Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 866/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 866/R/2009
Ședința publică din 30 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Tania Antoaneta Nistor
JUDECĂTORI: Tania Antoaneta Nistor, Carmen Maria Conț
-
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții și, împotriva deciziei civile nr. 306/A din 4 decembrie 2008 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, privind și pe contestatoarea intimată, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la prima strigare a cauzei, instanța constată lipsa părților și lasă cauza la a doua strigare, pentru a da părților posibilitatea să se prezinte la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință pubică, instanța constată lipsa părților și lasă cauza la a treia strigare, pentru a da părților posibilitatea să se prezinte la dezbateri.
La a treia strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință pubică, instanța constată că prin registratura instanței, la data de 25.03.2009, contestatoarea intimată a depus o cerere prin care solicită să i se comunice motivele de recurs; la data de 30.03.2009, contestatoarea intimată a depus o cerere prin care solicită acordarea unui termen de judecată, întrucât nu a luat cunoștință despre motivele de recurs, cerere prin care solicită și judecarea cauzei în lipsă. De asemenea, constată că în cursul acestei dimineți, pârâtul recurent a depus o cerere, prin care solicită acordarea unui termen de judecată, pentru angajarea unui apărător.
Curtea, după deliberare, respinge cererile de amânare, având în vedere că recursul nu este timbrat.
Instanța constată că, deși recursul este declarat de și, totuși este motivat în termen legal doar de, însă, recurenții nu au achitat taxa judiciară de timbru și timbru judiciar pentru recurs, deși au fost legal citați cu mențiunea de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 194 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei, conform dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare atașate la 8 și 9 din dosar.
În temeiul art. 137 alin. 1 pr.civ. Curtea, din oficiu, verifică dacă este timbrat recursul și constată că acesta nu este timbrat.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 invocă excepția netimbrării recursului și reține cauza în pronunțare pe această excepție.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 414/19.02.2007, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Vișeu d S u s, s-a admis contestația la executare formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimații și și, în consecință, s-a dispus atribuirea imobilului înscris în CF nr. 8801 nr. top 1900/1, compus din teren de 1814 mp. și construcțiile cu, în valoare totală de 454.600 RON, debitorului intimat, acesta din urmă a fost obligat la despăgubiri față de și la 6.575 RON cheltuieli de judecată în favoarea contestatoarei.
În considerentele sentinței, instanța reținut că prin contractul autentificat sub nr. 3571/28.10.2005, contestatoarea a împrumutat debitorului suma de 23.000 RON, până în data de 04.11.2005.
Întrucât debitorul nu a restituit suma menționată, la termenul stipulat în contract, după investirea acestui contract cu formulă executorie, creditoarea a demarat executarea silită a debitorului, executorul judecătoresc identificând în coproprietatea lui și a lui, imobilul înscris în CF nr. 8801 Vișeu de, compus din teren și construcții, evaluat, prin raportul de expertiză administrat în cauză, la suma de 454.600 RON, asupra căruia s-a notat somația de plată.
Instanța, raportat la această stare de fapt, apreciat că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 4001Cod proc. civ. admițând contestația la executare în modalitatea prezentată mai.
Prin decizia civilă nr. 239/19.09.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, a fost admis apelului intimaților și, cu consecința schimbării sentinței atacate, în sensul respingerii contestației la executare.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că prin contract autentic, creditoarea a împrumutat lui suma de 23.000 lei (reprezentând 230 milioane lei vechi) pe termen de 7 zile.
Pentru recuperarea sumei împrumutate, creditoarea a promovat acțiunea introductivă, având ca obiect împărțirea imobilului situat în Vișeu de -/B jud. M, înscris în CF nr. 8801 nr. top 1900/1, dobândit de și, în urma unui antecontract de vânzare-cumpărare, validat prin sentința civilă nr. 1520/20.08.1998 Judecătoriei Vișeu d S u s, dată în dosarul acvirat nr.1965/1998.
Având în vedere că terenul, împreună cu cele două construcții, au fost evaluate de expert la suma totală de 454.600 RON și că doar una dintre construcții este notată la CF și nu întabulată, s- concluzionat că pentru recuperarea împrumutului de 230 milioane lei vechi, executarea silită trebuia să poarte asupra unor bunuri mobile sau imobile ale debitorului, apropiate ca valoare de suma împrumutată și nu asupra unui imobil de peste 4,5 miliarde, ce nu constituie proprietatea exclusivă debitorului.
Curtea de APEL CLUJ, prin decizia civilă nr. 450/R/25.02.2008, pronunțată în dosarul nr-, a admis recursul contestatoarei, promovat împotriva deciziei nr. 239/A/19.09.2007 a Tribunalului Maramureș, a casat în întregime decizia Tribunalului Maramureș, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, motivat pe următoarele considerente:
"Conform memoriului depus la dosar de debitorul și coproprietarul, cuprinzând motivele de apel, criticile aduse de aceștia sentinței atacate, vizează, în esență, neîndeplinirea procedurii de citare cu debitorul, apoi faptul că trebuia stabilită cota parte fiecărui coproprietar, din imobilul supus partajului și că acțiunea reclamantei putea fi admisă, în limita creanței, numai după sistarea stării de indiviziune.
Rezultă așadar, din contextul criticilor reiterate mai, de care s-au prevalat pârâții, că nici unul dintre apelanți nu contestat admisibilitatea acțiunii introductive, având ca obiect împărțirea, în cadrul contestației la executare, unui bun imobil, aflat în coproprietatea pârâților, acțiune întemeiată în drept pe dispozițiile art. 4001Cod proc. civ.
