Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 832/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 832
Ședința publică de la 25 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 3: Costinela Sălan
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 23 iunie 2009 privind judecarea recursului formulat de recurentul intimat MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D împotriva deciziei civile nr. 184 din 17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul contestator și intimata SC PRIN LICHIDATOR JUDICIAR SC SRL, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 23 iunie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, pentru a da posibilitatea intimatului contestator să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi 25 iunie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 05.04.2007, contestatorul a formulat, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice prin Administrația Financiară Municipiului C și SC SA, prin Lichidator Judiciar SC Reorganizare SRL, contestație la executare împotriva procesului - verbal de sechestru conform dosarului de executare nr.3638/2001 al Ministerului Finanțelor Publice, în baza căruia a fost instituit sechestrul asupra a 54 camere din imobilul situat în C, cart. Roșie,-, cămin nr.4B județul D, proprietatea SC SA din care face parte și camera nr. 42 proprietatea contestatorului, solicitând admiterea contestației și radierea sechestrului din cartea funciară.
În motivarea contestației, s-a arătat că în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile pârâta SC SA Caf ost obligată să vândă contestatorului, în condițiile Legii nr.85/1992, locuința din C, cartier Roșie.4B,.42, județul
Contestatorul a mai arătat că, atunci când a mers la intimata SC SA aceasta a refuzat să primească prețul pentru camera vândută, iar acesta în temeiul art. 1114 - 1116 cod civil și art.584 - 586 Cod pr. civilă, a consemnat la CEC prețul locuinței în cuantum de 21.150.000 lei vechi și că, lichidatorul judiciar al SC SA Car idicat suma consemnată la CEC.
De asemenea, a învederat că notarea sechestrului s-a făcut în anul 2003, iar anterior înscrierii sechestrului pârâta SC SA a fost obligată în mod irevocabil să transfere proprietatea imobilului în litigiu, deci la data înscrierii sechestrului dreptul de proprietate al intimatei SC SA era afectat de obligația încheierii contractului de vânzare - cumpărare către proprietar, astfel că Ministerul Finanțelor a înscris sechestrul judiciar asupra unui drept care practic, nu era.
La data de 20.04.2007 intimata Administrația Financiară Caf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației formulată de contestatorul și menținerea sechestrului asupra apartamentului mai sus menționat, până la soluționarea definitivă dosarului de faliment, precum și până la încetarea atribuțiunilor lichidatorului judiciar privind valorificarea integrală a bunurilor SC SA.
În ședința publică din 25.05.2007 contestatorul și-a precizat acțiunea, arătând că înțelege să se judece în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor B și nu cu
Prin sentința civilă nr. 15143 din 09.11.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, fost admisă contestația la executare formulată de contestatorul, în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor prin și SC SA prin lichidator judiciar SC SRL.
S- dispus ridicarea, respectiv radierea sechestrului instituit asupra imobilului situat în C, cartier Roșie,-, Cămin nr.4B,.42, județul
S-a reținut că, prin sentința civilă nr. 24028/13.11.2001 a Judecătoriei Craiova, intimata SC SA a fost obligată să vândă contestatorului locuința deținută de acesta în baza contractului de închiriere, locuință situată în C, cartier Roșie.4B,.42.
Că, la data de 16.04.2003 intimatul Ministerul Finanțelor Publice prin Administrația Financiară a Municipiul C, a dispus instituirea unui sechestru asigurator asupra de nefamiliști situat în C, cartier Roșie,.4B, mai exact asupra unui număr de 54 de camere, printre care și cea deținută de contestator.
S-a mai reținut că sechestrul asigurator asupra imobilului a fost înscris în Cartea funciară a imobilului la data de 11.07.2003, astfel cum reiese din CF nedefinitivă nr. 30180.
Instanța a reținut de asemenea, că prin sentința civilă nr. 6120/08.06.2005 a Judecătoriei Craiova, s-a constatat dreptul de proprietate al contestatorului asupra imobilului situat în C, Roșie, str. -, cămin 4B,.1,. 42.
S-a constatat că hotărârea prin care a fost obligat debitorul bugetar să vândă locuința către contestator este anterioară datei la care a fost înființat sechestrul, obligația impusă unității vânzătoare fiind necesar să fie adusă la cunoștința creditorului bugetar, atunci când s-a înființat sechestrul asigurator, iar dobândirea dreptului de proprietate a fost constatată în anul 2005.
Dacă s-ar aplica dispozițiile art. 37 din OG 61/2002 ( art. 125 al. 8 din OG 92/2003 aprobată prin L 210/2005), înstrăinarea intervenită după aplicarea sechestrului ar fi nulă absolut, însă, vânzarea fiind făcută în temeiul unei legii (ce cuprinde obligația de a vinde) și a unei hotărâri judecătorești, este evident că norma cu caracter special din materia executării creanțelor bugetare nu este aplicabilă.
