Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1052/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1052/
Ședința publică de la 20 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanții, cu domiciliul procesual ales la sediul Tribunalului Brăila, din B,-, jud. B și pârâta CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G,-, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 389/07.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu reclamanții, cu domiciliul procesual ales la Tribunalul Brăila, din B,-, jud. B, MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, TRIBUNALUL BRĂILA, cu sediul în B,-, jud. B și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, având ca obiect "DREPTURI ".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.10.2009, fiind consemnate în încheierea din aceeași dată care face parte integrantă din prezenta când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 14.10.2009, și ulterior la data de 20.10.2009, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 389/07.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții -, -, -, -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Brăila.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Brăila să plătească fiecăruia dintre reclamanții -, -, -, în raport de perioada lucrată, drepturile bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar începând cu data de 14.01.2009, până la data pronunțării - 07.05.2009 și în viitor, drepturi actualizate cu indicele de inflație până la data plății.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Brăila să plătească fiecăruia dintre reclamanții, -, în raport de perioada lucrată, drepturile bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar începând cu data de 03.11.2008, până la data pronunțării - 07.05.2009 și în viitor, drepturi actualizate cu indicele de inflație până la data plății.
A fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Brăila.
A fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1433/113/15.04.2009 pe rolul Tribunalului Brăila, reclamanții -, -, -, -, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Brăila, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea în solidar a pârâților la plata actualizată în favoarea reclamanților -, -, -, a sporului de stres în procent de 50% prevăzut art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat la indemnizația brută de încadrare, începând cu data de 14.01.2009 până la zi și în viitor, iar în favoarea reclamaților, -, a sporului de stres în procent de 50% prevăzut art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat la indemnizația brută de încadrare, începând cu data de 3.11.2008 până la zi și în viitor.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată, "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază lunar". Acest text de lege a fost abrogat prin art. I pct. 42 din OG nr. 83/2000. Reclamanții au susținut că sporul de 50% a fost abrogat neconstituțional cu încălcarea dispozițiilor art. 41 al. 2 și art. 53 din Constituția României precum și ale art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, măsura nefiind proporțională cu situația care a determinat-o, aducând atingere însăși existenței dreptului. La data stabilirii dreptului, conform art. 47 din Legea nr. 50/1996, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care judecătorii și personalul auxiliar își desfășoară activitatea, caracterizată ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, existente în aceeași formă și astăzi. Totodată, reclamanții au mai precizat că prin Decizia nr. 21/10.03.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația lunară brută, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001, iar potrivit art. 329 al. 3.civ.Cod Penal dezlegarea dată problemelor de drept din recursurile în interesul legii este obligatorie.
Din actele și lucrările dosarului, instanța a constatat în fapt următoarele:
Reclamanții -, -, -, au calitatea de grefieri în cadrul Tribunalului Brăila, reclamanții -, sunt angajați în funcția de grefieri-arhivari registratori în cadrul Tribunalului Brăila, toți acești reclamanți făcând parte din personalul auxiliar de specialitate al instanței în conformitate cu dispozițiile art. 3 al. 1 din Legea nr. 567/2004. Reclamantele, sunt angajate în funcția de aprozi la Tribunalul Brăila, iar reclamantul în funcția de agent procedural, făcând parte din personalul conex personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, conform art. 3 al. 3 din Legea nr. 567/2004 (adresa nr. 1648/41A/7.05.2009 emisă de Tribunalul Brăila ).
Prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești s-a prevăzut că,Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Deși acest spor era un drept câștigat, fiind de natură să compenseze condițiile de muncă cu efecte negative asupra sănătății celor din sistem, textul de lege a fost abrogat prin nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 aprobată prin Legea nr. 334/2001 și nu a mai fost prevăzut de Legea nr. 567/2004 și nici de nr.OG 8/2007, care reglementează în prezent drepturile de natură salarială ale personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.
Aceste dispoziții făcând parte dintr-o lege organică, își produc în continuare efectul, deoarece nu puteau fi abrogate prin art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, câtă vreme pe calea unei ordonanțe simple a Guvernului, act normativ de inferior unei legi, nu poate fi infirmată o prevedere reglementată într-o lege organică adoptată de Parlamentul României.
