Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 740/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 740
Ședința publică de la 23 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 3: Oana Ghiță
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 09 2008 privind judecarea recursului formulat de intervenienta SC SA C împotriva deciziei civile nr. 18 din 28 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 2483 din 27 octombrie 2006, pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC A, intimata contestatoare SC DJ SA C, intimata lichidatoare SC SRL C, intimatul BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 09 2008 care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.2483/27.10.2006 pronunțată de Judecătoria TG Cărbunești în dosar nr- a fost respinsă contestația la executare și cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatoarea SC DJ SA C, reprezentată de lichidator judiciar SC SRL C, în contradictoriu cu intimata SC SRL A și BEJ din TG Cărbunești.
A fost respinsă cererea de completare a acțiunii formulată de SC DJ SA C, a fost respinsă excepția tardivității cererii de intervenție în interes propriu și excepția autorității de lucru judecat.
A fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de SA
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că executarea silită a fost încuviințată prin decizia nr.721/2004 a Curții de Apel Craiova, la cererea creditoarei inițiale SC Metal SRL B și ulterior prin încheierea pronunțată la 24.09.2004 de Judecătoria Tg Cărbunești, la cererea SC SRL, creanța fiind certă, lichidă și exigibilă, cuantumul ei fiind determinabil cu ajutorul actului de creanță, conform cerințelor prev.de art. 379 Cpc.
S-a mai reținut că executarea silită s-a făcut cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 387 și art. 411 pr.civ. în sensul că debitoarea a fost somată să achite debitul, nefiind necesară emiterea unei noi somații, iar calitatea intimatei de a cere punerea în executare a titlurilor executorii reprezentate de hotărârile judecătorești prin care a fost admisă acțiunea formulată de Sindicatul Liber este conferită de contractul de cesiune încheiat cu aceasta, contract ce nu a fost desființat, intimata depunând la dosar acordul scris al salariaților cu privire la cesiunea de creanță.
În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu formulată de SC SA C s-a reținut că aceasta nu a făcut dovada că bunurile supuse executării sunt proprietatea sa, iar autoritatea de lucru judecat nu operează, întrucât între cererea dedusă judecății și cea soluționată prin 1398/2006, pronunțată de Judecătoria TG Cărbunești, în dosar nr. 1840/2006 nu există tripla identitate de părți, obiect și cauză, cerută de art. 1201 civ.
Împotriva sentinței au declarat apel contestatoarea SC DJ SA C și intervenienta SC SA C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelanta contestatoare DJ SA C reprezentată în calitate de lichidator judiciar de către SRL Caa rătat că se află în lichidare judiciară și conf. disp.art. 36 din 85/2006, pentru o societate aflată în procedura legii insolvenței se suspendă de drept toate acțiunile judiciare și extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului și bunurilor sale și drept consecință și prezenta cauză trebuia suspendată.
Apelanta intervenientă SA a criticat sentința susținând că în mod greșit aceasta a prevăzut drept cale de atac recursul, întrucât în conformitate cu disp.art. 402 pct.2 CPC hotărârea prin care se soluționează contestația la executare formulată de un terț față de executare se dă cu drept de apel.
O altă critică a vizat greșita folosire a actelor de executare silită din dosarul nr. 336/E/2003 atâta vreme cât contractul de cesiune creanță între sindicat și creditor a fost anulat cât și greșita existență a GRUP SA în localitatea.
A fost criticată sentința și pe considerentul că bunurile executate erau proprietatea sa, acestea aflându-se într-un depozit de pe raza comunei, jud. D, executarea fiind făcută abuziv și având la bază un sechestru dintr-un dosar de executare perimat, licitația nefiind făcută la locul unde se aflau bunurile, bunuri care nici măcar nu au fost evaluate.
A mai arătat apelanta că executorul judecătoresc a ridicat bunurile fără să le inventariere sau să le identifice contabil și faptic.
