Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 876/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 876
Ședința publică de la 07 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 3: Sorin Drăguț
Grefier - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenții contestatori, A împotriva deciziei civile nr. 195 din 20 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 666 din 18 ianuarie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații A, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta contestatoare asistată de avocat și recurentele contestatoare, A asistate de același avocat și intimații A, reprezentați de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează depunerea întâmpinării formulate de intimați, inclusiv exemplare pentru comunicare, după care;
Se comunică un exemplar al întâmpinării apărătorului recurenților contestatori care nu solicită termen pentru observare.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Susține că instanța de apel a făcut o aplicare restrictivă a art. 398 Cod procedură civilă, în sensul că se aplică doar atunci când autorul decedează după emiterea titlului executoriu și începerea executării silite.
Arată că acest text de lege nu distinge atunci când debitorul decedează în timpul procesului ori în timpul executării silite, ci doar "în cazul executării începute după moartea debitorului", ceea ce s-a întâmplat în speță.
Precizează că în titlul executoriu, respectiv în sentința 5656/25.05.2005 nu figurează ca părți moștenitorii, A în calitate de fii și în calitate de soție supraviețuitoare, iar în dosarul de fond nu figurează ca moștenitoare, ci ca intervenientă.
Așadar textul de lege menționat este perfect aplicabil, iar executorul trebuia să se conformeze acestuia.
De asemenea, se menține punctul de vedere cu privire la faptul că în speță era necesară lămurirea dispozitivului cu privire la suma datorată cu titlu de sultă.
Se pun concluzii de admitere a recursului, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimații A, arată că în rejudecare, Tribunalul Dolja apreciat corect că dispozițiile art. 398 Cod procedură civilă nu sunt aplicabile în speța ce are ca obiect contestație la executare, întrucât debitorul a decedat în timpul judecății pe fond a cauzei, iar apelul și recursul fondului cauzei s-au judecat în contradictoriu cu moștenitorii acestuia, care au continuat procesul.
De asemenea, susține că sunt invocate motive privind fondul cauzei, motiv pentru care contestația urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât s-a realizat ieșirea din indiviziune, iar părțile au fiecare loturile lor.
Față de cele arătate, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, depunând concluzii scrise în acest sens.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la data de 19.09.2007, contestatorii, și A au formulat contestație la executare împotriva intimaților A și, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea actelor de executare, respectiv a notificărilor și somațiilor nr.390/N/200, nr.391/N/2007 și nr.392/N/2007 emise de BEJ în dosarul nr.237/E/2007, precum și lămurirea dispozitivului sentinței civile nr.5656/25.05.2005 a Judecătoriei Craiova ce constituie titlul executoriu și care conține o dispoziție neclară în ceea ce privește sulta datorată de reclamanți, iar imobilele din lotul pârâtei nu se știe unde se află.
Prin sentința civilă nr.666 din 18.01.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost respinsă excepția lipsei de interes a contestatorilor invocată de intimați.
A fost respinsă cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatori, respinsă cererea pentru cheltuieli de judecată formulată de contestatori și cererea pentru cheltuieli de judecată formulată de intimați.
Instanța a reținut că imobilele din lotul pârâtei au fost complet identificate în dispozitivul titlului executoriu prin trecerea tarlalei și a parcelei unde se află terenurile, precum și a adresei terenului din-, situat în T7, adresă la care se află și restul construcțiilor(anexe) atribuite acesteia în cotă de . respectiv: șopron, magazie și pătul, garaj și bucătărie de vară.
In ceea ce privește somația contestată, instanța a reținut că aceasta a fost emisă pentru toți debitorii -contestatori care au fost nominalizați în aceasta, inclusiv cei doi moștenitori ai defunctului și anume și A, iar din dovada de comunicare rezultă că la somație a fost atașat titlul executoriu. Faptul că nu au fost trecute în somație sumele pe care le datorează debitorii, reprezentând cheltuieli de judecată, și bunurile imobile și mobile asupra cărora trebuie să se facă ieșirea din indiviziune, nu constituie un motiv de anulare a acesteia, deoarece s-a menționat că partajul se face conform variantei a III-a de lotizare din raportul de expertiză omologat prin sentință, iar cuantumul cheltuielilor de judecată este trecut în hotărâre.
