Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1/
Ședința publică din 07 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
GREFIER - - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de chematul în garanție INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ, cu sediul în B,--4, sector 6, pârâtul INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ G, cu sediul în G,- și reclamanții, domiciliat în G,-, - 3,. 1, domiciliat în T,-, -,.8, jud. G, domiciliat în G,-, - 2,. 9, domiciliat în G,-, -4,.21, -, domiciliată în G,-, - 4,.11, domiciliat în G,-, - 3 B,. 38, domiciliat în G,-, domiciliată în G, str. - nr.4, - 7,.44, domiciliată în G,-, - 9,.64, domiciliat în G, str. -. - 2,.2, domiciliat în G,-, - 5,.99, domiciliat în Curtea de A, str. -, - 1,.7, jud. A, împotriva sentinței civile nr.726 din 30.03.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul - reclamant, domiciliat în G,-, - 7,.19 și intimații - pârâți - chemați în garanție MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR cu sediul în B, nr. 1, sector 1, și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurentul - pârât Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră G, consilier juridic, în baza delegației depusă la dosar - fila 26, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Reprezentantul recurentului precizează că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul recurentului - pârât cu privire la excepția tardivității recursului, așa cum a arătat și a făcut dovada cu actele depuse la termenul anterior, recursul a fost declarat în termen. Pentru motivele menționate în scris solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. De asemenea, solicită admiterea recursului declarat de chematul în garanție Inspectoratul General al Poliției de Frontieră. Cu privire la recursul declarat peste termen de către reclamanți, arată că aceștia nu au făcut dovada susținerilor din motive, în sensul că au luat cunoștință de existența hotărârii instanței de fond la data de 29.10.2007. Solicită respingerea recursului formulat de către reclamanți ca fiind tardiv.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.726/30.03.2007, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră G și Ministerul Administrației și Internelor
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului sporul de fidelitate pentru perioada 01.01.2005 - 31.12.2005 și prima de concediu pentru anii 2004, 2005 și 2006.
A fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a Ministerului Administrației și Internelor și a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră B și obligați chemații în garanție să asigure pârâtului sumele cuvenite reclamantului.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată de reclamant s- solicitat obligarea pârâtelor la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de fidelitate aferent anului 2005 precum si la plata primelor de vacanta aferente anilor 2004-2006.
În fapt a arătat că in baza Ordinului MAI 132/09.02.2004 si OUG 38/2004 polițiștilor li se acorda un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază în funcție de vechimea ca polițist.
A mai arătat că in baza acelorași acte normative era îndrituit a beneficia anual de prima de concediu egala cu salariul de bază avut in luna anterioară plecării in concediu, drepturi de care nu a beneficiat pe perioada solicitată.
In drept a invocat prevederile 132/2004 si art.6 si 37 din OUG 38/2003.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată motivat de faptul ca drepturile solicitate de către reclamant au fost suspendate succesiv, respectiv aplicarea art.6 din OG 38/2003 privind acordarea sporului de fidelitate a fost suspendată pe anul 2005 prin art.2 alin 1 din OUG 118/2004 iar aplicarea art.37 alin 2 din OG 38/2003 privind prima de concediu a fost suspendată succesiv pentru anul 2004 prin art.7 alin.3 din 519/2003, pentru anul 2005 prin art.8 alin.7 din 511/2004 si pentru anul 2006 prin art.5 alin.5 din 379/2005.
Pârâta Gaf ormulat si cerere de chemare in garanție a Ministerului Administrației si Internelor si a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră Române si a MFP.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii pentru lipsa calității procesuale pasive deoarece nu se afla in raporturi juridice de muncă cu reclamantul.
Analizând și coroborând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului General al Poliției Române instanța a respins-o motivat de faptul ca pârâtul este ordonator secundar de credite, are si utilizează creditele bugetare repartizate pentru realizarea sarcinilor instituțiilor pe care le conduce, respectiv si a unității pârâte
Conform art.6 din OG 38/2003 privind salarizarea si alte drepturi ale polițiștilor "Pentru activitatea desfășurată in instituțiile din sectorul de apărare naționala, ordine publică si siguranță națională, in calitate de militar, polițist, funcționar public si personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de baza .", spor calculat in raport cu vechimea in specialitate.
Ulterior prin art.2 alin 1 din OUG 118/2004 s-a dispus suspendarea aplicării dispozițiilor art.6 din OG 38/2003 pentru anul 2005.
Potrivit art.37 alin 2 din OG 38/2003 "la plecarea in concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediu egala cu salariul de baza din luna anterioară plecării in concediu."
