Contestație la legea electorală. Speță. Decizia 674/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Comentarii

0

Dosar nr-

(899/2009)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ NR.674

Ședința publică de la 17.04.2009.

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Mariana Haralambe

JUDECĂTOR 2: Stere Learciu

JUDECĂTOR 3: Gabriela Sorina

GREFIER - -

* * * * * * * * * * *

Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia fost reprezentant de procuror.

Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul contestator PARTIDUL ROMÂN, împotriva sentinței civile nr. 2 din 16.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr. 2//2009.

are ca obiect - contestație la legea electorală.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul, în calitate de reprezentant al recurentului contestator Partidul Român, în baza împuternicirii avocațiale nr.142.606/16.04.2009, eliberată de Baroul București (fila 9 dosar), se prezintă și președintele recurentului domnul, fără act de identitate asupra sa și doamna, secretar general al recurentului.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea constată că la orele 8,30 fost întocmit referatul de către grefierul de ședință, prin care se menționează faptul că a luat legătura cu domnul avocat, în calitate de reprezentant al recurentului, în vederea comunicării termenul acordat.

De asemenea, constată faptul că la dosar a fost întocmit referatul de către grefierul șef al secției, privind diligențele efectuate în vederea atașării dosarului de fond, iar cu aproximativ J de oră înainte de intrarea în sala de judecată, respectiv la orele 10,30, a fost atașat și dosarul de fond, potrivit vizei serviciului registratură al secției.

Curtea întreabă reprezentantul recurentului dacă are cereri de formulat, cu caracter prealabil sau excepții de invocat.

Avocatul recurentului contestator solicită a i se permite să consulte listele de semnături, înaintate de Tribunalul Bucureștio dată cu dosarul de fond, întrucât există diferențe mari între opisul depus de către contestator și referatul întocmit de Biroul Electoral Central.

La interpelarea instanței, în sensul de a preciza perioada de timp de care are nevoie pentru studierea listelor de semnături, avocatul recurentului contestator precizează în mod expres, că o J de oră îi este suficientă în acest sens.

În situația în care instanța va încuviința această cerere, solicită să fie asistat la verificarea listelor de către domnul Președinte al Partidului Român - și de către doamna, care este secretarul general al Partidului și care a fost împuternicită de către acesta să îi reprezinte interesele la Tribunalul București, persoane care se află în sala de ședință.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu se opune la admiterea acestei cereri.

Curtea solicită ca cei doi reprezentanți ai recurentului contestator să se legitimeze.

La această solicitare este în măsură să se legitimeze numai doamna, prezentând instanței Carte de Identitate seria -, nr. -, eliberată de Secția 1 Poliție la data de 19.08.2004, CNP -, date conforme cu cele existente la fila 18 din dosarul Tribunalului. Domnul arată că nu are asupra sa actul de identitate, identitatea sa fiind confirmată de avocat și de.

Curtea, după deliberare, asupra acestei cereri cu caracter prealabil, formulată de către avocatul recurentului contestator, văzând și împuternicirea aflată la fila nr. 18 în dosarul de fond, va încuviința cererea formulată și va da posibilitatea de a se studia listele cu semnături, studiere ce se va realiza sub supravegherea nemijlocită a grefierului de ședință. Suspendă în acest sens, ședința de judecată.

La reluarea ședinței, după mai mult timp decât cel solicitat, avocatul recurentului precizează că au verificat listele și menționează că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de propus.

Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, probe de propus, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.

Avocatul recurentului contestator solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea în tot a hotărârii recurate, anularea deciziei pronunțate de Biroul Electoral Central și, pe cale de consecință, admiterea contestației, pentru următoarele considerente:

Arată că instanța de fond nu i-a permis studierea listelor de semnături, pentru a-și formula o apărare temeinică, considerând că recurentul de astăzi a avut cunoștință de aceste liste la momentul depunerii lor la Biroul Electoral Central, însă, nu înseamnă că și apărătorul ales a avut cunoștință de conținutul lor. Mai arată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unor aspecte invocate la judecata în primă instanță, respectiv asupra probei testimoniale solicitată de către contestator, însă acest aspect nu constituie motiv de recurs, întrucât nu dorește tergiversarea soluționării prezentei contestații prin trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece consideră că probatoriul a fost complet administrat.

Referitor la decizia pronunțată de Biroul Electoral Central, prin care s-a apreciat că nu sunt întrunite condițiile legale pentru candidaturile depuse pe liste de partidul Român la alegerile europarlamentare din 2009, arată că prin această decizie nu au fost punctual menționate motivele pentru care au fost respinse 72.215 de semnături de susținere, neindicându-se care sunt listele de susținători care nu corespund cerințelor impuse de lege sau cele ale căror semnături aparțin unor minori. Din conținut deciziei contestate reiese că aceasta a fost luată ca urmare a referatului întocmit la data de 13.04.2009. Or, în acest context instanța de fond putea efectua un control de legalitate cu privire la motivele indicate în decizia respectivă, Referatul nefiind un act prevăzut de lege ca parte integrantă a deciziei atacată, contestatorul neavând posibilitatea legală de a ataca un astfel de act. Așadar, controlul de legalitate al instanței de fond trebuia să se refere strict la neîndeplinirea criteriului numărului de susținători, ca urmare a depunerii unor copii xerox și ale semnăturilor unor minori, alte aspecte neputând face obiectul contestației formulate de contestator și nici avute în vedere de instanță. În acest context, apreciază că decizia contestată este nemotivată în fapt. În același sens, arată că Biroul Electoral Central avea obligația de a verifica la momentul depunerii candidaturilor, listelor de susținători, pentru a putea înregistra candidaturile, Legea nr. 33/2007 făcând distincție între depunerea candidaturilor și depunerea listelor cu semnăturile de susținere. Instanța de fond a interpretat în mod eronat aceste dispoziții și a considerat că nu există distincție între listele de candidați și listele de susținători, fapt contrar legii, neexistând dubiu că legiuitorul a considerat că trebuie distins între modalitatea de sancționare a nedepunerii listelor de susținători în numărul prevăzut de lege și cel al depunerii candidaturilor.

Prin înregistrarea candidaturilor și certificarea propunerii de către Biroul Electoral Central, acesta s-a pronunțat cu privire la respectarea condițiilor de fond și formă ale listei de susținători și, în consecință, a acceptat că listele de susținători corespund cerințelor legii, neputând ca, după aceea să emită o decizie de respingere a candidaturilor pe motivul că listele de susținători nu corespund prevederilor legale.

Avocatul recurentului contestator precizează că listele cu numele candidaților din partea Partidului Român, au fost afișate potrivit dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 33/2007. În acest sens, există dovada afișării listelor la sediul Biroului Electoral Central, pe site-ul Biroului Electoral Central și va depune înscrisuri doveditoare în acest sens, până la momentul pronunțării.

Instanța de fond a cercetat legalitatea deciziei contestate doar prin raportare la listele de susținători și la Referat. În ceea ce privește documentul intitulat "Referatul", arată că acesta este întocmit de un număr de persoane care nu sunt membri ai Biroului Electoral Central, acestea fiind singurele persoane care, potrivit Legii nr. 33/2007, aveau dreptul de a verifica îndeplinirea condițiilor de fond și de formă pentru candidaturi, prevăzute de actul normativ arătat. Din această perspectivă, consideră că referatul nu are nici o valoare probatorie în ceea ce privește constatarea directă a Biroului Electoral Central că nu sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă pentru candidaturi. Pe de altă parte, există neconcordanțe între opisul depus de Partidul Român pentru fiecare colet și Referatul privind analiza dosarului de candidatură, cu privire la numărul de semnături. Dintr-o simplă analiză a opisului și Referatului aflate la dosar, rezultă și posibilitatea ca recurentul contestator să fi depus din greșeală, un număr mai mare de semnături de susținere decât cele declarate, astfel cum s-a precizat în Referat și, de asemenea, există și posibilitatea să fi depus în coletele respective, alături de originale, și copiile xerox, efectuate de contestator pentru a avea o evidență a semnăturilor de susținători primite din întreaga țară. Precizează că întradevăr, recurentul poartă o vină ca urmare a faptului că în fiecare cutie, a depus și copii xerox, astfel cum a constatat cu ocazia verificării listelor, efectuate.

Mai arată că, verificând listele cu susținători, a constatat că mențiunile cu privire la persoanele care nu aveau drept de semnătură, nu apar în referatul întocmit de Biroul Electoral Central, sens în care nu putea formula critici cu privire la acest aspect. Din punctul său de vedere, așa cum a mai arătat, acest referat nu este întocmit de persoanele abilitate de lege, iar hotărârea atacată se bazează pe o interpretare eronată a cerințelor legale.

De asemenea, arată recurentul că renunță la motivul de recurs privind nerespectarea dreptului la apărare, tocmai pentru a nu se tergiversa judecata, prin trimiterea contestației, spre rejudecare.

Curtea, față de renunțarea domnului avocat la anumite motive de recurs, renunțare pe care o face în prezența Președintelui Partidului Român, președinte ce nu este în măsură să prezinte actul de identitate, arătând că a venit în instanță pur formal și deși acest președinte confirmă susținerile privind renunțarea, ale apărătorului ales, precizează că va aprecia asupra acestui aspect.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii contestației și, pe cale de consecință, să se dispună înregistrarea candidaturilor.

Consideră că Biroul Electoral Central trebuia să indice care liste de susținători prezintă vicii de formă, prin indicare în mod concret a filei respective, care conține erorile constatate. În opinia sa, acestea reprezintă aspecte pur formale, iar prin respingerea listei de candidați propusă de către Partidul Român, consideră că sunt încălcate drepturile constituționale ale partidului. Consideră că acest dubiu trebuie să profite recurentului potrivit principiuluiin dubio pro reo.

Curtea reține dosarul în pronunțare, dispunând ca imediat după pronunțare, să se procedeze la sigilarea celor 12 colete și să se asigure securitatea lor.

CURTEA,

Asupra recursului din prezenta cauză;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV a Civilă sub nr. 2//2009, la data de 15 aprilie 2009, contestatorul Partidul Român (), a formulat în temeiul art. 13 din Legea nr. 33/2007 modificată, contestație împotriva deciziei nr. 17 D din 13 aprilie 2009 emisă de Biroul Electoral Central, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună admiterea contestației și pe fond admiterea cererii formulate de Partidul Român de participare la alegerile europarlamentare din 2009 și respectiv a listei de candidați și a candidaturilor propuse de Partidul Român pentru funcțiile de europarlamentar.

În motivarea contestației, s-a arătat că prin decizia atacată, Biroul Electoral Central a respins cererea formulată de Partidul Român, cerere privitoare la participarea pe liste la alegerile europarlamentare din 2009.

Biroul Electoral Central a apreciat că nu sunt întrunite condițiile legale pentru candidaturile depuse pe liste de Partidul Român la alegerile europarlamentare din 2009, pe motivul că din cele 253.525 de semnături de susținere depuse de Partidul Român, 72.215 semnături de susținere au fost identificate ca fiind copii ale unor pagini originale ce conțin semnături de susținere, realizate cu un copiator color, precum și semnături ale unor persoane lipsite de dreptul de vot, iar în aceste condiții, doar 181.310 pot fi considerate semnături de susținere depuse cu respectarea prevederilor legale, iar acest număr este inferior celui de 200.000 prevăzute la art. 12 alin. 4 din Legea nr. 33/2007.