S-a apreciat că în condițiile în care vânzarea s-a făcut silit de către instanță, cunoscându-se instituirea sechestrului, nulitatea absolută prevăzută de art. 37 Teza a II - a nu mai operează, iar opozabilitatea față de terți rămâne fără efect juridic.
Aceasta înseamnă că actualului proprietar, ca dobânditor de bună-credință în temeiul unei obligații legale constatată prin hotărâre judecătorească, nu i se poate opune existența unei măsuri asiguratorii asupra imobilului.
În atare situație, în speță nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 126 Cod pr. fiscală ce prevăd ridicarea sechestrului doar de către creditorul bugetar, existând posibilitatea ca și dobânditorul, în condițiile speciale arătate, să ceară ridicarea sechestrului.
Astfel s-a constatat că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 35 din Legea nr. 7/1996, deoarece după data când sechestrul asigurator a fost instituit și înscris în Cartea Funciară, s-a schimbat proprietarul imobilului, iar înstrăinarea nu este lovită de nulitate în condițiile legii speciale.
Cât timp sechestrul se poate înființa și apoi executa numai asupra bunurilor proprietatea debitorului, iar imobilul în litigiu nu mai aparține acestuia, este lipsit de eficiență juridică a se păstra un sechestru care nu se mai poate executa și care nu este opozabil contestatorului, între acesta și creditorul bugetar neexistând nici un raport obligațional.
Contestatorul este titularul unui drept de proprietate și trebuie să aibă posibilitatea să exercite cu privire la bunul său toate prerogativele specifice acestui drept, fiind în măsură să ceară rectificarea sau ștergerea oricăror înscrieri în actele de publicitate imobiliară care nu corespund realității, adică situației juridice actuale a imobilului.
Împotriva sentinței a formulat apel pârâta DGFPD pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că pricina a fost soluționată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A mai susținut că în mod greșit fost respinsă excepția tardivității contestației invocate, față de faptul că prin cererea înregistrată la data de 5 aprilie 2007, s-a contestat un proces-verbal de sechestru emis de Administrația Finanțelor Publice în anul 2003.
Că, pe fond sentința este neîntemeiată, în condițiile în care sechestrul fiscal aplicat constituie ipotecă legală, imobilul fiind dobândit de reclamant cu sarcină.
Prin decizia civilă 378 din 1 iulie 22008 Tribunalului Doljs -a admis apelul, s-a schimbat sentința și s-a respins contestația, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru se pronunța astfel, tribunalul a reținut că în baza titlului executoriu nr. 3638 din 30 mai 2001, emis de Administrația Finanțelor Publice Municipiul C, aceasta a pornit executarea silită împotriva debitoarei
Că, la data de 16 aprilie 2004 A F Municipiul a încheiat procesul-verbal de sechestru (în dosarul de executare nr.3638/2001) instituindu-se sechestrul asupra imobilului situat in C,-, cartier Roșie, cămin 4B, inclusiv asupra apartamentului aparținând intimatului reclamant, iar ulterior Biroul de Carte Funciară dispus notarea sechestrului asupra apartamentului în litigiu.
S-a considerat că este nu numai organul de executare competent, conform prevederilor Nr.OG 92/2004 și art. 136 din Codul d Procedură Fiscală republicat, dar este și creditoarea vânzătoarei debitoare, precum și cea care solicitat notarea sechestrului în Cartea Funciară.
S-au considerat incidente dispozițiile art. 1 și 5 din Ordinul nr. 269/2007 astfel că, față de părțile raportului litigios, dar și de persoanele chemate în judecată, contestația trebuie să se soluționeze în contradictoriu cu organul de executare competent, respectiv cu creditorul la cererea căruia a fost pornită executarea.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul, invocând greșita soluționare a excepției lipsei calității procesual pasive.
Recurentul arătat că nu a existat un mandat din partea Ministerului Finanțelor către DGFP D în vederea promovării apelului, susținând astfel excepția lipsei calității de reprezentant al apelantului și declararea apelului de către o persoană care nu a avut calitatea de parte.
Prin decizia civilă nr. 1082 din 11 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr-, a fost admis recursul formulat de recurentul contestator împotriva deciziei civile nr. 378 din 1 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice D și - prin lichidator judiciar
S- casat decizia civilă nr. 378 din 1 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și s-a trimis cauza pentru rejudecarea apelului la Tribunalul Dolj.
Pentru se pronunța astfel, Curtea a reținut că potrivit art. 67 alin. 1 Cod pr. civilă, părțile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar.
