Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 865/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 865/R/2009
Ședința publică din 30 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Tania Antoaneta Nistor
JUDECĂTORI: Tania Antoaneta Nistor, Carmen Maria Conț
-
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de contestatorii și, împotriva deciziei civile nr. 70/A din 27 noiembrie 2008 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr- privind și pe intimații, HG, pe creditoarele, ASIGURĂRI - SUCURSALA S, precum și pe intervenientul în nume propriu, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta contestatorilor recurenți, avocat, din Baroul Sălaj, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu timbru judiciar în valoare de 5 lei (15) și taxă judiciară de timbru în cuantum de 97 lei ( 16).
S-a făcut referatul cauzei, după care, la prima strigare a cauzei, instanța constată că reprezentanta contestatorilor recurenți, avocat -, din Baroul Sălaj, a depus împuternicire avocațială la 3 din dosar, iar pentru prezentul termen de judecată a depus o nouă împuternicire avocațială (28). Totodată, constată că prin fax, la data de 25 martie 2009, creditoarea intimată a depus întâmpinare (1 ex.), prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată; iar în baza art. 242 alin. 2.pr.civ. solicită judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentanta contestatorilor recurenți arată că a lecturat întâmpina-rea de la dosar.
Instanța pune în discuția reprezentantei contestatorilor recurenți excepția invocată prin întâmpinarea depusă de intervenientul în nume propriu intimat, respectiv inadmisibilitatea motivelor de recurs.
Reprezentanta contestatorilor recurenți solicită respingerea excepției inadmisibilității recursului, arătând că motivele menționate în memoriul de recurs sunt motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9. proc. civ.
Nefiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea, deliberând, acordă cuvântul, reprezentantei contestatorilor recurenți, în susținerea recursului.
Reprezentanta contestatorilor recurenți solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii apelului și în consecință:
Anularea formelor de executare silită a apartamentului nr.5 din - 6,-, executare ce face obiectul dosarelor execuționale nr.24 și 56 din 2007 ale Biroului executorului judecătoresc; constatând că acest imobil reprezintă proprietatea contestatorilor și. Susține oral motivele menționate în memoriul de recurs și arată că nu solicită cheltuieli de judecată. De asemenea, arată că, contestatorii recurenți au vândut un apartament situat în B și din suma încasată, au achitat prețul pentru apartamentul în litigiu. Totodată, arată că despre intimații și nu HG știe nimic și se presupune că ar fi plecați în străinătate.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 762/18.03.2008, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr-, s-a respins ca nefondată contestația la executare formulată de contestatorii și, în contradictoriu cu intimații creditori Z și BCR Asigurări Sucursala S, privind anularea formelor de executare silită asupra apartamentului nr. 5 din - din - - nr. 6, efectuate în dosarele execuționale nr. 24/2007 și 56/2007 ale Birourilor Executorilor Judecătorești Asociați --; s-a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul; s-a admis contestația la executare formulată de contestatorii și HG, în contradictoriu cu creditorul intimat Z și, în consecință: s-a dispus anularea formelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 56/2007 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați --; contestatorii au fost obligați să-i plătească intervenientului suma de 1.197 lei cheltuieli de judecată; creditoarea Zaf ost obligată să le plătească contestatorilor suma de 798 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că în trei dosare execuționale ale Birourilor Executorilor Judecătorești Asociați --, cu nr. 74/E/2007, nr. 24/E/2007 și 56/E/2007, s-a declanșat procedura executării silite împotriva debitorilor și, după cum urmează: în dosar nr. 56/E/2007, pentru suma de 43.712 lei, la cererea creditoarei Z, în baza contractului de împrumut nr. 1229/03.11.2004 și a contractului de ipotecă autentificat sub nr. 10038/03.11.2004; în dosarul nr. 24/E/2007, la cererea creditoarei BCR Asigurări Z, pentru suma de 12.253 lei, în baza contractului de împrumut nr. 1617/20.06.2005; în dosar nr. 74/E/2007, împotriva debitoarei HG, pentru suma de 5.000 Euro, la cererea creditorului, în baza titlului executoriu reprezentat de un contract de împrumut autentificat sub nr. 397/11.05.2006, intitulat de părți "chitanță", în toate aceste trei dosare execuționale, executarea silită purtând asupra imobilului situat în Z,-, -, proprietatea comună a debitorilor, dobândit prin cumpărare în baza Decretului-lege nr. 61/1990.
