Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1051/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1051/R/20.10.2009
Ședința publică din data de 20 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G,-, jud. G și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 388/07.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila, în conflictul de drepturi intervenit în contradictoriu cu reclamanții, intervenienții, )., -, G -, cu domiciliul ales la sediul Tribunalului Brăila, din B, nr. 47, jud. B, pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5 și TRIBUNALUL BRĂILA, cu sediul în B, nr. 47, jud. B, având ca obiect "DREPTURI ".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.10.2009, fiind consemnate în încheierea din aceeași dată care face parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 14.10.2009 și, ulterior, la data de 20.10.2009, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursurilor înregistrate la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 388/07.05.2009 a Tribunalului Brăila, s-au respins acțiunea și cererea de intervenție în interes propriu promovate față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanții, -, și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții, (), G, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI, Tribunalul Brăila.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI, Tribunalul Brăila să plătească fiecăruia dintre reclamanții, -, și intervenienții, (), G, și, în raport de perioada lucrată, drepturile bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar începând cu data de 14.01.2009, până la data pronunțării și în viitor, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI, Tribunalul Brăila să plătească fiecăruia dintre reclamanții (intervenienți) -, în raport de perioada lucrată, drepturile bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar începând cu data de 03.11.2008, până la data pronunțării - 07.05.2009 și în viitor, drepturi actualizate cu indicele de inflație până la data plății.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr-, reclamanții, și, -, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Brăila, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților în solidar la plata actualizată în favoarea reclamanților, -, a sporului de stres în procent de 50% prevăzut art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat la indemnizația brută de încadrare, începând cu data de 14.01.2009 până la zi și în viitor, iar în favoarea reclamaților, și a sporului de stres în procent de 50% prevăzut art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat la indemnizația brută de încadrare, începând cu data de 03.11.2008 până la zi și în viitor.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată, "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază lunar". Acest text de lege a fost abrogat prin art. I pct. 42 din OG nr. 83/2000. Reclamanții au susținut că sporul de 50% a fost abrogat neconstituțional cu încălcarea dispozițiilor art. 41 al. 2 și art. 53 din Constituția României precum și ale art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, măsura nefiind proporțională cu situația care a determinat-o, aducând atingere însăși existenței dreptului. La data stabilirii dreptului, conform art. 47 din Legea nr. 50/1996, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care judecătorii și personalul auxiliar își desfășoară activitatea, caracterizată ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, existente în aceeași formă și astăzi. Totodată, reclamanții au mai precizat că prin Decizia nr. 21/10.03.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația lunară brută, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001, iar potrivit art. 329 al. 3.civ.Cod Penal dezlegarea dată problemelor de drept din recursurile în interesul legii este obligatorie.
Prin cererea de intervenție în interes propriu formulată în temeiul art. 49 al. 1.civ.Cod Penal intervenienții, (), și G, personal auxiliar din cadrul Tribunalului Brăila, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Brăila solicitând să fie obligați pârâții în solidar la plata actualizată a sporului de stres în procent de 50% prevăzut art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat la indemnizația brută de încadrare, începând cu data de 14.01.2009 până la zi și în viitor. De asemenea, au solicitat obligarea de a consemna în carnetele de muncă toate modificările.
În motivarea cererii de intervenție, intervenienții au avut în vedere aceleași argumente de fapt și de drept ca și cele expuse în cererea principală, cu precizarea că cel de-al doilea capăt de cerere privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă este de competența Tribunalului Brăila, potrivit art. 17 Cod Procedură Civilă, completarea carnetului de muncă fiind o cerere accesorie a celei principale, de plată a drepturilor bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Pârâta Curtea de APEL GALAȚI, prin întâmpinarea la cererea de intervenție, a arătat că art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat prin OG nr. 83/2000, iar art. 30 din nr.OG 8/2007 prevede că la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe se abrogă Legea nr. 50/1996, astfel că urmează să se aprecieze asupra pretențiilor reclamanților întrucât din februarie 2007 intrat în vigoare OG nr. 8/2007, noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, iar sporul de 50% nu mai subzistă, începând cu data intrării în vigoare a acestei ordonanțe. În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea acestui spor și pentru viitor, a arătat că instanța urmează a aprecia.
În ceea ce privește pe pârâtul Ministerul Justiției se constată că a formulat întâmpinare la cererea de intervenție dar aceasta a fost depusă la dosar după ce instanța s-a pronunțat asupra fondului cauzei astfel că nu va mai fi analizată.
