Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 609/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

- Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie -

Dosar nr-

DECIZIA NR. 609

Ședința publică din data de 6 iulie 2009

PREȘEDINTE: Veronica Grozescu

JUDECĂTORI: Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra

_ -- -

Grefier -

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta- contestatoare - SRL, cu sediul în comuna județul D, împotriva încheierii de ședință din data de 15 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatele - SA, cu sediul în B,-, sector 3 și BEJ, cu sediul în comuna R, str.- -, județul

Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata - Concrete SA reprezentată de avocat din Baroul București, potrivit împuternicirii avocațiale depusă la fila 20 dosar, lipsind recurenta-contestatoare - SRL și intimatul BEJ.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Avocat, pentru intimata - Concrete SA, declară că nu are cereri de formulat, solicitând judecarea cauzei.

Curtea ia act că nu s-au formulat alte cereri și acordă cuvântul părții prezente.

Avocat, având cuvântul pentru intimata - Concrete SA, învederează instanței că recursul nu a fost motivat și invocă excepția nulității acestuia, solicitând admiterea excepției și constatarea nulității recursului.

Pe fondul cauzei, apreciază că în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru sesizarea Curții Constituționale, articolele indicate de recurent și a căror neconstituționalitate s-a invocat de către acesta neavând legătură cu pricina dedusă judecății, împrejurare față de care recursul declarat de contestatoare este nefondat, solicitând în consecință respingerea acestuia. Fără cheltuieli de judecată.

Primind concluziile apărătorului intimatei, în raport de actele și lucrările dosarului instanța rămâne în pronunțare asupra pricinii dedusă judecății.

După ce instanța a rămas în pronunțare, se depune la dosar prin intermediul serviciului arhivă o cerere de amânare în vederea motivării recursului, formulată de recurenta-contestatoare - SRL, înregistrată la serviciul registratură al instanței sub nr.12734/6.07.2009, ora 9,20, la care au fost atașate, în copie, chitanța seria - nr. -, data eliberării nefiind lizibilă, în valoare de 10 lei și copia

împuternicirii avocațiale nr. 432/3.07.2009 emisă de - & - D, prin avocat -, înscrisuri aflate la filele 21-23 dosar.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului civil de față, Curtea reține următoarele:

Prin contestația înregistrata la udecătoria Răcari sub nr. 2582/ 25.06. 2008 a contestat executarea silita pornită în dosarul de executare nr. 195/2008 în temeiul deciziei nr. 396/ 2006 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. 2520 / 2006, în contradictoriu cu intimata - Concrete și, solicitând anularea formelor de executare reprezentate de somația emisă la data 18.06. 2008 pentru debitul de 45.764,68 lei, la care se adaugă cheltuielile de executare.

În motivarea acțiunii contestatoarea a învederat că hotărârea pusa în executare nu îndeplinește condițiile de validitate prevăzute de art. 261 pct. 8 coroborat cu art 258 alin. 1 raportat la art. 372 Cod proc.civilă, întrucât nu este semnată de către toți judecătorii care au pronunțat-o, iar în atare situație se impune admiterea cererii.

Totodată s-a solicitat în temeiul art 403 alin. 1, 2 și 4 Cod proc.civilă suspendarea executării până la soluționarea contestației.

În baza art.115 proc.civilă intimata- creditoare a formulat și a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației pe considerentul că titlul executoriu reprezentat de decizia nr. 396 / 2006 îndeplinește toate condițiile de validitate prevăzute de dispozițiile legale, iar prin acțiunea promovată se urmărește tergiversarea executării.

La termenul din 26.09.2008, din partea contestatoarei s- depus un înscris prin care s-a arătat că aceasta insistă în cererea de suspendare a executării și totodată s- invocat excepția de neconstituționalitate a disp. art 372, 7209și 258 alin. 1 Cod proc.civilă, deoarece textele de lege menționate sunt în contradicție cu disp. art 1 (3) și art. 21(3) din Constituție.

Prin sentința civilă nr. 3211/27.10.2008, Judecătoria Răcaria respins contestația la executare și cererea de suspendare a executariii silite reținând că cererea de sesizare a Curții Constituționale fost pusă în discuția părtilor în cadrul sedinței publice de la termenul din 17.10. 2008, termen la care ea a fost respinsă cu motivarea că nu este îndeplinită condiția cumulativă ce rezultă din interpretarea art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 și anume aceea a existenței unei legături între neconstituționalitatea textelor de lege în discuție și soluționarea cauzei, urmând astfel fi aplicate prevederile art. 29 alin. 6 din acest act normativ în conformitate cu care, " daca excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. 3, instanța respinge, prin încheiere, cererea de sesizare Curții Constituționale ".