Or instanța de apel, în loc să verifice în limitele cererii de apel cu care fost învestită ( limite impuse de prevederile art. 295 Cod proc. civ. ) stabilirea situației de fapt și aplicarea corectă a legii de către prima instanță, Tribunalul ignoră cu desăvârșire criticile aduse de apelanți, pronunțând o soluție fundamentată pe considerente total străine de natura pricinii deduse judecății, în speță fiind incidente dispozițiile art.304 pct.7, teza ultimă Cod proc. civ.
Cu alte cuvinte, Tribunalul trebuia să cenzureze temeinicia hotărârii atacate, precum și legalitatea acesteia, prin prisma prevederilor art. 4001Cod proc. civ. și a criticilor formulate de pârâți în cadrul apelului, stabilind la modul concret, dacă în speță sunt sau nu îndeplinite exigențele pretinse de acest text normativ.
De asemenea, având în vedere că nici o prevedere legală în materie nu condiționează promovarea contestației la executare, statuând că aceasta trebuie să poarte exclusiv asupra unui bun mobil, apropiat ca valoare de cuantumul debitului urmărit, apare cu evidență faptul că soluția instanței de apel este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 4001Cod proc. civ.
Această reglementare menționată mai, conferind în mod expres oricărei persoane interesate, inclusiv creditorilor, posibilitatea de a cere în cadrul contestației la executare, împărțirea bunurilor proprietate comună, indiferent de disproporția existentă între valoarea imobilului supus partajului și cuantumul creanței urmărite, Tribunalul, prin soluția pronunțată, a privat ilegal reclamanta de posibilitatea recuperării creanței sale.
Pe cale de consecință, având în vedere că Tribunalul a soluționat apelul fără a intra în cercetarea fondului, respectiv fără a fi analizate criticile aduse de apelanți, Curtea față de considerentele expuse mai, în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 Cod proc. civ. raportat la art. 312 alin. 1-3 și 5 Cod proc. civ. va admite recursul recurentei, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceluiași Tribunal
Cu ocazia rejudecării, tribunalul va examina dacă în speță sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 4001Cod proc. civ. și se va pronunța asupra aspectelor învederate de pârâți prin motivele de apel formulate.
Astfel, va stabili cota parte cuvenită fiecărui coproprietar, în funcție de actele existente în dosarul acvirat nr. 1965/1998 al Judecătoriei Vișeu d e Sus și va determina cuantumul concret al sultei cuvenite pârâtului, urmare a sistării stării de indiviziune, modalitatea de partaj, dispusă de prima instanță prin atribuirea imobilului pe seama debitorului, nefiind contestată de apelanți".
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Maramureș, fiind soluționată prin decizia civilă nr. 306/A/04.12.2008, în sensul admiterii în parte a apelului intimaților și, cu consecința schimbării în parte a sentinței apelate, astfel: s-a constatat calitatea intimaților de coproprietari, în cotă de câte parte fiecare, asupra imobilelor în litigiu, constând din teren în suprafață de 1814 mp. în valoare de 61.000 lei, construcții fermă și sediu, în valoare de 320.000 lei, aferente nr. top 1900/1, din CF nr. 8801 Vișeu de; s-a dispus sistarea stării de coproprietate prin atribuirea imobilelor în litigiu intimatului, care a fost obligat la plata unei sulte în sumă de 190.500 lei către; au fost menținute restul dispozițiilor din sentință.
În considerentele acestei decizii s-a reținut faptul că, întrucât creditoarea debitorului se află în posesia unui titlu executoriu, aceasta este îndreptățită să-și realizeze creanța pe calea executării silite, în oricare din modalitățile puse de lege la dispoziția sa.
În lipsa oricăror elemente concrete care să indice întinderea cotei de proprietate a fiecăruia dintre cei doi proprietari tabulari, s-a prezumat că aceștia au fiecare câte o cotă de parte din dreptul de proprietate asupra complexului imobiliar în litigiu.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, intimații și, recurs care a fost motivat doar de către prin memoriul depus la dosar la data de 10.03.2009 ( 3 ).
În motivarea recursului s-a arătat că nu poate fi forțat să împartă imobilul în două, întrucât nu are nici un fel de angajament, și că, nu poate fi obligat la a fi despăgubit, mai ales că recurentul dorește să facă investiții la acest imobil. În plus, valoarea imobilului a scăzut foarte mult, impunându-se efectuarea unei expertize care să țină cont de indicii de inflație existenți la această dată.
Contestatoarea intimată, deși legal citată, nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare pentru a-și susține poziția procesuală.
La termenul de judecată din data de 30.03.2009, Curtea, din oficiu, a invocat excepția netimbrării recursului promovat de cei doi intimați, excepție care urmează să fie admisă, motivat pe următoarele considerente:
Pentru recursul pe care l-au promovat, recurenții datorau o taxă judiciară de timbru în sumă de 194 lei și un timbru judiciar în sumă de 5 lei, conform art. 2 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, modificată.
Deși fiecare din cei doi recurenți a fost legal citat pentru termenul de judecată din 30.03.2009, cu mențiunea timbrării recursului cu suma de 194 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar - aspect confirmat de dovezile de îndeplinire a procedurii de citare aflate la filele 8 și 9 din dosarul de recurs -, totuși până la termenul de judecată fixat în cauză, recurenții nu au achitat timbrajul aferent recursului, respectiv, nu au depus la dosarul cauzei dovezile care să ateste plata acestui timbraj.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, modificată și republicată, coroborat cu art. 35 alin. 5 din nr. 760/C/1999, Curtea urmează să anuleze ca netimbrat recursul promovat de cei doi intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâții și, împotriva deciziei civile nr. 306/A/ din 04 decembrie 2008 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
--- - --- - -
Red./dact.MM
2ex./31.03.2009
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Tania Antoaneta NistorJudecători:Tania Antoaneta Nistor, Carmen Maria Conț
