Daune cominatorii. Decizia 188/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 188
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 2: Viorica Olariu
Grefier: - -
S-au luat în examinare cererile de apel formulate de, de Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului V și de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui împotriva sentinței civile nr. 753 din 04 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, având ca obiect despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru apelantul - intimat și procuror pentru intimatul-apelant Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, lipsă fiind reprezentantul intimatului - apelant Statul Român,prin Ministerul Finanțelor Publice,reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este la al doilea termen de judecată; se solicită judecata în lipsă.
Avocat pentru apelantul - intimat depune la dosar împuternicire avocațială.
Instanța, din oficiu, pune în discuție excepția privind tardivitatea apelului exercitat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța consideră apelul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru apelantul - intimat având cuvântul, susține că un prim motiv de apel formulat de se referă la cuantumul despăgubirilor acordate de instanța de fond raportat la obiectul judecății și la durata arestării preventive a apelantului - intimat într-o cauză penală în care a fost achitat pentru două fapte grave de instanța de fond, soluția fiind menținută de instanța de apel și de recurs.
Apărătorul apreciază că soluția instanței de fond este eronată raportat la criteriile argumentate în hotărârea pronunțată și trauma psihică suferită de apelant prin arestarea sa pe nedrept.
Arată că apelantul este o persoană tânără și locuia împreună cu bunicii săi pe care îi ajuta în gospodărie, mama sa fiind căsătorită în străinătate cu un. În casa în care locuia, apelantul avea condiții bune, iar arestarea sa și menținerea în arest pe o perioadă de două luni au produs consecințe grave asupra psihicului său.
Apărătorul apreciază că trauma psihică a apelantului nu poate fi cuantificată și stabilită de instanța de judecată, daunele morale solicitate reprezentând repararea prejudiciului suferit ca efect al arestării pe nedrept.
Avocat solicită obligarea Statului Român la plata despăgubirilor către apelantul pentru arestarea nedreaptă la care a fost supus.
La interpelarea instanței, avocat susține că apelantul solicită daune morale în cuantum de 1 milion de euro.
Apărătorul arată că cel de-al doilea motiv de apel formulat se referă la soluția nelegală a instanței de fond în ceea ce privește respingerea cererii formulată de privind acordarea daunelor materiale.
Susține că într-adevăr la momentul arestării apelantul nu realiza venituri, însă instanța de fond nu a avut în vedere faptul că s-au făcut aprecieri nefavorabile în presă cu privire la persoana apelantului și după punerea acestuia în libertate nu a mai găsit un loc de muncă. produsă apelantului a avut ca și consecință imposibilitatea acestuia de a-și găsi un loc de muncă, astfel încât în mod nejustificat s-a respins cererea acestuia privind acordarea de daune materiale.
În ceea ce privește apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, avocat solicită respingerea acestuia ca fiind tardiv.
În ceea ce privește apelul Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului V solicită respingerea acestuia ca nefondat, având în vedere că se solicită diminuarea daunelor morale, cerere ce nu se justifică prin prisma motivelor de apel.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Procuror pentru Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui având cuvântul, susține că apelul declarat și motivat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui este tardiv. Precizează că a efectuat verificări la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui și i s-a comunicat că s-a avut în vedere rezoluția de primire la procuror și nu data de pe dovada de comunicare a hotărârii.
Procuror pune concluzii de admitere a apelului formulat de Statul Român,prin Ministerul Finanțelor Publice,reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului V, deoarece sentința instanței de fond este netemeinică și nelegală.
Arată că s-au acordat 15.000 euro pentru privarea de libertate a apelantului pe o perioadă de 2 luni, sumă ce reprezintă salariul mediu pe economie pentru 4 ani și
Solicită a se avea în vedere că în cauză s-a dispus achitarea inculpatului, deși acesta a recunoscut săvârșirea faptei, respectiv că a adus droguri din Spania, că a consumat aceste droguri, însă a fost achitat întrucât nu s-au găsit drogurile, fiind fumate deja.
În ceea ce privește daunele materiale solicitate, procuror susține că acestea nu au fost probate și apelantul nu avea ocupație la momentul arestării.