Din actele și lucrările dosarului, instanța a constatat în fapt următoarele:
Reclamanții, și, -, au calitatea de grefieri în cadrul Tribunalului Brăila, iar intervenienții, (), și G sunt angajați în funcția de specialiști IT în cadrul Tribunalului Brăila, reclamanții și intervenienții făcând astfel parte din personalul auxiliar de specialitate al instanței în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 (adresele nr. 1648/41A/7.05.2009 și nr. 1626/41/6.05.2009 emise de Tribunalul Brăila ).
Prin decizia nr. 21/10.03.2008 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată într-un recurs în interesul legii, s-a constatat că și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001 judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația lunară brută, respectiv salariul de bază brut lunar.
Față de considerentele deciziei nr. 21/10.03.2008 tribunalul apreciază că nu pot fi reținute susținerile pârâtei Curtea de APEL GALAȚI din întâmpinare referitoare la OG nr. 8/2007, ordonanță care de altfel este și anterioară deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 4/F/14.01.2009 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL GALAȚIs -a dispus obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Brăila la plata către fiecare din reclamanții, -, (), și Gas porului de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 01.02.2007 - 14.01.2009, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, raportat la perioada efectiv lucrată.
Prin sentința civilă nr. 35/F/03.11.2008 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL GALAȚIs -a dispus obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Brăila la plata către fiecare din reclamanții, și a sporului de 50% reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică, din salariul de bază brut lunar pentru perioada 01.02.2007 - 03.11.2008, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Având în vedere că, potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, dezlegarea dată prin deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, tribunalul a constatat că cererea reclamanților, și, -, și a intervenienților, (), și G privind acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică este fondată, aceștia făcând parte din categoria personalului auxiliar de specialitate avut în vedere prin decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru considerentele mai sus reținute tribunalul a admis ca fondate acțiunea și cererea de intervenție în interes propriu și față de perioadele reținute prin sentințele nr. 35/F/3.11.2008 și nr. 4/F/14.01.2009 tribunalul a obligat pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Brăila să plătească fiecăruia dintre reclamanții, -, și intervenienților, (), și G, în raport de perioada lucrată, drepturile bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar începând cu data de 14.01.2009, până la data pronunțării -07.05.2009 și în viitor, drepturi actualizate cu indicele de inflație până la data plății, iar fiecăruia dintre reclamanții, în raport de perioada lucrată, drepturile bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar începând cu data de 03.11.2008, până la data pronunțării - 07.05.2009 și în viitor, drepturi actualizate cu indicele de inflație până la data plății.
Referitor la calitatea procesuală a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, tribunalul a constatat că față de competențele legale ce-i revin și în lipsa raporturilor de serviciu cu reclamanții, răspunderea directă a acestei instituții pentru plata drepturilor bănești nu poate fi angajată. Pe cale de consecință tribunalul a respins acțiunea și cererea de intervenție în interes propriu formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor pentru lipsa calității procesuale pasive.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta Curtea de APEL GALAȚI, con siderând că a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte. De asemenea, specialiștii IT au fost funcționari publici fiind salarizați conform legilor speciale de salarizare a acestei categorii socio-profesionale până la intrarea în vigoare a OG nr. 8/2007 deci nu fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate.
A solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței criticate în sensul respingerii acțiunii.
În drept, a invocat disp. art. 304 pct. 9.pr.civilă.
De asemenea, a formulat recurs și pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
1. Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte iar instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 4.pr.civilă.
2. Hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 9.pr.civilă.
Astfel, art. 47 din Lege nr. 50/1996 a fost abrogat prin art. 42 din OG nr. 83/2000.
Din februarie 2007 intrat in vigoare o nouă lege de salarizare a personalului auxiliar și anume OG nr. 8/2007 prin care se abrogă Legea nr. 50/1996.
În consecință, sporul de 50% nu mai subzistă după această dată. De asemenea, este neîntemeiată acordarea sporului pentru viitor.
A solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței criticate în sensul respingerii acțiunii.
Intimații reclamanți nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat în instanță.
A formulat întâmpinare intimatul Ministerul Finanțelor Publice prin care a solicitat respingerea recursului.
Examinând recursurile pe baza motivelor arătate sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art. 304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază că sunt fondate însă numai pentru următoarele considerente:
Curtea reține că, la data de 10 martie 2008, s-a pronunțat decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
, potrivit art. 329 alin. 3.pr.civilă.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 6 decembrie 2007 în Cauza Beian împotriva contra României), rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa contradicțiile jurisprudenței, fiind mecanismul capabil să asigure coerența practicii, în scopul de a se evita insecuritatea juridică și incertitudinea.
