Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 686/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 686
Ședința publică de la 08 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 3: Gabriela Ionescu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de intimatul împotriva deciziei civile nr.97 din 27 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul contestator - și intimații G și, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică au răspuns recurentul intimat personal și asistat de avocat, avocații și și procurator pentru intimatul contestator - și avocat care reprezintă pe intimata, lipsind intimatul G.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru recurentul intimat, a depus recipisa de la oficiul poștal privind recomandata nr. 20006 ce poartă data de 05.05.2008 care are același nr. cu cel înscris pe plicul aflat la fila 6 din dosarul cauzei, cât și o adresă către Poșta Română-OP.nr.8 pentru a i se comunica data la care a fost înregistrată aceeași recomandată, spre a face dovada că motivele de recurs au fost depuse în termenul prevăzut de lege.
Apărătorii intimaților au precizat că au observat aceste înscrisuri și nu solicită termen în acest sens.
Instanța, față de înscrisurile noi depuse, a repus în discuție nulitatea recursului raportată la art.303 Cod procedură civilă.
Avocat și avocat, pentru intimatul contestator -,având pe rând cuvântul, au susținut că înscrisurile depuse în ședință nu au relevanță, deoarece plicul și recipisa pentru recomandată trebuie să poarte aceeași dată iar data corectă este cea aplicată pe plic, respectiv data de 6 05 2008 în raport de care recursul nu a fost motivat în termenul legal. Au solicitat admiterea excepției și constatarea nulității recursului.
Avocat pentru intimata pus concluzii de admitere a excepției și de constatare a nulității recursului.
Instanța constatând că există neconcordanțe între înscrisuri cu privire la data depunerii la oficiul poștal a motivelor de recurs, aplicând regula dubiului în favoarea recurentului, a reținut motivarea în termen a recursului.
Avocat a formulat cerere de suspendare a judecății recursului până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în revendicarea imobilului adjudecat în urma executării silite, acțiune formulată de recurentul împotriva intimatului - susținând că dezlegarea prezentei cauze depinde de soluția ce se va pronunța în revendicare.
S-a pus în discuție cererea de suspendare a judecării recursului.
Apărătorii intimatului - având pe rând cuvântul au pus concluzii de respingere a cererii, considerând că nu depinde soluția dată în prezenta cauză, de soluția pronunțată în acel dosar.
Avocat, pentru intimata a învederat instanței că partea pe care o reprezintă nu este parte în acel dosar, și a pus concluzii de respingere a cererii.
Instanța, a respins cererea de suspendare a judecății formulată de recurentul, prin apărător, constatând că în cauza de față se stabilește existența dreptului de proprietate al recurentului întrucât se contestă și actul de adjudecare, invocat drept titlu de proprietate de acesta în revendicare astfel că dezlegarea pricinii de față nu depinde de soluția dată revendicării ci eventual soluționarea contestației la executare poate avea efecte asupra revendicării, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art.244 pct.1 Cod procedură civilă.
Constatând că nu s-au mai formulat alte cereri și nu s-au mai invocat alte excepții, instanța a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul intimat, a susținut oral motivele scrise, în raport de care a pus concluzii de admitere a recursului, de casare a deciziei și de trimitere a cauzei spre rejudecare întrucât s-a reținut greșit prescripție dreptului la executare silită.
Avocat, pentru intimatul - a formulat concluzii de respingere recursului arătând că instanța de apel a soluționat pe fond cauza reținând nulitatea actelor de executare atrasă de neânștiințarea și necitarea proprietarului imobilului, conform art.500 alin.3 din Codul d e procedură civilă. A susținut că a fost corect reținută și prescripția dreptului creditorului de a obține executarea titlului executoriu, învederând că și în situația în care nu s-ar reține renunțarea creditoarei inițiale la executare, cererea acesteia de executare nu a produs efecte întreruptive de prescripție întrucât în dosarul 125/E/2001 a operat perimarea.
Aceleași concluzii formulat și avocat pentru intimatul -.
Avocat, pentru intimata, a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
La data de 11.12.2003, contestatorul - a formulat, în contradictoriu cu intimații și - R SRL, contestație la executare, solicitând anularea actelor de executare în dosarul nr.573/E/2002 al BEJ, întrucât este proprietarul imobilului ce face obiectul executării silite în dosarul mai sus menționat, așa cum rezultă din încheierea de Carte Funciară nr.11171/11.09.2002 și actele de executare s-au efectuat fără citarea sa.
Contestatorul a mai arătat că a observa existența unei publicații de vânzare a imobilului, proprietatea sa și a comunicat prin scrisoare recomandată, executorului judecătoresc acest aspect, dar acesta nu a încetat executarea, astfel că, la 26.11.2003, a comunicat la domiciliul contestatorului, pentru intimata - R SRL, actul de adjudecare al imobilului, prin care imobilul a fost adjudecat de către intimatul în contul creanței.