S-a arătat că decizia pronunțată este netemeinică, întrucât potrivit art. 12³alin. 1 din Legea nr. 33/2007, Biroul Electoral Central verifică îndeplinirea condițiilor de fond și de formă prevăzute de prezenta lege pentru candidaturi, admițând candidaturile care îndeplinesc aceste condiții sau respingând candidaturile care nu îndeplinesc condițiile legale, iar la alin. 2 se prevede că admiterea sau respingerea candidaturilor de către Biroul Electoral Central se face prin decizie, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea acestora. De asemenea, s-au invocat dispozițiile art. 12 din aceeași lege, arătându-se că din interpretarea logică a articolelor menționate, pentru a putea fi înregistrate candidaturile propuse de un partid politic, Biroul Electoral Central are obligația de a verifica la depunerea candidaturilor lista de susținători, iar în cazul în care această listă de susținători nu corespunde cerințelor legii (nu e prezentată, este incompletă, ) nu va înregistra candidaturile depuse.

Contestatorul a apreciat că Biroul Electoral Central avea obligația legală de a verifica cerința impusă de lege (referitoare la lista de susținători) de la momentul cererii de înregistrare a candidaturilor și nu putea să procedeze în sensul în care s-a procedat și anume să înregistreze candidaturile și apoi să verifice listele de susținători. Legea specială prevede de asemenea că, la momentul depunerii candidaturii, Biroul Electoral Central verifică îndeplinirea condițiilor de fond și formă și ulterior verificării, emite decizii de admitere sau respingere a candidaturii.

Prin înregistrarea candidaturilor și certificarea propunerii de către Biroul Electoral Central, biroul electoral central s-a pronunțat cu privire la respectarea condițiilor de fond și formă ale listei de susținători și, în consecință, a acceptat că listele de susținători corespund cerințelor legii, neputând ca, după aceea, să emită o decizie de respingere a candidaturilor pe motivul că listele de susținători nu corespund cerințelor legii. De altfel această obligație de verificare la depunerea listelor de candidați are în vedere și faptul că Biroului Electoral Central îi revine obligația de a certifica faptul că s-au depus documentele arătate în opisul fiecărui dosar. Or, din opisul dosarelor depuse de subscrisul, rezultă că la data depunerii și înregistrării candidaturilor, exista un număr de 253.525 de susținători, fapt certificat chiar de Biroul Electoral Central.

Din acest punct de vedere a considerat că practic Biroul Electoral Central s-a pronunțat în ceea ce privește îndeplinirea cerinței listei numărului de susținători depusă în original în numărul prevăzut de lege prin chiar înregistrarea candidaturilor, motiv pentru care acest punct de vedere, al neîndeplinirii condiției ca listele de susținători să fie depuse în original, apare ca netemeinic. Mai mult, prin decizia atacată, contestatorul este în imposibilitatea exercitării dreptului la apărare față de împrejurarea că în decizia contestată nu au fost punctual arătate motivele pentru care au fost respinse 72.215 de semnături de susținere, neindicându-se care sunt listele de susținători care nu corespund cerințelor impuse de lege sau cele ale căror semnături aparțin unor minori, iar din această perspectivă, trimiterea la nerespectarea nu a unei condiții impuse de lege, ci a uneia stabilite de Biroul Electoral prin Decizia nr. 2 din 02 martie 2009, nu reprezintă o motivare în fapt, de natură să permită instanței de fond exercitarea unui control de legalitate.

Contestatorul a arătat că are certitudinea că la momentul depunerii listei de candidați, listele de susținători erau și au fost depuse în original și nu în copie color așa cum se arată în decizie. Există desigur posibilitatea confuziei de către cei ce au verificat acele liste de susținători datorită mijloacelor cu care au fost scrise acele liste, însă aceasta nu conduce automat la ideea că acele liste sunt copii după originale.

De altfel, ar fi ironic și ilogic ca după o muncă destul de anevoioasă de strângere a acestor semnături, să se depună copii după originale. Mai este de subliniat că astfel, prin decizia atacată, în mod practic Biroul Electoral Central îi refuză dreptul contestatorului de a participa la alegeri, deși dosarele de înregistrare a candidaturilor corespund cerințelor legii.

Or, în aceste condiții decizia atacată care se fundamentează nu în baza legii, ci în baza Deciziei nr. 2 din 02 martie 2009 emisă de Biroul Electoral Central este neîndoielnic și în mod vădit nefondată și nelegală.

Analizând contestația formulată în raport de motivele invocate de contestator și de probele administrate, tribunalul a apreciat că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Prin Decizia nr.17 D din 13 aprilie 2009 emisă de Biroul Electoral Central, decizie ce face obiectul prezentei contestații, s-au respins toate candidaturile cuprinse în lista de candidați depusă de Partidul Român la alegerile pentru membrii din România în Parlamentul European din anul 2009, motivat de faptul că din numărul de semnături de susținere a candidaților Partidului Român, doar 181.310 pot fi considerate semnături de susținere depuse cu respectarea prevederilor legale, număr care este inferior celui de 200.000 prevăzut de art. 12 alin. 4 din Legea nr. 33/2007.

Potrivit art. 12 alin. 4 din Legea nr. 33/2007 cu modificările și completările ulterioare, pentru a fi înregistrate la Biroul Electoral Central, listele de candidați propuse de partidele politice, organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale, alianțele politice sau alianțele electorale trebuie însoțite de o listă cuprinzând cel puțin 200.000 de susținători. Lista susținătorilor se depune într-un singur exemplar.

Prin Decizia nr.2 D din 25 martie 2009 emisă de Biroul Electoral Central privind documentele pe care trebuie să le depună în vederea admiterii candidaturilor, partidele politice, organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale, alianțele politice, alianțele electorale și candidații independenți, s-a stabilit la art. 1 alin. 2 lit. f că în vederea admiterii candidaturilor trebuie depus un dosar care să cuprindă lista cu cel puțin 200.000 de susținători conform modelului stabilit în anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 222/2009, în original.

Analizând înscrisurile comunicate de Biroul Electoral Central, respectiv listele de susținători depuse în original de Partidul Român, grupate în 12 cutii de carton, numerotate de la 1 la 12, tribunalul a apreciat că în mod corect s-au analizat susținerile valabile, iar cele nevalabile, în număr de 72.215 au determinat scăderea numărului de susținători sub limita prevăzută de art. 12 alin. 4 din Legea nr. 33/2007.

Referatul din data de 13 aprilie 2009 privind analiza dosarului de candidatură depus de Partidul Român cuprinde în mod detaliat numărul de semnături validate și cele anulate, acest referat fiind aprobat de președintele Biroului Electoral Central, astfel apărând ca neîntemeiate susținerile contestatorului prin care se invocă faptul că acest referat nu a fost întocmit de membrii Biroului.

Tribunalul, verificând toate listele cu susținătorii contestatorului, a apreciat că în cutia nr. 5 există un număr de 55 copii ale aceleiași pagini de semnături de susținere, și alte 45 de pagini ale altei liste de semnături, astfel că acestea au fost anulate. Totodată, celelalte tabele privind susținătorii contestatorului nu cuprind mențiunile obligatorii referitoare la adresa completă a acestor susținători, astfel cum se prevede în Hotărârea Guvernului nr. 222 din 04 martie 2009, motiv pentru care au fost anulate acele susțineri neconforme Hotărârii de Guvern menționate.

Procedând la o verificare a tuturor listelor cuprinzând susținătorii contestatorului, tribunalul a apreciat că datele cuprinse în Referatul din 13 aprilie 2009 sunt exacte cu privire la numărul susținerilor validate și al celor anulate, astfel că decizia contestată și care se întemeiază pe acest referat, este corecta.

Apar ca neîntemeiate susținerile contestatorului prin care se arată că Biroul Electoral Central, prin înregistrarea candidaturilor s-a pronunțat cu privire la respectarea condițiilor de fond și de formă a listei de susținători, și în consecință a acceptat că listele de susținători corespund cerințelor legii.

S-a avut în vedere faptul că potrivit art. 12 alin. 4 din Legea nr. 33/2007 pentru a fi înregistrate la Biroul Electoral Central, listele de candidați propuse de partidele politice trebuie însoțite de o listă cuprinzând cel puțin 200.000 de susținători, iar lista susținătorilor se depune într-un singur exemplar. Textul de lege se referă la înregistrarea listelor de candidați, înregistrare pe care Biroul Electoral nu o poate refuza potrivit legii. După verificare însă a tuturor cerințelor prevăzute la art. 12¹- 12³din lege, în termen de 24 de ore de la înregistrare, Biroul Electoral aduce la cunoștință publică listele de candidați și candidaturile independente pe care le-a primit, în condițiile prevăzute la art. 13 alin. 1 din lege. Rezultă astfel că înregistrarea listelor de candidați însoțite de listele de susținători potrivit art. 12 alin. 4 din lege nu duce automat la admiterea candidaturilor, în condițiile în care la art. 13 alin. 3 din lege se prevede posibilitatea formulării contestației în caz de admitere sau respingere a candidaturilor.

Pentru aceste considerente, tribunalul a respins ca neîntemeiată contestația formulată de Partidul Român împotriva Deciziei nr. 17 D din 13 aprilie 2009 emisă de Biroul Electoral Central, prin sentința civilă nr. 2 din 16 aprilie 2009 Tribunalului București - Secția a IV a Civilă.

Împotriva acestei hotărârii judecătorești, în termen legal, contestatorul Partidul Român a formulat recurs, criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, pentru următoarele considerente:

Prin decizia constatată nr. 17 D din 13 aprilie 2009 Biroului Electoral Central, nu au fost arătate punctual motivele pentru care au fost respinse 72.215 semnături de susținere, neindicându-se care sunt listele de susținători care nu corespund cerințelor impuse de lege sau cele ale căror semnături aparțin unor minori, făcându-se însă, trimitere la referatul din 13 aprilie 2009, al cărui conținut nu l-au cunoscut la momentul realizării contestației, ci de-abia ulterior, pe parcursul judecății. Nu au fost anexate nici listele de susținători, tribunalul respingând și cererea de consultare a acestora, de către avocat, pentru formularea de apărări.

Din acest punct de vedere, hotărârea pronunțată este dată cu încălcarea principiului aflării adevărului și a art. 6 par. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, prin încălcarea dreptului la un proces echitabil, întrucât nu i s-a asigurat dreptul la apărare, drept la apărare care presupune esențial, cunoașterea tuturor elementelor care vor fi avute în vedere de către instanța de judecată, la pronunțarea hotărârii (în speță, listele de semnături ale susținătorilor). Partea nu a avut posibilitatea efectivă, reală, de a cunoaște toate probele și aspectele de fapt pe baza cărora instanța de judecată și-a format convingerea. Cererea de consultare a listelor era imperios necesară, ca urmare a diferențelor existente între Referat și opisul contestatorului, depus și înregistrat de Biroul Electoral Central ().

Acest Referat a fost întocmit de persoane care nu fac parte din cadrul membrilor Biroului Electoral Central, contrar art. 12³alin. 1 din Legea nr. 33/2007 care impune această obligație, Biroului Electoral Central.