Ulterior prin art.7 alin 3 din 519/2003, art.8 alin 7 din 511/2004 si art.5 alin 5 din 379/2005 s-a dispus succesiv suspendarea aplicării prevederilor din actele normative referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării in concediul de odihnă pentru anii 2004, 2005 si 2006.
Potrivit art.56 si 64 din 24/2000 după intrarea in vigoare a unui act normativ suspendarea acestuia este posibilă doar printr-un act normativ de același nivel sau de nivel superior, iar la expirarea perioadei de suspendare actul normativ reintră în vigoare ori in speță aceste dispoziții nu au fost respectate, dreptul fiind suspendat prin acte normative inferioare celui prin care a fost stabilit.
În altă ordine Curtea Constituțională a apreciat just ca aceste suspendări succesive sunt in esență neconstituționale nefiind în concordanță cu art.53 din Constituție care limitează legislativul cu privire la restrângerea unor drepturi doar în anumite cazuri - apărarea sănătății, securității nationale a ordinii si moralei publice a drepturilor si libertăților ori in situații de dezastru sau calamități - situații ce nu-și găsesc aplicabilitatea in speță dar care exced competenței Curții deoarece actele normative respective au fost abrogate si nu mai pot fi declarate neconstituționale. (.56/2005)
Ca atare controlul asupra acestor norme cade sub incidența instanțelor specializate si competente in soluționarea litigiilor de muncă in raport de obiectul dedus judecații, respectiv neacordarea drepturilor salariale - a se vedea 823/9.03.2006 a ICCJ - care apreciază ca normele menționate anterior au fost elaborate si aplicate cu încălcarea legii fundamentale precum si a normelor speciale.
Așadar in speță reclamantul este îndrituit a solicita si primi drepturile salariale solicitate conform art.161 alin 4 si art.269 din Codul muncii, dispoziții care consfințesc obligația angajatorului de a-l despăgubi pe salariat în temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale în situația în care nu i-a achitat drepturile salariale.
Față de cererea de chemare in garanție a Ministerul Administrației si Internelor instanța a admis-o motivat de faptul că acesta are calitate de ordonator principal de credite.
În ce privește chemarea in judecată si garanție a Ministerului Finanțelor Publice instanța a respins-o ca nefondată motivat de faptul că deși acesta are atribuții privind finanțarea, coordonarea, aprobarea și rectificarea bugetelor pârâților în cauză, nu se justifică chemarea în garanție a acestuia deoarece între pârât si chematul in garanție nu există raporturi juridice de natură a atrage obligarea acestuia la plata drepturilor solicitate de reclamant.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs chematul în garanție Inspectoratul General al Poliției de Frontieră B, pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră G și reclamanții, -, Cota și.
Chematul în garanție Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Bac riticat hotărârea primei instanțe invocând următoarele motive:
- excepția greșitei compuneri a completului instanței de fond apreciind asupra competenței de soluționare a cauzei în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Galați, potrivit art. 91 din Legea nr. 188/1999;
- excepția necompetenței materiale a instanței de fond solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de APEL GALAȚI;
- excepția lipsei procedurii prealabile reglementată de dispozițiile art. 7 alin.1 din Legea nr.554/2004;
- greșita interpretare și aplicare a legii apreciind că prin efectul suspendării drepturilor solicitate s-a produs o restrângere temporară acordării acestora, plata neputându-se face decât în limita fondurilor bugetare aprobate anual, orice angajare și utilizare a creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate atrăgând răspunderea celor vinovați;
- pe fondul cauzei, acordarea dreptului la primă de concediu a fost suspendat în mod succesiv prin legile bugetului anual iar problema constituționalității ori a legalității unor asemenea prevederi cad în sarcina Curții Constituționale ori a instanței de contencios administrativ.
Față de faptul că nu au fost prevăzute în bugetele anilor 2004 - 2006 sume cu această destinație, a considerat că instituția este în imposibilitate de aducere la îndeplinire a hotărârii instanței, atâta timp cât nu există fonduri speciale cu această destinație.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă.
Pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Gac riticat hotărârea primei instanțe considerând că au fost interpretate greșit dispozițiile legale privind drepturile solicitate, prin acte normative succesive au fost suspendate de drept acordarea lor către polițiști ceea ce ar echivala cu o întrerupere acordarea acestora, nu s-a avut în vedere că se acorda exclusiv în raport cu bugetul alocat prin lege.
Instanța s-a pronunțat numai cu privire la unul dintre reclamanți, fără a se ține seama de tabelul depus la dosarul cauzei și care conține o situație cu privire la data la care sunt angajați ai instituției.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 299, 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă.
Și reclamanții - recurenți au criticat hotărârea primei instanțe întrucât nu au fost citați pe parcursul procesului și nu au fost recunoscuți ca părți în cauză deși prin cererea introductivă au solicitat plata drepturilor bănești restante.