Arată că apelantul a fost privat de libertate pe o perioadă de două luni, însă nu s-au probat traumele psihice și consecințele acestei arestări.
Apreciază că suma de 15.000 euro acordată de instanța de fond este prea mare pentru trauma suferită de apelant,solicită admiterea apelului declarat de Statul Român,prin Ministerul Finanțelor Publice,reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului V și diminuarea daunelor morale acordate la suma de 1500 euro. Solicită respingerea apelului formulat de.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 753/4.06.2009 pronunțată de Tribunalul Vasluis -a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul - în contradictoriu cu Statul Român,prin Ministerul Finanțelor Publice, Statul Român fiind obligat să plătească reclamantului suma de 15.000 euro echivalent în lei la data plății efective cu titlu de daune morale. A fost respinsă cererea reclamantului privind acordarea sumei de 100.000 euro cu titlu de daune materiale, precum și diferența de până la 900.000 euro cu titlu de daune morale.
În pronunțarea acestei soluții, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul - a solicitat obligarea pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 1.000.000 euro cu titlu de daune materiale și morale în conformitate cu dispozițiile art. 504 Cod procedură penală motivat de împrejurarea că prin încheierea nr. 172/13.01.2006 a Tribunalului Vasluia fost arestat preventiv împreună cu încă două persoane întrucât a fost învinuit de comiterea infracțiunii de trafic de droguri pentru o perioadă de 30 de zile, măsura arestării preventive fiind ulterior prelungită cu încă 30 de zile. Prin sentința penală nr. 202/2007 a Tribunalului Vaslui reclamantul arată că a fost achitat în mod definitiv, drept pentru care i se cuvin despăgubiri în cauză conform dispozițiilor art. 504 Cod procedură penală.
Din materialul probator administrat, instanța de fond a reținut că reclamantul se află în situația reglementată de art. 504 alineat 3 Cod procedură penală deoarece prin sentința penală nr.
202 din 02.05.2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință rămasă definitivă, a fost achitat în temeiul art. 11 pct.2 lit.a raportat.la art. 10 lit. d Cod procedură penală pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. 1 și art. 3 alin.1 din Legea nr. 143/2000, iar în cursul procesului penal a fost privat de libertate prin luarea măsurii preventive, în perioada cuprinsă între 13.01.2006-12.03.2006.
În raport de soluția de achitare dispusă de instanța de judecată, privarea de libertate a reclamantului în perioada arătată este nelegală și ca atare acesta este îndreptățit să pretindă despăgubiri de la Statul român pentru acest fapt. Daunele solicitate sunt însă exagerate și nu sunt justificate în totalitate.
Privarea de libertate este de natură să producă un disconfort major, mai ales pe plan psihic, oricărei persoane fizice căreia i se aduc niște acuzații penale până la stabilirea vinovăției sau nevinovăției sale printr-o hotărâre judecătorească.
Din acest punct de vedere, reclamantului i se cuvin daune morale care să compenseze acest disconfort precum și prejudiciul de imagine care i s-a produs în rândul persoanelor care îl cunoșteau,daune morale pe care instanța le apreciază la suma de 15.00 euro echivalent în lei la data plății efective.
La stabilirea acestei sume instanța avut în vedere următoarele criterii: vârsta reclamantului, ocupația acestuia, durata privării de libertate, profilul socio-moral al acestuia, împrejurările care au condus la instituirea măsurii arestării preventive împotriva sa(declarațiile acestuia date în cursul urmăririi penale), precum și reputația de care se bucura reclamantul în comunitate anterior arestării sale.
Cu privire la daunele materiale solicitate, acestea nu au fost dovedite. Astfel, chiar reclamantul recunoaște că anterior privării de libertate era întreținut de mama sa care îi trimitea bani din.
În consecință, acesta nu avea un loc de muncă pentru ca instanța să determine care au fost veniturile pe care reclamantul le realiza înainte de a fi arestat. În perioada 25.08.2005- 21.11.2005 acesta a fost plecat în Spania și ca atare susținerea potrivit căreia era sprijinul bunicilor săi este nefondată.
