Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1011/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE DREPTURI ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1011
Ședința publică din 1 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier - -
La ordine, judecarea recursului declarat de pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI B, cu sediul în B,--24, sector 1, împotriva sentinței civile nr.800 din 13 aprilie 2009 a Tribunalului Suceava - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentantul pârâtei recurente și reclamanții intimați,.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință în cadrul căruia învederează instanței și faptul că reclamanții intimați au depus la dosar întâmpinare.
Curtea, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava și înregistrată sub nr- din data de 19.01.2009 reclamanții, și, au solicitat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României obligarea la plata diferențelor salariale reprezentând sporul de vechime cuvenit pentru activitatea desfășurată ulterior datei de 01.11.2000, după cum urmează:
- - 01.11.2000 - 01.09.2001
- - 01.11.2000 - 15.07.2001
- - 01.11.2000 - 15.07.2001
- - 01.11.2000 - 31.10.2001, precum și înscrierea în carnetele de muncă a mențiunilor corespunzătoare.
De asemenea reclamanții au solicitat citarea în cauză a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării în baza art.27 alin 3 din OG 137/2000.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au avut calitatea de personal auxiliar specializat al Curții de Conturi, fiind încadrați în funcția de controlori financiari la Camera de Conturi Județeană S și retribuiți în temeiul prevederilor Legilor 53/91, 50/95, 154/1998 și OUG 160/2000 aprobată prin Legea 711/2000.
Prin OUG 160/2000, aplicabilă de la 01.11.2000 s-a stabilit ca persoanele încadrate în funcții de controlori financiari sunt remunerate cu indemnizație lunară, reprezentând unica formă de salarizare, dispozițiile referitoare la sporuri nefiind cuprinse.
În consecință, Curtea de Conturi a suprimat de la 01.11.2000 plata sporului de vechime.
Prin hotărârea nr.88/2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a stabilit că fapta Curții de Conturi de a suprima plata sporului de vechime, a condus la discriminarea controlorilor financiari față de celelalte categorii de personal salarizat.
De asemenea, prin Decizia nr.XXXVI/07.05.2007 a ICCJ - Secțiile Unite- a fost admis recursul în interesul legii, stabilindu-se că reglementările în vigoare și dispozițiile din OUG 160/2000 se interpretează în sensul că persoanele care au îndeplinit funcții de specialitate în cadrul Curții de Conturi beneficiază de sporul de vechime, în cuantumul prevăzut de lege.
În aceste condiții suprimarea discriminatorie a plății sporului de vechime operată de Curtea de Conturi, reținută ca atare și prin Hotărârea nr.88/2007 a CNCD, are caracterul unui fapt ilicit, fiind contrară prevederilor art.16 din Constituția României și art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Potrivit art.8 din Decretul 167/1958, în cazul faptelor care nu au caracter licit, prescripția dreptului la acțiune începe să curgă de la data când persoana prejudiciată a cunoscut paguba suferită, ceea ce în speța de față coincide cu momentul pronunțării Hotărârii nr.88/2007 a CNCD prin care s-a constatat că au fost discriminați.
Prin sentința civilă nr.800 din 13 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr- a fost admisă acțiunea și a fost obligată pârâta să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de vechime cuvenit pentru activitatea desfășurată ulterior datei de 1 noiembrie 2000 în cadrul Curții de Conturi a României.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții și-au desfășurat activitatea în cadrul Curții de Conturi a României având funcția de controlori financiari, iar pentru perioada 01.11.2000-31.11.2001, reclamanții nu au beneficiat de sporul de vechime.
Prin Hotărârea Consiliului Director al CNCD nr.88/2007 s-a stabilit că suprimarea plății sporului de vechime a condus la discriminarea reclamanților față de ceilalți salariați bugetari din România. Prin Decizia nr.XXXVI din 07.05.2007 a ICCJ s-a stabilit că reglementările în vigoare din 01.11.2000 și până în prezent au conferit reclamanților - controlori financiari - dreptul de a fi beneficiat și de sporul de vechime.
Pe fondul cauzei, acțiunea reclamanților este întemeiată motivat de faptul că în baza Legilor nr.53/1991, 50/1995 și 154/1998 aceștia au beneficiat de sporul de vechime.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Curtea de Conturi a României invocând faptul că nu a fost citată în cauză, fiind astfel în imposibilitatea de a formula apărări pe fond și de a invoca prescripția dreptului la acțiune.