În cartea funciară nr. 4881 Z, în care este înscris acest apartament, este înscris și dreptul de ipotecă pentru suma de 250 milioane lei vechi în favoarea Z, interdicția de înstrăinare și grevare în favoarea creditorului ipotecar, precum și somațiile de plată emise în dosarele execuționale mai sus menționate.
În toamna anului 2004 numiții au încheiat cu contestatorii și un contract de vânzare cumpărare sub semnătură privată având ca obiect același apartament, convenție care însă este nulă absolut ca vânzare-cumpărare, nefiind întocmită în formă autentică, această cerință a formei autentice reprezentând o condiție ad validitatem impusă de art. 2 alin. 1 din Titlul X al Legii nr. 247/2005.
Un astfel de contract sub semnătură privată, așa zis de vânzare-cumpărare, dă naștere în sarcina părților la obligația reciprocă de a încheia în viitor contractul proiectat, dar în nici un caz nu transferă dreptul de proprietate de la vânzător la cumpărător.
Constatându-se așadar că prin acest contract sub semnătură privată, contestatorii nu au dobândit proprietatea imobilului în cauză, ci doar un drept de creanță, de a pretinde în viitor intimaților încheierea contractului autentic - drept de creanță pe care, până în prezent aceștia nu și l-au exercitat, neputând deci pretinde realizarea lui pe calea contestației la executare -, contestația acestora se impune a fi respinsă.
În ceea ce privește contestația formulată de contestatorii, în privința actelor de executare din dosarul execuțional nr. 56/2007, aceasta este întemeiată, având în vedere că din chitanțele depuse de aceștia la dosar rezultă faptul că o parte din primele două împrumuturi a fost restituită, iar prin cel de-al treilea contract de credit, din 03.11.2006, s-a acordat acestora suma necesară pentru rambursarea integrală a împrumuturilor acordate prin primele două contracte, între părți intervenind astfel o novație prin schimbare de obiect, în sensul prevăzut de art. 1128 alin. 1.civ. Prin urmare, obligațiile vechi, decurgând din contractele încheiate în 2004, s-au stins în data de 03.11.2006, concomitent cu nașterea noilor raporturi, izvorâte din contractul nr. 1159/03.11.2006.
Odată cu stingerea obligației principale din contractul nr. 1229/2004, s-a stins și obligația accesorie, respectiv, garanția imobiliară constituită în favoarea creditorului, în sensul prevăzut de art. 1134.civ.
În ceea ce privește cererea de intervenție, aceasta se impune a fi admisă întrucât în favoarea intervenientului, în CF, a fost notată somația de plată pentru suma de 5.00 Euro și 1.712 lei, fiind evident interesul pe care intervenientul îl justifică în cauză, de a menține în patrimoniul debitorilor săi dreptul de proprietate asupra imobilului, în vederea satisfacerii creanței sale.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel contestatorii și, apeluri respinse ca nefondate de Tribunalul Sălaj, prin decizia civilă nr. 70/27.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, cu motivarea că debitorii nu au dovedit că ar fi achitat creditorilor toate datoriile scadente, apelul lor fiind astfel nefondat, iar în privința apelului contestatorilor s-a reținut că aceștia sunt în culpă pentru faptul că nu și-au întabulat dreptul de proprietate asupra apartamentului, pentru ca vânzarea să fie opozabilă și terților, deși contract de vânzare cumpărare sub semnătură privată pe care l-au încheiat este valabil, chiar dacă nu a fost întocmit în formă autentică, întrucât obiectul contractului era doar un apartament fără teren, ipoteză în care legea nu prevede obligativitatea încheierii unui act autentic.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, contestatorii și, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului pe care l-au promovat, cu consecința anulării tuturor formelor de executare silită asupra apartamentului în litigiu, concomitent cu constatarea faptului că acest imobil reprezintă proprietatea recurenților.