Pe fondul contestației, în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale incidente, instanța de fond a considerat-o neîntemeiată, reținând că la data de 18 iunie 2008, creditoarea intimată - Concrete SA s-a adresat în conformitate cu

art. 3731Cod proc.civilă, cu cerere de executare silită executorului judecătoresc, prin care a solicitat punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 396/21.06.2006 pronunțată de Tribunalul Dâmbovita - Secția comercială și de contencios administrativ, alegând ca modalitate de executare poprirea asupra conturilor pe care debitoarea - SRL le are deschise la diferite bănci, iar la data de 18.06.2008 fost emisă somația nr. 195, comunicată debitoarei la data de 23.06.2008.

Pe parcursul derulării executării, debitoarea formulat în condițiile art. 403 alin. 4 Cod proc.civilă cerere, prin care solicitat suspendarea executării, cerere admisă prin încheierea pronunțată de Judecatoria Răcari la data de 25.06.2008 în dosar nr- și prin care s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite începută în dosarul nr. 195/2008 până la soluționarea cererii de suspendare formulată în cadrul contestației la executare, iar la aceiasi dată, anume 25.06.2008, debitoarea a formulat prezenta contestație la executare prin care a solicitat pe de o parte, suspendarea executării silite pâna la soluționarea contestației la executare, iar pe de altă parte anularea formelor de executare întocmite în dosarul nr. 195/2008.

In speță, s-a apreciat că actul juridic dedus judecății îl reprezintă contestație la executare propriu-zisă, prin care s-a contestat actul de executare reprezentat de somația emisă la data de 18.06. 2008 și comunicată debitoarei la data de 23.06.2008, fiind respectat astfel termenul legal de formulare prevăzut în art. 401 alin. 1 lit. a Cod proc.civilă și nu o contesțatie la titlu în care se contestă însuși titlul executoriu, dar nu în ce privește validitatea sa ci numai înțelesul, întinderea și aplicarea.

Făcându-se trimitere la dispozițiile art. 258 alin. 1 Cod proc.civilă, instanța a apreciat că, față de faza în care se găsesc părtile ( executare silită ), nu se poate invoca nulitatea unei hotărâri judecătorești care constituie titlul executoriu, deoarece în cadrul contestatiei la executare nu se poate cere însuși anularea titlului executoriu.

Sub acest aspect s-a reținut că instanța nu poate cerceta și reține decât fapte sau împrejurări intervenite după obținerea titlului ce se execută, adică ceea ce se poate obține pe aceasta cale este numai anularea măsurilor de executare ilegală, iar nulitatea indiferent de natura ei, nu mai produce niciun efect după rămânerea irevocabilă hotărârii.

In privința cererii de suspendare executării silite formulată în cadrul acestei contestației în conformitate cu prevederile art. 403 alin. 1 Cod proc.civilă, instanța de fond a pronunțat aceeași soluție de respingere, motivat de împrejurarea că o atare măsură nu poate fi dispusa decât până la soluționarea contestației la executare.

Împotriva sentinței civile mai sus menționate și împotriva încheierii de ședință din 17 octombrie 2008, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a art. 258 alin.1, art.372 și art.7209proc.civilă, s-a formulat recurs de către - SRL, solicitându-se totodată suspendarea executării sentinței atacate, întrucât efectele acestei

hotărâri determină consecințe injuste pentru ei, datorate unei hotărâri judecătorești care nu poate constitui titlu executoriu.

În motivarea recursului declarat împotriva sentinței, contestatoarea a învederat că în speță s-a făcut o aplicare greșită a disp.art.372 combinat cu art. 261 pct.8 și art. 258 alin.1 Cod proc.civilă, prin raportare la dispozițiile art.3733alin.3 și art. 7202Cod proc.civilă.

S-a precizat de către recurentă că, potrivit prevederilor legale, semnarea hotărârii redactate de către toți judecătorii din complet nu suplinește nesemnarea minutei și dacă s-ar promova o atare teză, ar însemna să se valideze o situație de drept absurdă, respectiv validitatea hotărârii redactate chiar în absența minutei.