În continuare, recurentul a arătat că instanța de fond trebuia să exercite controlul de legalitate doar cu privire la motivele invocate în decizia contestată, Referatul nefiind un act prevăzut de lege ca parte integrantă a deciziei atacate, recurentul neavând posibilitatea legală de a ataca un astfel de act. Or, din lecturarea referatului și a deciziei, rezultă că pe lângă motivele prevăzute în decizia, au existat și alte nereguli în legătură cu dosarele de candidaturi depuse, pe care însă, este în imposibilitatea de a le contesta, cât timp decizia nu cuprinde și celelalte aspecte prevăzute în referat. Ca urmare, și controlul tribunalului nu putea viza decât motivele relative neîndeplinirii numărului de susținători, privitoare la depunerea de copii xerox și la semnăturile unor minori.

A considerat că decizia contestată este nemotivată în fapt, atât timp cât din cuprinsul său, nu rezultă faptele concrete și punctual determinate pentru care i s-a respins lista de candidați. Tribunalul nu s-a pronunțat asupra acestui aspect invocat în contestație, astfel încât sentința atacată apare vădit nelegală. Motivele pe care tribunalul le-a avut în vedere la respingerea contestației, reprezintă o interpretare pe baza unor înscrisuri la care nu a avut acces recurentul și pe baza Referatului, fără însă, ca prin aceasta, să și facă referire la decizia contestată.

Astfel cum rezultă din art. 12³alin. 1 și art. 12 alin. 4 din Legea nr. 33/2007, Biroul Electoral Central avea obligația de a verifica la depunerea candidaturilor lista de susținători pentru a putea înregistra candidaturile, Legea nr. 33/2007 făcând distincție între depunerea candidaturilor și depunerea listelor cu semnăturile de susținere.

Instanța de fond a interpretat în mod eronat aceste dispoziții și a considerat că nu există distincție între listele de candidați și listele de susținători, fapt contrar legii și aceasta întrucât dispozițiile invocate sunt clare, neexitând dubiu că legiuitorul a considerat că trebuie distins între modalitatea de sancționare a nedepunerii listelor de susținători în numărul prevăzut de lege (art. 12 alin. 4 din legea invocată) și cel al depunerii candidaturilor (art. 12³alin. 1 din Legea nr. 33/2007).

A considerat că o interpretare corectă a dispozițiilor amintite mai sus conduce la concluzia că prin înregistrarea candidaturilor și certificarea propunerii de către Biroul Electoral Central, acesta s-a pronunțat cu privire la respectarea condițiilor de fond și formă ale listei de susținători și, în consecință, a acceptat că listele de susținători corespund cerințelor legii, neputând ca după aceea să emită o decizie de respingere a candidaturilor pe motivul că listele de susținători nu corespund cerințelor legii.

Referitor la motivele arătate în Referat, instanța de fond a cercetat legalitatea deciziei contestate doar prin raportare la listele de susținători și la Referat.

Or, în ceea ce privește Referatul, așa cum se observă din actele depuse la dosar, acesta este întocmit de un număr de persoane care nu sunt membrii ai Biroului Electoral Central, aceștia fiind singurele persoane ce aveau potrivit Legii nr. 33/2007, dreptul de a verifica îndeplinirea condițiilor de fond și de formă prevăzute de prezenta lege pentru candidaturi. Or din această perspectivă, referatul nu are nici o valoare probatorie în ceea ce privește constatarea directă a Biroului Electoral Central că nu sunt îndeplinite condițiile de fond și formă pentru candidaturi, prevăzute de lege. În acest context decizia contestată apare a fi total nelegală, atât timp cât verificarea documentelor depuse de recurent a fost efectuată de alte persoane decât cele avute în vedere de legislația în vigoare.

În acest context aprecierile instanței de fond că aprobarea de către președintele Biroului Electoral Central a Referatului constituie o verificare a îndeplinirii condițiilor de formă și fond a candidaturilor, reprezintă o interpretare greșită a textului de lege, întrucât verificarea este un act nemijlocit și o atribuție ce revenea exclusiv membrilor Biroului Electoral Central.

Dar, instanța de fond a arătat că, la rândul său, a verificat toate listele de susținători și a confirmat cele arătate prin Referat, iar în plus, instanța de fond a apreciat că celelalte tabele privind susținătorii contestatorului nu cuprind mențiunile obligatorii referitoare la adresa completă a acestor susținători.

Or, în condițiile în care nu a avut acces la documentele la care instanța de fond și procurorul au avut acces, este greu de combătut că aceste fapte nu sunt reale. Însă, având în vedere doar Referatul ce i s-a prezentat, a considerat că instanța de fond nu a cercetat îndeajuns actele depuse la dosare (în primul rând timpul fizic nu îi permitea să cerceteze toate listele de susținători), motivat de următoarele fapte:

Potrivit deciziei contestate au fost validate un număr de 181.310 semnături, fiind invalidate un număr de 72.215 semnături, în total fiind exprimate 253.525 semnături.

Potrivit Referatului au fost validate un număr de 111.397 semnături și invalidate un număr de 72.215 semnături, în total fiind exprimate 183.612 semnături.

Ar reieși din Referat că, după ce s-au verificat aceste liste, s-a renunțat la verificare întrucât se cobora sub pragul de 200.000 de semnături. Deși nu este în vreun fel explicat se pare că din numărul de semnături de susținere declarate de recurent și anume 253.525 s-a scăzut totalul celor numărate adică 183.612, iar diferența adică 69.913 s-a adăugat la voturile valide. Aceasta poate apărea ca un favor făcut recurentului, dar argumentația aceasta nu reprezintă absolut deloc vreun favor.

Apare astfel, o neconcordanță între decizia contestată și Referat, neconcordanță pe care instanța de fond nu a avut-o in vedere în pronunțarea sentinței, deși trebuia și era obligată să o aibă în vedere.

Apar neconcordanțe între opisul cu numărul de semnături depus de recurent și Referat, astfel:

a) conform opisului depus de Partidul Român în coletele 2+9 apare un total de 42.943 de semnături de susținere, iar conform Referatului în coletele 2+9 apare un total de 54.976 de semnături de susținere (nu 64.956 de semnături cum arată instanța). Deci o diferență de 12.033 de semnături în plus față de cele declarate de recurent, că s-ar afla în acele 2 colete;

b) conform opisului depus de Partidul Român în coletul 10 apare un total de 22.751 de semnături de susținere, iar conform Referatului în coletul 10 apare un total de 39.481 de semnături de susținere. Deci o diferență de 16.730 de semnături în plus față de cele declarate de recurent că s-ar afla în coletul 10;

c) conform opisului depus de Partidul Român în coletul 7 apare un total de 21.984 de semnături de susținere, iar conform Referatului în coletul 7 apare un total de 22.207 de semnături de susținere. Deci o diferență de 233 de semnături în plus față de cele declarate de recurent că s-ar afla în coletul 7;

d) conform opisului depus de Partidul Român în coletul 4 apare un total de 21.965 de semnături de susținere, iar conform Referatului în coletul 4 apare un total de 23.380 de semnături de susținere. Deci o diferență de 1.415 de semnături în plus față de cele declarate de recurent că s-ar afla în coletul 4;

e) conform opisului depus de Partidul Român în coletul 8 apare un total de 21.806 de semnături de susținere, iar conform Referatului în coletul 8 apare un total de 21.998 de semnături de susținere. Deci o diferență de 192 de semnături în plus față de cele declarate de recurent că s-ar afla în coletul 8;

f) conform opisului depus de Partidul Român în coletul 12, apare un total de 13.878 de semnături de susținere, iar conform Referatului, în coletul 12 apare un total de 13.046 de semnături de susținere. Deci o diferență de 832 de semnături în minus față de cele declarate de recurent că s-ar afla în coletul 12;

g) conform opisului depus de Partidul Român, în coletul 11 apare un total de 21.501 de semnături de susținere, iar conform Referatului în coletul 11 apare un total de 5.085 de semnături de susținere. Deci o diferență de 16.416 de semnături în minus, față de cele declarate de recurent că s-ar afla în coletul 11;

h) coletele 1, 3 și 6 nu apar a fi verificate, totalul acestora ar fi 64.874 de semnături, conform opisului depus de Partidul Român

i) în coletul 5 se arată a fi fost verificate doar 3.440 de semnături, rămânând un rest de 18.383 de semnături.

La prima vedere ar rezulta că din coletele 1, 3, 6 și 5 ar fi rămas de verificat un număr de 83.257 semnături și nu 69.913 cât se pare că ar fi fost adăugat ca voturi valide așa cum se arată la pct. A, deci apărând o diferență de 13.344 care ar fi trebuit adăugate la numărul de semnături valide, ceea ce ar fi condus la 194.654 semnături de susținere valide. De asemenea dacă s-ar fi avut în vedere și diferența imensă de la coletul 11 și anume 16.416 semnături, atunci, pe același principiu avut în vedere mai sus, ar fi rezultat un total de 211.070 semnături valide, care depășește pragul stabilit de lege.

A solicitat să se observe că dintr-o simplă analiză a opisului depus de recurent și a referatului aflat la dosar, rezultă și posibilitatea ca să fi depus din greșeală, un număr mai mare se semnături de susținere decât cele declarate, semnături ce ar trebuit să fie avute în vedere atât de Biroul Electoral Central, cât și de instanța de fond.

În condițiile arătate, instanța de fond a greșit în mod substanțial și în aprecierea faptului că nu sunt întrunite condițiile privitoare la numărul de susținători, astfel că și cu privire la acest aspect hotărârea instanței de fond apare ca nelegală și netemeinică, atât Biroul Electoral Central, cât și instanța de fond necercetând corect listele de susținători depuse, iar aprecierile generale făcute de instanță în legătură cu corectitudinea verificării listelor de susținători și a referatului depus la dosar nu pot fi primite ca fiind temeinice și legale.

O numărare atentă și corectă a listelor de susținători depuse în condițiile legii, ar fi condus instanța de fond la soluția admiterii contestației formulate.

Având în vedere toate aceste motive, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și pe fond anularea deciziei nr. 17 D din 13 aprilie 2009 emisă de Biroului Electoral Central și admiterea cererii formulate de Partidul Român de participare la alegerile europarlamentare din 2009 și listei de candidați propuși de Partidul Român pentru funcțiile de europarlamentar.

Și-a întemeiat recursul, pe prevederile art. 13 alin. 4 din Legea nr. 33/2007 și art. 304¹Cod de procedură civilă.

În recurs, s-a administrat și proba cu înscrisuri, potrivit art. 305 Cod de procedură civilă, constatând în lista de candidați a partidului cu vizele de primire, respectiv depunere, ale Biroului Electoral Central, respectiv Tribunalului București.

Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art. 3 Cod de procedură civilă și ale art. 13 alin. 4 din Legea nr. 33/2007.

Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu,sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit art. 304¹Cod de procedură civilă, apreciază prezentul recurs ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Alături de dreptul de proprietate și de dreptul la instruire, dreptul la alegeri libere și-a primit consacrarea în sistemul juridic european, ca și în cel românesc, având în vedere atașamentul profund al Uniunii Europene și al României, ca stat membru al uniunii, la valorile democrației, dat fiind faptul că acest drept la alegeri libere, este expresia cea mai profundă a organizării unei societăți cu adevărat democratice. Această cu atât mai mult cu cât art. 21 din Declarația Universală a Drepturilor Omului proclamă trei drepturi ce alcătuiesc "fundamentul, legitimitatea și legalitatea unei puteri politice" într-un stat democratic, și anume:

a) dreptul oricărei persoane de a participa la conducerea "treburilor publice" ale țării sale, fie direct, fie prin reprezentanții liberi aleși;

b) dreptul fiecărei persoane de a accede în condiții de egalitate, la funcțiile publice din țara sa;

c) dreptul "poporului" de a-și exprima voința în a fundamenta legitimitatea puterilor publice prin alegeri corecte, care să aibă loc periodic, prin vot universal, egal și secret sau după o procedură echivalentă, de natură să asigure "libertatea votului".