În apel intervenienta a solicitat întoarcerea executării silite pentru bunurile descrise în referatele nr. 4861/2004 și 5001/2004, precum și obligarea în solidar a LA și a executorului judecătoresc la plata sumei de 4.000.000.000 lei ROL reprezentând c/val. prejudiciului suferit în situația în care bunurile executate nu mai pot fi returnate.
Prin decizia civilă nr.18 din 28 ianuarie 2008 Tribunalul Gorja respins apelurile ca nefondate reținând că referitor la apelul contestatoarei S C, prin lichidator judiciar critica sa vizând suspendarea de drept a acțiunilor judiciare și extrajudiciare pentru o societate aflată în procedura legii insolvenței, acest aspect a fost dezlegat irevocabil prin decizia nr.1106/2007 a Curții de Apel Craiova, decizie prin care a fost modificată încheierea de suspendare a prezentei cauze, dispunându-se continuarea judecății.
Referitor la apelul intervenientei s-a reținut că s-a pus în discuția părților calificarea căii de atac prin încheierea de ședință din 26.03.2007 stabilindu-se că, aceasta este apelul, nefiind reală nici critica intervenientei cu privire la faptul că ar fi proprietara bunurilor supuse executării, aceasta nefăcând dovada cu vreun document în acest sens.
S-a mai reținut că la dosarul de executare se află hotărârea Consiliului de Administrație al SA din data de 03.03.2003 prin care a fost aprobată depozitarea instalațiilor de foraj în cadrul CAi ar cu prilejul executării au fost identificate în localitatea - D -, instalații de foraj proprietatea debitoarei.
Totodată, prin raportul de expertiză făcut în dosarul de executare s-a realizat reactualizarea valorii creanței situație în care susținerea apelantei interveniente că a fost anulat contractul de cesiune de către Tribunalul București nu poate fi reținută, întrucât la data de 10.08.2004 între Sindicatul Liber în calitate de cedent și SRL A în calitate de cesionar s-a încheiat contractul de cesiune creanță prin care toate creanțele prevăzute în sentințele civile nr. 4702/2000, 1163/2001,1164/2001 și 1166/2001 au fost cesionate SRL, acest contract nefiind desființat, iar la efectuarea executării au fost respectate disp.art. 387 și 411 CPC intimata creditoare L A putând să continue executarea silită începută anterior împotriva debitoarei, după ce a notificat acesteia cesiunea, conform prevederilor 1393 Cod civil.
Referitor la cererile formulate direct în apel, cereri vizând întoarcerea executării și plata despăgubirilor,s-a reținut că nu pot fi primite, întrucât conform disp.art. 294 CPC, în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
Împotriva acestei decizii a declarat și motivat recurs în termen intervenienta SC SA C, considerând-o ca fiind nelegală, dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii și necuprinzând motivele pe care se sprijină.
Se invocă de către recurentă faptul că deși instanța de apel a respins cererea de probatorii, formulată de intervenientă, cerere care viza proba cu înscrisuri și expertiză contabilă pentru evidențierea înregistrărilor în contabilitate a bunurilor supuse executării, prin hotărârea pronunțată a reținut că recurenta nu ar fi făcut dovada că bunurile executate sunt proprietatea acesteia.
Se mai susține că instanța nu s-a pronunțat nici asupra excepției lipsei calității procesuale active, în calitate de intervenientă în interes propriu a recurentei SC SA C, apreciind că această excepție este neîntemeiată.
Cât privește executarea silită, recurenta susține că s-a pornit fără emiterea și comunicarea somației, ca prim act de executare, încălcându-se dispoz.art.387 pr.civ. și că, deși în fața instanței de apel recurenta intervenientă a invocat mai multe vicii ale procedurii de executare silită, prin hotărârea dată, instanța nu s-a pronunțat în nici un fel asupra acestora, necuprinzând practic motivele pe care se sprijină și fiind nemotivată sub aceste aspecte.