În ceea ce privește cheltuielile de executare, instanța a reținut că nu erau cunoscute în întregime la acea dată, urmând să fie stabilite prin proces-verbal de către executor conform art.371/7 alin.3 pr.civ. De altfel, art.387 civ. nu prevede obligația executorului de a trece în somație sumele care se datorează, ci doar că este necesară arătarea titlului executoriu anexat în baza căruia urmează să se facă executarea silită, obligație îndeplinită de executor.
Referitor la notificările nr.390/N/2007, nr.391/N/2007 și nr.392/N/2007 emise de BEJ, instanța a reținut că acestea sunt emise la cererea intimaților și conțin solicitarea acestora de se ridica de către contestatori recipisele CEC care atestă că primii au pus în executare de bună-voie sentința, notificările neputând conține decât sumele așa cum au fost calculate de către intimați, fără intervenția executorului în acest sens, urmând ca ulterior, în cadrul executării acesta să observe dacă au fost executate integral obligațiile din sentință de către debitori, precum și în conformitate cu titlul executoriu, inclusiv cu privire la cheltuielile de judecată.
Cât privește motivul că executarea silită nu poate fi făcută pe imobilul compus din casa și curtea aferentă situate în C,-, instanța a reținut că situația juridică rezultată din contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.1915/06.12.2000 de BNP și certificatul de moștenitor nr.653/02.03.1993 emis de notariatul de Stat Județean Daf ost analizată prin hotărârile judecătorești pronunțate în exercitarea căilor de atac împotriva sentinței 5656/2005, și a încheierii de admitere în principiu, astfel că executarea silită este legal efectuată cu privire la acest imobil.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes a contestatorilor, invocată de intimați prin întâmpinare, instanța a constatat că este neîntemeiată, deoarece, deși din notificări rezultă achitarea prin consemnare la CEC la dispoziția creditorilor a unor sume de bani, acest lucru nu conduce la concluzia că nu ar avea interes contestatorii să conteste somația pentru vicii de formă, și să ceară lămurirea dispozitivului, în condițiile în care ieșirea din indiviziune nu a fost încă realizată.
Instanța a respins capătul de cerere privind suspendarea executării silite reținând că nu există motive care să conducă la necesitatea luării acestei măsuri și, de asemenea, față de starea de fapt expusă.
Totodată, a apreciat că nu se impune aplicarea unei amenzi contestatorilor, conform art.404 alin.2.pr.civ. deoarece acțiunea, în raport de motivele de fapt invocate, nu a fost introdusă cu rea-credință.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel contestatorii, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice.
Prin decizia civilă nr.248 din 9 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins apelul declarat de apelanții contestatori, A.
S-a arătat că motivul referitor la neverificarea valabilității contractului de vânzare cumpărare nr.1915/2000 și a certificatului de moștenire nr.653/2.03.1993 vizează fondul cauzei și nu poate fi invocat în acest cadru procesual.
În baza art.299 Cod pr.civilă, împotriva deciziei contestatorii au declarat recurs, invocând în principal, nepronunțarea instanței asupra criticilor formulate în motivul doi de apel.
S-a mai susținut că dispozitivul sentinței pusă în executare trebuia lămurit, iar faptul că actele de proprietate pe care își întemeiază dreptul nu au fost anulate îi îndreptățește pe contestatori să solicite anularea actelor de executare.
Intimații au depus întâmpinare, arătând că prin motivele formulate contestatorii au invocat cauze de netemeinicie a hotărârii.
Nu există un petit prin care să fie investită instanța cu clarificarea situației impozitului pe care contestatorii îl datorează, imobilele acestora sunt identificate prin titlu executoriu, iar tribunalul s-a pronunțat asupra tuturor criticilor, așa cum rezultă din considerentele deciziei, respectiv fila 4, penultima frază.