Aceste drepturi reclamă obligația pozitivă a statelor, de a organiza alegeri libere, obligație care presupune luarea tuturor măsurilor pentru desfășurarea unor alegeri democratice. Această obligație reflectă și responsabilitatea ce le revin statelor în asigurarea pluralismului politic, ca expresei a vieții politice într-o societate democratică, deoarece "exprimarea voinței poporului" nu ar putea fi concepută fără concursul unui pluralității de partide politice, ce reprezintă curentele de opinie ale populației unei țări.

acestor principii, România a recunoscut prin Legea sa Fundamentală, cele două drepturi elementare - de vot și la eligibilitate, prin art. 36, 37 și 38 și a concretizat dreptul la alegeri prin stabilirea producerii, a garanțiilor sale, a instituțiilor cu atribuții electorale,prin legile electorale, în rândul cărora se înscrie și Lega nr. 33/2007 pentru asigurarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European. Această lege stabilește cadrul juridic general pentru organizarea și desfășurarea alegerii membrilor din România în Parlamentul European.

În concretizarea acestui drept la alegeri libere, Legea nr. 33/2007 stabilește ca organism electoral central și coordonator, alături de Autoritatea Electorală Permanentă, pe Biroul Electoral Central, ale cărui constituire, organizare și atribuții sunt reglementate în cadrul art. 14 - 14¹. Din conținutul acestor reglementări legale, rezultă în mod evident că Biroul Electoral Central este un organ independent, care prin componență, este format din magistrați apolitici, iar mecanismul său de luare a deciziilor și hotărârilor, prezintă garanții de imparțialitate, după cum puterea autonomă de apreciere a acestui organ nu este exorbitantă, ea fiind supusă controlului instanțelor de judecată.

Așadar, prerogativele Biroului Electoral Central, inclusiv cea a constatării ineligibilității, sunt determinate în mod precis, de lege, fiind de natură să garanteze adoptarea unei decizii echilibrate și obiective, inclusiv prin garanțiile oferite, cum ar fi și posibilitatea exercitării controlului judiciar ulterior.

Așadar, chiar dacă este adevărat că statele în general, dispun de o mare marjă de apreciere spre a stabili condițiile de eligibilitate, in abstracto, totuși, principul efectivității dreptului de a candida la alegerea corpului legislativ impune ca deciziile privitoare la nerespectarea acestor condiții, într-o situație concretă, să fie conforme unor criterii care permit evitarea arbitrariului.

Or, în cazul procedurii reglementate de Legea nr. 33/2007, această cerință este îndeplinită cu prisosință, prin stabilirea criteriilor de eligibilitate în cadrul de exemplu, al art. 5, art. 12, art. 12¹din lege.

Astfel, în cadrul art. 12 din lege, se prevede că în ceea ce privește partidele politice, alianțele politice, organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale, legal constituite, alianțele electorale, listele de candidați trebuie să fie însoțită de o listă cuprinzând cel puțin 200.000 de semnături. Această listă de susținători se depune într-un singur exemplar.

Potrivit art. 12²din lege, "Lista susținătorilor constituie un act public, sub sancțiunea prevăzută deart. 292din Codul penal. În finalul listei, persoana care a întocmit-o este obligată să facă o declarație pe propria răspundere, prin care să ateste veridicitatea semnăturilor susținătorilor. Modelul listei susținătorilor și cel al declarației pe propria răspundere sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului".

În fața instanței de fond, s-a administrat și proba cu modelul acestor liste, stabilite prin anexa nr. 1 la Hotărâre Guvernului nr. 222/2009 (filele 30 -35 dosar fond).

Or, având în vedere conținutul legal al listei, în care o rubrică distinctă este cea asemnăturilorsusținătorului având în vedere obligația legală a depunerii listei într-unsingur exemplar,având în vedere caracterul deact public sancționabil conform art. 292 Cod penal (fals în declarații),ca și din coroborarea acestor elemente cu prevederile art. 12¹alin. 1 din lege, care stipulează paralel, posibilitatea de a candida independent, a cetățeanului ce este susținut de cel puțin 100.000 alegători, Curtea constată pe de o parte, faptul obligativității prezentării listei de susținători în original, la momentul înregistrării candidaturii, numai astfel putându-se atesta în mod incontestabil, prin semnătură, susținerea din partea unei persoane cu drept de vot, și întrucât numai un înscris original poate constitui act public, sub sancțiunea prevăzută de art. 292 Cod penal. Pe de altă parte, în baza acelorași elemente, Curtea constată caracterul de condiție de fond, al cerinței existenței unui număr de minim 200.000 de susținători, pentru listele de candidați ale partidelor politice, cerință a cărei nerespectare, ca urmare a caracterului său de condiție de fond, esențială, determină nevalabilitatea candidaturilor propuse, cu consecința respingerii lor.

Această constatare rezidă în aceleași aspecte prezentate anterior coroborat, interpretarea logică, sistematică (față de ansamblul dispozițiilor Legii nr. 33/2007, între care și art.12¹alin.1), dar și teleologică a art. 12 din lege, determinând această concluzie.

Așa cum în mod constant s-a reținut, drepturile subiective care exprimă conținutul "dreptului la alegeri libere", nu sunt absolute, ele putând face obiectul unor limitări care nu trebuie însă să fie de natură a le atinge însăși substanța lor, substanță dată de necesitatea asigurării "liberei exprimări a opiniei poporului în alegerea corpului legislativ".

Or, din acest punct de vedere, s-a arătat deseori, că un sistem electoral care fixează un prag privitor spre exemplu, la numărul semnăturilor necesare pentru prezentarea unei candidaturi, nu va fi considerat ca instituind limitări de natură a depăși marja de apreciere recunoscută statelor în materie, chiar dacă ar fi vorba și despre un prag relativ ridicat, întrucât scopul urmărit prin instituirea acestui prag legal, este chiar asigurarea liberei exprimări a opiniei poporului în alegerea corpului legislativ, curentele de opinie ale populației țării, în cazul partidelor politice, fiind prezumate de legiuitor, în cauza pendinte, prin art. 12 alin. 4 din Legea nr. 33/2007, ca emanând de la cel puțin 200.000 persoane.

Prin prisma acestor considerente, Curtea constată faptul că întradevăr, obligația depunerii listei de susținători în original și nu în copie, incumba recurentului - contestator, în baza dispozițiilor legale înseși, anterior precizate, potrivit metodelor de interpretare logică, sistematică, teleologică amintite, dar și gramaticală a textelor legale enunțate, texte ale căror interpretare și aplicare corecte și unitare s-au realizat de Biroul Electoral Central, prin Decizia nr.2 din 25 martie 2009 sa, privind documentele pe care trebuie să le depună în vederea admiterii candidaturilor, partidele politice, organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale, alianțele politice, alianțele electorale și candidații independenți. Această decizie a fost elaborată în baza prerogativei legale expres conferite în acest sens, Biroului Electoral Central, prin art. 14¹alin. 1 și 5 din Legea nr. 33/2007"(1) Biroul Electoral Central are următoarele atribuții:

a) asigură aplicarea și interpretarea unitară a dispozițiilor prezentei legi; asigură publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a listei cuprinzând denumirea și semnele electorale ale partidelor politice, alianțelor politice, alianțelor electorale și organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților naționale legal constituite, care au dreptul să participe la alegeri;

b) constată îndeplinirea condițiilor de fond și de formă prevăzute de prezenta lege pentru candidaturi;-

(5) În exercitarea atribuțiilor ce îi revin potrivit prevederilor prezentei legi, Biroul Electoral Central adoptă decizii și hotărâri. Hotărârile Biroului Electoral Central se dau pentru interpretarea unitară a prezentei legi și sunt general obligatorii. Deciziile Biroului Electoral Central se dau pentru aplicarea unitară a prevederilor prezentei legi, precum și în soluționarea întâmpinărilor și contestațiilor care sunt de competența sa. Deciziile Biroului Electoral Central sunt obligatorii pentru toate autoritățile, instituțiile publice, birourile electorale, precum și pentru toate organismele cu atribuții în materie electorală. Deciziile se aduc la cunoștință prin afișare și prin orice mijloc de publicitate, iar hotărârile se publică în Monitorul Oficial al României, Partea".

Întradevăr, prin art. 1 alin. 2 lit. f din Decizia nr.2 din 25 martie 2009, Biroului Electoral Central, emisă anterior începerii depunerii candidaturilor, se confirmă obligația depunerii listei de susținători în original.

Pentru considerentele enunțate, nu se poate invoca în mod întemeiat, faptul că obligația de a depune toate listele în original, nu era o obligație legală, ci derivând dintr-o decizie a Biroului Electoral Central, astfel încât recurentul nu ar putea fi sancționat pentru nerespectarea acestei obligații.

În consecință, în mod corect, atât Biroul Electoral Central, cât și tribunalul au considerat nevalabile invocatele semnături de susținere existente în copiile xerox color depuse printre listele originale, cu consecința firească a diminuării numărului de susțineri, declarat de contestatorul recurent.

De altfel, cu ocazia dezbaterilor din recurs, recurentul a recunoscut în mod expres faptul că poartă o vină, ca urmare a depunerii în fiecare cutie de liste, de copii xerox, în condițiile în care pe parcursul judecății în primă instanță, a contestat susținerea conform căreia ar fi depus copii xerox color, menționând expres, în cadrul contestației formulate, că: "avem certitudinea că la momentul depunerii listei de candidați, listele de susținători erau și au fost depuse în original și nu în copie color, așa cum se arată în decizie. Există desigur, posibilitatea confuziei de către cei ce au verificat aceste liste de susținători, datorită mijloacelor cu care au fost scrise acele liste, însă aceasta nu conduce automat la ideea că acele liste sunt copii după originale" (fila 5 dosar fond).

Nu mai puțin, coroborând art. 12 alin. 4, art. 12²din lege cu prevederile art. 5 alin. 5, 6 din lege: "Cetățenii români care au vârsta de 18 ani, împliniți până în ziua de referință inclusiv, au dreptul de a alege membri din România în Parlamentul European. Nu au drept de vot debilii și alienații mintal puși sub interdicție și persoanele care, în ziua de referință, sunt condamnate prin hotărâre judecătorească definitivă la pierderea drepturilor electorale", care reprezintă o transpunere a prevederilor constituționale ale art.36 din actul normativ fundamental român, rezultă în mod evident că o altă condiție de fond a candidaturilor propuse, este aceea ca cele minim 200.000 susțineri să fi fost realizate de persoane cu drept de vot în ziua de referință, a alegerilor, adică de persoane care la data alegerilor, 07 iunie 2009, inclusiv, să împlinească sau să fi împlinit deja, 18 ani.

Această condiție de fond, esențială, prevăzută și constituțional, este destinată scopului prioritar, al realizării unor alegeri libere, prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, doar o persoană cu discernământ deplin format, putând să-și aleagă reprezentanții în corpul legislativ, alegerea impunând o evidentă maturitate a persoanei alegător. Nerespectarea acestei condiții este de natură să atragă nevalabilitatea susținerii exprimate astfel.