În consecință, față de faptul că s-a pronunțat o decizie ca urmare a promovării recursului în interesul legii asupra interpretării art. 47 din Legea nr. 50/1996, Curtea nu poate da o altă soluție și nu poate emite o altă interpretare contrară deciziei nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De altfel, prin Decizia nr. 93 din 11 mai 2000, Curtea Constituțională a statuat că, în temeiul art. 329 din Codul d e procedură civilă, scopul reglementării recursului în interesul legii este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg cuprinsul țării. Pentru realizarea acestui scop Curtea Supremă de Justiție se pronunță asupra chestiunilor de drept care au fost diferit soluționate de instanțele judecătorești. Potrivit aceluiași text, dezlegarea dată de instanța supremă acestor probleme de drept este obligatorie pentru instanțe.
" de clar ar fi textul unei dispoziții legale - se arată într-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza " contra Regatului Unit", 1995) - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară [.]". Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicări diferite ale legii în practica instanțelor de judecată. Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridică a unor situații de fapt și pentru a se asigura aplicarea unitară a legii în practica tuturor instanțelor de judecată, a fost creată de legiuitor instituția recursului în interesul legii.
Pronunțându-se asupra unui recurs în interesul legii, instanța supremă contribuie la asigurarea supremației Constituției și a legilor, prin interpretarea și aplicarea unitară a acestora pe întreg teritoriul țării, fapt de natură să concretizeze un alt principiu fundamental, prevăzut în art. 16 alin. (1) din Constituție în conformitate cu care: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".
Invocarea deciziei Curții Constituționale nu are nici o relevanță în cauza de față.
Chiar prin decizia invocată de recurenți nr. 838/27.05.2009, Curtea Constituțională arată clar că " - apare evident faptul că decizia pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu poate produce nici un efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art. 329.pr. civilă - nefiind competentă să cenzureze legalitatea unor hotărâi judecătorești sau să constate că acestea sunt lipsite de efecte juridice". Mai arată Curtea Constituțională că "- efectele deciziei Curții nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor de către autoritățile publice implicate în conflictul juridic de natură constituțională".
În consecință, primul motiv de recurs este nefondat văzând chiar decizia Curții Constituționale invocată de recurenți.
Referitor la apărarea formulată de către recurenți cu privire la faptul că ulterior, Legea nr. 50/1996 a fost abrogată prin nr.OG 8/2007, instanța nu o reține ca întemeiată.
Astfel, se observă că decizia nr. 21/10.03.2008 a fost pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție după data intrării în vigoare a nr.OG 8/2007, deci, la data pronunțării deciziei, se cunoșteau prevederile acestei ordonanțe și, totuși, instanța superioară a recunoscut dreptul categoriilor respective de personal de a beneficia de sporul de 50%. Situația învederată de către pârâți ar fi putut fi luată în considerare numai în situația în care ar fi fost abrogată Legea nr. 50/1996 după pronunțarea deciziei în cadrul recursului în interesul legii. Odată interpretat actul normativ de către instanța superioară, nici o altă instanță nu poate da o interpretare diferită, pe baza unor norme legislative existente deja la data pronunțării întrucât s-ar diminua în tot efectul și importanța unui recurs în interesul legii.
Aceasta interpretare rezultă chiar din considerentele deciziei nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a statuat că "rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune cănici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, așa cum s-a arătat, prin prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 107 alin. (3) din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței [art. 108 alin. (3), în forma republicată în 2003 Constituției României].
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
De altfel, așa cum rezultă chiar din motivarea prezentului recurs în interesul legii, în prezent, în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, unui număr însemnat de persoane - magistrați și personal auxiliar de specialitate - le-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Or, în ipoteza adoptării unei soluții contrare, în sensul prezentului recurs în interesul legii, care, potrivit dispozițiilor art. 329 din Codul d e procedură civilă, ar produce efecte numai pentru viitor, s-ar ajunge la crearea unei situații de discriminare în cadrul acelorași categorii socioprofesionale, respectiv ale persoanelor care se încadrează în ipoteza dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996, în condițiile în care sporul în discuție a fost acordat de legiuitor, la momentul respectiv, în considerarea specificului profesiei, cu atât mai mult cu cât nu au intervenit modificări pozitive în ceea ce privește condițiile și specificul activității desfășurate.
