Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1030/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1030 /
Ședința publică din data de 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Romeo Jirlăeanu judecător
JUDECĂTOR 2: George Popa
JUDECĂTOR 3: Gabriela Valentina
Grefier -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de către pârâțiiPARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B -Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism BșiMINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE Bîmpotriva sentinței civile nr. 939 din 5 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții,prin reprezentant legal, pârâtulMINISTERUL PUBLICBși chematul în garanțieMINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, în litigiu de muncă având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal a răspuns pentru intimatul chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice B consilier juridic -,lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei,în sensul că este primul termen de judecată în recurs; recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru; s-a solicitat judecarea cauzei conform art. 242 pct. 2 cod procedură civilă.
Reprezentantul intimatului-chemat în garanție, nu are cereri de formulat în cauză.
Nefiind cereri de formulat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Consilier juridic - pentru intimatul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice B, solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței de fond pronunțată de Tribunalul Galați.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub numărul - pe rolul Tribunalului Galați reclamanții, procurori în cadrul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată au chemat în judecată au chemat în judecată pe pârâții Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și MINISTERUL PUBLIC solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să îi oblige pe pârâți la plata actualizată în favoarea fiecărui reclamant a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din legea 50/1996,calculat din salariul de bază începând cu data de 19.05.2008 și până la data includerii acestui spor în salariu printr-un act normativ elaborat de legiuitor, actualizat cu indicele de inflație da la data plății efective și efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă.
În motivarea în fapt a cererii prin sentința civilă nr. 1/F/16.07.2008 a Curții de APEL GALAȚI pronunțată în dosarul nr- a Curții de APEL GALAȚIs -a admis în parte acțiunea, pârâtele fiind obligate să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară în funcție de timpul lucrat de fiecare în parte, suma actualizată cu indicele de inflație pentru perioada 19.05.2005-19.05.2008. Se dorește acordarea acestui spor și în continuare până la includerea lui în salariu printr-o lege, deoarece prin ordinele ministrului nr. 1165/2009, 1167/2009, 1169/2009 s-a prevăzut acordarea acestui spor doar magistraților și personalului auxiliar care au prevăzut în cuprinsul dispozitivului acordarea acestuia și "în continuare" și totodată pentru a împiedica introducerea unor acțiuni pe o perioadă relativ scurtă și care ar duce la încărcarea rolului instanțelor judecătorești.
Mai mult decât atât sporul nu s-a acordat nici măcar până la data pronunțării hotărârii 16.07.2008 ci până la o dată anterioară de 19.05.2008 (data introducerii acțiunii).
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, în temeiul art. VI din OG nr. 9/1997 și modificată prin OG nr. 56/1997, OUG 75/1997 și Legea nr. 154/1998: "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul de specialitate juridică beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Acest text a fost într-adevăr abrogat prin art. 42 al OG nr. 83/2000, însă abrogarea nu poate produce efecte juridice întrucât această ordonanță este un act normativ de nivel inferior Legii nr. 50/1996, fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii 24/2000 (art. 56) privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Astfel, legea este un act juridic al parlamentului elaborat în conformitate cu legea supremă - Constituția, potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale, cele mai generale și mai importante, este actul normativ cu forță al puterii de stat. Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României și toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
În aceste circumstanțe, este inadmisibil ca un drept general stipulat într-o lege să nu poată fi concretizat în practică.
Necesitatea respectării principiului protecției încrederii în stat implică ca evenimentele legislative să poată fi dispuse doar prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior și cere eliminarea obstacolelor juridice care împiedică titularii drepturilor recunoscute legal să se bucure de ele.
Pârâtul Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată a invocat excepția necompetenței materiale a instanței motivat de faptul că potrivit art. 36 alin. 2 din OUG 27/2006 competența soluționării cererilor judecătorilor, procurorilor, ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor și ale asistenților judiciari revine Curții de Apel București și pe fond a solicitat respingerea acțiunii.
