Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1050/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1050/R/20.10.2009
Ședința publică din data de 20 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5 și CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G,-, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 387/07.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila, în conflictul de drepturi intervenit în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL BRĂILA, cu sediul în B,-, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B,--3 și reclamanta,cu domiciliul procesual ales la sediul Tribunalului Brăila, din - - nr. 47, având ca obiect "drepturi salariale".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.10.2009, fiind consemnate în încheierea din aceeași dată care face parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 14.10.2009 și, ulterior la data de 20.10.2009, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr-, reclamanta - a chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Brăila, Curtea de APEL GALAȚI, Ministerul Economiei și Finanțelor precum și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru opozabilitate, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata drepturilor salariale constând în sporul de 50% din salariul de bază brut lunar, actualizat cu indicele de devalorizare monetară, începând cu data de 18.06.2008 până la data de 21.01.2009 și în continuare până la încetarea stării de discriminare și a plății efective. De asemenea a solicitat plata dobânzii legale aferente acestui spor de la data nașterii drepturilor și până la data efectuării plății efective cu obligarea pârâților de a efectua mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
Reclamanta a depus precizări la acțiune prin care a solicitat sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar începând cu data de 18.06.2008 până la data pronunțării și în continuare până la data modificării legislative de reglementare a acestui spor, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective. De asemenea, a arătat că insistă în capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată, "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază lunar". Acest text de lege a fost abrogat prin art. I pct. 42 din OG nr. 83/2000. Reclamanta a susținut că sporul de 50% a fost abrogat neconstituțional cu încălcarea dispozițiilor art. 41 al. 2 și art. 53 din Constituția României precum și ale art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, măsura nefiind proporțională cu situația care a determinat-o, aducând atingere însăși existenței dreptului. La data stabilirii dreptului, conform art. 47 din Legea nr. 50/1996, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care judecătorii și personalul auxiliar își desfășoară activitatea, caracterizată ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, existente în aceeași formă și astăzi. Totodată, reclamanta a mai precizat că prin Decizia nr. 21/10.03.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația lunară brută, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001, iar potrivit art. 329 al. 3 Cod procedură civilă dezlegarea dată problemelor de drept din recursurile în interesul legii este obligatorie.
Poziția pârâtului Ministerul Justiției - întâmpinarea
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea pretențiilor formulate de către reclamantă deoarece începând cu luna februarie 2007, intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, respectiv nr.OG 8/24.01.2007, iar potrivit art. 30 din nr.OG 8/2007 s-a abrogat Legea nr. 50/1996. S-a arătat că recursul în interesul legii soluționat prin decizia nr. 21/10.03.2008 a fost promovat doar cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, dar sporul de 50% nu mai subzistă pentru personalul auxiliar de specialitate începând cu februarie 2007, în condițiile în care dispozițiile Legii nr. 50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar au fost abrogate în întregime. Totodată pârâtul a arătat că în cauză nu poate fi pretinsă atât actualizarea sumei conform ratei inflației și dobânda legală.
Poziția pârâtei Curtea de APEL GALAȚI - întâmpinarea
Pârâta Curtea de APEL GALAȚI, prin întâmpinare, a arătat că în cauză nu se impune sesizarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării deoarece prevederile OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare au fost modificate. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, menționând că potrivit art. 30 din nr.OG 8/24.01.2007 s-a abrogat Legea nr. 50/1996, pretențiile reclamantei fiind nefondate întrucât din februarie 2007 intrat în vigoare OG nr. 8/2007, noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, iar sporul de 50% nu mai subzistă începând cu data intrării în vigoare a acestei ordonanțe. În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea acestui spor și pentru viitor, a apreciat că este inadmisibil, întrucât se referă la un drept care nu s-a născut încă.
Poziția pârâtului Ministerul Finanțelor Publice - întâmpinarea
Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în întâmpinare, a arătat că invocă excepția lipsei calității procesuale pasive deoarece nu are raporturi juridice cu reclamanta și nu are calitatea de angajator. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă în raport cu dispozițiile legii în materie de cheltuieli bugetare.
Poziția pârâtului Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării - întâmpinarea
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin punctul de vedere exprimat cu privire la situația de discriminare invocată, a arătat că nu are competența materială de a se pronunța cu privire la sesizările având ca obiect măsurile legislative adoptate în contextul stabilirii politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar.