Cât privește noțiunea de "discriminare", avem în vedere practica în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a reținut în mod constant că există, 59). discriminare atât timp cât diferența de tratament aplicat unor subiecte de drept aflate în situații analoage nu are o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Decizia din 26 septembrie 2002, Duchez contra Franței, Decizia din 6 decembrie 2007, Beian contra României).
A accepta teza propusă de procurorul general prin recursul în interesul legii, în sensul neacordării acestui spor, în mod inevitabil ar duce la situația în care în sistemul judiciar ar exista, pe de o parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate care beneficiază de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și, pe de altă parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate cărora, deși desfășoară aceeași activitate și în aceleași condiții, nu li s-ar recunoaște acest drept.
Or, este evident că interpretarea diferențiată a normelor incidente cu privire la aceleași categorii socioprofesionale, cu atât mai mult cu cât nu se constată existența unei justificări legitime, obiective și rezonabile, ar fi de natură să reprezinte o discriminare în sensul dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, republicată, ale Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, și ale art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional la Convenția europeană a drepturilor omului."
Nici motivul de recurs referitor la dreptul specialiștilor IT la a primi sporul de 50% nu este întemeiat.
Astfel, art. 3 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 prevede că personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori șispecialiști IT.
Deci, la data pronunțării deciziei nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, era vizat întreg personalul auxiliar de specialitate. Este adevărat că specialiști IT nu făceau parte din categoria personalului auxiliar dar această situație a dăinuit doar până la data intrării în vigoare a Legii nr. 567/2004, respectiv 01. 01. 2005. Ori, dispozitivul deciziei nr. 21/2008 este clar în sensul că și personalul auxiliar de specialitate are dreptul la sporul de 50%, inclusiv după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000. Interpretarea dispozitivul este în sensul că specialiștii IT au dreptul la acest spor însă începând cu data de 01.01.2005. Pretențiile din speța de față vizează perioada de după anul 2008 deci dreptul lor subzistă, contrar susținerilor recurentei.
Însă, recursurile declarate de pârâte sunt întemeiate în ceea ce privește acordarea sporului solicitat și în continuare, fără nici o delimitare în timp.
Astfel, nu se poate dispune obligarea la plata în viitor a unor drepturi salariale, sporuri și altele, fără a se preciza o anumita data.
Nivelul salariilor, a sporurilor, sunt stabilite, pentru personalul bugetar prin acte normative, în funcție de anumite condiții: responsabilitățile funcției, vechimea în funcție, vechimea în muncă, etc. iar plata drepturilor salariale este condiționată de prestarea efectivă a muncii.
Elementele componente ale salariului așa cum sunt definite de art. 155 din Codul muncii pot suferi modificări în viitor atât ca, cuantum cât și ca, modalitate de acordare prin voința legiuitorului, la fel și modalitățile de indexare a salariilor, pot fi chiar abrogate.
În atare condiție instanța de judecată nu se poate substitui pentru viitor legiuitorului, stabilind acordarea unor drepturi salariale.
Deci nu se poate prezuma un eventual prejudiciu în viitor iar instanța nu poate anticipa evoluția legislației în materie.
În aceste condiții, prima instanță trebuia să precizeze până la ce moment înțelege să stabilească drepturile salariale acordate, soluția corectă fiind până la momentul modificării cadrului legal privind sporul respectiv, dat fiind specificul pretențiilor solicitate.
Față de toate aceste considerente, în baza disp. art. 312 alin. 1, 2, 3.pr.civilă, urmează a se admite cele două recursuri și a se modifica în parte sentința civilă recurată în sensul că se vor acorda drepturile solicitate și în continuare dar până la modificarea cadrului legal.
Se vor menține celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursurile declarate de pârâții CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G,-, jud. G și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 388/07.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila.
Modifică în parte sentința civilă nr. 388/07.05.2009 a Tribunalului Brăila, în sensul că:
Drepturile vor fi acordate intimaților-reclamanți și intervenienți pe viitor, până la modificarea cadrului legal privind sporul respectiv.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 20 Octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Alina Savin | JUDECĂTOR 2: Benone Fuică | JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu |
Grefier, |
: - -/11.11.2009
: 8 ex.//26 Ianuarie 201
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Comunicat: 6 ex.//_____________
Pentru, 1 ex. în calitate de reprezentant al intimaților-reclamanți și pentru, 1 ex. în calitate de reprezentant al intimaților-intervenienți
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Virginia Filipescu