Au menționat că au aflat despre existența hotărârii la data de 29.10.2007, considerându-se în termenul legal pentru exercitarea acestuia, cererea de recurs fiind depusă la data de 02.11.2007 și comunicată de către Tribunalul Galați la data de 07.11.2007.
Examinând recursurile astfel declarate, pe baza motivelor invocate de părți și a dispozițiilor legale incidente în materie cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, curtea reține următoarele:
Referitor la motivele de recurs invocate de către recurenta chemata în garanție Inspectoratul General al Poliției de Frontieră B ce vizează trei excepții, considerăm că sunt neîntemeiate.
Astfel, apreciem că prima instanță a respectat regulile procedurale referitoare la competență și compunerea completului de judecată, față de obiectul acțiunii.
Trebuie să ținem seama de faptul că obiectul prezentei acțiuni îl constituie plata unor drepturi salariale neacordate motive pentru care devin aplicabile disp. art. 281 din Codul muncii referitoare la jurisdicția muncii dispoziții ce se întregesc cu cele prevăzute de art. 295 alineatul 2 din Codul muncii, conform cărora prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă.
În consecință, soluționarea cauzei de către un complet specializat în litigii de muncă este corectă și legală.
În ce privește calitatea procesuală a chematei în garanție, de asemenea, apreciem că este legală și temeinică soluția primei instanțe de admitere a cererii.
Conform art. 21 alin. 3 din Legea nr. 500/2002, ordonatorii terțiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor instituțiilor pe care le conduc.
Inspectoratul General al Poliției de Frontieră B are calitate de ordonator secundar de credite și, astfel, are atribuții pentru alocarea și distribuirea fondurilor necesare plății drepturilor salariale, conform art. 7 din Legea nr. 218/2002.
În condițiile în care nu s-a aloca fonduri de către ordonatorul secundar de credite, respectarea drepturilor ar fi iluzorie și fără finalitate.
Sub aspectul procedurii prealabile reglementată de prevederile art. 7 din Legea nr.554/2004, acesta vizează existența unui act administrativ individual considerat vătămător de către persoana care se adresează instanței de contencios administrativ, ori în speță nu se contestă un asemenea act administrativ, litigiul având ca obiect drepturi salariale prevăzute de lege dar neacordate pe perioada îndeplinirii funcției de polițist (art.6 și 37 al.2 din OG nr. 38/2003).
Pe de altă parte, în exercitarea rolului său activ, potrivit dispozițiilor art. 129 Cod procedură civilă, instanța de judecată este în drept să solicite părților să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare.
Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Dispozițiile legale enunțate instituie principiul rolului activ al judecătorului care trebuie să soluționeze cauza pe baza unui cadru juridic determinat, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
De asemenea, instanța de judecată are obligația de a se pronunța cu privire la toate capetele de cerere cu judecata cărora a fost investită, respectiv față de toate părțile implicate în conflictul judiciar.
Și aceasta din urmă presupune exercitarea de rol activ, instanța fiind obligată să stabilească întrunirea condițiilor cerute de lege pentru exercitarea dreptului la acțiune, inclusiv legitimarea procesuală a părților și calitatea acestora de titulari ai drepturilor și obligațiilor în raportul juridic dedus judecății.
În speță, deși cererea de chemare în judecată a fost formulată de către reclamanții, -, Cota și, instanța s-a pronunțat doar în ceea ce-l privește pe reclamantul, omițându-i pe ceilalți reclamanți semnatari ai acțiunii conform tabelului anexat cererii.
Instanța de fond ar fi trebuit să analizeze pretențiile concrete pentru fiecare reclamant și să stabilească întinderea unor asemenea drepturi corespunzător perioadei în care a îndeplinit funcția de polițist în cadrul unităților pârâte.
În acest sens a și fost depus la dosarul cauzei un tabel cuprinzând perioada în care ce-i menționați și-au desfășurat activitatea de polițist cu indicare datei la care au încetat raporturile de serviciu și dacă pe perioada anilor 2004, 2005 și 2006 au beneficiat de concedii de odihnă.
Raportat la dispozițiile sentinței civile pronunțate rezultă că prima instanță nu a manifestat rol activ în examinarea unei atare împrejurări, nu a cerut lămuriri părților în scopul determinării corespunzătoare a cadrului procesual și, implicit, al asigurării justei soluționări a pretențiilor ce fac subiectul judecății.
Toate acestea echivalează cu necercetare a fondului cauzei deoarece, pe de o parte, dispozițiile privind exercitarea de rol activ de către instanța de judecată au valoare imperativă pentru stabilirea faptelor și aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice, iar, pe de altă parte, examinarea lor direct în calea de atac a recursului ar conduce la înlăturarea nejustificată a unui grad jurisdicție, în condițiile în care prima instanță nu a cercetat întreg fondul procesului.
Așa cum s-a statuat, pentru asigurarea unui echilibru funcțional în activitatea jurisdicțională, pronunțarea asupra fondului cauzei și stabilirea situației de fapt rămân totuși în sarcina instanțelor de fond, iar instanța de recurs nu poate fi decât o instanță de control judiciar, cu structura specifică.
A considera altfel ar însemna ca recursul să se transforme în calea de atac a apelului iar instanței de recurs să i se atribuie, contrar spiritului legii, atribuția de a se ocupa de stabilirea situației de fapt și de a se pronunța asupra fondului procesului și în alte situații decât cele la care se referă art. 3041Cod procedură civilă, fără ca această chestiune să fi fost rezolvată mai întâi de către instanța de fond, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 305 Cod procedură civilă, potrivit cărora în instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor.
În consecință, pe baza dispozițiilor art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă și a Deciziei nr. XXI/12.06.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în materia recursului în interesul legii, urmează a fi admise recursurile declarate de reclamanții, -, Cota și și chematul în garanție Inspectoratul General al Poliției de Frontieră
Va fi casată sentința civilă nr. 726/30.03.2007 a Tribunalului Galați și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare se vor avea în vedere și celelalte motive invocate în fața instanței a cărei hotărâre a fost atacată cât și cele de ordine publică invocate de părți cu ocazia exercitării căii de atac, în condițiileprevăzute de art. 315 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră G, acesta urmează a fi respins ca tardiv cu următoarea motivare:
Potrivit art. 301 Cod procedură civilă termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispozițiile art. 284 alin. 2-4 se aplică în mod corespunzător.
Cu titlu special, în materia conflictelor de muncă, dispozițiile art. 80 din Legea nr. 168/1999 prevăd că termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțată de instanța de fond.
În speță, sentința civilă nr. 726/30.03.2007 a Tribunalului Galația fost comunicată pârâtului Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră G la data de 09.05.2007 (fila 40 din dosarul de fond) astfel că termenul de recurs s-a împlinit la data de 20.05.2007.
Se au în vedere astfel dispozițiile art. 101 alin. 1 Cod procedură civilă potrivit cărora termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici până când s-a sfârșit termenul.
În conformitate cu dispozițiile art. 102 Cod procedură civilă termenul a început să curgă de la data comunicării actului de procedură, respectiv 09.05.2007, moment de la care s-a născut și dreptul pârâtului de exercitarea căii de atac, considerându-se împlinit la data de 20.05.2007.
Ca atare, declararea în cauză a recursului la data de 24.05.2007 apare ca fiind îndeplinită cu nesocotirea termenului prevăzut de lege cu titlu imperativ, fapt ce conduce la stingerea dreptului procedural în baza căruia ar fi putut avea loc examinarea căii de atac.
Pe de altă parte, recursul declarat de reclamanți apare ca fiind exercitat în termen întrucât legea prevede calcularea termenului de momentul comunicării hotărârii pronunțată de instanța de fond.
Câtă vreme hotărârea nu le-a fost comunicată, nefiind incluși ca părți în proces și nici citați în mod legal, reclamanții se află în termenul de exercitare a recursului.
În consecință, urmează a fi respins ca tardiv doar recursul declarat de pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră împotriva sentinței civile nr. 726/30.03.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanții, domiciliat în G,-, - 3,. 1, domiciliat în T,-, -,.8, jud. G, domiciliat în G,-, - 2,. 9, domiciliat în G,-, -4,.21, -, domiciliată în G,-, - 4,.11, domiciliat în G,-, - 3 B,. 38, domiciliat în G,-, domiciliată în G, str. - nr.4, - 7,.44, domiciliată în G,-, - 9,.64, domiciliat în G, str. -. - 2,.2, domiciliat în G,-, - 5,.99, domiciliat în Curtea de A, str. -, - 1,.7, jud. A, și chematul în garanție INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ, cu sediul în B,--4, sector 6 împotriva sentinței civile nr.726 din 30.03.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Casează sentința civilă nr. 726 din 30.03.2007 a Tribunalului Galați.
Trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță Tribunalul Galați.
Respinge ca fiind tardiv formulat recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ G, cu sediul în G,- împotriva sentinței civile nr.726/30.03.2007 a Tribunalului Galați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07 Ianuarie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /22.01.2008
: DC/2 ex/25.01.2008
Fond: /
Asistenți judiciari: C-tin /
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Ion Ioneci, Marioara Coinacel
