Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1053/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1053/
Ședința publică din data de 20 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G,-, jud. G și MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 171/03.03.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în conflictul de drepturi intervenit în contradictoriu cu pârâtul TRIBUNALUL VRANCEA, cu sediul în F,- și reclamanții -, cu domiciliul procesual ales la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vrancea, cu sediul în F,--21, jud. V, având ca obiect "DREPTURI ".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.10.2009 fiind consemnate în încheierea din aceeași dată care face parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 14.10.2009 și, ulterior, la data de 20.10.2009, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra cererilor de recurs, înregistrate la Curtea de Apel Galați, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 171/03.03.2009 pronunțată de către Tribunalul Vrancea, s-a respins ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtul Ministerul Justiției, prin întâmpinare.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanții -, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL GALAȚI și TRIBUNALUL VRANCEA.
S-au obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați și Tribunalul Vrancea să plătească reclamanților majorările salariale, începând cu data de 01.01.2008 și până la zi, de 5% în raport cu nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% în raport cu nivelul din luna martie 2007 și cu 11% în raport cu nivelul din luna septembrie 2007, conform raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, expert, și înscrierea acestor sume în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr- reclamanții:, și, au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Vrancea, Curtea de Apel Galați si Ministerul Justiției, pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligați să le acorde majorările salariale de 5% începând cu data de 01.01.2007, în raport cu nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu 01.04.2007, față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu data de 01.10.2007, față de nivelul din luna septembrie 2007, actualizate cu indicele de inflație.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin sentința civilă nr. 32/16.01.2008 a Tribunalului Vrancea li s-au acordat aceste creșteri salariale, însă Tribunalul Vranceaa calculat aceste drepturi.
Prin întâmpinare, Ministerul Justiției și Tribunalul Vrancea au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, în condițiile în care, nu există o dispoziție legală care să le acorde majorările salariale pretinse, iar discriminarea nu există, fiind o categorie de persoane, cu statut propriu și salarizare prin lege specială.
Pârâtul, Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesual pasive în condițiile în care nu este angajatorul reclamanților.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut:
Prin sentința civilă nr. 32/16.01.2008 a Tribunalului Vrancea, irevocabilă prin respingerea recursului, s-a dispus obligarea pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul Vrancea, Curtea de Apel Galați să acorde reclamanților majorările salariale cu 5% începând cu data de 01.01.2007, în raport cu nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu 01.04.2007, față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu data de 01.10.2007, față de nivelul din luna septembrie 2007, actualizate cu indicele de inflație.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor si s-a respins acțiunea față de Ministerul Economiei și Finanțelor pentru lipsa calității procesuale pasive.
Având în vedere că prin sentința de mai sus s-a recunoscut dreptul reclamanților pentru majorările salariale solicitate prin cererea de chemare în judecată și că pârâtele nu au acordat aceste drepturi pentru anul 2008 și că temeiurile de drept avute în vedere nu s-au modificat, instanța a apreciat că acțiunea este întemeiată și a admis-o ca atare.
Drept consecință, a obligat paratele la plata drepturilor arătate în cererea de chemare în judecată.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta Curtea de Apel Galați, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Tribunalul Vranceaa dispus obligarea ordonatorilor de credite la plata în favoarea reclamanților a unor drepturi salariale în alt cuantum decât cel stabilit de actul normativ incident în materia salarizării magistraților, respectiv OUG nr. 27/2006. Or, numai legiuitorul este cel care poate aprecia și stabili dacă și ce creșteri se acordă anumitor categorii de salariați, aceasta fiind și practica Curții Constituționale.
În consecință, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii.
În drept a întemeiat recursul pe disp. art. 304 pct. 9.pr.civilă.
Împotriva aceleiași sentințe civile a declarat recurs și pârâtul Ministerul Justiției pentru următoarele motive:
Dreptul reclamanților la indexări a fost recunoscut numai pentru anul 2007 prin hotărâre judecătorească neexistând nici un temei legal pentru plata indemnizației de încadrare a reclamanților prin raportare la o altă valoare de referință sectorială înalt cuantum decât cel prevăzut de lege.