Curtea constată faptul că motivele pentru care s-au respins candidaturile recurentului, prin decizia nr. 17 D din 13 aprilie 2009 Biroului Electoral Central, sunt cele două cauze de nevalabilitate prezentate anterior: liste de susțineri - copii realizate cu un copiator color și susțineri exprimate de persoane lipsite de dreptul de vot (minorii).

Ca atare, controlul jurisdicțional exercitat de C, al deciziei Biroului Electoral Central și al sentinței, va fi circumscris la aceste cauze de nevalabilitate, cauze care vor fi constatate ca fiind suficiente pentru a determina concluzia legalității și temeiniciei soluției de respingere a contestației, motivarea instanței de recurs urmând a completa considerentele reținute de tribunal.

Realizând aceste observații cu caracter preliminar, Curtea va analiza în continuare criticile formulate de recurent.

Astfel, s-a invocat faptul că decizia contestată nu este motivată, nefiind arătate punctual motivele pentru care au fost respinse 72.215 semnături de susținere, neindicându-se care sunt listele de susținători care nu corespund cerințelor legale.

Curtea constată critica neîntemeiată, întrucât decizia Biroului Electoral Central îndeplinește cerința menționată, în sensul art. 12³alin. 1, 2 și art. 14¹alin.1 lit. b din lege.

Astfel, Biroul Electoral Central a arătat clar și concis în decizia sa, care sunt motivele pentru care a respins candidaturile acestui partid, respectiv pentru faptul că doar 181.310 semnături pot fi considerate semnături de susținere, număr inferior pragului de 200.000 prevăzut de art. 12 alin. 4 din lege, în condițiile în care un număr de 72.215 semnături au fost identificate ca fiind copii realizate cu un copiator color, precum și semnături ale unor persoane lipsite de dreptul de vot (minori), conform referatului întocmit la data de 13 aprilie 2009, cu ocazia verificării îndeplinirii condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege pentru candidaturi, avându-se în vedere și faptul că potrivit art. 1 alin. 2 lit. f din Decizia nr. 2 din 02 martie 2009 Biroului Electoral Central, listele de semnături trebuiau depuse în original.

Așadar, Biroul Electoral Central a arătat punctual motivele pentru care a respins candidaturile, motivându-și clar, decizia luată, referindu-se în mod complet, atât la situația de fapt constatată (număr de semnături nevalabile, cauze concrete de nevalabilitate), cât și la temeiurile de drept ale deciziei sale. Nu mai puțin, în cadrul cutiilor conținând liste de semnături, enunțate în referatul din 13 aprilie 2009, au fost indicate prin departajare, copiile color, sau s-a indicat prin lipirea unor post-it-uri pe listele originale, cuprinzând susțineri ale unor minori, cu menționarea pe post-it, a poziției susținerii nevalabile, indicându-se totodată și numărul total al susținerilor din cutie, numărul total al susținerilor anulate și cel al susținerilor valabile, pe așezate deasupra listelor, în cutii, sau pe lipite pe cutie.

Critica recurentului în acest sens, este așadar, excesivă. Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât decizia contestată face trimitere la referatul întocmit la aceeași dată, cu ocazia verificării îndeplinirii condițiilor de formă și de fond ale candidaturilor. Or, referatul individualizează cutiile cu listele de susținători, în care au fost anulate susțineri, individualizând și numărul susținerilor anulate pentru fiecare cutie menționată.

Nu mai puțin, Curtea constată faptul că, deși invocă neidentificarea listelor, recurentul contestator nu a individualizat în nici un fel, la momentul depunerii la Biroul Electoral Central, listele, nenumerotându-le.

Decizia contestată, emisă de Biroului Electoral Central, face așadar, trimitere și la referatul din 13 aprilie 2009, în motivarea sa, referatul fiind un document al Biroului Electoral Central, care a atestat rezultatul verificării propriu-zise a documentației depuse de contestatorul - recurent. Susținerea recurentului că acest referat nu face parte integrantă din decizie, astfel încât contestatorul recurent nu-l putea ataca, nu este de natură să afecteze în vreun mod, exercitarea deplină a dreptului la apărare al contestatorului, în prezenta cauză, deoarece motivele referatului sunt identice (în cadrul limitelor la care am făcut referire anterior) cu cele expuse în decizia electorală contestată, astfel încât combaterea lor devine comună, neputându-se invoca lipsa posibilității contestării referatului. De altfel, după studierea referatului menționat, contestatorul a formulat concluzii pe larg, și cu privire la acesta (fila 38 dosar fond), administrând și probe în combaterea lui (lista cu membrii Biroului Electoral Central - filele 19, 20 dosar fond). Nu mai puțin, punctul 2 din prezentele motive de recurs sunt destinate exclusiv combaterii mențiunilor expuse în referat (filele 5 - 8 dosar recurs), astfel încât nu poate fi reținută critica inexistenței posibilității contestatorului recurent, de a îl combate. Nu mai puțin, după luarea la cunoștință despre referat (la momentul luării la cunoștință despre decizia contestată) sau cel mai târziu, după luarea la cunoștință despre conținutul acestui referat (la 16 aprilie 2009), contestatorul recurent avea și posibilitatea - pe lângă combaterea sa în cadrul căii procesuale prezente alese, pe care Curtea o consideră suficientă, din acest punct de vedere, să conteste pe calea unei întâmpinări, reglementate de art. 14¹alin. 1 lit. d din Legea nr. 33/2007, referatul întocmit, fapt care însă, nu s-a realizat nici până în prezent.

Existența unor alte nereguli constatate în documentația depusă, consemnate în referat, ca de exemplu, împrejurarea că declarațiile candidatului, cerute de lege, sunt în copie, nu este de natură să agraveze situația contestatorului, întrucât aceste alte nereguli consemnate, nu au fost reținute în cadrul deciziei electorale contestate, astfel încât dreptul la apărare al recurentului contestator nu a fost afectat.

Nu se poate invoca în mod întemeiat, nici faptul că tribunalul ar fi omis a se pronunța cu privire la critica legată de nemotivarea deciziei contestate, întrucât în carul sentinței recurate, prima instanță de judecată a arătat că: "Analizând înscrisurile comunicate de Biroul Electoral Central,respectiv listele de susținători depuse în original de Partidul Român, grupate în 12 cutii de carton, numerotate de la 1 la 12, tribunalul apreciază că în mod corect s-au analizat susținerile valabile, iar cele nevalabile, în număr de 72.215 au determinat scăderea numărului de susținători sub limita prevăzută de art. 12 alin. 4 din Legea nr. 33/2007".

Curtea constată așadar că, cel puțin acest paragraf, dacă nu întreaga motivare a tribunalului, în ansamblul său, denotă faptul că critica nemotivării deciziei contestate a fost considerată neîntemeiată de prima instanță de judecată, care a apreciat, corectitudinea analizei susținerilor, pentru a folosi termenii uzitați de tribunal, deci, a apreciat implicit existența unei motivări a deciziei electorale contestate, constând în analiza susținerilor.

De altfel, așa cum s-a arătat în mod frecvent, motivarea unei hotărâri judecătorești nu trebuie să răspundă fiecărei critici în parte, atât timp cât criticile pot fi grupate, când argumentele în favoarea sau împotriva lor sunt comune și se constituie într-un răspuns comun. Or, ansamblul argumentelor primei instanțe de judecată denotă clar faptul că această critică a fost apreciată neîntemeiată, tribunalul confirmând prin considerentele sale de fapt și de drept situația reținută în cadrul deciziei electorale, de Biroul Electoral Central.

Referitor la referatul din 13 aprilie 2009, Curtea constată a fi neîntemeiată și critica vizând lipsa sa de valoare probatorie ca urmare a întocmirii de către persoane care nu sunt membri ai Biroului Electoral Central, contrar art. 12³alin. 1 din Legea nr. 330/2007 conform căruia: "Biroul Electoral Central verifică îndeplinirea condițiilor de fond și de formă prevăzute de prezenta lege pentru candidaturi, admite candidaturile care îndeplinesc aceste condiții sau respinge candidaturile care nu îndeplinesc condițiile legale".

Astfel, Curtea constată faptul că, așa cum menționam anterior, printre atribuțiile Biroului Electoral Central, se află și cea privind verificarea îndeplinirii condițiilor pentru candidaturi, și conform art. 14¹alin. 1 lit. b din lege.

Însă, potrivit art. 14 alin. 7 din Legea nr. 33/2007, "Biroul Electoral Central funcționează la nivelul circumscripției electorale naționale și folosește, ca aparat de lucru, personal de specialitate din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, al Autorității Electorale Permanente și al Institutului Național de Statistică".

Așadar, folosirea ca aparat de lucru, a unui personal de specialitate, de Biroul Electoral Central, este permisă de prevederile legale incidente, astfel încât critica invocată devine neîntemeiată, întrucât folosirea legală a aparatului de lucru propriu, de către Biroul Electoral Central, în realizarea atribuțiilor sale legal conferite, nu determină concluzia efectuării operațiunii electorale de alte persoane, decât Biroul Electoral Central, ci dimpotrivă, această folosire dă conținut efectiv și concret acestei posibilități legal prevăzute a Biroului Electoral Central de a-și desfășura activitatea (care include și verificarea condițiilor de formă și de fond legale, ale candidaturilor propuse), folosind un aparat propriu de lucru. Această posibilitate legală nu este de natură să afecteze caracterul independent și imparțial al Biroului Electoral Central, organism autonom decizional, la care ne-am referit în prima parte a prezentei hotărâri, întrucât acest aparat de lucru doar deservește Biroul, fiind un factor de execuție, sub coordonarea, comanda și controlul Biroului Electoral Central, dată fiind complexitatea activității sale, ca birou care funcționează la nivelul întregii circumscripții electorale naționale.

Concluzia menționată este confirmată, așa cum în mod corect a sesizat și instanța de fond, de aplicarea pe referat, a ștampilei Biroului Electoral Central și a semnăturii președintelui acestui birou.

Pentru aceste argumente, devine neîntemeiată așadar, critica formulată, privitoare la lipsa de putere probatorie, la greșita interpretare a art. 12³alin. 1 din lege, de către instanța de fond și la necesitatea verificării listelor, exclusiv de către membrii Biroului Electoral Central, cerința verificării îndeplinirii condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, pentru candidaturi, de către Biroul Electoral Central fiind îndeplinită în cauză.

Recurentul a criticat și soluția dată de către tribunal, cererii formulate, de studiere a listelor de susțineri, cerere care a fost respinsă, afectându-se astfel, potrivit susținerii sale, dreptul la apărare al său, prin lipsirea sa de posibilitatea reală, efectivă, de a cunoaște toate probele și aspectele de fapt pe baza cărora instanța de judecată își formează convingerea, cu incidență asupra art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Deși prin concluziile orale din faza de recurs, avocatul contestatorului recurent a precizat că se renunță la acest motiv de recurs, privitor la afectarea dreptului la apărare a contestatorului, deoarece nu se dorește trimiterea cauzei spre rejudecare, renunțare realizată în prezența împuternicitului contestatorului din faza de judecată a contestației (împuternicire - fila 18 dosar fond), precum și a președintelui partidului (ce nu a putut prezenta un act de identitate, dar a cărui identitate nu a fost combătută, ci dimpotrivă, confirmată de ceilalți reprezentanți ai partidului menționați), președinte, ce a confirmat această renunțare, Curtea va analiza totuși acest motiv, ca urmare a lipsei actului de identitate al președintelui, în condițiile în care dreptul de a renunța la unele dintre motivele de recurs, al avocatului ales, nu a fost dovedit instanței.