La data de 08.10.2004, intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că - nu este proprietarul imobilului din C,-, actuala -, nr.15, actul de proprietate al acestuia - contractul de vânzare-cumpărare nr.957/2002, fiind anulat prin decizia civilă nr.2895/2004 a Curții de APEL CRAIOVA.
Intimatul a mai arătat că imobilul în litigiu a fost ipotecat la 28.01.1993, de către proprietarii G și, pentru garantarea unui credit obținut de la Banca iar ulterior, fără achita creditul și fără a scoate imobilul de sub ipotecă, numiții G și au înstrăinat imobilul prin contract de vânzare-cumpărare numitului, care la rândul său, a vândut imobilul la 11.03.1994 numitului, de la care l-a dobândit contestatorul.
La data de 16.11.2004, contestatorul a depus cerere de chemare în judecată a numiților G și, pentru opozabilitate, cei doi fiind semnatarii contractului de garanție imobiliară, autentificat la nr.2060/29.01.1993, contract ce are ca obiect garantarea creanței cu imobilul ce constituie în prezent proprietatea contestatorului.
Prin încheierea de ședință din data de 16.11.2004, instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de intervenienți forțați, a numiților G și.
Prin sentința civilă nr.14557/14.12.2004, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr.27724/2003, s-a respins contestația formulată de contestator.
S-a reținut că actul de proprietate invocat de contestator - contractul nr.957/2002 a fost anulat, astfel că în prezent, contestatorul - nu este proprietarul imobilului situat în C,-, actuală-, neavând un titlu de proprietate valabil asupra acestuia.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs contestatorul, arătând că, în mod eronat, instanța a reținut că nu are titlu de proprietate valabil, cu motivarea că actul de proprietate invocat de contestator - contractul nr.957/2002 a fost anulat printr-o hotărâre judecătorească ce nu a rămas irevocabilă.
Prin decizia civilă nr.651/18.04.2006, pronunțată în dosarul nr.5509/CIV/2005, Tribunalul Dolja admis apelul formulat, trimițând cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că instanța de fond a soluționat cauza pe excepție, fără să intre în cercetarea fondului, iar decizia civilă nr.2895/2004 a Curții de APEL CRAIOVA -prin care s-a anulat contractul de vânzare- cumpărare, a fost casată ulterior.
Prin sentința civilă nr.10481 din 08.12.2006, pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorul -, dispunându-se anularea formelor de executare efectuate în dosarul nr.573/E/2002 al B EJ.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, contestatorul și-a intabulat dreptul de proprietate în Cartea Funciară, iar înscrierea are drept efect opozabilitatea dreptului înscris față de terți, conform art.497 civil, art.27 din Legea 7/1996, iar potrivit art.500, alin.3 executorul avea obligația să înștiințeze proprietarul imobilului despre executarea silită imobiliară și să-l citeze la termenele fixate pentru vânzare și nu a respectat aceste dispoziții.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs intimatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art 500. nu s-a pronunțat asupra apărărilor făcute de acesta prin întâmpinare.
A mai arătat că actul de adjudecare îndeplinește condițiile prevăzute de art. 516-517.c Cod Penal și nu trebuia comunicat titularului dreptului real.
La termenul de judecată din 16 mai 2007 instanța a calificat calea de atac ca fiind apelul întrucât obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie contestația la executare formulată în temeiul art. 401 alin 2. de către un terț.
La același termen de judecată a încuviințat proba cu înscrisuri solicitată de apelant și din oficiu a pus în discuție prezumția autorității de lucru judecat, iar intimatul prin apărător a invocat excepțiile prescripției și perimării executării silite.
Intimatul a depus note de ședință prin care a arătat că a intervenit perimarea executării silite în dosarul nr. 125/E/2001, dat fiind faptul că de la data de 24.11.2001 nu s-a mai făcut nici un act de executare, dosar ce a fost finalizat prin restituirea titlului creditoarei în original, iar executarea ce face obiectul dosarului nr. 573/E /2002 s-a pornit la mai mult de 3 ani de la data nașterii dreptului de a cere executarea silită, respectiv 13.01.1998, fiind, deci, prescrisă.
Apelantul a formulat întâmpinare față de excepțiile invocate de către intimat în care a arătat că perimarea executării silite se poate ridica doar în contradictoriu cu părțile din dosarul de executare, intimatul fiind terț față de acest dosar, iar excepția prescripției este nefondată, întrucât termenul de 3 ani a fost întrerupt de toate actele de executare din cadrul dosarului de executare nr. 803/E/1998 al Tribunalului Dolj, dosar nr. 7383/2001 al Judecătoriei Craiova care în anul 2001 l-a scos de pe rol și l-a înaintat în vederea continuării executării silite de către biroul executorilor judecătorești. iar a formulat la 16.09.2002 o nouă cerere de executare silită în cadrul dosarului nr. 573/E/2002 al BEJ.
