sibiu SRL prin recursul declarat a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul lămuririi dispozitivului sentinței civile nr. 161/2008 privind acordarea drepturilor salariale de la data concedierii până la data încetării de drept a contractului individual de muncă - 28.02.2008, precum și a acordării cheltuielilor de judecată solicitate și depuse la dosarul cauzei cu documente justificative.
În motivarea recursului se menționează că instanța de fond a apreciat, în mod neîntemeiat, ca drepturile salariale cuvenite intimatului, potrivit dispozitivului Sentinței civile nr.161/2008, se acorda potrivit variantei I din expertiză - octombrie 2007-20 iunie 2008 - data reangajării.
Adresa de la pagina 34 din dosar "chemare la locul de munca" este adresa întocmită de recurentă ca urmare a formelor de executare silită promovată de intimat.
Ca urmare a soluționării cererii de suspendare provizorie a formelor de executare silită, pe calea ordonanței, în data de 07.07.2008, adresa de rechemare nu și-a urmat cursul. De altfel, contestatorul nu a dat curs adresei, iar ca urmare a suspendării intervenite, nu a lucrat nici până în prezent.
Se dorește respectarea dispozițiilor sentinței civile nr.161/2008, anulând decizia de concediere și acordând drepturile salariale cuvenite intimatului de la data concedierii, însă până la data încetării de drept a contractului individual de muncă - 28.02.2008, apreciind că instanța de judecată nu poate să se substituie în poziția angajatorului la data când părțile, prin voința comună, au convenit încetarea perioadei determinate de angajare.
A fost invocată inaplicabilitatea punerii în executare a hotărârii judecătorești, având în vedere lipsa unei baze legale privind reîncadrarea peste termenul prevăzut în contractul de muncă, iar corelativ acestei obligații - achitarea ulterior acestei date a vreunor drepturi bănești. În argumentarea acestei susțineri, se precizează încă o dată că societatea a fost constituită pentru o perioadă determinată, care se raportează la întreg personalul - 28.02.2008- data care coincide cu data de finalizare obiectivului pentru care și-a desfășurat activitatea - construirea Aeroportului Sibiu.
Societatea nu poate acorda drepturi salariale până la reangajare întrucât, ulterior acestei date, nu s-a mai desfășurat activitate.
Instanța de fond, motivează culpabilitatea recurentei astfel: "contestatoarea nu a procedat la reîncadrarea de îndată a intimatului, prin executarea de bună voie a sentinței ci a preferat să aștepte soluționarea recursului".
Se menționează că nu se intenționează limitarea valabilității titlului obținând invalidarea lui, însă se dorește ca instanța de judecată menită să soluționeze speța dedusă judecății să statueze calea legală de executare a unei hotărâri judecătorești în contextul faptic în care aceasta se afla, întrucât efectele acestei hotărâri au creat o situație efectiv imposibilă și față de ITM Sibiu care solicita, pe de altă parte, aplicarea dispozițiilor legale.
Al doilea aspect cu privire la care este criticată hotărârea instanței de fond vizează neacordarea cheltuielilor de judecată, instanța reținând în motivarea sentinței " nu s-au solicitat cheltuieli de judecată ocazionate în proces", deși în practicaua hotărârii, la penultimul alineat se reține faptul că reprezentanta contestatoarei solicita obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată și depune în acest sens "copie factura nr.34 și copie extras de cont" - 54, 55 dosar).
Dispozițiile art.274 alin.1 Cod procedură civilă statuează clar faptul că "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată".
În recursul declarat de pârâtul se solicită obligarea societății la reîncadrarea pe postul deținut anterior și la plata salariilor actualizate și indexate, precum și la plata daunelor morale având în vedere cât timp a fost purtat pe drumuri și hărțuit.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în urma convocării executorului judecătoresc din partea societății nu s-a prezentat nimeni pentru a-l reintegra și a-i plăti drepturile salariale restante. Din data de 20.06.2008 a fost chemat la locul de muncă, acest lucru fiind probat cu fișele de pontaj, fără a fi pus pe vreun post, astfel că a suferit o cădere nervoasă, având nevoie de tratament.
În aceste condiții se apreciază că societatea nu și-a executat obligațiile ce îi reveneau potrivit unei hotărâri judecătorești definitive și executorii.
Recurentul pârât a depus la dosar un set de înscrisuri prin care face dovada demersurilor întreprinse la executorul judecătoresc și organele de cercetare penală.
De asemenea, a formulat concluzii scrise.
CURTEA, analizând recursurile formulate, prin raportate la criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 161/2008 Tribunalul Sibiua obligat reclamanta din acest dosar să plătească pârâtului drepturile salariale cuvenite de la data concedierii și până la reangajare, indexate, majorate și reactualizate, dispunându-se și reîncadrarea acestuia pe postul deținut anterior.
Pe calea contestației ce vizează lămurirea înțelesului și întinderii titlului executoriu - și care face obiectul prezentului litigiu - nu se poate analiza temeinicia și legalitatea formelor de executare silită, doar se poate clarifica înțelesul sau întinderea titlului executoriu, fiind deci o contestație la titlu și nu o contestație la executare.
Este de reținut mai întâi că această contestație este formulată de debitorul obligației instituită prin titlul executoriu.
Ceea ce trebuie să lămurească instanța în acest litigiu este momentul până la care s-a dispus plata drepturilor salariale, respectiv ce trebuie înțeles prin sintagma folosită de instanță "până la reangajare".
Sub acest aspect trebuie reținut că pârâtul a fost angajat de către reclamantă în baza unui contract individual de muncă cu durată determinată, respectiv pe perioada 23.03.2007 - 28.02.2008.