Reclamantul nu a dovedit că există legătură de cauzalitate între afecțiunile medicale ale bunicilor săi materni și măsura arestării sale, afecțiunile medicale fiind preexistente acestui moment.
Mai mult decât atât, spitalizările bunicii materne sunt ulterioare punerii în libertate a reclamantului, iar acesta nu probează că diabetul bunicii sale a fost provocat de arestarea sa.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamantul -, pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice și Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui.
1. În motivarea apelului exercitat reclamantul - a arătat că sentința atacată este nelegală și netemeinică întrucât în mod greșit instanța de fond a limitat daunele morale la valoarea de 15.000 euro. Arată că daunele morale au fost solicitate pentru repararea prejudiciului pe care l-a suferit urmare a arestării sale nelegale, astfel încât prejudiciul său moral nu putea fi cuantificat de către instanța de fond și de aceea limitarea acestor daune în raport cu suma solicitată doar la valoarea de 15.000 euro o apreciază ca fiind nelegală. În atare situație, instanța de fond nu a analizat disconfortul major psihic pe care l-a suferit ca urmare a privării sale de libertate în mod nelegal, pre cum și pe parcursul cercetării sale de către organele de urmărire penală și apoi de către instanța judecătorească. Apreciază apelantul - reclamant că la întinderea daunelor morale solicitate instanța nu a avut în vedere vârsta sa, astfel încât nu s-a analizat nici stigmatul care îl înconjoară ca efect al publicării în presa locală a numeroaselor știri legate de cauza în care a fost cercetat și arestat.
Consideră apelantul - reclamant că instanța de fond a soluționat greșit și capătul de cerere privind acordarea daunelor materiale. Instanța nu a analizat oportunitatea de a obține venituri în situația în care nu ar fi fost arestat deoarece în situația în care s-a aflat nu a avut posibilitatea angajării sale datorită faptului că era cunoscut în localitate că a fost arestat preventiv.
Solicită admiterea apelului și acordarea daunelor morale și materiale în cuantumul solicitat prin acțiunea introductivă.
2. În motivarea apelului declarat, pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Vaa rătat că sentința atacată este nelegală și netemeinică sub aspectul cuantumului daunelor morale acordare reclamantului. Arată că suma de 15.000 euro este mare întrucât instanța nu a ținut cont de faptul că legătura de cauzalitate între sancțiunea suferită și valorile morale afectate este disproporționată. Instanța la acordarea daunelor morale nu a avut în vedere faptul că reclamantul nu avea o carieră profesională, nici poziție în societate, aspecte care sunt de natură a conduce la concluzia că pretențiile reclamantului sunt nejustificate, drept pentru care solicită admiterea apelului și în fond respingerea acțiunii.
3. Parchetul de pe lângă Tribunalul Vasluia arătat în motivarea apelului formulat că sentința atacată este netemeinică sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate. Se arată că înainte de arestarea preventivă a reclamantului acesta nu era angajat în muncă, își asigura traiul din banii trimiși de mama sa căsătorită cu un cetățean. Durata arestării preventive a reclamantului, care a fost doar de două luni nu a produs perturbări majore care să agraveze modul de trai al acestuia. După ce a fost liberat, reclamantul a continuat să trăiască exact cum o făcea înainte de emiterea mandatului de arestare preventivă. Consideră că suma de 15.000 euro este exagerată, putând fi comparată cu salariul mediu pe economie pe 4 ani și
Solicită admiterea apelului și reducerea cuantumului daunelor morale la o sumă echivalentă de cel mult 7.500 euro.
La termenul de judecată din 4 noiembrie 2009 instanța de apel din oficiu a pus în discuția părților excepția privind tardivitatea apelului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, excepție în pronunțarea căreia reține următoarele:
Conform dispozițiilor înscrise în art. 284 alineat 1 Cod procedură civilă termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
În cauza de față, comunicarea sentinței civile nr. 753/4.06.2009 pronunțată de Tribunalul Vasluia fost îndeplinită în raport cu Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui la data de 24.07.2009 astfel cum o atestă dovada de primire a procesului verbal de predare aflată la fila 72 dosar fond, realizată în conformitate cu dispozițiile art. 100 Cod procedură civilă.