În continuare a arătat recurenta că în mod eronat a fost admisă cererea de chemare în judecată și a fost obligată să plătească reclamanților contravaloarea prejudiciului cauzat de neacordarea sporului de vechime pe perioada noiembrie 2000 - octombrie 2001, întrucât au trecut mai mult de 3 ani de la data când drepturile se considerau datorate.
A arătat recurenta că actul normativ în baza căruia sunt stabilite drepturile salariale ale controlorilor financiari este OUG nr.160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi.
Arată recurenta că, în condițiile în care intimații au beneficiat de lege specială de salarizare, nu pot invoca legislații valabile pentru personalul contractual și funcționarii publici.
A prezentat recurenta în continuare argumente în sprijinul acestui motiv de recurs.
În drept cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art.1 alin.1, art.2 pct.30, art.4, art.19 lit.f, art.28 din Legea nr.500/2002, art.166 alin.1 codul muncii, art.1,2,3,6 din OG nr.160/2000.
Intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Au arătat intimații că sunt îndreptățiți să beneficieze de sporul de vechime pentru perioada solicitată.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra cererii de recurs, instanța reține următoarele:
Potrivit art.85 cod procedură civilă, instanța nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel.
De asemenea, art.107 cod procedură civilă obligă instanța să amâne judecarea pricinii ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor impuse de lege, sub sancțiunea nulității.
Dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu pârâta Curtea de Conturi a României, aflată la fila 3 dosar fond, cuprinde toate mențiunile impuse de art.100 cod procedură civilă, astfel încât recurenta nu poate invoca în fața Curții că nu a fost citată la instanța de fond.
Articolul 6 alin.1 din OUG nr.160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi dispune că pe data aplicării prezentei ordonanțe de urgență prevederile referitoare la salariul de merit, sporuri, indemnizații, stimulente, prevăzute în Legea nr.50/1995 cu privire la salarizarea membrilor și personalului Curții de Conturi, nu mai sunt aplicabile funcțiilor de specialitate specifice Curții de Conturi.
Prin decizia nr.36/2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a stabilit că dispozițiile art.6 alin.1 din OUG nr.160/2000 se interpretează în sensul că persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege.
Pentru ca prescripția să-și producă efectul său extinctiv, adică sancționator, este necesar ca, pentru titularul dreptului la acțiune, să existe, pe lângă voința de a acționa și posibilitatea reală de a acționa, adică de a se adresa organului competent pentru protecția dreptului său.
Dacă pe timpul cât durează împrejurarea care-l împiedică pe titularul dreptului la acțiune să acționeze, prescripția nu ar fi oprită, adică suspendată, s-ar ajunge la situații în care titularului dreptului la acțiune să i se aplice efectul extinctiv, fără a i se imputa pasivitatea ori neglijența în a acționa; într-o asemenea situație, prescripția ar fi deturnată de la finalitatea sa, nemaiavând caracter real.
În condițiile în care art.6 alin.1 din OUG nr.160/2000 dispunea că prevederile referitoare la sporuri nu mai sunt aplicabile funcțiilor de specialitate specifice Curții de Conturi, nu le poate fi imputată reclamanților pasivitatea ori neglijența în a acționa.
După pronunțarea deciziei în interesul legii prin care s-a stabilit că persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege, reclamanții au avut posibilitatea reală de a acționa, de a se adresa instanței pentru plata acestor drepturi.
Astfel, termenul de 3 ani impus de dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din codul muncii se calculează de la data pronunțării acestei decizii.
Față de aceste considerente reține Curtea că în cauză nu a intervenit prescripția dreptului la acțiune.
Prin decizia nr.36/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a stabilit că dispozițiile art.6 alin.1 din OUG nr.160/2000 se interpretează în sensul că persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege.
Articolul 329 alin.3 din codul d e procedură civilă prevede că dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanță.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 alin.1 cod procedură civilă și al dispozițiilor legale mai sus arătate, urmează ca instanța să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI B, cu sediul în B,--24, sector 1, împotriva sentinței civile nr.800 din 13 aprilie 2009 a Tribunalului Suceava - secția civilă (dosar nr-), ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 1 septembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnodact.
Jud.fond:
2 ex. 4 septembrie 2009
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Maierean Ana, Timofte Cristina