Abrogarea legii menționate printr-o ordonanță simplă a Guvernului, contravenind normelor constituționale și Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, nu poate să își producă efectele.
dispozițiilor menționate de abrogare este impusă și de prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale întrucât o atare măsură adoptată prin ordonanță, nu este proporțională cu situația care a determinat reglementarea dreptului solicitat, ea aducând atingere însăși existenței acelui drept, fără ca aceasta să fie justificată de o cauză de utilitate publică.
Un astfel de drept nu poate fi înlăturat și pentru că menținerea lui este impusă de condițiile concrete în care magistrații și personalul auxiliar de specialitate își desfășoară activitatea, caracterizate prin risc și suprasolicitare neuropsihică ce se accentuează continuu.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și prin art. 23/1 din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat în cartea de muncă.
Acest drept a fost înlăturat prin Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
În aceste condiții este evident că ordonanța de abrogare nu își poate produce efecte sub acest aspect.
Prin decizia 21/10.03.2008 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată într-un recurs în interesul legii, s-a constatat că și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001 judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația lunară brută, respectiv salariul de bază brut lunar.
Instanța Supremă a decis că norma de nivel inferior, în speță art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, lege ordinară, prin care a fost abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 și art. IX alin. 2 paragraful 1 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 prin care a fost abrogat art. 23/1 din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, contravine art. 81 din Legea nr. 92/1992, modificată și completată, lege organică. A mai statuat de asemenea că instanțele judecătorești pot să se pronunțe asupra regularității actului de abrogare și aplicabilității în continuare a normei abrogate, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție.
normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, și, respectiv, ale art. 23/1 din Legea nr. 56/1996 să se producă și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000.
Tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 4/F/14.01.2009 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL GALAȚIs -a dispus obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Brăila la plata către fiecare din reclamanții -, -, -, a sporului de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 01.02.2007 - 14.01.2009, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, raportat la perioada efectiv lucrată.
Prin sentința civilă nr. 35/F/3.11.2008 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL GALAȚIs -a dispus obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Brăila la plata către fiecare din reclamanții, -, a sporului de 50% reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică, din salariul de bază brut lunar pentru perioada 01.02.2007 - 03.11.2008, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Având în vedere că, potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, dezlegarea dată prin deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, tribunalul a constatat că cererea reclamanților -, -, -, -, privind acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică este fondată, aceștia făcând parte din categoria personalului auxiliar de specialitate avut în vedere prin decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Referitor la reclamanții, și, față de calitatea acestora de personal conex, tribunalul a constatat că acțiunea acestora este nefondată întrucât nu fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate avut în vedere prin decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, neavând astfel dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Pentru considerentele mai sus reținute tribunalul a admis ca fondată acțiunea formulată de reclamanții -, -, -, -, ,. Față de perioadele reținute prin sentințele nr. 35/F/3.11.2008 și nr. 4/F/14.01.2009 tribunalul a obligat pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Brăila să plătească fiecăruia dintre reclamanții -, -, -, în raport de perioada lucrată, drepturile bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar începând cu data de 14.01.2009, până la data pronunțării - 07.05.2009 și în viitor, drepturi actualizate cu indicele de inflație până la data plății, iar fiecăruia dintre reclamanții, -, în raport de perioada lucrată, drepturile bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar începând cu data de 03.11.2008, până la data pronunțării - 07.05.2009 și în viitor, drepturi actualizate cu indicele de inflație până la data plății.
Totodată tribunalul a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Brăila.
Referitor la calitatea procesuală a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, tribunalul a constatat că față de competențele legale ce-i revin și în lipsa raporturilor de serviciu cu reclamanții, răspunderea directă a acestei instituții pentru plata drepturilor bănești nu poate fi angajată. Pe cale de consecință tribunalul a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor pentru lipsa calității procesuale pasive.
În acest sens a fost exprimată prin vot consultativ, opinia asistenților judiciari, care au făcut parte din completul de judecată, în conformitate cu prevederile Legii nr. 304/2004 de organizare judiciară.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs reclamanții, și și pârâta Curtea de APEL GALAȚI.
