Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 963/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 963
Ședința publică de la 03 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 2: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 3: Manuela
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr.1342 din 8 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SOCIETATEA NAȚIONALĂ ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE SA, având ca obiect contestație act.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru recurentul contestator, lipsind intimata Societatea Națională Îmbunătățiri Funciare SA
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, instanța constatând că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat a apreciat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul contestator, a susținut oral motivele de recurs invocate în scris arătând că în mod greșit instanța de fond a respins excepția de nulitate absolută a deciziei de eliberare din funcție a contestatorului, a ignorat dispozițiile art.31, 32, 41, 42 Codul Muncii. A depus concluzii scrise și a solicitat admiterea recursului, modificarea senstinței în sensul admiterii contestației, fără obligarea la cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr.1342 din 8 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- s-a respins contestația formulată de contestatorul, împotriva Deciziei nr. 278/31.07.2007 emisă de intimata SA.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Prin Decizia nr.278/31.07.2007 emisă de Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare SA, reclamantul angajat al societății pârâte în funcția de director, a fost eliberat din această funcție, având în vedere rezultatul interviului obținut de reclamant în vederea definitivării pe postul de director.
Referitor la nulitatea deciziei invocate de reclamant, s-au constatat nefondate excepțiile.
S-a constatat astfel că decizia este motivată în fapt și în drept, menționându-se că măsura a fost impusă de rezultatele interviului susținut în vederea definitivării pe post, deoarece reclamantul a fost numit în funcția de director prin Decizia ne.122/02.05.2007, cu o perioadă de probă de 90 zile calendaristice.
Au fost invocate de asemenea prevederile Contractului colectiv de muncă și Hotărârea Consiliului de Administrație al SNIF SA.
Împrejurarea că în cuprinsul deciziei nu sunt cuprinse mențiunile referitoare la termenul și instanța la care decizia poate fi contestată, s-a constatat că lipsa acestor mențiuni nu atrage nulitatea absolută a deciziei, iar prin lipsa lor, reclamantul nu a fost în nici un fel prejudiciat, contestația fiind depusă în termen și la instanța competentă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, se arată că instanța de fond a stabilit în mod greșit că decizia nr. 278/31.08.2007 nu este lovită de nulitate absolută, deoarece, susține recurentul. Au fost încălcate dispozițiile art. 62 alin. 2 din Codul muncii. Astfel, decizia contestată nu a fost motivată în fapt și în drept, decât în mod vag și general și nu cuprinde mențiuni cu privire la termenul în care decizia se poate contesta și instanța competentă să soluționeze contestația.
Recurentul a mai susținut că sentința recurată este nelegală, deoarece este rezultatul unei aprecieri greșite a probelor, instanța de fond reținând greșit că emiterea deciziei a avut la bază evaluarea activității contestatorului, realizată prin interviu.
Contractul colectiv de muncă la nivelul societății stabilește la art. 1 din Anexa 15 că un asemenea interviu se susține la angajarea sau la avansarea în funcție a personalului, nu la definitivare, așa cum s-a procedat în cazul de față.
Mai mult, recurentul susține că nu se mai impunea o nouă definitivare pe post, din moment ce prin decizia nr. 387/01.09.2005 fusese deja definitivat pe acest post.
Modalitatea în care a fost organizat interviul a fost nelegală, aceeași comisie care a realizat evaluarea inițială soluționând și contestațiile ulterioare, iar comisia a fost compusă din persoane care nu aveau pregătirea necesară evaluării activității directorilor de sucursale, iar criteriile pentru evaluare nu aveau nicio legătură cu atribuțiile de serviciu ale contestatorului.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat și urmează să îl admită, pentru următoarele considerente:
Recurentul a fost angajat la societatea intimată la data de 04.04.2005, pe funcția de inginer pr. II. La data de 15.04.2005, între părți s-a încheiat contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 9/12.04.2005. Din cuprinsul contractului individual de muncă rezultă că acesta a fost încheiat pe durată nedeterminată, începând cu data de 15.04.2005, contestatorul fiind angajat pe funcția de director al Sucursalei SNIF Sa M, cu o perioadă de probă de 90 de zile calendaristice.
pe postul de director de sucursală a intervenit la data de 01.09.2005, fiind emisă în acest sens decizia nr. 387/01.09.2005.