Prin decizia civilă nr.15 din 12.01.2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVAs -a admis recursul declarat de contestatori, s-a casat decizia civilă și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj, reținându-se că nu a fost analizat motivul de apel referitor la încălcarea în cadrul procedurii execuționale dispozițiilor art. 398 Cod pr. civ
În rejudecare, s-a format dosarul cu nr-.
În cauză, la data de 20.02.2009, intimații A și au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Prin decizia civilă nr.195 din 20 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins apelul declarat de apelanții contestatori, A, împotriva sentinței civile nr. 666 din data de 18 ianuarie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, in contradictoriu cu intimații A,.
Au fost obligați apelanții către intimați la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, s-a apreciat că nu se impune lămurirea dispozitivului titlului executoriu, greșita menționare a cuvântului "reprezentând", în loc de " respectiv" fiind o eroare materială ce poate fi remediată pe calea procedurii prevăzută de art. 281 Cod pr. civ, și care nu este de natură să creeze confuzii cu privire la cuantumul sumelor stabilite în sarcina părților, iar imobilele atribuite în lotul apelantei sunt individualizate prin, parcelă, și adresă.
Cu privire la aplicabilitatea art. 398 Cod pr. civ, s-a reținut că debitorul a decedat înainte de emiterea titlurilor executorii, respectiv în timpul judecării asupra fondului cauzei, în faza apelului, iar moștenitorii săi au fost introduși în cauză, iar deciziile din apel și recurs au fost pronunțate în contradictoriu cu aceștia, astfel că nu sunt incidente prevederile legale mai sus menționate, care prevăd executarea în contra moștenitorilor și comunicarea titlurilor executorii pe adresa moștenirii.
Ultima critică fost apreciată ca fiind nefondată, verificarea valabilității și efectelor juridice ale contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1915/6.12.2000 de BNP și a certificatului de moștenitor nr. 653/2.03.1993 emis de Notariatul de Stat Județean D reprezentând chestiuni de fond, ce nu pot fi valorificate în cadrul contestației la executare, în conformitate cu dispozițiile art. 399 alin.3 Cod pr.civ.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, au declarat recurs contestatorii, criticând-o pentru nelegalitate.
Au susținut că decizia recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 398 Cod pr. civ, Tribunalul dând o interpretare restrictivă acestui text de lege, căruia i-a limitat sfera de aplicare doar la situația în care debitorul decedează după terminarea procesului și înainte de începerea executării silite, cu toate că dispozițiile legale prevăd doar condiția ca executarea să înceapă după moartea debitorului, cerință îndeplinită în speță.
S-a maia arătat că este necesară lămurirea dispozitivului cu privire la suma datorată de recurenți cu titlu de sultă și că s-a dat o soluționare greșită criticii ce vizează valabilitatea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere și a certificatului de moștenitor, acte juridice ce nu au fost desființate prin hotărâre judecătorească și care sunt perfect valabile.
S-a solicitat admiterea recursului, și casarea deciziilor pronunțate de instanțele de fond.
La dosarul cauzei s-au depus în copie: acte de stare civilă, contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1915/6.12.2000, certificat de moștenitor nr. 653/2.03.1993, dovada achitării taxei de timbru și timbru judiciar.
La data de 6.07.2009, intimații A și au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor pronunțate, cu cheltuieli de judecată.
Recursul este nefondat.
Tribunalul a apreciat în mod corect că dispozițiile art. 398 Cod pr. civ. nu sunt aplicabile în speță.
Potrivit prevederilor legale mai sus menționate, dacă execuția nu începuse încă la moartea debitorului, hotărârile și titlurile executorii nu se vor putea executa în contra moștenitorilor, sub pedeapsă de nulitate, decât după 8 zile după ce li s-a făcut o încunoștințare colectivă a acestor titluri sau hotărâri la domiciliul deschiderii succesiunii pe numele moștenirii, fără a se arăta numele și calitatea fiecărui moștenitor.