Că, excepția lipsei dovezii calității de reprezentant este o excepție de procedură, peremptorie, care duce la anularea cererii, dar care începe prin a avea un efect dilatoriu, deoarece art. 161 alin 1 Cod pr. civilă, dă posibilitatea instanței de acorda un termen pentru ca reprezentantul să facă dovada mandatului său, excepția respectivă fiind relativă, iar titularul dreptului poate ratifica actele făcute de cel care nu avea calitatea de reprezentant.
În speță, s- constatat că potrivit HG 386/2007 și 1227/2006, apărarea intereselor Ministerului Economiei și Finanțelor se asigură în baza unui mandat de reprezentare acordat la cererea direcțiilor generale ale finanțelor publice, în baza căruia acestea pot să întreprindă toate actele procedurale care se impun.
Apelul a fost declarat la data de 8 ianuarie 2008 de DGFP D, ca reprezentant al ministerului, mandatul fiind cerut la data de 4 ianuarie 2008, Ministerul a emis mandatul de reprezentare sub nr. -/4 ianuarie 2008, însă acesta a ajuns în posesia reprezentantului la 9 ianuarie 2008.
Deși, apelul fusese declarat cu o zi înaintea primirii mandatului, s- constatat că la data declarării căii de atac, mandatul era emis și chiar dacă ar fi intervenit după această dată, el avea rolul de confirmare a actului de procedură săvârșit.
În consecință, apelul a fost declarat de minister, care a figurat ca parte în proces în fața primei instanțe, prin reprezentantul său legal, în condițiile legii.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a fost greșit soluționată de tribunal pentru următoarele considerente.
Întrucât reclamantul este acela care declanșează procedura judiciară, lui îi revine obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală, cât și calitatea procesuală pasivă a pârâtului, fiind în acest sens prevederile art. 112 Cod pr. civilă, iar instanța are obligația de a verifica calitățile procesuale ale părților, în tot cursul procesului, iar în privința pârâtului trebuie verificat dacă el este obligat în raportul juridic dedus judecății.
În plus, principiul disponibilității care guvernează dreptul reclamantului de a porni procesul și de a chema în judecată anumite persoane, se coroborează în procesul civil cu principiul rolului activ al judecătorului, care este obligat prin prevederile art. 129 Cod pr. civilă, să pună în discuția părților orice împrejurări de fapt sau de drept care duc la dezlegarea pricinii și să stabilească în concret cauza juridică a acțiunii.
Din această perspectivă, în anumite tipuri de acțiuni, raporturile juridice dintre părți sunt stabilite prin lege, ele nu pot fi ignorate de judecător, care trebuie să își manifeste rolul activ inclusiv prin a pune în discuție chemarea în proces a părților cuvenite, chiar dacă ele nu sunt indicate prin acțiune.
În speță, reclamantul a chemat inițial în judecată Administrația Finanțelor Publice, precizând ulterior că solicită citarea ministerului d e resort.
Cum acțiunea avea ca obiect radierea unei înscrieri din cartea funciară, este evident că judecata trebuia să se desfășoare în contradictoriu cu părțile la care înscrierea face referire ( debitor și creditor, respectiv titularul dreptului înscris și cel în favoarea căruia s-a înscris sechestrul asigurator).
Chiar dacă reclamantul nu ar fi precizat în cererea sa care sunt aceste persoane, instanța avea datoria să pună în discuție citarea lor, pentru că raportul de drept procesual este stabilit prin lege.
Admiterea acțiunii de fond față de minister nu este greșită și calitatea procesuală pasivă a acestuia se justifică prin aceea că în cartea funciară este notat sechestrul aplicat de Ministerul Finanțelor, iar nu de Administrația Financiară, dosarul de executare aparținea ministerului, administrația acționând doar în calitate de reprezentant.
Modificările codului d e procedură fiscală de la data pornirii executării silite în dosarul 3638/2001 și până în prezent, modificări potrivit cărora urmărirea creanțelor bugetare se face de organele financiare locale, nu pot fi invocate pentru a se respinge acțiunea față de ministerul d e finanțe, deoarece reclamantul are interes să ceară radierea sechestrului în contradictoriu cu instituția care apare înscrisă în cartea funciară.
Citarea actualului creditor, căruia îi revine obligația urmăririi creanței bugetare, s-ar face doar pentru opozabilitate, însă nu este necesară, pentru că potrivit legii, administrația preia toate drepturile și obligațiile ministerului, fiindu-i opozabile actele emise de acesta, întrucât administrația nu are un drept propriu de creanță, ci acționează ca reprezentant al statului în chestiunile financiare pe care legea le dă în competența sa.