Realizând aceste mențiuni prealabile, Curtea constată că potrivit art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, hotărârea unei instanțe de judecată va fi casată atunci când instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod de procedură civilă, adică numai dacă prin acesta s-a produs părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor, în cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea presupunându-se până la dovada contrară.

Or, chiar dacă am aprecia soluția tribunalului, de respingere a cererii de studiere a listelor de susținători, ca nelegală, deși opinia Curții este că soluția este legală, motivarea tribunalului în sensul că aceste liste emană de la însuși contestator, fiind așadar cunoscute de acesta, avocatul acestuia reprezentând chiar partea ce depusese aceste documente, totuși Curtea constată că anularea acestei soluții (care ar determina casarea sentinței în consecință) nu este singurul remediu posibil într-o atare situație. Astfel, în recurs, Curtea de apel însăși, a încuviințat contestatorului, cererea de studiere a propriilor liste, acordându-i un interval de timp în acest sens, mai mare decât cel solicitat expres de contestatorul - recurent. După studiere, recurentul a precizat că nu mai are alte cereri, probe, de formulat sau propus, iar în dezbaterea recursului, a dezbătut nelimitat și listele de susținere emanând de la contestator și reverificate în recurs. Așadar, dacă s-ar admite ipoteza vreunei eventuale vătămări a contestatorului (deși, așa cum a apreciat anterior, soluția de respingere cu argumentația primei instanțe, raportat și la timpul extrem de scurt acordat de lege pentru realizarea controlului jurisdicțional, în materie electorală - a se vedea în acest sens, art. 13 alin. 3 și 4 din Legea nr. 33/2007, a fost una corectă), Curtea ar constata că această vătămare a fost înlăturată prin permiterea studierii acestor liste, în recurs, recurentul constatator circumscriindu-și în continuare poziția procesuală (posibilitatea formulării de cereri, probe; concluziile formulate în dezbaterea recursului) și în funcție de aceste probe care oricum, emanau de la contestator, neimpunându-se așadar casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare (ceea ce de altfel, potrivit precizărilor anterioare, nici recurentul nu a dorit).

În acest context, raportat la celeritatea judecării acestui gen de cauze, potrivit art. 13 alin. 3 și 4 din Legea nr. 33/2007, Curtea constată că acest contestator a putut lua cunoștință de referatul depus, încă de la fond, l-a combătut în cursul primei instanțe și mai apoi, prin motivele de recurs, și în cadrul recursului declarat, și prin prisma listelor de susțineri pe care însuși le-a depus la Biroul Electoral Central și care ulterior, au fost înaintate instanței de judecată, fiind reverificate în recurs, de această parte, astfel încât nu se poate susține în mod întemeiat, faptul că procedura nu a fost una echitabilă, în sensul art. 6 din Convenția Europeană nu privire la Drepturile Omului, fiind respectate garanțiile privind principiul contradictorialității și al egalității armelor, cu atât mai mult cu cât potrivit art. 304¹Cod de procedură civilă "Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele". Recurentul a avut atât posibilitatea să cunoască și să combată referatul, cât și să reverifice propriile sale liste de susțineri.

În ceea ce privește proba cu martori solicitată primei instanțe de judecată, Curtea constată că critica nu este menționată în motivele de recurs, ci a fost formulată de avocat, cu ocazia dezbaterii recursului, arătându-se însă, că nu se insistă în această critică. Indiferent, în baza art. 304¹Cod procedură civilă, Curtea constată faptul că, după studierea referatului în fața primei instanțe de judecată, sens în care s-a suspendat ședința de judecată, contestatorul nu a mai insistat în administrarea probei cu martori, ci a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, probă care a și fost administrată, consemnându-se în continuare, în încheiere - act autentic, că nu au mai fost "alte cereri de formulat, probe de administrat și excepții de invocat", astfel încât s-a acordat cuvântul asupra fondului cauzei (fila 37 verso dosar fond). Mai mult, Curtea constată că teza probatorie care se dorea a fi dovedită cu martori, era aceea a depunerii listelor în original. Cu toate acestea, în recurs, contestatorul - recurent a precizat cu ocazia dezbaterilor verbale, faptul că în fiecare cutie, a depus copii, având astfel vină, astfel încât este evident că proba solicitată nu ar fi fost concludentă cauzei, vizavi de precizarea expresă a contestatorului. Așadar, nici pentru acest motiv nu s-ar fi impus casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare (ceea ce de altfel, nici recurentul nu a dorit potrivit precizării sale expuse).

Pentru ansamblul acestor considerente, Curtea apreciază că și motivul de recurs privind încălcarea dreptului fundamental la un proces echitabil, este nefondat.

Este nefondat și motivul de recurs privind greșita interpretare și aplicare a prevederilor legale - art. 12 alin. 4 și art. 12³alin. 1 din lege, de către instanța de fond, cu privire la existența unor dispoziții contradictorii ale Biroului Electoral Central, asupra respectării condițiilor de formă și de fond ale listei de susținători.

Întradevăr, potrivit art. 12 alin. 4 din Legea nr. 33/2007 "Pentru a fi înregistrate la Biroul Electoral Central, listele de candidați propuse de partidele politice, organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale, alianțele politice sau alianțele electorale trebuie însoțite de o listă cuprinzând cel puțin 200.000 de susținători. Lista susținătorilor se depune într-un singur exemplar".

Textul vorbește așadar, de înregistrarea listelor de candidați.

Pe de altă parte, potrivit art. 12³alin. 1, 2, 3 din Legea nr.33/2007 - "(1) Biroul Electoral Central verifică îndeplinirea condițiilor de fond și de formă prevăzute de prezenta lege pentru candidaturi, admite candidaturile care îndeplinesc aceste condiții sau respinge candidaturile care nu îndeplinesc condițiile legale.

(2) Admiterea sau respingerea candidaturilor de către Biroul Electoral Central se face prin decizie, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea acestora.

(3) Biroul Electoral Central întocmește procese-verbale din care rezultă data și ora afișării deciziilor de admitere sau, după caz, de respingere a candidaturii".

Nu mai puțin, art. 13 alin. 1, 2 și 3 din lege stipulează:

"(1) În termen de 24 de ore de la înregistrare, Biroul Electoral Central aduce la cunoștință publică listele de candidați și candidaturile independente pe care le-a primit, prin afișare la sediul său, la sediile birourilor electorale județene, ale birourilor electorale ale sectoarelor municipiului B și la sediul biroului electoral pentru secțiile de votare din străinătate, precum și prin intermediul Societății Române de Televiziune și al Societății Române de Radiodifuziune.

(2) Până la împlinirea a 45 de zile înainte de ziua de referință alegătorii resortisanți, alegătorii comunitari, partidele politice, organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale, alianțele politice și alianțele electorale pot contesta candidaturile.

(3) Contestațiile privind admiterea sau respingerea candidaturilor se depun în scris la Tribunalul București și se soluționează de acesta în cel mult două zile de la înregistrare".

Realizând o interpretare sistematică și rațională a acestor texte legale, Curtea reține că se succed două operațiuni electorale distincte, corespunzătoare unor momente distincte: înregistrarea candidaturilor și ulterior, admiterea sau respingerea candidaturilor, în baza verificării condițiilor de formă și de fond legal edictate.

Așa cum am arătat în paragrafele anterioare, existența unui număr de cel puțin 200.000 susțineri în cazul partidelor politice, reprezintă o condiție de fond legală pentru admiterea candidaturilor, astfel încât verificarea îndeplinirii acestei condiții, nu se face la momentul înregistrării candidaturii (cum greșit consideră recurentul), ci în intervalul prevăzut de art. 12³alin. 2 în referire la alin. 1 din același articol al legii. Ca atare, există aceleași operațiuni electorale succesive și în privința listelor de susținere (înregistrarea lor și ulterior, verificarea lor), ele fiind acte juridice accesorii actului juridic al propunerii candidaturii. Nu se poate așadar, vorbi de modalități diferite de sancționare, în sensul pretins de recurent, dat fiind caracterul de condiție de fond, al existenței numărului de minim 200.000 susțineri, față de propunerea de candidaturi.

Ca atare, chiar dacă listele de candidați (însoțite bineînțeles, de listele de susținători și celelalte documente impuse de lege) au fost înregistrate la Biroul Electoral Central la 08 aprilie 2009 (filele 13 - 20 dosar recurs), acest fapt nu echivalează cu verificarea valabilității listelor de susțineri și admiterea lor, ci reprezintă strict operațiunea electorală, dar și cu caracter administrativ, a înregistrării lor.

În consecință, Curtea apreciază că soluția tribunalului și sub acest aspect, este una legală și temeinică, procesul - verbal de predare - primire a listelor de susținători nr. 70 din 14 martie 2007 (fila 21 dosar fond) neatestând contrariul, ci dimpotrivă, confirmând faptul că în cadrul alegerilor pentru Parlamentul European din 2007, s-au predat listele, alineatul final neputând fi interpretat în sensul unei aprecieri de valoare asupra conținutului listelor, ci în sensul unei verificări formale, specifice unei operațiuni de înregistrare și nu de evaluare prin prisma prevederilor legale privind fondul și forma lor.

Dincolo de incidența altor cauze de nevalabilitate a unor susțineri, identificate de tribunal, cu ocazia propriei verificări a listelor, Curtea se va raporta la cele două cauze de nevalabilitate (liste de susținători copii color și susțineri date de minori) reținute în decizia contestată, care singure, conduc la netemeinicia contestației și a recursului declarate, fără deci ca astfel, că se poată invoca vreo ipotetică afectare a dreptului la apărare al recurentului. De altfel, motivul pentru care la pagina 5 recursului, recurentul invocă faptul că i-ar fi foarte greu să combată observațiile instanței de fond (privitoare la existența unor alte cauze de nevalabilitate, ca lipsa adresei complete a unor susținători), este acela că nu a avut acces la documentele la care instanța și procurorul au avut acces, fiind evident, vorba despre listele de susținători la care ne-am referit anterior, despre care am precizat pe de o parte, că proveneau chiar de la contestator, deci îi erau cunoscute acestuia, iar pe de altă parte, că acesta a avut posibilitatea de a le reverifica în recurs, în timpul pe care l-a solicitat, astfel încât putea, relativ la aceste aprecieri ale instanței de fond, să propună în consecință, probe în apărare, lucru pe care însă, nu l-a făcut ulterior reverificării, precizând în mod expres Curții, că nu mai are nicio cerere cu caracter prealabil sau vreo probă de solicitat.