Astfel, recurenta susține că executarea silită s-a făcut într-un dosar de executare perimat iar executorul judecătoresc nu a efectuat licitația la locul unde se aflau bunurile și nu a dispus anterior vânzării evaluarea acestora.
Recursul este fondat.
Din verificarea deciziei supuse recursului prin prisma criticilor formulate de recurenta intervenientă, se constată că soluționarea pricinii în apel s-a făcut de Tribunalul Gorj, prin neadministrarea tuturor probelor necesare cercetării fondului cauzei, precum și existența unei insuficiente motivări în sensul examinării și analizării motivelor de apel.
Se constată astfel că este întemeiată critica invocată de recurenta intervenientă, în sensul că fără a fi dispus probatoriile necesare stabilirii reale a situației de fapt, instanța de apel a reținut că recurenta intervenientă nu este proprietara bunurilor supuse executării.
Or, pentru a stabili cu exactitate dacă recurenta intervenientă este sau nu proprietara bunurilor a căror executare se face instanței îi incumba obligativitatea de a administra toate probele impuse de o completă cercetare a fondului.
În acest sens, efectuarea unei expertize contabile pentru a se evidenția înregistrările în contabilitate a bunurilor supuse executării și pentru a stabili cu certitudine cărei societăți îi aparțin aceste bunuri în proprietate, apare ca fiind o probă absolut necesară în rezolvarea corectă a pricinii.
Ca atare, reținerea instanței de apel că recurenta intervenientă nu este proprietara bunurilor supuse executării, fără a fi dispus administrarea probatoriului necesar care să conducă instanța la această concluzie, echivalează practic cu o insuficientă cercetare a fondului litigiului, cu consecința admiterii recursului, casării deciziei și trimiterii cauzei spre rejudecare în apel.
Critica recurentei interveniente, în sensul nepronunțării instanței de apel asupra excepției lipsei calității procesuale active se constată că este neîntemeiată.
Calitatea de parte a recurentei interveniente în litigiul dedus judecății derivă din dispozițiile art.401 pct.2 pr.civilă, care preved că poate formula contestație la executare terțul care pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit, situație ce-și găsește incidența în speța de față.
Totodată, prin prevederile art.400 alin.2 cod proc. civilă se arată că hotărârea pronunțată cu privire la contestație se dă fără drept de apel, excepție făcând hotărârile date în temeiul art.4001și ale art.401 alin.2 cod procedură civilă.
În aplicarea acestor prevederi instanța de apel prin încheierea de ședință din 26.03.2007 a calificat calea de atac ca fiind apelul, tocmai în considerarea calității intervenientei de terț față de actul executării.
Așa fiind, constatându-se că hotărârea supusă recursului este nelegală, urmează ca potrivit art.312 alin.5 pr.civ. recursul declarat să fie admis.
Se va casa decizia pronunțată, trimițându-se cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj.
O astfel de soluție se impune nu numai pentru aplicarea în mod unitar a dispozițiilor legale din dreptul intern, dar și pentru respectarea dreptului părților la un proces echitabil, așa cum prevede art. 6 alin. 1 din CEDO.
Cu ocazia rejudecării, tribunalul urmează să aibă în vedere și celelalte susțineri formulate în recurs de către recurenta intervenientă, susțineri ce vizează fondul și ca atare nu au mai fost examinate de către C, dată fiind soluția de casare cu trimitere pronunțată de această instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de intervenienta SC SA C împotriva deciziei civile nr. 18 din 28 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC A, intimata contestatoare SC DJ SA C, intimata lichidatoare SC SRL C, intimatul BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC.
Casează decizia atacată și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea pricinii în apel.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
Tehn.MC/4 ex.
02.10.2008
Președinte:Maria CumpănașuJudecători:Maria Cumpănașu, Costinela Sălan, Oana Ghiță
