Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 918/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.918/
Ședința publică din 27 mai 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de contestatorii și, domiciliați în M C, str.-.5.B.4, împotriva sentinței civile nr.9 din 24 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
În lipsa părților, acestea nefiind citate.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea din 13 mai 2008 - încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânată pentru data de 20 mai 2008 și apoi pentru astăzi, 27 mai 2008.
CURTEA,
Prin decizia civilă nr. 9 din 24 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-, s-a respins apelul contestatorilor, împotriva sentinței civile nr. 1471/2007 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, menținând integral sentința criticată, cu obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
La pronunțarea acestei decizii, instanța a avut în vedere împrejurarea că și au formulat contestația la executare peste termenul stabilit de lege, cum, de altfel, a reținut și prima instanță prin hotărârea apelată, că apelanții-contestatori nu justifică un interes în acțiunea promovată, că anularea actului prin care intimatul a adjudecat imobilul, cu datele de identificare indicate, nu ar produce un folos apelanților.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs contestatorii, invocând prevederile art. 299, 301, 302 și 304 pct. 9 Cod procedură civilă, solicitând modificarea hotărârilor pronunțate anterior în cauză în sensul admiterii contestației.
În motivare, recurenții au arătat că debitul a fost achitat anterior definitivării formelor de executare, că sub acest aspect nu se justifică adjudecarea de către intimat a imobilului, excepția tardivității contestației este nefondată în raport de prevederile art. 401, prețul obținut prin licitație nu a fost distribuit, iar bunul nu a fost predat, contestatorii recurenți se află în prezent în situația unei duble executări a aceluiași debit (prin plata benevolă anterioară și executarea silită prin licitație).
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor invocate de recurenți și din oficiu în limita prevăzută de art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Creditorii, s-au adresat executorului judecătoresc solicitând executarea debitului în sumă de 19.714.641 lei plus 14.711.666 lei de la debitorul, conform sentinței civile nr. 1738 din 25 noiembrie 2003, pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc în dosarul nr. 1349/R/2002. Cererea a fost admisă prin încheierea nr. 1 din 17 decembrie 2004, pronunțată în dosarul execuțional nr. 70, 71. În baza acestor încheieri s-a procedat la vânzarea prin licitație publică a imobilului (teren și construcții), situat în satul Livezi nr. 84, adjudecatar fiind.
Debitorul și soția acestuia, au formulat cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Miercurea Ciuc sub nr. 3681 din 30 noiembrie 2005, solicitând în contradictoriu cu, Biroul executorului judecătoresc, Oficiul de cadastru și publicitate imobiliară, pronunțarea unei sentințe pentru interzicerea întabulării imobilului dobândit prin licitație, constatarea nulității actului de adjudecare.
În motivare au arătat că imobilul, obiect al licitației, constituie proprietatea extratabulară a soților (în cotă de respectiv ), dobândit prin moștenire.
este debitorul numiților, conform hotărârii judecătorești indicate, dar consideră că actul de adjudecare este lovit de nulitate absolută, deoarece nu indică toate elementele de identificare ale imobilului, terenul nu era proprietatea debitorului iar deține cota de parte din construcțiile vândute, fără a fi debitoare.
Au susținut, de asemenea, că prețul obținut prin licitație este unul neserios în raport de valoarea bunului.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, arătând că reclamanții nu au formulat contestație la executare în conformitate cu prevederile art. 399, 401, iar în baza art. 518 Cod procedură civilă, consideră că a dobândit proprietatea deplină asupra imobilului, astfel că nu sunt admisibile cererile reclamanților de interzicere a întabulării și constatare a nulității actului de adjudecare.
Instanța a pronunțat sentința civilă nr. 481 din 6 aprilie 2006, prin care a respins ca tardivă contestația la executare, cu obligare la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut că debitorul a luat la cunoștință de licitație la data de 18 aprilie 2005, cum rezultă din înscrisul de la fila 17 în dosarul execuțional, licitația a avut loc la 20 aprilie 2005 (fila 27), iar contestația la executare s-a înregistrat la 30 noiembrie 2005, deci peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 Cod procedură civilă, termen care începe să curgă de la data luării la cunoștință de către contestator.
S-a reținut, de asemenea, că, terț, care pretinde un drept asupra bunului vândut, avea, în conformitate cu textul legal indicat, un termen de 15 zile de la data efectuării vânzării, pentru formularea contestației și cum vânzarea s-a efectuat la data de 20 aprilie 2005 iar contestația s-a înregistrat la data de 30 noiembrie 2005, s-a constatat tardivitatea contestației formulate.