Reclamanții, și au criticat hotărârea primei instanțe pentru greșita interpretare a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, prin sintagma "personal auxiliar de specialitate" înțelegându-se personalul auxiliar de specialitate în contextul legislativ aferent anului 1996.
În perioada anilor 1996 - 2000 fost plătit acest spor nu doar grefierilor și arhivarilor ci și agenților procedurali și aprozilor întrucât textul de lege îi viza.
Apariția ulterioară a Legii nr. 567/2004 nu a fost de natură să excludă categoriile agenților procedurali și aprozilor de la beneficiul sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Au solicitat admiterea recursului și pe fondul cauzei, a acțiunii astfel cum a fost formulată de recurenții-reclamanți, și.
În drept și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Au depus la dosarul cauzei practică judiciară.
Recurenta-pârâtă Curtea de APEL GALAȚIa criticat hotărârea primei instanțe ca fiind dată cu încălcarea legii, pentru următoarele motive:
În ședința din 27.05.2009 Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, statuându-se că Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Articolul 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat prin nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001 iar din luna februarie 2007, odată cu intrarea în vigoare a nr.OG 8/2007, pentru personalul auxiliar de specialitate sporul de 50 % din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, nu mai subzistă.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat admiterea recursului declarat de pârâta Curtea de APEL GALAȚI, drepturile salariale solicitate de reclamanți nefiind prevăzute de lege, fiind depășite limitele puterii judecătorești.
Pentru personalul auxiliar de specialitate și personalul conex prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 care reglementează sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică au fost abrogate din luna februarie 2007 odată cu intrarea în vigoare a nr.OG 8/2007 astfel încât pretențiile reclamanților după 01.02.2007 sunt nefondate.
În ceea ce privește recursul reclamanților a solicitat respingerea acestuia motivat de aceleași apărări, pretențiile fiind neîntemeiate după 01.02.2007, calitatea acestora de personal conex neavând relevanță în cauză.
Examinând recursurile astfel declarate pe baza motivelor invocate și dispozițiilor legale incidente în materie, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art. 3041Cod procedură civilă, curtea cu opinie majoritară, reține următoarele:
Recurenții-reclamanți, și fac parte din categoria personalului conex personalului auxiliar de specialitate, îndeplinind funcțiile de agent procedural și respectiv aprozi în cadrul intimatului-pârât Tribunalul Brăila.
În rezolvarea problemei de drept invocată, apreciem că instanța trebuie să se raporteze la modul de formulare a dispozitivului Deciziei nr. 21/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite.
Prin acest dispozitiv s-a constatat că inclusiv personalul auxiliar de specialitate are dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară respectiv la salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001. Deci, interpretarea dată este în sensul că subzistă efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996 și în continuare.
În consecință, instanța trebuie să aibă în vedere, atunci când stabilește ce categorii de personal au dreptul la sporul de stres și suprasolicitare neuropsihică de 50 %, la prevederile Legii nr. 50/1996, în referire exactă la salariații care beneficiau de sporul respectiv.
Astfel, în Anexa nr. 2 la Legea nr. 50/1996, la punctele 24 și 25 din cadrul capitolului A ( de multiplicarepentru personalul de specialitate auxiliar) sunt inserați inclusiv categoriile aprozilor și agenților procedurali care beneficiau de dispozițiile art. 47 din lege.
Concluzia logică este în sensul că Decizia nr. 21/2008 se aplică și acestor categorii de personal, care beneficiaseră de sporul de 50 % fiind în categoria personalului auxiliar de specialitate, întrucât în acest sens se poate interpreta dispozitivul deciziei amintite (sintagma "personal auxiliar de specialitate" se raportează la Legea nr. 50/1996 și nu la alte acte normative ulterioare).