Prin decizia civilă nr.97 din 27 februarie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Dolja respins, ca nefondat, apelul și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Analizând excepția perimării executării invocată de intimatul contestator, instanța a reținut că excepția nu este întemeiată întrucât dosarul de executare nr.125/E/2001 - având ca obiect executarea silită imobiliară pornită la cererea creditoarei Banca - s-a încheiat prin restituirea titlului executor către creditoare și renunțarea creditoarei la executare în condițiile art.3715lit.c pr.civ. - în urma cesiunii de creanță - iar apelantul a început o nouă executare silită ce constituie obiectul dosarului nr.573/E/2002.
Instanța a reținut însă excepția prescripției dreptului la executare silită - întrucât în dosarul, 573/X/2002 - cererea de executare s-a formulat de către cesionar la 26.09.2002 - după expirarea termenului legal de 3 ani - care curge de la data de 08 nov.1996 - dată la care s-a pronunțat decizia nr.493/1996 a Curții de APEL CRAIOVA ce reprezintă titlul executoriu.
Analizând fondul cauzei, instanța a constatat că executorul judecătoresc prin actele de executare a încălcat dreptul contestatorului - întrucât nu l-a înștiințat despre executarea silită și nu l-a citat la termenele fixate pentru vânzarea imobilului conform art.500 alon.3 pr.civ. și a depășit obiectul contractului de garanție imobiliară - nr.2060/1992 care viza doar construcția nu și terenul aferent acesteia - dobândit de intimatul contestator prin contractul de vânzare-cumpărare.
Instanța a înlăturat susținerile apelantului conform cărora, s-au respectat dispozițiile art.500 alin.3 pr.civ. întrucât executorul judecătoresc a înștiințat pe titularii de drepturi reale ce i-au fost comunicați cu adresa nr.3890/2003 - iar contestatorul putea să ia cunoștință de executare din publicațiile afișate pe imobil - reținând că din conținutul adresei rezultă că s-a cercetat doar registrul de transcripțiuni și inscripțiuni, nu și conținutul cărții funciare, iar afișarea publicațiilor de vânzare pe ușa imobilului - nu poate suplini obligația de înștiințare și citare prevăzută de textul legal.
Împotriva deciziei a declarat recurs, susținând că instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile art.3715și art.500 pr.civ.
Argumentând motivul invocat, recurentul a arătat că în mod incorect s-a admis excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită printr-o interpretare greșită a dispozițiilor privitoare la renunțarea la executare silită întrucât cererea formulată de Banca trebuia interpretată ca o cerere de restituire a titlului executoriu ca urmare a cesiunii de creanță intervenită la data de 01.07.2002, iar nu ca o renunțare la executare.
Privitor la art.500 alin.3 pr.civ. recurentul a arătat că trebuie interpretat "stricto senso", respectiv că se referă doar la înștiințarea titularilor de drepturi reale comunicați executorului judecătoresc.
Referindu-se la speță, recurentul a susținut că au fost citați de către executorul judecătoresc - titulari de drepturi reale comunicați prin adresa nr.3890 din 07.04.2003 și că nu se poate imputa necitarea contestatorului la termenul fixat pentru vânzarea imobilului, acesta luând cunoștință de executare din publicațiile de vânzare afișate pe ușa imobilului pus în executare.
În privința vătămării dreptului acestuia prin actul de adjudecare, recurentul a arătat că nu este o vătămare propriu-zisă -întrucât nu i s-a anulat actul de proprietate.
A invocat recurentul ca o particularitate a speței - existența hotărârilor judecătorești date acțiunii în revendicarea imobilului în litigiu - în cadrul căruia s-au comparat titlurile de proprietate ale părților și s-a dat preferință titlului său.
Prin motivele formulate separat, recurentul a criticat decizia pentru că nu a avut în vedere sentința civilă nr.6177/2006 pronunțată în dosarul nr.3134/C/2006 prin care s-a admis acțiunea sa în revendicarea imobilului.
Recursul este nefondat.
Instanțele au interpretat și aplicat corect în soluționarea cauzei, dispoz.art.500 alin.3 din Codul d e procedură civilă, edictate în scopul protejării titularilor de drepturi reale asupra imobilului urmărit.