Pârâtul Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a invocat excepția autorității de lucru judecat având în vedere sentința civilă 1/F/16.07.2008 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosar - iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii.
Pârâții Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată au chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice pentru ca în situația admiterii acțiunii să fie obligat să adopte un proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2009 care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
Tribunalul Galați prin sentința civilă nr. 939/05.06.2009 a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Galați invocată de DIICOT B și excepția autorității de lucru judecat invocată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție
A admis acțiunea formulată de reclamanții, și prin reprezentant, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - DIICOT,cu sediul în B,--14, sector 5, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, cu sediul în B,--14, sector 5, MINISTERUL PUBLIC, cu sediul în B,--14, sector 5, și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5.
A obligat pârâții să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară, începând cu data de 20.05.2008 și în continuare, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
A respins ca nefondate cererile de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulate de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și DIICOT
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția necompetenței materiale a instanței a reținut că potrivit art. 36 alin. 1 din OUG 27/2006 personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe de urgență, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și ale Direcției Naționale Anticorupție ori, după caz, la Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile. Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sau, după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunțate sunt irevocabile. Se observă deci că textul invocat în susținerea excepției se referă la o altă procedură și nu cererile prin care un angajat solicită un drept salarial pe calea dreptului comun cum este cazul prezentei cereri.
Excepția autorității de lucru judecat nu se confirmă întrucât față de cauza finalizată prin pronunțarea sentinței civile numărul 1/F/16.07.2008 de către Curtea de APEL GALAȚI în dosar - nu există identitate de obiect și cauză prin respective sentință fiind obligați pârâții la plata sporului de 50% pentru perioada 19.05.2006-1.02.2007, deci o perioadă diferită decât cea solicitată prin prezenta cerere.
Au fost respinse cele două excepții invocate de către pârâți.
Pe fondul cauzei s-a constatat că pretențiile reclamanților sunt fondate.
Prin decizia 21/2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în dosar 5/2008 a fost admis recursul în interesul legii declarat de către procurorul general și s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la îndemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000.
Întrucât problema de drept a fost dezlegată prin Decizia pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, decizia fiind obligatorie pentru instanțele de judecată conform art.329 alin 3 Cod de procedură civilă nu mai pot fi făcute apărări cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor legale invocate de pârâți.
A fost admisă acțiunea și au fost pârâții la plata sporului de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada ulterioară celei stabilită prin sentința civilă 1/F/16.07.2008 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosar - precum și în continuare.
În ceea ce privește actualizarea cu indicele de inflație a acestor drepturi bănești până la data plății efective, tribunalul a considerat-o întemeiată, din perspectiva dispozițiilor art.161 pct.4 Codul muncii, precum și a faptului că prin aceasta se realizează o corelație între salariul real și salariul nominal de care reclamanții ar fi beneficiat la momentul la care pârâții le datorau drepturile bănești în cauză și momentul în care aceste sume au intrat efectiv în patrimoniul beneficiarului.
Aceasta deoarece principala funcție a indexării este aceea de a atenua efectele inflației asupra nivelului de trai.
Cu privire la chemarea în garanție Ministerului Finanțelor Publice s-a constatat că acesta nu are nici o atribuție legată de plata unor drepturi de natură salarială către reclamanți și nici de a include anumite sume în buget, așa cum rezultă din legile sale de organizare. Elaborarea proiectului de buget revine ordonatorului de credite, iar Ministerul Finanțelor Publice, are, potrivit dispozițiilor HG 736/2003, art.131 pct.(1) din Legea nr.304/2004 și art.19 din Legea 500/2002, atribuții privind finanțarea, coordonarea, aprobarea și rectificarea bugetelor pârâților în cauză, însă hotărârea judecătorească îi este opozabilă în temeiul legii.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Parchetul de pe lângă ÎCCJ - DIICOT și MINISTERUL PUBLIC, Parchetul de pe lângă ÎCCJ, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În mod greșit instanța de fond a respins cererile de chemare în garanție reținând că Ministerul Finanțelor Publice nu are nicio atribuție legală de plată a unor drepturi de natură salarială către reclamanți și nici de a include anumite sume în buget așa cum rezultă din legile sale de salarizare, întrucât potrivit art. 131 din Legea nr. 304/2004 și nr.HG 736/2003 activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Consideră că instanța nu poate dispune plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și în continuare întrucât aceasta presupune a adăuga la legea specială de salarizare a magistraților.