În motivarea recursului s-a arătat că Judecătoria Zalăua fost în eroare atunci când a făcut trimitere în motivarea soluției sale la diferite dispoziții legale, Tribunalul Sălaj, deși a admis în principiu criticile recurenților privind hotărârea primei instanțe, respectiv că vânzarea a fost legală, totuși a respins apelul recurenților, hotărârea intrând astfel sub incidența art. 304 pct. 7 și 9. proc. civ. Nu s-a făcut diferențierea între creanțele înscrise prin ipotecă de către și creanțele înscrise ulterior de către executorul judecătoresc, atunci când s-a susținut că ipoteca a fost legal constituită, pentru că transmiterea dreptului de proprietate asupra apartamentului nu a fost întabulată în CF. Admițându-se faptul că recurenții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului la data de 01.11.2004, singura soluție care se impunea era anularea tuturor formelor de executare notate de executorul judecătoresc asupra imobilului proprietatea recurenților, forme de executare a unor creanțe față de care recurenții sunt terțe persoane.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intervenientul intimata solicitat respingerea recursului, în principal ca inadmisibil, iar în subsidiar ca nefondat, cu motivarea că criticile formulate de recurenți nu se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9. proc. civ. recurenții neindicând motive de nelegalitate în sensul celor prevăzute de art. 304 pct. 9. proc. civ. În ceea ce privește fondul cauzei, este de subliniat faptul că recurenții nu au un dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, antecontractul de vânzare-cumpărare, care are ca obiect o obligație de a face, fiind diferit de contractul de vânzare cumpărare, care are ca obiect o obligație de a da. Pe de altă parte, Legea nr. 7/1996, prevede obligația înscrierii în CF a actelor translative de proprietate, ca și condiție a producerii efectului opozabilității față de terți.
Intimata Zas olicitat, prin întâmpinarea formulată în cauză, respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că, deși recurenții au invocat în susținerea recursului faptul că instanțele de fond au fost în eroare atunci când au făcut trimitere la diferite dispoziții legale, totuși recurenții nu au arătat care sunt aceste dispoziții legale și în ce constă respectiva eroare. S-a mai arătat de către acesta intimată că recurenții nu au solicitat să se pronunțe o hotărâre prin care să se consfințească dreptul lor de proprietate și să se valideze astfel contractul încheiat, limitându-se la a solicita să se constate că între ei și familia s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare, antecontract care nu este opozabil terțelor persoane, nefiind înscris în cartea funciară.
Recursul este nefondat.
Așa cum pertinent au subliniat intimații prin întâmpinările pe care le-au depus la dosarul cauzei, recurenții nu arată care anume dispoziții legale ar fi fost nesocotite ori aplicate greșit de către instanța de apel (și/sau de către instanța de fond), după cum, nu indică nici care sunt motivele de nelegalitate a deciziei recurate, motive care s-ar circumscrie astfel punctului 9 al art. 304. proc. civ.
Recurenții nu indică nici considerentele care ar fi străine de natura pricinii, ori care ar fi motivele contradictorii pe care se sprijină hotărârea recurată, împrejurare raportat la care Curtea constată că în cauză nu este incident nici motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7. proc. civ.
Practic, motivele de recurs, succint prezentate de către recurenți, nu se încadrează în prevederile art. 304 pct. 7 și 9. proc. civ. în pofida invocării de către recurenți a acestor dispoziții legale, recursul apărând astfel ca inadmisibil, întrucât, se axează doar pe considerente de netemeinicie a hotărârii recurate.
Or, este știut faptul că, urmare a abrogării exprese a punctelor 10 și 11 ale art. 304. proc. civ. în recurs nu mai pot fi invocate nici un fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, care să implice o reproducere a istoricului cauzei, a stării de fapt, ori care să presupună o reapreciere a probelor administrate în fața instanțelor de fond.
Singurul eventual motiv de nelegalitate care poate fi, cu maximă indulgență, desprins din motivele de recurs, este cel referitor la susținerea recurenților, conform cărora, s-a omis a se constata dreptul lor de proprietate asupra imobilului în litigiu, sub acest aspect recursul fiind nefondat, pentru motivele ce urmează a fi expuse:
Prin contestația la executare pe care au formulat-o, contestatorii au solicitat, pe de o parte, anularea formelor de executare silită asupra apartamentului litigios, iar pe de altă parte, să se constate că acest apartament reprezintă proprietatea lor, în baza unui contract așa-zis de vânzare-cumpărare, sub semnătură privată, datat 01.11.2004, convenție prin care numiții și au HG "vândut" acest apartament recurenților, pentru prețul de 31.000 Euro ( 1,2 dosar fond).
Prin urmare, recurenții, prevalându-se de acest contract de vânzare cumpărare sub semnătură privată, au solicitat să se constate că acest imobil reprezintă proprietatea lor.