Astfel, în mod corect prima instanță a soluționat cauza în contradictoriu cu Ministerul d e Finanțe, iar excepția lipsei calității procesuale pasive a fost incorect soluționată de tribunal.
Prin decizia civilă nr.184 din 17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a respins apelul formulat de intimatul Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice în contradictoriu cu intimatul-contestator și - prin lichidator judiciar
În motivarea deciziei s-a reținut că reclamantul este titularul dreptului de proprietate și poate exercita cu privire la bunul său toate atributele dreptului de proprietate, fiind în măsură să ceară rectificarea sau ștergerea oricăror înscrisuri în actele de publicitate imobiliară care nu corespund situației juridice actuale a imobilului.
Prin sentința civilă nr.24208/2001, SC SA Caf ost obligată să vândă intimatului reclamant locuința, prin sentința civilă nr.6120/2005 constatându-se dreptul de proprietate asupra imobilului, iar la 16 aprilie 2003 Ministerul Finanțelor Publice a dispus instituirea sechestrului asigurator.
A apreciat instanța că vânzarea s-a făcut în temeiul unei legi și a unei hotărâri judecătorești, astfel că norma din materia executării creanțelor bugetare nu este aplicabilă, contestatorul fiind dobânditor de bună credință și nu se poate opune existența unui sechestru asigurator.
S-a reținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 126 Cod pr. fiscală și art. 35 din Legea nr.7/1996, deoarece după data instituirii și înscrierii sechestrului în Cartea funciară, s-a schimbat proprietarul, iar înstrăinarea nu este lovită de nulitate.
S-a mai reținut că excepția tardivității contestației a fost respinsă în mod legal, în raport de dispozițiile art. 401 Cod pr. civilă și data schimbării titularului dreptului de proprietate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs Ministerul Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D, criticând-o ca nelegală - art. 304 pct. 8 și 9 Cod pr. civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a invocat că în mod greșit instanța a reținut că Ministerul Finanțelor are calitate procesuală pasivă, în condițiile în care, potrivit art. 136 Cod pr. fiscală și 299/2007, Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii are calitate procesuală în locul Administrației Finanțelor Publice a Municipiului
S-a arătat că în mod greșit s-a reținut că dosarul de executare aparține Ministerului, administrația locală fiind titulara dreptului.
S-a criticat hotărârea și în ceea ce privește aplicarea art.42 din Legea nr.64/1996, SC SA fiind societate în lichidare, astfel că, se impunea suspendarea judecății.
În același timp, recurentul a criticat hotărârea și în ceea ce privește interpretarea și aplicarea art. 154 Cod pr. fiscală și art. 1747 Cod civil, raportat la faptul că la data instituirii sechestrului s-au respectat procedurile legale, iar imobilul se afla în patrimoniul debitoarei, hotărârea în constatarea dreptului de proprietate fiind pronunțată ulterior.
Recursul nu este fondat.
Critica privind greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor este nefondată, această problemă de drept fiind soluționată definitiv de Curtea de Apel Craiova, care prin decizia civilă nr.1082/2008 a statuat că Ministrul Finanțelor are calitate procesuală pasivă, care se justifică prin aceea că în Cartea Funciară este notat sechestrul aplicat de minister, iar nu de administrația financiară, dosarul de executare aparținând ministerului, administrația acționând doar în calitate de reprezentant, judecata trebuind să se desfășoare în contradictoriu cu părțile la care înscrierea face referire.
Critica privind greșita interpretare și aplicare a art. 42 din Legea nr.65/1995, este nefondat.
În primul rând, dispozițiile invocate sunt abrogate prin Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, iar potrivit art. 36 din Legea nr.85/2006 se suspendă acțiunile pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, acțiunea în rectificate carte funciare nefiind o acțiune în realizare.
În mod fondat s-a reținut că în condițiile în care imobilul s-a vândut în baza unor dispoziții legale și a unei hotărâri judecătorești, nu operează nulitatea absolută a actului de transfer al proprietății și devin astfel incidente dispozițiile art. 36 din Legea nr.7/1996 potrivit cu care, se poate cere rectificarea înscrierilor din Cartea funciară, dacă nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris, sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea sau înscrierea nu mai este în concordanță cu situația reală, actuală a imobilului.
Se constată că dreptul de ipotecă asupra bunului în litigiu s-a stins prin transmiterea dreptului de proprietate către contestator prin efectul legii și în baza unei hotărâri judecătorești, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 1746 Cod civil, ci dispozițiile art. 1091 Cod civil.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza art. 312 Cod pr. civilă, a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul intimat MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, împotriva deciziei civile nr. 184 din 17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul contestator și intimata SC PRIN LICHIDATOR JUDICIAR SC SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
06.07.2009
Jud.apel
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Sorin Drăguț, Costinela Sălan