Anterior, Judecătoria Miercurea Ciuca pronunțat sentința civilă nr. 999 din 29 iunie 2005 în dosarul nr. 689/2005, prin care a respins contestația la executare formulată de debitorul, contestație prin care a solicitat compensarea unor datorii reciproce.
Apelul formulat de soții și împotriva sentinței civile nr. 481 din 6 aprilie 2006 format obiectul dosarului nr. 3577/2006 al tribunalului Harghita și s-a respins prin decizia civilă nr. 222 din 14 decembrie 2006. Instanța de control a apreciat întemeiată excepția tardivității contestației la executare, reținută de prima instanță la pronunțarea sentinței apelate.
Recursul contestatorilor s-a soluționat de Curtea de Apel Târgu -M prin decizia civilă nr. 460 din 27 aprilie 2007, pronunțată în dosarul nr-, în sensul admiterii căii de atac, casării integrale a deciziei civile nr. 222/2006 și a sentinței civile nr. 481/2006, trimiterii cauzei pentru rejudecare, Judecătoriei Miercurea Ciuc.
În rejudecare, contestația s-a înregistrat sub nr. 1392 și s-a soluționat prin sentința civilă nr. 1471 din 4 octombrie 2007 în sensul respingerii contestației la executare.
S-a reținut că imobilul a fost dobândit de debitor prin partaj (sentința civilă nr. 1738/2003 a Judecătoriei Miercurea Ciuc - hotărâre judecătorească rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 330 din 12 mai 2004, pronunțată de Curtea de Apel Târgu -M în dosarul nr. 419/2004), iar ulterior a fost transmis prin licitație, actualului deținător,.
Împrejurarea că imobilul adjudecat nu a fost identificat cu toate elementele necesare, putea invocată de adjudecatarul, iar nu de contestatori, care nu erau afectați de această lacună a actului.
S-a reținut, de asemenea, că (debitorul), deși a fost prezent la efectuarea licitației, nu a invocat afirmativul preț derizoriu, nu a formulat în termenul legal, contestație la executare.
Apelul contestatorilor împotriva acestei sentințe a fost soluționat prin decizia civilă nr. 9 din 24 ianuarie 2008, analizată în prezentul recurs.
Prin recursul formulat, contestatorii au susținut că au suportat o plată dublă prin achitarea benevolă și integrală a debitului, consemnând suma la dispoziția creditorilor la data de 9 mai 2005, respectiv 20 noiembrie 2006. Într-adevăr, la fila 20 în dosarul nr. 689/2005sunt depuse chitanțele ce atestă depunerea de către debitorul a sumei de 800.000 lei cauțiune pentru suspendarea executării silite, sumă care s-a restituit ulterior. La fila 30 în același dosar s-au depus alte două chitanțe pentru consemnarea la dispoziția executorului judecătoresc a sumelor de 20.000.000 lei, respectiv 72.685.000 lei la data de 11 octombrie 2004, respectiv 9 mai 2005.
Așa cum s-a arătat anterior, imobilul s-a vândut la licitație în data de 18 aprilie 2005 pentru suma de 120.000.000 lei.
În cursul dezbaterilor, recurenții prin apărător au susținut că termenul prevăzut de art. 401 alin. 2 Cod procedură civilă nu s-a împlinit, deoarece bunul nu s-a predat adjudecatarului iar prețul obținut prin licitație nu s-a distribuit creditorilor.
Această susținere este numai în parte întemeiată, din moment ce textul legal indicat prevede posibilitatea formulării contestației la executare, în termen de 15 zile de la efectuarea vânzării, ori de la data predării silite a bunului.
În prezenta cauză, procesul verbal de licitație s-a întocmit la data de 18 aprilie 2005, iar actul de adjudecare, la data de 11 noiembrie 2005.
Indiferent de cele arătate anterior, instanța în soluționarea căii de atac, este ținută de cuprinsul hotărârii judecătorești irevocabile, prin care s-a stabilit tardivitatea contestației la executare (decizia nr. 460 din 24 aprilie 2007 Curții de Apel Târgu -M, pronunțată în dosarul nr-).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul contestatorilor și, domiciliați în M C, str. -.5.B.4, județul H, împotriva sentinței civile nr.9 din 24 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Obligă recurenții la plata sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
pentru, fiind în
concediu de odihnă, semnează
Președintele instanței,
GREFIER,
pentru, fiind în
concediu de odihnă, semnează
Prim Grefier,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:; Sz.
-3.07.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