Așa cum se arată și în considerentele deciziei, efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
De altfel, așa cum rezultă chiar din motivarea recursului în interesul legii, în prezent, în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, unui număr însemnat de persoane - magistrați și personal auxiliar de specialitate - le-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Or, în ipoteza adoptării unei soluții contrare, în sensul prezentului recurs în interesul legii, care, potrivit dispozițiilorart. 329din Codul d e procedură civilă, ar produce efecte numai pentru viitor, s-ar ajunge la crearea unei situații de discriminare în cadrul acelorași categorii socioprofesionale, respectiv ale personalelor care se încadrează în ipoteza dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996, în condițiile în care sporul în discuție a fost acordat de legiuitor, la momentul respectiv, în considerarea specificului profesiei, cu atât mai mult cu cât nu au intervenit modificări pozitive în ceea ce privește condițiile și specificul activității desfășurate.
Cât privește noțiunea de "discriminare", avem în vedere practica în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a reținut în mod constant că există discriminare atât timp cât diferența de tratament aplicat unor subiecte de drept aflate în situații analoage nu are o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Decizia din 26.09.2002, Duchez contra Franței, Decizia din 06.12.2007, Beian contra României 59).
A accepta teza propusă de procurorul general prin recursul în interesul legii, în sensul neacordării acestui spor, în mod inevitabil ar duce la situația în care în sistemul judiciar ar exista, pe de o parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate care beneficiază de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și, pe de altă parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate cărora, deși desfășoară aceeași activitate și în aceleași condiții, nu li s-ar recunoaște acest drept.
Or, este evident că interpretarea diferențiată a normelor incidente cu privire la aceleași categorii socioprofesionale, cu atât mai mult cu cât nu se constată existența unei justificări legitime, obiective și rezonabile, ar fi de natură să reprezinte o discriminare în sensul dispozițiilorart. 16alin. (1) din Constituție, republicată, ale Ordonanței Guvernuluinr. 137/2000privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, și ale art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional laConvențiaeuropeană a drepturilor omului.
A interpreta astfel înseamnă a nega, în prezent, un drept care, la un moment dat, a fost recunoscut chiar de către legiuitor, încălcându-se astfel, prevederile Articolului 1 din Protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, recursul promovat de recurenții-reclamanți, și este fondat urmând a fi admis ca atare.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâta Curtea de APEL GALAȚI, se rețin următoarele:
Sub aspectul interpretării și aplicării prevederilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, prin Decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, dată în materia recursului în interesul legii, s-a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Prin considerentele deciziei se reține faptul cp au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de risc de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și producîn continuareefecte juridice.
Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, așa cum s-a arătat, prin prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii din abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiileart. 107alin. (3) din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței [art. 108 alin. (3), în forma republicată în 2003 Constituției României].
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa contradicțiile jurisprudenței, fiind mecanismul capabil să asigure coerența practicii, în scopul de a se evita insecuritatea juridică și incertitudinea (Cauza Beian contra României, 2007).
În consecință, față de faptul că s-a pronunțat o decizie ca urmare a promovării recursului în interesul legii asupra interpretării și aplicării unitare a legii, curtea nu poate da o altă soluție și nu poate emite o altă interpretare contrară Deciziei nr. 24/12.05.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite.
De altfel, prin Decizia nr. 93 din 11 mai 2000, Curtea Constituțională a statuat că, în temeiul art. 329 din Codul d e procedură civilă, scopul reglementării recursului în interesul legii este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg cuprinsul țării. Pentru realizarea acestui scop Curtea Supremă de Justiție se pronunță asupra chestiunilor de drept care au fost diferit soluționate de instanțele judecătorești iar, potrivit aceluiași text, dezlegarea dată de instanța supremă acestor probleme de drept este obligatorie pentru instanțe.
" de clar ar fi textul unei dispoziții legale, se arată într-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza contra Regatului Unit, 1995), în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară [.]". Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicări diferite ale legii în practica instanțelor de judecată. Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridică a unor situații de fapt și pentru a se asigura aplicarea unitară a legii în practica instanțelor de judecată, a fost creată de legiuitor instituția recursului în interesul legii.
Pronunțându-se asupra unui recurs în interesul legii, instanța supremă contribuie la asigurarea supremației Constituției și a legilor, prin interpretarea și aplicarea unitară a acestora pe întreg teritoriul țării, fapt de natură să concretizeze un alt principiu fundamental, prevăzut în art. 16 alin. (1) din Constituție în conformitate cu care: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".