De la data comunicării hotărârii, respectiv 24.07.2009 a început să curgă termenul înlăuntrul căruia Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui putea și trebuia să exercite calea de atac a apelului. Cum în cauză, apelul formulat de către parchet a fost depus la data de 12 august 2009 se constată că cererea de apel a fost depusă cu depășirea termenului imperativ înscris în art. 284 alineat 1 Cod procedură civilă, drept pentru care urmează a se respinge ca tardiv formulată.
Sub aspectul criticilor formulate de reclamantul - și pârâtul Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, instanța de apel reține următoarele:
Reclamantul - apelant - a fost arestat preventiv potrivit încheierii nr. 2/13.01.2006 a Tribunalului Vaslui pentru o perioadă de 29 de zile pe parcursul urmăririi penale, începând cu data de 13 ianuarie 2006 și până la 10 februarie 2006 inclusiv, reclamantul fiind cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 2 punctul 1 și art. 4 din legea nr. 143/2000. prin încheierea nr. 11/ 16 ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Iașia fost respins ca nefondat recursul reclamantului împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea sa preventivă.
Ulterior, prin încheierea nr. 172/7.02.2006 a Tribunalului Vasluia fost prelungită măsura arestării preventive a inculpatului - pentru o perioadă de 30 de zile, respectiv de la 11.02.2006 - 12.03.2006, recursul inculpatului împotriva acestei încheieri fiind respins prin încheierea nr. 26 din 10.02.2006 pronunțată de Curtea de Apel Iași.
În urma cercetării judecătorești, prin sentința penală nr. 202 din 2.05.2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui, rămasă definitivă, reclamantul a fost achitat în temeiul dispozițiilor art. 11 punctul 2 litera a raportat la art. 10 litera d Cod procedură penală pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alineat 1 și art. 3 alineat 1 din legea nr. 143/2000.
Incidența art. 504 Cod procedură penală circumscrie în principiu acordarea despăgubirilor morale și materiale datorate de către stat în cazul erorilor judiciare.
În speță, în mod legal instanța de fond a apreciat că privarea de libertate a reclamantului în cursul procesului penal prin luarea măsurii preventive împotriva acestuia în perioada cuprinsă între 13.01.2006 - 12.03.2006 ( soldată în final cu achitarea reclamantului )a fost de natură a produce reclamantului suferințe morale, de natură să lezeze demnitatea și onoarea acestuia.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut constant că în cazurile de violare a art. 5 paragraf 1 din Convenție, privind privarea nelegală de libertate, sunt întemeiate cererile de acordare a despăgubirilor bănești pentru prejudiciul produs victimei pe perioada detenției nelegale.
La stabilirea cuantumului daunelor morale, ce constă generic în atingerea adusă valorilor ce definesc personalitatea umană, se au în vedere consecințele negative suferite pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost vătămate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării de către reclamant (dec. civ. nr. 1481/ 5 martie 2008 ÎCCJ ).
Toate aceste criterii de cuantificare a prejudiciului moral sunt subordonate conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs victimei astfel încât daunele morale acordate să confere reclamantului o satisfacție echitabilă deoarece despăgubirile nu pot fi deturnate de la scopul lor întrucât prin acordarea unei despăgubiri mult prea mari acestea ar conferi reclamantului un folos material necuvenit, fără justificare cauzală în eroarea penală și consecințele acesteia ( nr. 3189/20 aprilie 2005 ÎCCJ).
În speță, cuantumul daunelor morale acordate reclamantului este prea mare, fiind contrar dispozițiilor înscrise în art. 505 alineat 1 Cod procedură penală care stipulează că " la stabilirea întinderii reparației se ține seama de durata privării de libertate sau a restrângerii de libertate suportate, precum și de consecințele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate sau a cărui libertate a fost restrânsă ".