Rațiunea instituirii acestei măsuri constă în necesitatea înlăturării posibilității unei executări intempestive împotriva moștenitorilor, care să nu fie surprinși de măsura execuțională, și care astfel, au un răgaz optim înlăuntrul căruia pot îndeplini obligația de care era ținut antecesorul lor.
Chiar dacă textul de lege nu prevede expres, este evident și în acord cu finalitatea prevederilor din materia executării silite, că are în vedere situația în care debitorul decedează ulterior obținerii titlului executoriu și înainte de începerea executării, ipoteză care nu este incidentă în speță.
Debitorul a decedat în timpul judecării în fond a cauzei, în faza apelului, moștenitorii săi, și A, descendenți de gradul I, fiind introduși în proces, iar, soția supraviețuitoare era deja conceptată în calitate de intervenientă.
Sentința civilă nr. 5656/25.05.2005 a Judecătoriei Craiovaa rămas definitivă prin respingerea apelului prin decizia civilă nr. 15/25.01.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în contradictoriu cu moștenitorii lui, și irevocabilă prin respingerea recursului, prin decizia civilă nr. 877/26.06.2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA.
Titlul executoriu este reprezentat de nr. 5656/2005 a Judecătoriei Craiova, care însă a devenit executorie prin respingerea apelului, în condițiile art. 376, alin.1 și art. 377 alin.1, pct.3, Cod pr. civ. iar pentru a fi incidente prevederile art. 398 Cod pr. civ. decesul debitorul trebuia să se fi produs după data pronunțării deciziei Tribunalului.
Or, debitorul a decedat la data de 2.09.2006, pe parcursul soluționării cauzei în apel, deci anterior momentului în care sentința Judecătoriei a devenit executorie prin respingerea apelului, iar decizia pronunțată în această fază procesuală a fost dată în contradictoriu cu moștenitorii acestuia.
Prin urmare, dispozițiile art. 398 Cod pr. civ. nu sunt incidente, iar executorul judecătoresc nu trebuia să facă aplicarea lor, așa cum au susținut contestatorii.
Cea de-a doua critică formulată de recurenți este, de asemenea, nefondată, dispozitivul hotărârii supuse executării silite fiind clar și nesusceptibil de confuzii. Greșita menționare a cuvântului "reprezentând", în loc de "respectiv" este o simplă eroare materială, ce poate fi remediată pe cale procedurii reglementată de art. 281 și urm. Cod pr.civ. și nu prin intermediul procedurii lămuririi cu privire la întinderea titlului executoriu prevăzută de art. 399 Cod pr. civ. căci nu constituie un impediment pentru executarea silită, din dispozitiv rezultând în mod neechivoc sultele pe care reclamanții alin și trebuie să le achite moștenitorilor autorului și intervenientei .
Ultimul motiv de recurs este nefondat, criticile referitoare omisiunea examinării valabilității contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1915/6.12.2000de BNP și a certificatului de moștenitor nr. 653/2.03.1993 emis de Notariatul de Stat Județean D vizând aspecte de fond ale titlului executoriu, ce nu pot fi invocate în cadrul contestației la executare, concluzie ce decurge din interpretarea per a contrario a alineatul ultim al art. 399 Cod pr. civ. și din exigențele impuse de principiul autorității de lucru judecat de care se bucură hotărârea judecătorească ce face obiectul executării silite.
Față de considerentele care preced, Curtea apreciază că sunt neîntemeiate criticile formulate de recurenți, care nu pot fi încadrate în niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 pct. 1- 9 Cod pr.civ. astfel că recursul declarat se va respinge, potrivit art. 312 Cod pr.civ. ca nefondat.
Se va face aplicarea dispozițiilor art. 274 cod pr. civ. potrivit cărora recurenții contestatori, aflați în culpă procesuală,vor fi obligați către intimați la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții contestatori, A împotriva deciziei civile nr. 195 din 20 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 666 din 18 ianuarie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații A,.
Obligă recurenții la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Iulie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. și tehnored. jud.-/2 ex. /10.07.2009
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Oana Ghiță, Sorin Drăguț