De asemenea, în mod eronat a fost obligat să înscrie aceste drepturi salariale în carnetele de muncă ale reclamanților, neavând calitatea de angajator.
În al treilea rând, a invocat faptul că nu se pot acorda dobânzi legale și nici actualizări cu rata inflației, fiind vorba de o îmbogățire fără justă cauză.
În drept a întemeiat recursul pe disp. art. 304 pct. 9.pr. civilă.
Intimații nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat în instanță.
Analizând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurenți sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1. Curtea apreciază că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 32/16.01.2008 a Tribunalului Vrancea, au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Vrancea și Curtea de Apel Galați să acorde reclamanților majorările salariale cu 5% începând cu data de 01.01.2007, în raport cu nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu data de 01.01.2007, față de nivelul din septembrie 2007, actualizate cu indicele de inflație.
Prin considerentele sentinței respective instanța a reținut că reclamanții au fost excluși de la majorările salariale de care au beneficiat în anul 2007 celelalte categorii de salariați din sectorul bugetar, fără nici o justificare obiectivă și rezonabilă, ceea ce constituie o stare de discriminare.
În acest caz, este firesc și logic ca, odată aplicate indexările la datele prevăzute în dispozitiv, de 01.01.2007, 01.04.2007 și 01.01.2007, această bază de calcul va fi menținută și pentru anii următori.
Această interpretare este susținută de următoarele argumente:
Atunci când instanța, prin hotărâre judecătorească, a admis acest capăt de cerere, a avut în vedere faptul că este necesară contracararea efectelor inflației asupra veniturilor realizate din salariu și că toate celelalte categorii din sectorul bugetar au beneficiat prin acte normative de aceste indexări, astfel că este necesar un tratament egal. În condițiile în care salariul celorlalți bugetari odată indexat în 2007, fost menținut și în anul 2008 și 2009, pentru asigurarea tratamentului egal reținut de către instanță aceasta este singura interpretare corectă.
De altfel, este de însăși natura indexării salariale faptul că se aplică și pentru viitor. În nici o dispoziție legală prin care s-au indexat salariile cu rata inflației, legiuitorul nu a menționat expres că acestea se vor aplica și pentru viitor și totuși, deși nu există această mențiune expresă, în anii următori, se menține, logic, baza de calcul din anul precedent, neexistând nici o excepție de la această regulă.
O interpretare diferită a mențiunilor din dispozitivul sentinței ar duce la o situație absurdă ca, în anul 2008, salariul de bază să revină la cel de la nivelul anului 2006 și, dacă s-ar accepta raționamentul recurentelor, s-ar încălca însăși rațiunea instituției "indexării", aceea de a contracara efectele inflației asupra veniturilor rezultate din salarii, efecte care nu pot dispărea de la un an la altul, ci dimpotrivă, se accentuează.
În consecință, motivele de recurs ale celor două pârâte nu sunt întemeiate, speța de față neavând nici o legătură cu opțiunea legiuitorului și deciziile Curții Constituționale, fiind vorba de menținerea unui drept câștigat prin hotărâre judecătorească și în continuare, dat fiind natura juridică a noțiunii de "indexare" a salariilor.
De asemenea, noile indexări acordate prin acte normative ulterioare nu exclud nicidecum menținerea nivelului salariilor așa cum au fost indexate prin hotărâre judecătorească, iar noile indexări trebuie să aibă la bază nivelul salariului indexat deja în 2007.