Prin raportare la datele concrete ale cauzei cu respectarea criteriilor enunțate, dar și a principiului proporționalității daunei cu despăgubirea acordată, instanța de apel va constata că întinderea despăgubirilor acordate pentru repararea daunelor morale, față de durata arestării preventive a reclamantului pe o perioadă de 59 de zile cuprinsă în perioada 13.01.2006 - 12.03.2006, de atingere adusă de această măsură prestigiului, demnității și de suferințele fizice și psihice cauzate reclamantului este exagerată.
De aceea, daunele morale trebuie raportate la factorul prejudiciabil determinat de durata arestării preventive deoarece ulterior punerii în libertate derularea procesului penal - care s-a finalizat cu o hotărâre de achitare - reprezintă o cauză licită pentru care Statul nu poate fi ținut să răspundă, indiferent de consecințele pe plan moral, fizic și psihic pe care procesul în integralitatea lui le-ar putea avea asupra persoanei în cauză.
Reclamantul anterior arestării sale nu avea un loc de muncă, întreținerea sa realizându-se din banii trimiși din străinătate de către mama sa. La momentul arestării sale, reclamantul nu și-a pierdut locul de muncă, situația familială nu i-a fost afectată, astfel încât durata arestării preventive pe o perioadă de 59 de zile nu a produs perturbări majore care să-i afecteze valorile morale și modul de trai pe viitor. În atare situație, în raport cu importanța valorilor lezate și intensitatea percepției consecințelor vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială se va constata că instanța de fond nu a realizat o cuantificare corectă a daunelor morale acordate întrucât nu a avut la bază o apreciere rezonabilă axată pe echitate și în acord cu ideea procurării unei satisfacții de ordin moral susceptibilă a înlocui valoarea lezată și nu de a constitui o sursă de îmbogățire fără just temei. În consecință, din acest punct de vedere apelul Statului Român, prin reprezentanții săi legali se dovedește a fi întemeiat, motiv pentru care sentința civilă nr. 753/4.06.2009 a Tribunalului Vaslui va fi schimbată în parte, în sensul obligării Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor la achitarea către reclamant a sumei de 5000 euro echivalent în lei la data plății efective cu titlu de daune morale.
Aceleași considerente vor fi avute în vedere la înlăturarea ca neîntemeiate a criticilor formulate de reclamantul - apelant sub aspectul majorării cuantumului daunelor morale acordate.
În ceea ce privește motivul de apel formulat de reclamant sub aspectul greșitei respingeri a cererii de acordare a daunelor materiale, instanța va constata netemeinicia criticilor formulate sub acest considerent. Daunele materiale nu sunt o consecință directă a arestării preventive nejustificate, ci acestea trebuie dovedite. Probele administrate în fața instanței de fond nu au fost de natură să conducă la stabilirea unei alte situații de fapt decât cea reținută de prima instanță. Reclamantul nu obținea venituri înainte de a fi arestat și nici nu a dovedit imposibilitatea angajării sale ulterior încetării privării sale de libertate astfel încât nu s-a dovedit în cauză existența vreunei legături de cauzalitate între prejudiciul material pretins în sumă de 100.000 euro și măsura arestării reclamantului.
În consecință, pentru considerentele mai sus expuse urmează ca în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă să se admită apelul formulat de Statul Român sub aspectul criticilor ce vizează cuantumul daunelor morale acordate, să se respingă ca neîntemeiat apelul formulat de reclamantul - și ca tardiv apelul formulat de Parchetul de pe lângă tribunalul Vaslui împotriva sentinței civile nr. 753/4.06.2009 a Tribunalului Vaslui, conform mențiunilor cuprinse în dispozitivul prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice V împotriva sent. civile nr. 753/4.06.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să plătească reclamantului suma de 5.000 euro echivalent în lei la data plății efective cu titlu de daune morale.
restul dispozițiilor sentinței apelate.
Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamantul - și ca tardiv apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui împotriva aceleiași sentințe.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 02 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
02 exemplare / 15 2009
Tribunalul Vaslui:
Președinte:Cristina VăleanuJudecători:Cristina Văleanu, Viorica Olariu