Sentința civilă nr. 387/07.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila
Prin sentința civilă nr. 387/07.05.3009 Tribunalul Brăilaa admis acțiunea formulată de reclamanta - și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Brăila și Curtea de APEL GALAȚI să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar începând cu data de 18.06.2008, până la data pronunțării - 07.05.2009 și în continuare până la data modificării legislative, drepturi actualizate cu indicele de inflație până la data plății și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
A fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor pentru lipsa calității procesuale pasive.
Considerentele sentinței pronunțată de instanța de fond
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta - are calitatea de grefier în cadrul Judecătoriei Brăila, făcând parte din personalul auxiliar de specialitate al instanței în conformitate cu dispozițiile art. 3 al. 1 din Legea nr. 567/2004.
Prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești s-a prevăzut că,Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Deși acest spor era un drept câștigat, fiind de natură să compenseze condițiile de muncă cu efecte negative asupra sănătății celor din sistem, textul de lege a fost abrogat prin nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 aprobată prin Legea nr. 334/2001 și nu a mai fost prevăzut de Legea nr. 567/2004 și nici de nr.OG 8/2007, care reglementează în prezent drepturile de natură salarială ale personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.
Aceste dispoziții făcând parte dintr-o lege organică, își produc în continuare efectul, deoarece nu puteau fi abrogate prin art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, câtă vreme pe calea unei ordonanțe simple a Guvernului, act normativ de inferior unei legi, nu poate fi infirmată o prevedere reglementată într-o lege organică adoptată de Parlamentul României.
Abrogarea legii menționate printr-o ordonanță simplă a Guvernului, contravenind normelor constituționale și Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, nu poate să își producă efectele.
Prin decizia nr. 21/10.03.2008 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată într-un recurs în interesul legii, s-a constatat că și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001 judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația lunară brută, respectiv salariul de bază brut lunar.
Instanța Supremă a decis că norma de nivel inferior, în speță art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, lege ordinară, prin care a fost abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 și art. IX alin. 2 paragraful 1 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 prin care a fost abrogat art. 23/1 din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, contravine art. 81 din Legea nr. 92/1992, modificată și completată, lege organică. A mai statuat de asemenea că instanțele judecătorești pot să se pronunțe asupra regularității actului de abrogare și aplicabilității în continuare a normei abrogate, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție.
normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, și, respectiv, ale art. 23/1 din Legea nr. 56/1996 să se producă și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000.
Față de considerentele deciziei nr. 21/10.03.2008 tribunalul a apreciat că nu pot fi reținute susținerile pârâților Ministerul Justiției și Curtea de APEL GALAȚI din întâmpinări referitoare la OG nr. 8/2007, ordonanță care de altfel este și anterioară deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL GALAȚI criticând soluția instanței de fond astfel:
Recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților
Ministerul Justiției și Libertăților a apreciat ca nelegală soluția instanței de fond fiind dată cu aplicarea greșită a legii, art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă deoarece Legea nr. 50/1996 a fost abrogată în întregime la 24.01.2007 prin OG nr. 8/2007.
Recursul declarat de pârâta Curtea de APEL GALAȚI
Curtea de APEL GALAȚIa criticat soluția instanței de fond prin prisma deciziei dată de Curtea Constituțională din 27.05.2009, decizie ce arată că Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate anula norme, nu poate institui sau modifica și, prin urmare, decizia data în interesul legii nu mai poate avea vreun efect. De asemenea, odată cu OG nr. 8/2007 a fost abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Considerentele deciziei instanței de recurs
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs și a celor de ordine publică conform art. 304 Cod procedură civilă Curtea reține următoarele:
În interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
, potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 6 decembrie 2007 în Cauza Beian împotriva contra României), rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa contradicțiile jurisprudenței, fiind mecanismul capabil să asigure coerența practicii, în scopul de a se evita insecuritatea juridică și incertitudinea.