Apreciază că instanța nu poate dispune plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică ulterior datei de 01.03.2009 având în vedere faptul că potrivit Ordinelor nr. 525, respectiv nr. 526 din 03.03.2009 ale Procurorului General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ începând cu data de 01.03.2009 sporul s-a acordat atât procurorilor cât și personalului de specialitate juridică asimilat procurorilor și judecătorilor din Parchetul de pe lângă ÎCCJ și parchete de pe lângă curțile de apel.
În aceste condiții, consideră că cererea de acordare a acestui spor după data de 01.03.2009 este lipsită de obiect.
Apreciază că efectele aplicării dispozițiilor art. 329 Cod procedură civilă încetează după data de 3 februarie 2007 întrucât s-a pronunțat Decizia nr. 21/10.03.2008 în recurs în interesul legii, dar fără a indica motivele.
Că soluția instanței de fond întemeindu-se pe dispozițiile Deciziei nr. 21/2008 a ÎCCJ, după pronunțarea Deciziei Curții Constituționale nr. 838/27 mai 2009 hotărârea contravine atribuțiilor constituționale ale instanței supreme.
Consideră că obligația la plata către reclamanți a indicelui de inflație este neîntemeiată întrucât angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
Este nelegală obligarea pârâtei să opereze mențiunile corespunzătoare în cartea de muncă deoarece în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976 singura categorie de drepturi ce se poate transcrie în carnetele de muncă este retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta.
Recurentul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎCCJ a invocat și excepția autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 1/F/16.07.2008 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI prin care s-a admis acțiunea pentru perioada 19.05.2005 - 19.05.2008 și a respins acțiunea ca neîntemeiată pentru viitor.
Excepția invocată este nefondată având în vedere că deși drepturile bănești solicitate sunt aceleași - respectiv 50% spor de solicitare neuropsihică - perioada pentru care se solicită aceste drepturi este diferită.
De asemenea, în considerentele sentinței civile nr. 1/F/16.07.2008 se menționează că acordarea acestor sume se poate dispune până la introducerea cererii de chemare în judecată (19.05.2008) pentru că reprezintă o sumă certă. Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut că nu sunt îndeplinite cerințele art. 1201 Cod civil.
Pe fondul cauzei, examinând recursurile prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, în conformitate cu dispozițiile art. 304 și 3041Cod procedură civilă, Curtea constată recursurile nefondate pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu respectarea dispozițiilor art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă respectând Decizia nr. 21/2008 a ÎCCJ dată în recurs în interesul legii, decizia Curții Constituționale nr. 838/27 mai 2009 statuează în mod definitiv și obligatoriu, dar pentru viitor.
Astfel, soluția Tribunalului Galați în mod corect s-a întemeiat pe decizia ÎCCJ nr. 21/2008, hotărâre în vigoare și obligatorie pentru instanțele de judecată.
În ceea ce privește acordarea în continuare a drepturilor salariale, e apreciază că prima instanță a admis corect acest capăt de cerere în condițiile în care a făcut o delimitare în timp, respectiv până la reglementarea legală a sporului respectiv dat fiind specificul pretențiilor solicitate.
Referitor la actualizare, se reține că potrivit dispozițiilor art. 161 alin.4 din Codul muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Despăgubirile constau într-o sumă de bani ce reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea, executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației de către debitor.
Unul din principiile evaluării judiciare este că prejudiciul suferit trebuie să cuprindă pierderea efectiv suferită (damnum emergens) și câștigul pe care creditorul nu l-a putut realiza ( lucrum cessans).
În timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești.