Printr-o altă decizie, nr. 528/02.12.1997 a Curții Constituționale s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 lit. d și ale art. 31 din Legea Curții Supreme de Justiție nr. 56/1993, statuând că: "principiul supunerii judecătorului numai față de lege, potrivit art. 123 alin. (2) din Constituție, nu are și nu poate să aibă semnificația aplicării diferite și chiar contradictorii a aceleiași dispoziții legale, în funcție exclusiv de subiectivitatea interpretării aparținând unor judecători diferiți. O asemenea concepție ar duce la consacrarea, chiar pe temeiul independenței judecătorilor, a unor soluții ce ar putea reprezenta o încălcare a legii, ceea ce este inadmisibil, întrucât legea fiind aceeași, aplicarea ei nu poate fi diferită, iar intima convingere a judecătorilor nu poate justifica o asemenea consecință".
De asemenea, Curtea a considerat, prin aceeași decizie, că asigurarea caracterului unitar al practicii judecătorești este impusă și de principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deci inclusiv a autorității judecătorești, deoarece acest principiu ar fi grav afectat dacă în aplicarea uneia și a aceleiași legi soluțiile instanțelor judecătorești ar fi diferite și chiar contradictorii.
Curtea Constituțională a reținut, de asemenea, că o asemenea soluție legislativă este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul oricărei persoane la un proces echitabil, conform art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat (cauza Brincart contra Italiei, 1992) că independența judecătorilor este privită în raport cu puterea executivă, fără ca această independență să excludă subordonarea față de alți judecători, dacă aceștia se bucură, ei înșiși, de independență față de puterea executivă.
Apărările formulate de către recurenta-pârâtă nu pot fi primite, avându-se în vedere caracterul obligatoriu al dezlegării dată problemei de drept pentru instanțele judecătorești și dispozițiile imperative ale art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă.
Chiar prin decizia invocată de recurentă cu nr. 838/27.05.2009, Curtea Constituțională arată clar că " - apare evident faptul cp decizia pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea conflictului juridici de natură constituțională nu poate produce nici un efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art. 329 Cod procedură civilă - nefiind competentă să cenzureze legalitatea unor hotărâri judecătorești sau să constate că acestea sunt lipsite de efecte juridice".
Mai arată Curtea Constituțională că " - efectele deciziei Curții nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor de către autoritățile publice implicate în conflictul juridic de natură constituțională".
Ca atare, criticile formulate de recurenta-pârâtă Curtea de APEL GALAȚI sunt înlăturate doar sub aspectul prevederii pentru viitor a drepturilor reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, aspect care s-ar putea interpreta în sensul acordării acestora sine die, fără a fi avută în vedere evoluția cadrului legislativ aferent sporului respectiv.
Decizia pronunțată în interesul legii vizează modalitatea de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, cadrul legislativ examinat putând suferi ulterior modificări din inițiativa legiuitorului sau chiar a părților, în referire la păstrarea calității de angajat.
Din aceste motive, curtea apreciază că se impune precizarea obligației de plată în sarcina pârâților până la modificarea cadrului legal privind sporul respectiv.
În consecință, pentru toate considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi admis recursul declarat de reclamanții, și și de pârâta Curtea de APEL GALAȚI împotriva sentinței civile nr. 389/07.05.2009 a Tribunalului Brăila.
Va fi modificată în parte sentința civilă nr. 389/07.05.2009 a Tribunalului Brăila și, în rejudecare va fi admisă acțiunea formulată de reclamanții, și.
Vor fi obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Brăila să plătească reclamanților menționați mai sus drepturile bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % din salariul de bază brut lunar începând cu data de 14.01.2009 și până la modificarea cadrului legal, funcție de perioada lucrată, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Vor fi obligați pârâții la acordarea drepturilor pe viitor, până la modificarea cadrului legal privind sporul respectiv.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN MAJORITATE DE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de reclamanții, cu domiciliul procesual ales la sediul Tribunalului Brăila, din B,-, jud. B și de pârâta CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G,-, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 389/07.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila.