Raportându-ne însă, la cele două cauze de nevalabilitate invocate, Curtea reține că criticile formulate prin motivele de recurs, aferente acestor două motive de nulitate, sunt neîntemeiate. Astfel, nu se poate invoca întemeiat împrejurarea că instanța de fond nu ar fi ținut cont de neconcordanțele existente între opisul prezentat de contestator, Biroului Electoral Central și referatul din 13 aprilie 2009. Așa cum rezultă din motivarea sentinței civile, rezultă evident că tribunalul a constatat existența acestei neconcordanțe, însă în concursul dintre cele două documente, a apreciat referatul ca fiind documentul care conținea date exacte, precizând expres faptul că "Procedând la o verificare a tuturor listelor cuprinzând susținătorii contestatorului, tribunalul apreciază că datele cuprinse în Referatul din 13 aprilie 2009, sunt exacte cu privire la numărul susținerilor validate și al celor anulate" (pagina 6 sentinței civile). În ceea ce privește invocata neconcordanță dintre decizia electorală contestată și referat, de care tribunalul nu ar fi ținut cont, Curtea constată că tribunalul nu trebuia să țină cont de acest aspect invocat, întrucât între cele două documente nu există vreo neconcordanță, așa cum de altfel, însuși recurentul recunoaște prin chiar argumentele sale în susținerea acestei critici: numărul total de susțineri menționat în decizie, de 253.525 privește numărul total declarat de însuși contestatorul - recurent, așa cum rezultă din motivarea deciziei contestate, în timp ce numărul de 183.612 semnături din referat, corespunde numărului susținerilor găsite de Biroul Electoral Central, în cutiile în care au fost identificate susțineri nule (cutia 5 - doar parțial), astfel încât nu se poate invoca o neconcordanță între cele două documente, cu privire la același element, pentru că este vorba despre elemente diferite și prin urmare, și datele sunt diferite.

Curtea constată la rândul său, că există neconcordanță între opisul prezentat de contestator, Biroului Electoral Central și referatul întocmit de acesta din urmă, sub aspectul numărului susținerilor găsite în anumite cutii. Cu privire la acest aspect însă, plecând de la raționamentul folosit de însuși recurent, în motivele sale de recurs, Curtea constată că, adăugând la numărul total de susțineri declarat de însuși contestator (253.525), pe cele găsite în plus, în cutiile 2 + 9 (12.033 susțineri), 10 (16.730), 7 (233), 4 (1.415 susțineri), 8 (192) și scăzând în continuare, numărul susținerilor găsite în minus, în cutiile 12 (832 susțineri), respectiv 11 (16.416 susțineri), ar rezulta un număr total de susțineri de 266.880. -se din acest număr total, numărul susținerilor nule identificate de Biroul Electoral Central și însușit în urma propriei verificări, și de tribunal, de 72.215 susțineri, ar rezulta un număr de susțineri rămase valabile, de 194.665 care ar fi cu 5.335 unități mai mic decât pragul electoral legal, impus de art. 12 alin. 4 din Legea nr. 22/2007, prag care, așa cum am arătat în partea de început a prezentei hotărâri, nu reprezintă o limitare neproporțională a dreptului la eligibilitate, prin raportare la scopul urmărit prin instituirea sa. Dimpotrivă, dacă am aprecia că acest număr total de susțineri valabile (194.665), inferior pragului minim legal, ar fi suficient, atunci cu siguranță, am afecta unul din cele trei drepturi fundamentale proclamate în art. 21 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, respectiv dreptul fiecărei persoane de a accede în condiții de egalitate, la funcțiile publice din țara sa, aducând în acest mod, atingere și principiului egalității de tratament, a tuturor cetățenilor în exercițiul dreptului de a se prezenta în calitate de candidați în alegeri. Întradevăr, se poate ca, dacă ar fi apreciat sau știut că un număr total de circa 195.000 susțineri ar fi fost considerat suficient, atunci și alte partide sau organizații ale minorităților sau alianțe politice sau electorale, care nu au reușit să 200.000 susțineri, ci doar 195.000, să își fi depus candidaturile, fapt care însă, nu s-a întâmplat, pentru că toate aceste asociații au plecat de la premisa că numărul minim de susțineri, trebuie să fie 200.000 și nu unul mai mic.

Revenind, Curtea constată că în mod eronat în calculul său, indicat în motivele de recurs, recurentul solicită ca mai apoi, la numărul total de susțineri valabile (194.665 calculat de instanța de recurs, potrivit raționamentului expus), să se adauge diferența în minus, de susțineri, identificată de Biroul Electoral Central, în coletul 11, respectiv 16.416 susțineri, întrucât această diferență în minus a fost luată deja în calcul, la momentul stabilirii numărului total de susțineri valabile, așa cum s-a arătat în paragrafele anterioare. Așadar, ea nu poate să fie folosită de două ori și cu atât mai puțin, fiind constatată în minus, această diferență de 16.416 susțineri nu poate fiadăugatăla numărul total de susțineri valabile (adică la 194.665, potrivit raționamentului expus), pentru a se ajunge la un număr mai mare de 200.000, cum greșit consideră recurentul.

Nici susținerea în continuare, a recurentului, potrivit căreia, plecând de la aceleași neconcordanțe stabilite între opis și referat, este posibil ca din greșeală, contestatorul să fi depus la Biroul Electoral Central un număr mai mare de susțineri decât cele declarate, nu este în măsură să infirme soluția tribunalului.

Astfel, prin această aserțiune, recurentul își invocă propria sa culpă, în apărare, fapt contrar principiului general de drept "nemo auditur propriam turpitudinem allegans", întrucât, la momentul depunerii candidaturii, el însuși a precizat Biroului Electoral Central, faptul că a strâns și depus 253.525 susțineri (pe care le-a divizat conform opisului, în cutiile folosite), astfel încât a determinat în mod firesc, controlul legal al biroului și în funcție de această declarație producătoare de consecințe juridice, cu valoare de premisă. Revenirea asupra sa, în cadrul judecării contestației împotriva deciziei electorale, are evident, caracterul invocării propriei culpe, în apărare.

Este evident că responsabilitatea și asumarea răspunderii sunt obligații care incumbă tuturor actorilor implicați în procesul electoral, între care candidații ocupă un loc deosebit, pentru că din rândul lor, vor fi aleși reprezentanții poporului, în corpul legislativ (în speță, în Parlamentul European). Or, prin concept, aceștia trebuie să fie persoane responsabile, care își asumă răspunderea declarațiilor și faptelor lor, întrucât au mandatul unui popor întreg, pentru a decide sau a contribui la deciziile privitoare la bunul mers al unui popor.

Nu mai puțin, în sprijinul afirmației sale, recurentul pleacă de la constatările referatului în care se precizează identificarea unui număr mai mare de susțineri găsite în anumite cutii (2 + 9, 10, 7, 4, 8). În aceste condiții, luând în calcul și împrejurarea că, potrivit aceluiași document la care se raportează recurentul (referatul din 13 aprilie 2009), în cutiile 12 și 11 s-au găsit numere mai mici de susțineri decât cele declarate, rezultă că afirmația recurentului în sensul precizat, s-ar putea confirma doar prin numărul susținerilor din cutiile 1, 3, 6 și 5. Or, Curtea constată în urma verificărilor listelor de susțineri din aceste cutii necuprinse în referat (cutia 5 parțial), că în cutia 1, există cu 10 susțineri mai puțin decât cele declarate; în cutia 3, există în plus, 38 susțineri, decât numărul declarat; în cutia 6 există 18.750 susțineri, deci mai puțin cu 2.870 susțineri decât cele declarate în opis (21.620), în vreme ce în cutia 5, există cu 806 susțineri mai puțin decât numărul declarat per cutie (21.823).

Dacă am adăuga numărul total de susțineri găsite în cutiile 1, 3, 6 și 5 (5 doar parțial, pentru că 3.440 susțineri au fost deja avute în vedere în cadrul referatului), la cele 183.612 susțineri constatate de Biroul Electoral Central, în celelalte cutii (și parțial, și în cutia 5), ar rezulta un total de 263.221 susțineri [183.612 + 21.845 + 21.437 + 18.750 + (21.017 - 3.440)]. Diferența față de numărul total de susțineri declarate de contestator (253.525) ar fi nesemnificativă și inaptă de a produce rezultatul final dorit de recurent (număr al susținerilor valabile peste 200.000), dacă ne raportăm la cel puțin, numărul susținerilor nule identificate de Biroul Electoral Central (72.215). Această diferență nu ar avea aptitudinea de a mări în sensul dorit de recurent, numărul susținerilor valabile, peste pragul legal de minim 200.000, deoarece scăzând din 263.221 susțineri totale, cele minim 72.215 susțineri nule, ar rezulta un număr al susținerilor valabile de maxim 191.006, deci tot inferior pragului de 200.000.

Curtea a folosit termenii de minim și maxim, în paragraful anterior, deoarece simplul calcul matematic s-a raportat doar la cele 72.215 susțineri nule, menționate și în referatul Biroului Electoral Central, fără a mai avea în vedere și miile de susțineri nule, identificate în cutiile 1, 3 sau 6, de exemplu. Astfel, în cutia 6, există de exemplu, printre altfel, un fascicul de nu mai puțin de 251 liste xerox (din care zeci sunt copii ale câte unei aceleiași liste), determinând nulitatea a nu mai puțin de 5.020 susțineri (251 x 20 poziții / listă copiată), o dată. În aceeași cutie, există de asemenea, și alte astfel de fascicule de liste. În cutia 1, mai mult de 90% din listele cuprinzând 20 poziții de susținere, sunt copii color ale unor originale care conțineau un număr mic de poziții necompletate. Doar aceste poziții necompletate din exemplarul original au fost completate pe copiile color, evident pentru a se da impresia că lista copiată este o listă originală, cuprinzând 20 susțineri, deși marea majoritate a pozițiilor nu erau decât fotocopiate. În aceste condiții este evident că cel puțin, pozițiile copiate din aceste gen de liste, nu reprezintă susțineri valabile, fiind nule. Aceleași situații menționate se regăsesc și în cutia 3.

Or, dacă prezenta instanță de recurs ar fi adăugat la numărul susținerilor nule din celelalte cutii (2, 4, 5 parțial, 7, 8,9, 10, 11, 12), de 72.215, și miile de susțineri nule din aceste 4 cutii (1, 3, 6 și 5 parțial), atunci este evident că numărul susținerilor nule ar fi fost mult mai mare, pe când cel al susținerilor valabile ar fi devenit mult mai mic decât cel calculat anterior (191.006).

Afirmația recurentului că ar fi depus un număr mai mare de susțineri decât cel declarat inițial, a determinat analiza listelor, fără a se putea ignora însă, numărul susținerilor constatate în minus față de numărul declarat pe cutie sau susținerile nevalabile din orice cutie (cuprinsă în referat sau nu), pentru că un număr mai mare de susțineri nu înseamnă neapărat, un număr mai mare de susțineri valabile. De asemenea, o numărătoare a susținerilor așa cum a fost solicitată de recurent, implică luarea în considerare atât a celor în plus, dar și a celor în minus constatate. Acest fapt nu este de natură a agrava situația recurentului în această cale de atac, pentru că oricum, atât propunerile de candidaturi, cât și contestația sa, i-au fost respinse, iar controlul jurisdicțional determinat de contestație vizează numărul susținerilor valabile și al celor nule.

Indiferent, Curtea a realizat în paragrafele anterioare, un prim calcul raportat doar la numărul de susțineri nule găsite în cutiile 2, 4, 5 parțial, 7, 8, 9, 10, 11 și 12, fără a le avea în vedere și pe cele identificate în cutiile 1, 3, 6 și 5 parțial, calcul care oricum, a determinat un număr al susținerilor valabile mai mic decât pragul legal de 200.000.