A precizat recurenta că judecătorul de la instanța de fond, nereușind să facă o aplicare corectă a textelor de lege incidente speței, s-a plasat într-o confuzie, considerând că s-a cerut să se constate nulitatea hotărârii care constituie titlu executoriu, deși solicitarea lor viza anularea executării motivat de informitatea titlului executoriu, care nu putea fi acoperită decât prin reluarea judecății la fond.

Ulterior, la data de 16 aprilie 2009, s-a formulat o completare a motivelor de recurs cu "motivul de ordine publică constând în depășirea atribuțiilor puterii judecătorești relativ la rezolvarea cererii de sesizare a Curții Constituționale", arătându-se că această cerere nu apare că ar fi fost soluționată, deși potrivit considerentelor hotărârii recurate ea a fost respinsă.

Sub acest aspect, s-a arătat că, pe lângă o exprimare confuză și neinteligibilă, se observă că prima instanță s-a substituit Curții Constituționale, precizând că excepția respectivă mai fusese examinată, fără a menționa însă care este hotărârea prin care s-a făcut acest lucru.

La data de 23.04.2009, s-a formulat încă un motiv de ordine publică, constând în nepronunțarea unei încheieri motivate de respingere ca inadmisibilă a cererii de ridicare a excepției de neconstituționalitate, iar la 18 mai 2009, s-a invocat de către recurentă, din nou, excepția de neconstituționalitate a disp.art.372, 7209și art.258 alin.1 Cod proc.civilă, precizându-se că aceste texte "sunt în coliziune" cu disp.art. 1(3) și 21 (3) din Constituție.

În motivarea cererii de neconstituționalitate, recurenta a arătat că datorită neprevederii în disp.art. 258 alin.1 și 372 Cod proc.civilă a interdicției de a pune în executare o hotărâre care nu este adoptată în condițiile formale și de regularitate enunțate de cod, se ajunge în situația în care (așa cum este cazul în speță) se pune în executare o hotărâre a cărei minută este semnată numai de doi din cei trei membrii ai completului de judecată și practic se poate executa chiar o hotărâre ce nu are minuta inserată în dosar.

Totodată, s-a învederat că disp.art. 7209Cod proc.civilă dispensând hotărârile date în materie comercială de învestirea cu formula executorie, fac ca o hotărâre cum este cea de față să piardă orice posibilitate de a fi controlată înainte de a fi pusă în executare.

În baza art. 308 alin.2 Cod proc.civilă, intimata - Concrete SA a formulat întâmpinare la cererea de suspendare, prin care a invocat excepția lipsei calității de reprezentant, pe considerentul că această cerere trebuia semnată și ștampilată

de către reprezentanții legali ai societății și nicidecum de avocat, iar pe fond a solicitat respingerea unei atare cereri.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate invocată, s-a solicitat de către intimată respingerea acesteia.

Prin încheierea de ședință din 15 iunie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, apreciind că nu este îndeplinită condiția prev.de art. 29 alin.1 din Legea nr.47/1992, referitoare la existența unei legături între neconstituționalitatea textelor de lege și soluționarea cauzei în recurs, cu atât mai mult cu cât instanța trebuia să se pronunțe mai întâi prin soluționarea căii de atac asupra soluției dată prin încheierea din 17 octombrie 2008 instanței de fond aceleiași excepții.

Împotriva încheierii mai sus menționate s-a formulat recurs de către contestatoarea - SRL, fără a se motiva calea de atac promovată, iar la termenul din 6 iulie 2009, intimata - Concrete SA a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, solicitând pe fond a solicitat respingerea căii de atac promovate.

Examinând încheierea atacată în raport de actele și lucrările dosarului dar și de dispozițiile legale incidente în soluționarea cauzei, Curtea reține următoarele:

Din economia reglementărilor cuprinse în art. 137 alin.1 Cod proc.civilă, rezultă că instanța este obligată să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond, care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Având în vedere că în ședința din 6.07.2009 s-a invocat de către intimata - Concrete SA excepția nulității recursului declarat de contestatoare pe considerentul că acesta nu a fost motivat, Curtea în raport de disp.art.137 Cod proc.civilă, se va pronunța mai întâi asupra acesteia și va proceda la respingereaa ei, ținând cont de prevederile art. 3041Cod proc.civilă, care statuează că recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prev.de art. 304 Cod proc.civilă, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.

În condițiile în care art. 29 alin.6 din Legea nr. 47/1992 stabilește că împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale se poate formula numai recurs,(așa cum este cazul în speță), prin raportare la prevederile art. 3041Cod proc.civilă, instanța are posibilitatea să examineze cauza sub toate aspectele, situație în care excepția nulității urmează a fi respinsă chiar dacă nu a fost motivată calea de atac promovată.