Acest contract de muncă este rezultatul voinței concordante a celor două părți semnatare, fiind în prezenta unui contract sinalagmatic, bilateral.
Clauza cu privire la durata contractului este restrictivă.
Aceasta nu înseamnă că părțile nu pot conveni modificarea acesteia, ceea ce presupune un nou acord de voință, salariatului fiindu-i recunoscut inclusiv dreptul de a demisiona, ceea ce înseamnă o denunțarea unilaterală a contractului.
Prin urmare, durata contractului în sensul prelungirii sale nu se poate realiza decât prin acordul părților, nici angajatorului și nici salariatului legiuitorul nerecunoscându-le vreun drept personal unilateral în acest sens.
Aceasta deoarece contractul individual de muncă este guvernat de principiul libertății de voință. Sub rezerva și în limitele impuse de art. 38 din Codul muncii, părțile negociază și stabilesc clauzele lui cu respectarea normelor imperative ale legii și a clauzelor contractelor colective de muncă. De asemenea, contractul individual de muncă are un caracter comutativ, deoarece atât prestația salariatului, cât și cea a angajatorului sunt cunoscute încă de la început, din momentul încheierii contractului.
În consecință, având în vedere principiul libertății contractuale, al consensualismului și relativității actelor juridice, în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 79/2007, respectiv la ITM Sibiu sub nr. -/2007, raporturile de muncă dintre salariatul Patru și angajatorul - Aeroport Sibiu SRL se puteau desfășura în timp numai pe perioada 23.03.2007 - 28.02.2008.
Întrucât prin sentința civilă nr. 161/2008 Tribunalul Sibiua dispus reîncadrarea pârâtului și plata drepturilor cuvenite acestuia până la reintegrare, această reintegrare se putea realiza numai pe perioada cuprinsă între momentul concedierii și momentul expirării duratei contractului individual de muncă, corelativ cu plata drepturilor salariale cuvenite pe aceeași perioadă.
Orice altă interpretare ar încălca principiul relativității efectelor contractului și ar înfrânge dispozițiile cuprinse în art. 969 cod civil potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Față de cele menționate, instanța de recurs constată întemeiat recursul declarat de către reclamanta - Aeroport Sibiu SRL, astfel că va proceda la lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 161/2008 în sensul că drepturile bănești sunt cuvenite pârâtului de la data concedierii și până la data de 28.02.2008 (data expirării duratei contractului individual de muncă al pârâtului ) și sunt în sumă de 4255 lei, conform expertizei efectuate în cauză, varianta a II-a, această sumă urmând a fi indexată, majorată și reactualizată până la data plății efective conform titlului executoriu.
Recursul reclamantei este întemeiat și sub al doilea motiv de recurs, al neacordării cheltuielilor de judecată în primă instanță.
În considerentele sentinței se menționează că "nu s-au solicitat cheltuieli de judecată" deși în practicaua sentinței este clar menționat că reclamanta prin reprezentat a solicitat cheltuieli de judecată, sens în care a și depus copie factură nr. 34 și copie extras de cont.
În aceste condiții făcând aplicarea prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, prima instanță trebuia să acorde reclamatei, a cărei acțiune a fost admisă, cheltuielile de judecată solicitate și dovedite cu actele depuse la dosar.
De aceea, sentința atacată va fi modificată și sub aspectul cheltuielilor de judecată, pârâtul fiind obligat să plătească reclamantei suma de 3856 lei cheltuieli de judecată în prima instanță.
În ceea ce privește recursul declarat de către pârât acesta va fi respins ca neîntemeiat pentru următoarele motive:
Contestația reclamantei este o contestația la titlu și nu o contestație la executare, contestație formulată de debitorul obligației stabilită prin titlul executoriu.
În cadrul acestei contestații partea pârâtă, care este recurentul, nu poate solicita punerea în executare a titlului executoriu în sensul reintegrării și plății drepturilor salariale, întrucât excede cadrului procesual stabilit de reclamantă și tinde la obținerea unui nou titlu executoriu, ceea ce nu este posibil, opunându-se autoritatea lucrului judecat de care se bucură sentința civilă nr. 161/2008 a Tribunalului Sibiu. Pe de altă parte, această pretenție nu a fost formulată în fața primei instanțe, astfel că nu poate fi formulată pentru prima dată în recurs. Pentru același motiv, recurentul nu poate solicita daune morale pentru prima dată în calea de atac, în lipsa unei cereri reconvenționale la fond, deoarece s-ar încălca dispozițiile art.294 alin.1 raportat la art. 316 Cod procedură civilă.
Față de soluția pronunțată cu privire la recursurile cu care a fost sesizată și solicitarea recurentei reclamante de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă instanța va obliga recurentul să plătească intimatei Aeroport Sibiu SRL suma de 1474,41 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul formulat de către reclamanta - Aeroport Sibiu SRL și va respinge recursul declarat de pârâtul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta Aeroport Sibiu SRL împotriva sentinței civile nr. 3/6.01.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că drepturile salariale cuvenite pârâtului de la data concedierii până la data de 28.02.2008 sunt în sumă de 4255 lei, sumă ce urmează a fi indexată, majorată și reactualizată până la data plății efective.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 3856 lei, cheltuieli de judecată în primă instanță.
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva aceleiași sentințe.
Obligă recurentul să plătească intimatei Aeroport Sibiu SRL suma de 1474,41 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.05.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Tehnored., 3 ex.IM
Jud.fond: M,
Președinte:Monica Maria MureșanJudecători:Monica Maria Mureșan, Victor Crețoiu, Nicoleta