Modifică în parte sentința civilă nr. 389/07.05.2009 a Tribunalului Brăila și, în rejudecare:
ADMITE acțiunea formulată de reclamanții,.
Obligă pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G,-, jud. G și TRIBUNALUL BRĂILA, cu sediul în B,-, jud. B, să plătească reclamanților menționați mai sus drepturile bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % din salariul de bază brut lunar începând cu data de 14.01.2009 și până la modificarea cadrului legal, funcție de perioada lucrată, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Obligă pe pârâți la acordarea drepturilor pe viitor, până la modificarea cadrului legal privind sporul respectiv.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Octombrie 2009.
JUDECĂTOR 1: Alina Savin | JUDECĂTOR 2: Benone Fuică |
Grefier, |
CU OPINIA SEPARATĂ A JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
doar în sensul:
RESPINGERII recursului declarat de reclamanții-recurenți, cu domiciliul procesual ales la sediul Tribunalului Brăila, din B,-, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 389/07.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila.
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE
Apreciez că în cauză se impune respingerea și recursurilor declarate de reclamanții, și având în vedere că acești reclamanți fac parte din categoria personalului conex și nu fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate la care se referă decizia dată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 21/10.03.2008 și, deci, nu le sunt aplicabile dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Înalta Curte de Casație și Justiție explică, în cuprinsul hotărârii, și cum anume este lămurită problema de drept cu care a fost dezlegată, respectiv sunt îndreptățiți să primească sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% magistrații și personalul auxiliar de specialitate având în vedere că art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu a fost abrogat legal, ci cu depășirea competențelor date de legiuitor. Ca urmare, acest articol 47 supraviețuit abrogării OG nr. 83/2000 și a continuat să existe în toată această perioadă 2000-2008, și continuă să existe. Prin urmare, dacă aplicăm teza stabilită de Înalta Curte de Casație și Justiție rezultă că 50 % a fost datorat acestor categorii de personal în această perioadă. Dispozitivul deciziei 21/12008 este explicat și sunt indicate exact criteriile de determinare a acordării acestui spor în cuprinsul considerentelor hotărârii.
Prin urmare, nu se poate extinde acordarea acestui spor și la categoria personalului conex așa cum sunt reclamanții din prezenta cauză. Potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 567/2004(1) Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT.
Funcțiile de agent procedural, aprod și șofer sunt conexe funcției de personal auxiliar de specialitate, dar nu se includ în aceasta, ca urmare sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu i se cuvine și personalului conex.
Faptul că în anul 1996 uncțiile de agent procedural și aprod erau incluse în personalul auxiliar de specialitate, este irelevant. Obiectul acțiunii este plata acestui spor pentru perioada ulterioară datei de 01.02.2007, dată la care, prin voința legiuitorului, își pierduseră calitatea de personal auxiliar de specialitate, fiind incluși în categoria personalului conex.
De asemenea, după decizia nr. 838/27.05.2009 pronunțată de Curtea Constituțională nu mai pot fi acordate drepturi ca urmare a constatării unui regim discriminatoriu în materie de salarizare, de altfel, nu mai pot nici a fi analizate de către instanța de judecată discriminări izvorâte din lege.
În considerentele deciziei Curtea Constituțională a arătat că atribuțiile instanței de judecată sunt identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, astfel încât legiuitorul aflat în imposibilitate de a prevedea toate situațiile juridice lasă judecătorului investit cu puterea de a spune dreptul, o parte din inițiativă. Activitatea sa este de interpretare a legii, iar judecătorul trebuie să realizeze un echilibru între spiritul și litera legii, între exigențele de redactare și scopul urmărit de legiuitor, fără a avea competența de a legifera, prin substituirea autorității competente în acest domeniu.
În prezenta cauză nu se invocă aplicarea unui drept și, prin urmare, nu se poate analiza situația discriminatorie reclamantă în cauză. De asemenea, nu are aplicabilitate decizia 21/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Președinte,
opinie majoritară: - -/24.11.2009
opinie separată: - -/19.11.2009
: 10 ex.//25.01.2010
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Comunicat: 8 ex.//01.02.2010
Pentru intimații-reclamanți comunicarea s-a făcut către -
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Virginia Filipescu