Curtea constată, prin prisma art. 977 și următoarele civ. raportat la art. 1294-1295.civ. că acest așa-zis contract de vânzare cumpărare sub semnătură privată reprezintă în realitate un veritabil antecontract de vânzare-cumpărare, natura juridică a acestei convenții - de antecontract - neputând fi contestată.
În nici un caz însă, acestei convenții sub semnătură privată nu i se poate conferi natura juridică a unui veritabil contract, susceptibil de a strămuta proprietatea de la vânzător la cumpărător.
Este știut faptul că antecontractul de vânzare-cumpărare are ca obiect o obligație de a face, de a încheia în viitor un contract autentic de vânzare-cumpărare, susceptibil de a transfera proprietatea de la vânzător la cumpărător, iar nicidecum o obligație de a da, adică de a strămuta proprietatea de la vânzător la cumpărător.
Oricum, raportat la maniera în care a fost redactat obiectul contestației la executare - să se constate că imobilul reprezintă proprietatea recurenților contestatori -, prin prisma art. 111. proc. civ. raportat la art. 109. proc. civ. cererea contestatorilor era inadmisibilă, aceștia având la îndemână acțiunea în realizare, respectiv, în valorificarea antecontractului de vânzare-cumpărare pe calea unei acțiuni în prestație tabulară.
Pe de altă parte, prin prisma art. 399 și următoarele proc. civ. valorificarea antecontractului de vânzare-cumpărare, printr-o acțiune în prestație tabulară, nu era admisibilă pe calea contestației la executare, ci doar printr-o acțiune de drept comun.
Chiar și în ipoteza în care recurenții s-ar fi putut prevala de un contract de vânzare cumpărare întocmit în formă autentică, având ca obiect imobilul în litigiu, acesta oricum nu ar fi fost opozabil terților, dat fiind că recurenții nu și-au întabulat în cartea funciară dreptul de proprietate pe care, prin ipoteza, l-ar fi dobândit prin respectivul contract de vânzare cumpărare autentic, știut fiind că în regimul cărților funciare supus reglementării Legii nr. 7/1996, drepturile de proprietate sunt opozabile terților numai prin înscrierea lor în cartea funciară.
În acest sens dispun prevederile art. 20 alin. 1 și 3 din Legea nr. 7/1996, conform cărora "reptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil; hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă sau, în cazurile prevăzute de lege, actul autorității administrative va înlocui acordul de voință cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă sunt opozabile titularilor".
În același sens, dispune și art. 57 din Legea nr. 7/1996, care prevede că "actul juridic privind constituirea sau transmiterea unui drept real imobiliar -, își produce efectele la data înscrierii în cartea funciară, potrivit prevederilor prezentei legi".
Nu poate fi reținut argumentul Tribunalului Sălaj, în sensul că vânzarea ar fi legală, chiar dacă nu a fost încheiat un contract în formă autentică, întrucât obiectul vânzării l-a constituit doar un apartament, nu și teren, având în vedere că acest apartament este situat într-un bloc amplasat evident pe un teren, fiecăruia dintre apartamentele din acest bloc revenindu-i o cotă parte indiviză din terenul de sub bloc, împrejurare raportat la care, prin prisma art. 2 al Titlului X al Legii nr. 247/2005, era necesară încheierea formei autentice a contractului de vânzare-cumpărare.
Constatându-se așadar că recurenții nu pot invoca în favoarea lor un drept de proprietate valabil dobândit, printr-un contract de vânzare cumpărare autentic, susceptibil să transfere proprietatea de la vânzător la cumpărător, asupra imobilului în litigiu, drept de proprietate pe care să-l fi făcut opozabil terților prin înscrierea lui în cartea funciară, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând să fie respins ca atare, în temeiul art. 312 alin. 1. proc. civ.
Intimata a solicitat cheltuieli de judecată, însă nu a făcut dovada acestora în condițiile art. 274. proc. civ. raportat la art. 1169.civ. astfel încât, instanța nu poate dispune obligarea recurenților la plata acestor cheltuieli, iar intimatul intervenient nu a pretins acordarea unor cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorii și, împotriva deciziei civile nr. 70 din 27 noiembrie 2008 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
--- - --- - -
Red./dact.MM
2ex./31.03.2009
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Tania Antoaneta NistorJudecători:Tania Antoaneta Nistor, Carmen Maria Conț