În concluzie, afirmația recurentului că în realitate, este posibil a fi depus mai multe susțineri decât cele total precizate în opis, nu este de natură să configureze o altă soluție decât cea dată deja, în cauză, pentru argumentele arătate.

În ceea ce privește criticile privind necercetarea corectă de către Biroul Electoral Central și de către tribunal, a listelor de susțineri și privind aprecierile de ordin general făcute de instanța de fond în legătură cu corectitudinea verificării listelor de susținători, Curtea le apreciază ca fiind neîntemeiate, întrucât ambele foruri indicate au efectuat o analiză a documentelor puse la dispoziție, de contestator, luând în considerare inclusiv opisul partidului, grefând analiza realizată, inclusiv pe propriile declarații ale partidului (cum ar fi, de exemplu, numărul total de susțineri strânse, indicat de partid). Atât Biroul Electoral Central, cât și tribunalul au concretizat rezultatul verificărilor făcute, în referat și mai apoi în decizia electorală, respectiv în sentința recurată.

Tribunalul a concretizat, la fel ca și Biroul Electoral Central, neregulile constatate, astfel încât nu se poate afirma întemeiat, faptul că ar fi realizat în sentința sa, doar aprecieri generale.

Curtea apreciază la rândul său, pe baza propriilor constatări, că rezultatul verificărilor efectuate de Biroul Electoral Central și de către tribunal, este unul corect.

În mod just, atât Biroul Electoral Central, cât și tribunalul au constatat nulitatea semnăturilor de susținere identificate, ca urmare a neexprimării în original (liste de susțineri copii color) sau ca urmare a exprimării de către persoane fără drept de vot în ziua alegerilor (minori).

Nu mai puțin, Curtea constată cu stupoare modurile ilicite în care s-a procedat, pentru a se asigura aparența existenței numărului de susțineri, minim, legal, cerut pentru admiterea candidaturilor:

1. Astfel, s-au depus în cutii, sute de liste copii efectuate cu un copiator color, fidel, ale unor înscrisuri originale, multe dintre aceste copii, realizate după același înscris, fiind depuse în fascicul, una după alta, așa cum am menționat anterior, de exemplu, în legătură cu cutia nr. 6. Această modalitate frauduloasă se regăsește de asemenea, în cutia 8, unde există un fascicul cu 50 copii color după două liste originale, având 20 poziții pe fiecare listă; în cutia 12, există de exemplu, un astfel de fascicul de liste, cu câte 20 poziții, un altul de 25 astfel de copii color; în cutia nr. 9, există de exemplu, un fascicul de 25 astfel de file copii, un fascicul de o sută de copii color ale unor aceleași liste originale, pentru a exemplifica numai;

2. de liste din cutii, sunt copii color după liste originale cu un număr mic de poziții necompletate (până la circa 5). Pe aceste liste copii (conținând deci, marea majoritate a pozițiilor completate, ca urmare a fotocopierii), s-au completat în original, doar pozițiile necompletate în modelele după care s-a copiat. Evident, s-a urmărit a se lăsa impresia că aceste liste copii sunt liste originale, deși marea majoritate a pozițiilor lor, erau doar fotocopiate. Este situația de exemplu, a cutiei nr. 4, unde există sute de astfel de liste copii. Astfel, în această cutie, există copii color ale aceleiași liste originale incomplete, având 5 poziții necompletate din 20, în vreme ce copiile color ale sale, cuprind pozițiile, respective completate diferit de la o copie la alta.Aceste liste copii au fost ulterior introduse separat, evident tocmai pentru a nu se depista această modalitate frauduloasă (în acest sens, listele copii cu mențiunea întocmirii de, la 17 martie 2009, în care marea majoritate din cele 20 poziții, apar a fi completate de aceleași persoane de pe str. - din C).Alte astfel de liste copii au fost așezate una după alta, cum este cazul listelor copii pretins a fi completate de, la 23 martie 2009, în C, pe str. - -, Soveja, Clini, etc. liste aproape identice ca și conținut (15 poziții comune fotocopiate, doar 5 poziții de susținători diferind de la copie la copie: poziția 1 față de poziția 1 din cealaltă listă; poziția 2 față de, poziția 9 față de, poziția 15 față de G și poziția 20 față de. Și aceste variante ale modalități ilicite exclud categoric susținerea recurentului în sensul că toate aceste copii ar fi fost depuse din greșeală, pe lângă originale, întrucât completarea cu mâna, a unor poziții din aceste liste copii nu poate avea fără să frizeze absurdul, o altă finalitate decât cea indicată anterior (pentru a se asigura aparența existenței numărului de susțineri minim cerut de lege, pentru înregistrarea candidaturilor).

Aceeași modalitate o regăsim și în cutia 2, începând chiar cu primele liste depuse, existând sute de astfel de liste (a se vedea de exemplu, listele de la numărul 264 și până la numărul 284, cu conținut identic în ce privește susținătorii, pentru 15 poziții, doar 5 susținători diferind de la o listă la alta).

Aceeași modalitate menționată, o regăsim și în cutia 7, unde există de exemplu, 6 copii color una după alta, întocmite de la 16 martie 2009 în C, care au 14 susținători identici, și doar 6 diferă de la o listă la alta.

De asemenea, în cutia 9, sunt sute de liste copii în același sens. Situația se regăsește și în cutia 11, ca de exemplu, lista întocmită de, la 25 martie 2009, în C, identificată ca având la poziția 1, pe susținătorul, născut la 16 aprilie 1983, iar la poziția 20, pe susținătorul, născut la 21 noiembrie 1964.

Mai mult, multe din aceste sute de liste copii, poartă în subsolul lor, declarația originală a celui care a strâns susținerile, astfel încât în nici un caz, nu se poate afirma plauzibil, faptul că aceste copii ar fi fost făcute de fapt, pentru arhiva partidului, fiind depuse din greșeală în cutiile cu listele originale de susțineri, întrucât dacă ar fi fost așa, atunci copia făcută ar fi conținut fotocopiată și declarația strângătorului de pe lista originală și nu ar fi purtat o declarație originală distinctă, făcută direct pe copie. Este evident astfel, că scopul realizării fotocopiei și certificarea ulterior, a acesteia, personal, în original, de un strângător de susțineri, a fost acela de a fi prezentată Biroului Electoral Central. în acest sens, cu lista numerotată 53 din primul tom din cutia nr. 2 sau cu listele numerotate 18, 19, 20, 21 și 22 din cutia nr. 9.

Și această "tehnică" coroborată cu cea anterior prezentată (de completare a unor poziții pe liste copii), combat apărarea recurentului, în sensul că este posibil ca aceste copii să fi fost depuse pe lângă listele originale. Această apărare a fost formulată de altfel numai în recurs, după ce, prin motivele de contestație, s-a susținut în mod ferm, că toate listele au fost depuse în original, susținere dovedită a fi. Acest fapt atrage încă o dată, atenția asupra atitudinii electorale a constatatorului recurent, atitudine ilustrată de modalitățile învederate.

Este evident așadar că toate copiile color au fost depuse în vederea luării în calcul la numărătoare și nu din greșeală, ele nefiind suplimentare listelor declarate prin număr de semnături de susținere, de contestator.

Curtea constată faptul că această modalitate frauduloasă descrisă la punctul 2, este de natură a atrage nulitatea întregilor liste de susțineri realizate în acest mod ilicit, pentru că, pe de o parte, lipsește certificarea strângătorului (în unele situații, și aceasta fiind fotocopiată), iar pe de altă parte, certificarea originală a unor liste copiate chiar parțial, nu este de natură să producă credibilitatea cerută de dispozițiile legale care au instituit procedura completării originale a listelor și a certificării doar a unor liste originale, sub sancțiunea prevăzută de art. 292 Cod penal. Aceste condiții legale se constituie nu numai în obligații, dar și în garanții ale prezentării unor susțineri reale în vederea admiterii candidaturilor, astfel încât în mod corect, nulitatea se va răsfrânge asupra întregii liste. Nu poate fi admisă pentru aceste considerente, o nulitate doar parțială a acestor liste copii.

Chiar dacă am aprecia (cu ignorare totală a principiului enunțat anterior care atrage nulitatea integrală a acestor liste copii), că ar fi nevalabile doar semnăturile de susțineri fotocopiate, Curtea apreciază în baza verificării efectuate, că validarea numărului mic de susțineri scrise în original, pe aceste liste copii, raportat și la numărul de astfel de liste copii, precum și la numărul susținerilor constatate lipsă față de cel declarat, nu determină majorarea numărului susținerilor valabile, peste pragul minim legal.

3. de liste cuprind susțineri exprimate de minori (persoane ce la data alegerilor, nu vor avea vârsta de 18 ani împlinită); susținerile fiind luate așadar, unor persoane ce nu au maturitatea electorală necesară unor alegeri libere. Astfel, în cutia 8, există peste 100 de astfel de susțineri nule: de exemplu, pe lista întocmită de, la 29 martie 2009, semnat și, născut la 15 mai 1992, cu domiciliul în B, B-dul - de H nr. 25, sector 1, sau pe lista întocmită de R, la 29 martie 2009, au semnat, născut la 01 iulie 1992 și, născută la 08 octombrie 1992, primul domiciliat în B, Calea 13 nr. 120,. 60,. 35, sector 5, iar secundul în B, nr. 84, sector 3. De asemenea, în cutia nr. 12, în lista întocmită la 30 martie 2009, de, în R - S, apar minorii, născută la 11 1999, cu domiciliul în Calea nr. 2,. 20 și, născută la 23 august 1999, cu domiciliul în-,. 40,. 10. În cutia 7, de exemplu, în lista întocmită de, la 20 mai 2009 (probabil 20 martie 2009), în G, la poziția 7, semnat minorul, născut la 01 noiembrie 1994, domiciliat în B-dul 1907, 28, G, 6 În cutia 10, de exemplu într-o listă întocmită de, la 21 martie 2009, în, la poziția 8, semnat minorul, născut la 04 august 1991, domiciliat în, nr. 486,.

Toate aceste modalități ilicite, frauduloase, total incompatibile cu exercitarea dreptului la eligibilitate, au fost constatate personal și de instanța de recurs,așa cum de altfel, au fost indicate și de Biroul Electoral Central și cum au fost constatate și de către tribunal, în baza propriei sale verificări. Ele au fost evident destinate inducerii în eroare a organului abilitat de lege, cu privire la numărul real al susținerilor exprimate în favoarea recurentului Partidul Român.

Tribunalul, la fel ca și celelalte organe cu atribuții electorale, și-a circumscris activitatea în cadrul legal fixat de Legea nr. 33/2007, raportat și la celeritatea instituită prin întregul conținut al legii, în special art. 13.

Curtea constată că nici argumentul procurorului în sensul că în cauză ar trebui să se aplice principiul "in dubio pro reo", nu este întemeiat, deoarece dubiul ar fi existat dacă nu ar fi existat listele electorale la dosar.

Pentru ansamblul acestor considerente, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, Curtea, va respinge prezentul recurs, ca nefondat, apreciind sentința pronunțată ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de Partidul Român (), împotriva sentinței civile nr. 2 din 16 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr. 2//2009, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 17 aprilie 2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

-

Red./24.04.2009

.

2ex./28.04.2009

-4.--

Președinte:Mariana Haralambe
Judecători:Mariana Haralambe, Stere Learciu, Gabriela Sorina

Vezi şi alte speţe de drept civil: