Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1003/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1003/
Ședința publică din 19 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, cu domiciliul ales la sediul Tribunalului Galați,-, jud. împotriva sentinței civile nr.741/9.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL GALAȚI și TRIBUNALUL GALAȚI, cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții-reclamanți, intimații-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL GALAȚI și TRIBUNALUL GALAȚI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenții-reclamanți au solicitat judecarea recursului în lipsă; după care:
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat și excepții de invocat iar recurenții-reclamanți au solicitat judecarea recursului în lipsă constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.741/9.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, prin reprezentant legal - în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și LIBERTĂȚILOR B, CURTEA DE APEL GALAȚI și TRIBUNALUL GALAȚI.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată sub nr. 1630/121/28.03.2008, reclamanții, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI, Tribunalul Galați să se constate discriminarea existentă între alte categorii profesionale și judecători prin neacordarea acestora din urmă a indemnizației de dispozitiv lunară, reprezentând un spor de 25% din salariul de bază brut. Au solicitat obligarea pârâților la plata acestor drepturi pe o perioadă de trei ani anterioară datei sesizării instanței și în continuare până la încetarea discriminării, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au calitatea de judecători la Secția penală a Tribunalului Galați, iar prin Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești și în baza planificărilor întocmite de președintele de secție și aprobate de colegiul de conducere al instanței, sunt obligați să efectueze serviciul de permanență atât în orele de program, cât și în afara acestuia, respectiv după orele de program, în timpul zilei și al nopții, precum și în aceleași condiții în zilele de sărbători legale, fără să fie plătiți în vreun fel pentru aceste servicii.
Reclamanții efectuează serviciul de permanență pentru a judeca cauzele urgente, în principal cele referitoare la măsurile preventive ce se iau împotriva inculpaților, dar și cele referitoare la mandatele europene emise de țările aparținând Uniunii Europene, conform Legii 302/2004, precum și alte măsuri procesual penale urgente.
În timpul serviciului de permanență, reclamanții trebuie să fie permanent la dispoziția instanței, apți de a judeca cauzele pentru care au fost solicitați, fără a se admite înlocuirea. În situația în care un judecător aflat în serviciul de permanență, după efectuarea orelor de program, nu s-ar prezenta la serviciu în cauzele urgente sus menționate, este pasibil de sancțiune disciplinară.
Aceste restricții impun acordarea unei compensații materiale, astfel cum beneficiază alte categorii salariale. Astfel cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda în funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază stabilit prin Legea 138/1999. De asemenea, salariații din cadrul consiliilor locale, precum și cei ai prefecturilor beneficiază de indemnizația de dispozitiv în baza hotărârilor autorităților respective,deoarece, prin natura funcției, sunt obligați să se prezinte la serviciu în situații de urgență.
Prin urmare, este nefiresc, nelegal și discriminatoriu ca judecătorii de la secția penală, care prin natura funcției și a prevederilor legale sunt obligați să se fie în timpul liber la dispoziția instanței de judecată și, în mod destul de frecvent, solicitați la orice oră din zi și din noapte, să nu primească indemnizația de dispozitiv.
În drept, reclamanții au invocat art. 16,20 din Constituția României, art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, Deciziile Curții Constituționale nr. 1/1994 și nr. 135/1996, art. 5 și 295 din Codul Muncii.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus ordinele de serviciu privind repartizarea la secția penală și planificările de permanență pe anii 2005-2008.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii, arătând că indemnizația solicitată nu este stabilită prin legea de salarizare a magistraților, iar prin neacordarea indemnizației de dispozitiv nu s-a creat o situație discriminatorie, deoarece diferitele categorii profesionale nu se află în situații comparabile, care să impună un tratament nediferențiat.
În cauză a fost citat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, conform art. 27 din nr.OG 137/2000.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat următoarele:
Prin dispozițiile art. 21 din nr.OG 137/2000, se stabilește ca persoana care se consideră discriminată, poate formula acțiune privind acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării.
Potrivit art. 2 din nr.OG137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, care are drept scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului ori a libertăților fundamentale, ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul public sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Pentru a ne găsi în situația unei fapte de discriminare, trebuie să avem două situații comparabile la care tratamentul aplicat să fi fost diferit.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, legat de art. 14 privind interzicerea discriminării, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
În același sens, Curtea Europeană de Justiție a statuat principiul egalității ca unul dintre principiile generale ale dreptului comunitar. În sfera dreptului comunitar, principiul egalității exclude ca situațiile comparabile să fie tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv.
Curtea Europeană a apreciat că statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele între situații analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicabile.
Potrivit acestor principii, s-au constatat următoarele:
Salarizarea personalului din sistemul autorității judecătorești și stabilirea drepturilor de care acesta beneficiază, este reglementată prin legi speciale, având un regim de salarizare diferit față de alte categorii de personal.
În acest sens, potrivit disp. nr.OG 27/2006, magistrații beneficiază de indemnizație lunară și alte sporuri.
Dispozițiile nr.OG 137/2000, prevăd că exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul acestui articol, privește persoanele aflate în situații comparabile.
Conținutul concret diferit al atribuțiilor de serviciu ale judecătorilor față de alte categorii profesionale, precum și sistemele diferite de salarizare ale diverselor categorii profesionale, fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categorii profesionale distincte - magistrați, funcționari publici, demnitari, alți salariați.
Modalitatea de salarizare a magistraților este distinctă de cea reglementată pentru alte categorii profesionale, diferențele fiind motivate de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii profesionale, lipsa beneficiului unui drept suplimentar de natură salarială recunoscut altor categorii de salariați, nu presupune plasarea într-o situație discriminatorie. Situația reclamanților nu este comparabilă cu cea a altor categorii socio-profesionale, având în vedere că pe lângă obligațiile specifice funcției, salariații din sistemul judiciar, se bucură de o serie de drepturi și beneficii suplimentare, care li se adresează doar lor, nefiind aplicabile altor categorii de salariați arătate chiar de reclamante.
Față de aceste considerente, instanța a respins ca nefondată acțiunea în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI, Tribunalul Galați și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs reclamanții, prin reprezentant legal -, criticând-o ca fiind nelegală pentru următoarele motive:
Atât legile speciale de salarizare cât și legile privind organizarea judiciară și statutul magistratului, nu prevăd în mod expres și imperativ ca judecătorii de la secțiile penale ale instanțelor să aibă obligația de a fi la dispoziția instanțelor 24 ore din 24, ori de câte sunt planificați la serviciul de permanență sau de câte ori este nevoie, ținând cont de existența și a unor situații de incompatibilitate și concedii diverse, care implică prezența judecătorilor la instanțe și în afara zilelor din planificarea de permanență.
Au considerat astfel că sunt supuși unei discriminări în raport cu alte categorii profesionale respectiv cadrele militare, salariații din cadrul consiliilor locale, primăriilor,etc.
Atâta timp cât aceste categorii profesionale primesc indemnizație de dispozitiv deși există legi speciale de salarizare și beneficii pe care nu le au alte categorii de salariați, nu se poate invoca fără un argument juridic concret, că judecătorii de la secția penală reclamanți în cauză nu pot beneficia de indemnizația de dispozitiv.
Au solicitat casarea sentinței civile recurată și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat respingerea recursului ca nefondat invocând, în esență, jurisprudența Curții Constituționale în raport cu prevederile art.1, art.2 și art.27 din nr.OG137/2000.
În ceea ce privește discriminarea, reclamanții nu se află într- situație similară sau comparabilă cu alte categorii profesionale, chiar dacă acestea aparțin sectorului bugetar,fiecare bucurându-se de un statut aparte,reglementat de legi și organizare diferite și legi proprii de salarizare.
Legiuitorul a dispus restrângerea dreptului la libera circulație potrivit cerințelor impuse de art.53 din Constituția României, întrucât măsura este necesară și proporțională cu scopul urmărit, respectiv înfăptuirea actului de justiție,apărarea drepturilor și a libertăților cetățenești față de care se dispun măsuri procesuale cu caracter urgent.
În ceea ce privește acordarea drepturilor solicitate pentru viitor a solicitat respingerea capătului de cerere ca fiind neîntemeiat având în vedere faptul că se referă la un drept care nu s-a născut încă, astfel încât reclamanții nu justifică un interes actual, drepturile solicitate pe viitor nefiind creanțe certe, lichide, exigibile.
A mai invocat excepția de necompetență a instanței de recurs, Curtea de APEL GALAȚI, raportat la prevederile art.I și II alin.2 din nr.OUG75/2008.
Cauza a fost înregistrată în recurs sub nr.1630/121/11.07.2008 pe rolul Curții de APEL GALAȚI - Secția pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale,iar prin încheierea de ședință din 8.09.2008 a fost trimisă spre competentă soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit art. al.2 din nr.OUG75/2008.
Prin decizia civilă nr.2602/6.03.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală în dosarul nr-, s-a dispus declinarea competenței de soluționare în favoarea Curții de Apel Galați, avându-se în vedere declararea ca nefiind constituționale prevederile art.I și II din nr.OUG75/2006 prin Decizia nr.104/20.01.2009 a Curții Constituționale.
Drept urmare, cauza fost reînregistrată pe rolul Curții de APEL GALAȚI - Secția pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr.458/44/24.03.2009.
Nu au fost formulate alte apărări în cauză.
Examinând recursul astfel declarat potrivit motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:
Pretențiile recurenților-reclamanți vizează obligarea pârâților Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Galați la acordarea indemnizației de dispozitiv reprezentând un spor de 25% din salariul de bază brut, pe o perioadă de trei ani raportată la data sesizării instanței, 28.03.2008, și în continuare până la încetarea discriminării, sume actualizate cu indicele de inflație până la data achitării integrale.