În consecință, față de faptul că s-a pronunțat o decizie ca urmare a promovării recursului în interesul legii asupra interpretării art. 47 din Legea nr. 50/1996, Curtea nu poate da o altă soluție și nu poate emite o altă interpretare contrară deciziei nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De altfel, prin Decizia nr. 93 din 11 mai 2000, Curtea Constituțională a statuat că, în temeiul art. 329 din Codul d e procedură civilă, scopul reglementării recursului în interesul legii este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg cuprinsul țării. Pentru realizarea acestui scop Curtea Supremă de Justiție se pronunță asupra chestiunilor de drept care au fost diferit soluționate de instanțele judecătorești. Potrivit aceluiași text, dezlegarea dată de instanța supremă acestor probleme de drept este obligatorie pentru instanțe.
" de clar ar fi textul unei dispoziții legale - se arată într-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza " contra Regatului Unit", 1995) - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară [.]". Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicări diferite ale legii în practica instanțelor de judecată. Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridică a unor situații de fapt și pentru a se asigura aplicarea unitară a legii în practica tuturor instanțelor de judecată, a fost creată de legiuitor instituția recursului în interesul legii.
Pronunțându-se asupra unui recurs în interesul legii, instanța supremă contribuie la asigurarea supremației Constituției și a legilor, prin interpretarea și aplicarea unitară a acestora pe întreg teritoriul țării, fapt de natură să concretizeze un alt principiu fundamental, prevăzut în art. 16 alin. (1) din Constituție în conformitate cu care: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."
Printr-o altă decizie, nr. 528/02.12.1997, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 lit. d) și ale art. 31 din Legea Curții Supreme de Justiție nr. 56/1993, statuând că: "Principiul supunerii judecătorului numai față de lege, potrivit art. 123 alin. (2) din Constituție, nu are și nu poate să aibă semnificația aplicării diferite și chiar contradictorii a aceleiași dispoziții legale, în funcție exclusiv de subiectivitatea interpretării aparținând unor judecători diferiți. O asemenea concepție ar duce la consacrarea, chiar pe temeiul independenței judecătorilor, a unor soluții ce ar putea reprezenta o încălcare a legii, ceea ce este inadmisibil, întrucât legea fiind aceeași, aplicarea ei nu poate fi diferită, iar intima convingere a judecătorilor nu poate justifica o asemenea consecință". De asemenea, Curtea a considerat, prin aceeași decizie, că "Asigurarea caracterului unitar al practicii judecătorești este impusă și de principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deci inclusiv a autorității judecătorești, deoarece acest principiu ar fi grav afectat dacă în aplicarea uneia și a aceleiași legi soluțiile instanțelor judecătorești ar fi diferite și chiar contradictorii".
Curtea Constituțională a reținut, de asemenea, că această soluție legislativă este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul oricărei persoane la un "proces echitabil", conform art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat (prin hotărârea pronunțată în cauza "Brincat contra Italiei", 1992) că independența judecătorilor este privită în raport cu puterea executivă, fără ca această independență să excludă subordonarea față de alți judecători, dacă aceștia se bucură, ei înșiși, de independență față de puterea executivă.
De asemenea, nu este primită nici critica recurenților privind nr.OG 8 /2007 conform căreia la apariția acestei ordonanțe a fost abrogată în totalitate Legea nr. 50/1996, deoarece la data pronunțării deciziei 21/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a avut în vedere inclusiv aceasta ordonanță care era deja apărută la data pronunțării deciziei. Prin dispozitivul deciziei se arată că art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind sporul de 50% mai este încă în vigoare. Ca atare, o asemenea susținere contravine susținerilor Înaltei Curți motiv pentru care ea nu poate fi primită.
Nu poate fi reținută nici susținerea că după darea deciziei de către Curtea Constituțională nu mai pot avea efecte deciziile date în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție deoarece nu poate fi acceptată o asemenea teză și dincolo de asta, în chiar cuprinsul deciziei Curții Constituționale se menționează că aceste decizii au aplicabilitate în continuare chiar daca Curtea Constituțională nu e de acord cu ele.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5 și CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G,-, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 387/07.05.2009 a Tribunalului Brăila.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 20 Octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Alina Savin | JUDECĂTOR 2: Benone Fuică | JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu |
Grefier, |
: - -/13.11.2009
: 7 ex.//08 Februarie 2010
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Comunicat: 6 ex.//11.02.2010
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Virginia Filipescu