Pe fondul propriu-zis al cauzei, Curtea constată că prin încheierea de ședință din data de 17.10.2008, Judecătoria Răcari (fila 67 verso dosar fond), în cadrul procesului având ca obiect soluționarea contestației la executare formulată de - SRL, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, pe considerentul că nu este

îndeplinită condiția existenței unei legături între neconstituționalitatea prevederilor art. 258 alin.1, art. 372 și art. 7209Cod proc.civilă, invocate de contestatoare și soluționarea cauzei cu care aceasta învestise instanța.

Cert este că, atât încheierea mai sus menționată, cât și sentința civilă nr. 3211/27.10.2008 prin care s-a soluționat pricina au fost atacate cu recurs de către contestatoare la ribunalul Dâmbovița (filele 4,6 dosar recurs), prin motivele depuse la dosar (filele 49-40, 59-60, 64 recurs) expunându-se argumentele pentru care respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, cât și respingerea contestației la executare erau considerate ca fiind nelegale.

Pe parcursul soluționării de către Tribunalul Dâmbovițaa recursului vizând încheierea de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale și sentința de respingere a contestației, s-a invocat de către recurentă încă o dată excepția de neconstituționalitate a acelorași texte invocate la fond, respectiv a prevederilor art. 258 alin.1, art. 372 și art. 7209Cod proc.civilă, prezenta cale de atac fiind formulată ca urmare a respingerii acestei excepții prin încheierea din 15.06.2009 a Tribunalului Dâmbovița.

Prin dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 s-a atribuit pe de o parte, instanței în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, o competență specială, limitată la verificarea condițiilor de admisibilitate stabilite în alin.1,2 și 3 ale acestui text de lege (respective dacă legea sau ordonanța a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată este în vigoare, dacă aceasta are legătură cu soluționarea cauzei și dacă nu s-a constatat anterior neconstituționalitatea sa), iar pe de altă parte, instanței imediat superioare celei care a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, o competență vizând exclusiv examinarea legalității și temeiniciei încheierii pronunțată conform art. 29 alin.6 din Legea nr. 47/1992.

Este evident că rațiunea prevederilor art. 29 alin.6 referitoare la recurs a fost aceea de a supune controlului judiciar încheierea prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, ca o garanție în plus a liberului acces la justiție.

În speța de față, în condițiile în care Tribunalul Dâmbovița avea de soluționat recursul declarat de contestatoare, care viza printre altele (așa cum s-a expus anterior) încheierea prin care s-a respins de Judecătoria Răcari cererea de sesizare a Curții Constituționale, vizând neconstituționalitatea art. 258 alin.1, art.372 și art. 7209Cod proc.civilă, nu se putea invoca din nou excepția de neconstituționalitate a acestor texte de lege în fața instanței care trebuia să verifice legalitatea măsurii dispuse de instanța de fond asupra acestui aspect, întrucât art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu prevede o atare posibilitate, iar a dispune în sens contrar înseamnă a eluda dispozițiile legale care reglementează o atare procedură.

Prin urmare, din moment ce modul de soluționare de către instanța de fond a cererii vizând sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționaliotate a disp.art. 258 alin.1, art. 372 și art. 7209Cod proc.civilă, face obiect al recursului aflat în curs de soluționare pe rolul Tribunalului Dâmbovița, cu respectarea tuturor garanțiilor intrinseci ale unui proces echitabil, astfel cum este garantat de art. 6 din CEDO, Curtea,

în baza art. 312 Cod proc.civilă, în raport de considerentele expuse în precedent, urmează să respingă prezentul recurs formulat.

Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimata - Concrete SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția nulității recursului, invocată de intimata -" Concrete"SA.

Respinge recursul declarat de recurenta- contestatoare - SRL, cu sediul în comuna județul D, împotriva încheierii de ședință din data de 15 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatele - SA, cu sediul în B,-, sector 3 și BEJ, cu sediul în comuna R, str.- -, județul

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 6 iulie 2009.

Președinte, JUDECĂTORI: Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra

- - --- - - - -

Grefier,

Red.VG

Tehnored.CC

2 ex./9.07.2009

nr- Tribunalul Dâmbovița

-,

operator de date cu caracter personal

notificare nr. 3120/2006

Președinte:Veronica Grozescu
Judecători:Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 609/2009. Curtea de Apel Ploiesti