Actualizarea operează în temeiul legii, de îndată ce creditorul a solicitat-o, fie instanței, fie executorului judecătoresc, și a probat întârzierea executării obligației bănești independent de dovedirea îndeplinirii condițiilor răspunderii civile.
Soluția actualizării cu indicele de inflație are în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului, consacrat de art. 1084 cod civil potrivit căruia daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit.
Suma rezultată din actualizare în raport cu rata inflației, a reparat integral prejudiciul rezultat din întârzierea plății și astfel riscul devalorizării leului a fost pus în sarcina debitorului.
În consecință, Codul muncii prin dispozițiile art. 161 alin. 4 nu interzice în nici un fel actualizarea cu indicele de inflație prin noțiunea de "daune-interese".
De altfel, chiar Curtea Constituțională, prin mai multe decizii (de exemplu decizia nr. 72/05.03.2002) a statuat că actualizarea în raport cu rata inflației a sumelor datorate se impune pentru asigurarea recuperării creanței la valoarea ei reală.
Este irelevant că în speță debitorul este o instituție publică finanțată de la bugetul de stat, iar neacordarea acestui drept nu poate fi justificată pe lipsa de finanțare.
Referitor la cererea de chemare în garanție, se apreciază ca fiind corectă soluția primei instanțe.
Astfel, legea aplicabilă în cazul de față este Legea nr. 500/2002.
Conform dispozițiilor art. 19 din această lege, articol invocat și de către recurent, rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a exercita un control față de constituirea, repartizarea și utilizarea resurselor financiare ale statului precum și cu privire la examinarea proiectelor de buget propuse de ordonatorii principali de credite.
De asemenea, potrivit acestui act normativ, instituția care are sarcina de a realiza prevederile bugetare și de a repartiza ordonatorilor principali de credite sumele de la bugetul de stat potrivit destinațiilor bugetare stabilite conform legii bugetare anuale este Guvernul.
Una din atribuțiile Ministerului Finanțelor Publice, prevăzute de art. 19 lit. G din Legea nr. 500/2002 este de a analiza propunerile de buget în etapele de elaborare a bugetului și de a furniza Parlamentului, la cererea acestuia, cu sprijinul ordonatorilor principali de credite, documentele care au stat la baza fundamentării proiectelor legilor bugetare anuale.
Or, dispozițiile art. 28 din aceeași lege prevăd că proiectele legilor bugetare anuale se elaborează de către Guvern, pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite care sunt cei arătați prin dispozițiile art. 20.
Procedura prevăzută de art. 34 alin. 1 și 4 din Legea nr. 500/2002 este în sensul că ordonatorii principali de credite au obligația de a depune la Ministerul Finanțelor Publice propunerile pentru proiectul de buget și anexele, pentru anul bugetar următor iar Ministerul Finanțelor Publice trebuie să le examineze și să poarte discuții cu ordonatorii principali de credite.
Atât timp cât proiectul bugetului de stat se aprobă prin lege, nu se poate institui o obligație în sarcina Ministerului Finanțelor Publice, de a asigura fondurile necesare efectuării plății sumei solicitate, așa cum în mod corect a reținut prima instanță, deoarece nu s-a făcut dovada îndeplinirii întregii proceduri prevăzută de legea specială în materie, procedură descrisă mai sus.
Față de considerentele expuse mai sus, se vor respinge ca nefondate recursurile în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile civile declarate de către pârâțiiPARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B -Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism BșiMINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE Bîmpotriva sentinței civile nr. 939 din 5 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. GB/12.11.2009
decizie VM/13.11.2009
9 ex./13.11.2009
Fond: Tribunalul Galați - judecători:
Asistenți judiciari:
Com. 7 ex./ luni, 16.11.2009
- Parchetul de pe lângă ÎCCJ
- Parchetul de pe lângă ÎCCJ - DIICOT
- prin reprezentant legal
- prin reprezentant legal
- prin reprezentant legal
- MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎCCJ
- Ministerul Finanțelor Publice
Președinte:Romeo JirlăeanuJudecători:Romeo Jirlăeanu, George Popa, Gabriela Valentina