Contestatorul - este titular al dreptului de proprietate asupra imobilului - compus din teren și construcții adjudecat intimatului - în contul creanței în urma executării silite imobiliare și și-a înscris dreptul său în cartea funciară, astfel că trebuia să fie înștiințat de executorul judecătoresc despre pornirea executării silite imobiliare și citat la termenele fixate pentru vânzarea imobilului.
Este eronată interpretarea pe care o dă recurentul dispioz.art.500 alin.3, susținând că textul ar avea în vedere doar acei titulari de drepturi ce au fost comunicați în cauză executorului judecătoresc.
Rațiunea normei procedurale după cum am arătat deja, este de a proteja pe toți titularii de asemenea drepturi, iar nu doar pe aceia de care a luat cunoștință executorul judecătoresc.
Pe de altă parte, art.399 pr.civ. permite celor vătămați prin executare să formuleze contestație la executare.
În speță, se impunea cu atât mai mult anularea actelor de executare față de împrejurarea că în cadrul executării nu s-au obținut datele din cartea funciară privitoare la drepturile reale înscrise cu privire la imobilul adjudecat, ci doar datele din registrul de transcripțiuni și inscripțiuni, iar contestatorul l-a înștiințat pe executorul judecătoresc că este proprietarul imobilului.
Afișarea pe imobil a publicațiilor de vânzare nu echivalează cu înștiințarea și citarea cerută de art.500 alin.3 fraza a doua. În procedura civilă, cazurile de echivalență sunt exprese și de strictă interpretare.
Este greșită și susținerea recurentului potrivit căreia, intimatul contestator nu ar fi suferit o vătămare prin actele de executare, întrucât nu s-a anulat titlul său - fiind de necontestat că adjudecarea imobilului ce aparține contestatorului, care nu are și calitatea de debitor, înseamnă un act de dispoziție asupra imobilului ce afectează atributele proprietății.
Sunt nefondate și criticile recurentului privitoare la reținerea excepției prescripției dreptului de a obține executarea silită - în speță operând prescripția extinctivă.
Termenul de 3 ani prevăzut de art.6 din Decr.167/1958 (republicat în 1960) în care se poate cere executarea silită începe să curgă - în cazul în care titlul executoriu este o hotărâre judecătorească - de la data rămânerii definitive a hotărârii (doar în cazurilor prevăzute de art.300 pr.civ. -în care recursul este suspensiv de executare termenul curge de la data la care hotărârea a rămas irevocabilă).
În speță, titlul executoriu îl constituie decizia nr.493 din 09 noiembrie 1996 Curții de APEL CRAIOVA - pronunțată în apel.
Din dosarele de executare atașate cauzei rezultă că Banca - creditorul inițial, a formulat cerere de executare în 05.03.1999 în cadrul termenului de prescripție, dosarul constituit inițial la instanța de executare, fiind înaintat ulterior serviciului executorilor judecătorești cărora li s-au conferit competențe în executarea dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii prin Lg.188/2000.
Instanța de apel nu a acordat efect întreruptiv de prescripție acestei cereri de executare - interpretând adresa nr.11689/13.09.2002 a creditoarei către executorul judecătoresc ca reprezentând o renunțare la executare în sensul dispozițiilor art.3715lit. pr.civ. ce a avut ca efect încetarea executării.
Întrucât această adresă nu cuprinde o renunțare expresă la executare - poate fi interpretată mai degrabă ca o încunoștințare executorului despre cesiunea de creanță către noul creditor,.
Dar cererea de executare are efectul întreruptiv de prescripție -prevăzut de art.16 lit.c din Decr.167/1958 doar în situația în care nu a intervenit perimarea. Or, în dosarul nr.125/E/2001 a operat perimarea întrucât de la actul de executare din 24 nov.2001 până la data cererii de executare din 16 sept.2002, formulată de noul creditor nu au urmat alte acte de executare - devenind incidente dispoz.art.389 pr.civ.
Prin urmare - cu alte considerente se reține corecta soluționare a excepției prescripției de către instanța de apel.
De altfel, instanța a analizat și pe fond cauza și după cum am arătat deja, soluția dată pe fondul cauzei de cele două instanțe este legală și temeinică.
Celelalte susțineri ale recurentului, privitoare la ignorarea hotărârilor judecătorești pronunțate cu privire la revendicarea imobilului, sunt neîntemeiate.
Hotărârile date în revendicare nu au efecte în prezenta cauză în care se pune în discuție valabilitatea actului de adjudecare ce a constituit titlul de care s-a prevalat recurentul în susținerea revendicării - act anulat în speță.
Față de aceste considerente și în baza art.312 pr.civ. urmează a se respinge, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de intimatul împotriva deciziei civile nr.97 din 27 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul contestator - și intimații G și, având ca obiect contestație la executare.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
18.09.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Paraschiva Belulescu, Gabriela Ionescu