Și-au întemeiat acțiunea în considerarea calității acestora de judecători în cadrul Secției penale a Tribunalului Galați, prin natura funcției îndeplinite fiind solicitați la efectuarea serviciului de permanență în afara orelor de program și în zilele de sărbători legale, aducându-se astfel atingere dreptului la libera circulație fără o salarizare corespunzătoare, considerându-se discriminați față de alte categorii profesionale pentru care este prevăzut legislativ un asemenea spor.
Prin motivele de recurs au arătat faptul că obligația nu este prevăzută în mod expres și imperativ iar faptul neremunerării unei asemenea activități este discriminatorie față de categoriile de salariați care beneficiază de indemnizația de dispozitiv potrivit legilor speciale de salarizare.
Curtea reține, în primul rând, că activitatea judiciară este desfășurată de judecători în scopul înfăptuirii justiției, a asigurării intereselor generale ale societății, a ordinii de drept, precum și a drepturilor și libertăților cetățenești.
Este prevăzută în art.5 și 8 Codul Deontologic al judecătorilor și procurorilor, îndatorirea ce revine acestora de a procura supremația legii, statul de drept și apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor.
Judecătorii și procurorii sunt obligați să respecte egalitatea cetățenilor în fața legii, asigurându-le un tratament juridic nediscriminatoriu, să respecte și să apere demnitatea,integritatea fizică și morală a tuturor persoanelor care participă, în orice calitate, la procedurile judiciare.
Deasemeni, judecătorii și procurorii sunt obligați să-și îndeplinească cu competență și corectitudine îndatoririle profesionale, să respecte îndatoririle cu caracter administrativ stabilite prin lege, regulamente și ordine de serviciu.
Prevederi asemănătoare se regăsesc înscrise și în conținutul Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești (art.1, 2, 5 din Regulament).
Ca atare, desfășurarea unei activități de natura celei invocate de recurenții-reclamanți se circumscrie obligației generale ce revine judecătorilor, în vederea înfăptuirii justiției, având ca scop apărarea și realizarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor.
În al doilea rând, pretențiile formulate în cauza de reclamanți vizează modalitatea de prevedere a drepturilor salariale cuvenite, prin raportare în mod concret la acordarea indemnizației de dispozitiv ca urmare a specificului activității de judecată desfășurată cu ocazia efectuării serviciului de permanență în cadrul instanței judecătorești, în afara orelor de program și în zilele de sărbători legale.
Sub acest aspect trebuie menționat faptul că modalitatea de salarizare a magistraților este prestabilită prin lege, o asemenea indemnizație de dispozitiv nefiindu-le prevăzută, fapt ce se constituie într-un principiu distinct al sistemului de salarizare, determinat de alocarea fondurilor necesare de la bugetul de stat.
Pentru magistrați în perioada de referință 2005 - 2007 sistemul de salarizare a fost reprezentat printr-o serie de acte normative respectiv nr.OUG 177/2002, începând cu 1 ianuarie 2004 și nr.OUG27/2006 începând cu luna aprilie 2006 astfel cum a fost aprobată și completată prin Legea nr. 45/2007.
A constituit astfel opțiunea legiuitorului de a reglementa prin actele normative enumerate drepturile în favoarea unor asemenea categorii profesionale, iar examinarea soluției alese excede cadrului legal al discriminării stabilit prin nr.OG 137/2000.
Potrivit art.l din nr.OG 137/2000, au caracter discriminatoriu prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane aflate în situații comparabile.
Și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, interpretând art.14 din Convenție, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se fac distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Prin Decizia nr.818/2008 a Curții Constituționale s-au considerat ca fiind neconstituționale prevederile art.27 al.l din nr.OG 137/2000, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Totodată, Curtea Constituțională a constatat că unele dispoziții ale Ordonanței Guvernului nr. 137/2000, și anume prevederile art.l, art.2 alin.(3) și art.27 alin.(l), lasă posibilitatea desprinderii unui înțeles neconstituțional, în virtutea căruia, așa cum s-a și întâmplat în cauzele în care au fost ridicate excepțiile, instanțele judecătorești au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecății.
Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art.l alin.(4) din Constituție, precum și prevederile art.61 alin.(l), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă în condițiile art.l15 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală.
Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art. 126 alin.(l) din Legea fundamentală, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
În consecință, pentru toate considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art.312 al.1 Cod procedură civilă,va fi respins ca nefondat recursul declarat de reclamanții, prin reprezentant împotriva sentinței civile nr.741/9.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, cu domiciliul ales la sediul Tribunalului Galați,-, jud. împotriva sentinței civile nr.741/9.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 19 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/05.11.2009
Tehnored./6 ex./13 2009
Fond:-
Asistenți jud.-
Com.4 ex.părți/
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