Acest contract individual de muncă a rămas în ființă, fiind modificat doar sub aspectul cuantumului salariului, prin actul adițional din data de 02.05.2007.
În urma reorganizării societății angajatoare, ca urmare a programului de restructurare aprobat prin Hotărârea nr. 9/08.12.2005, în perioada 03.01.2006-01.05.2007, recurentul a rămas pe funcția de director al sucursalei.
Prin decizia nr. 122/02.05.2007, unitatea intimată a dispus eliberarea contestatorului din funcția de director la Sucursala SNIF SA - centrul zonal coordonator M, cu aceeași dată fiind numit în funcția de director la Sucursala SNIF SA M, menționându-se în cuprinsul deciziei o nouă perioadă de probă de 90 de zile calendaristice.
Prin decizia nr. 278/31.07.2007, angajatorul a dispus eliberarea contestatorului din funcția de director, începând cu data de 01.08.2007 și încadrarea pe un post corespunzător pregătirii profesionale.
Decizia nu a fost întemeiată în drept, fiind menționat în cuprinsul său faptul că, la baza deciziei a stat procesul-verbal din data de 31.07.2007 al Comisiei de verificare a aptitudinilor salariaților.
Potrivit art. 31 alin.(1) din Codul muncii, pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 30 de zile calendaristice pentru funcțiile de execuție și de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcțiile de conducere, iar conform art. 31 alin. (41) pe durata sau la sfârșitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta numai printr-o notificare scrisă, la inițiativa oricăreia dintre părți.
Potrivit rt. 32 din Codul muncii, pe durata executării unui contract individual de muncă nu poate fi stabilită decât o singură perioadă de probă, iar prin excepție, salariatul poate fi supus la o nouă perioadă de probă în situația în care acesta debutează la același angajator într-o nouă funcție sau profesie ori urmează să presteze activitatea într-un loc de muncă cu condiții grele, vătămătoare sau periculoase.
Curtea constată că, în cazul contestatorului, perioada de probă a fost stabilită la debutul în funcția de director de sucursală, adică începând cu data 15.04.2005, stabilirea unei noi perioade de probă pentru aceeași funcție fiind prohibită de dispozițiile art. 32 din Codul muncii.
Prin urmare, decizia nr. 278/31.07.2007 nu putea fi emisă în temeiul art. 31 alin. (41) din Codul muncii.
Din cuprinsul deciziei contestate nu rezultă decât faptul că acesta are la bază un proces-verbal din de 31.07.2007 al Comisiei de verificare a aptitudinilor salariaților.
În condițiile în care prin decizia contestată s-a dispus eliberarea din funcție a contestatorului, funcție pentru care avea încheiat contract individual de muncă pe durată nedeterminată, fără acordul salariatului și fără a se încheia un alt contract individual de muncă pentru altă funcție, măsura dispusă reprezintă practic o concediere pentru necorespundere profesională, fiind pe deplin aplicabile dispozițiile art. 62 alin. 2 din Codul muncii, potrivit cărora decizia trebuie să fie motivată în fapt și în drept.
În lipsa motivării exprese în fapt și în drept a deciziei, aceasta este afectată de nulitate.
Constatând că în cuprinsul deciziei contestate nu se regăsește decât o motivare sumară în fapt, cu trimitere la procesul-verbal din de 31.07.2007 al Comisiei de verificare a aptitudinilor salariaților, că decizia nu a fost motivată în drept, Curtea urmează să admită recursul, în baza art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, să constate nulitatea deciziei și să dispună reintegrarea contestatorului în postul deținut anterior emiterii deciziei, în baza art. 78 alin. 2 din Codul muncii.
Consecință a constatării nulității, în temeiul dispozițiilor art. 78 alin. 1 din Codul muncii, intimatul va fi obligat la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul începând cu data eliberării din funcție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr.1342 din 8 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SOCIETATEA NAȚIONALĂ ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE SA, având ca obiect contestație act.
Constată nulitatea deciziei și dispune reintegrarea pe postul deținut anterior emiterii deciziei.
Obligă intimatul la plata drepturilor bănești corespunzătoare, potrivit cu art. 78 Codul muncii.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 03 martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - --
Grefier
27.03.2008
Red. Jud.
Tehn./Ex.3
/ și
Președinte:Ioana BodriJudecători:Ioana Bodri, Tamara Carmen Bunoiu, Manuela