Cu privire la obligarea pârâtului Ministerul Justiției la efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă ale reclamanților, este adevărat că, potrivit Decretului nr. 92/1976, doar unitatea angajatoare efectuează aceste mențiuni însă, în speță, prima instanță a menționat că obligă pe toți pârâții la efectuarea mențiunilor și nu doar pe pârâtul Ministerul Justiției. Este vorba de o obligație de a face care nu este divizibilă astfel că, în mod logic, față de dispozițiile legale ale Decretului nr. 92/1976, pârâta care va efectua mențiunile va fi Tribunalul Vrancea, astfel că nu se impune modificare hotărârii în aceste sens, fiind o problemă de executare a acesteia.
În ceea ce privește actualizarea, se observă că în prima instanță nu a dispus obligarea pârâților la plata unor sume actualizate nici cu indicele de inflație și nici cu dobânda, ci a precizat doar valorile procentuale cu care urmează a fi indexate salariile în anul 2008. Neexistând nici o obligație a pârâtelor de a actualiza sumele datorate, aceste motiv de recurs apare ca fiind lipsit de interes.
În consecință, față de considerentele arătate, se vor respinge recursurile ca nefondate în baza disp. art. 312 alin. 1.pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN MAJORITATE DE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE recursurile declarate de pârâții CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G,-, jud. G și MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 171/03.03.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea ca nefondate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 20 Octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Alina Savin | JUDECĂTOR 2: Benone Fuică |
Grefier,
-
opinie majoritară: - -/16.11.2009
opinie separată: - -/20.11.2009
: 6 ex.//26 Ianuarie 2010
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Comunicat: 4 ex.//____________
Pentru intimații-reclamanți a fost comunicat 1 exemplar al hotărârii intimatei-reclamante --
CU OPINIA SEPARATĂ A DOMNULUI JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
în sensul:
ADMITERII recursurilor declarate de pârâții CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G,-, jud. G și MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 171/03.03.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
Modificării în parte a sentinței civile recurată și respingerii ca nefondată a acțiunii reclamanților -, cu domiciliul procesual ales la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vrancea, cu sediul în F,--21, jud.
Judecător,
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE
Am opinat separat asupra soluției pronunțată în cauză, în sensul modificării în parte a sentinței civile recurate de pârâții Curtea de Apel Galați și Ministerul Justiției și Libertăților și, în rejudecare, a respingerii acțiunii formulată de reclamanți ca nefondată, pentru următoarele considerente:
Sunt întemeiate criticile recurenților-pârâți vizând aplicarea greșită a legii, motiv de modificare a hotărârii judecătorești potrivit art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimații-reclamanți îndeplinesc funcția de consilieri de probațiune în cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă intimatul-pârât Tribunalul Vrancea.
Pentru această categorie profesională drepturile salariale sunt reglementate de dispozițiile Legii nr. 327/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din serviciul de probațiune.
În ceea ce privește indexarea salariilor, un atare drept a fost stabilit intimaților-reclamanți pentru anul 2007 în baza constatării existenței unei stări de discriminare față de alte categorii de salariați aparținând sectorului bugetar, prin sentința civilă nr. 32/16.01.2008 a Tribunalului Vrancea.
Pretențiile formulate în cauza de față de către intimații-reclamanți au obiect distinct ce vizează calculul majorărilor salariale stabilite mai sus și pentru anul 2008, conform raportului de expertiză contabilă administrat în cauză.
În condițiile în care drepturile consacrate prin sentința civilă nr. 32/16.01.2008 a Tribunalului Vrancea au privit exclusiv despăgubiri stabilite pentru anul 2007 în temeiul dispozițiilor nr.OG 137/2000, acordarea pentru anul 2008 acestora nu mai este posibilă urmare a intervenirii deciziilor pronunțate de Curtea Constituțională cu ocazia realizării controlului de constituționalitate și a constatării existenței unui conflict juridic de natură constituțională între autoritățile statului.
Astfel, prin Decizia nr. 818/03.07.2008 a Curții Constituționale s-au considerat ca fiind neconstituționale prevederile art. 27 al. l din nr.OG 137/2000, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Totodată, Curtea Constituțională a constatat că unele dispoziții ale Ordonanței Guvernului nr. 137/2000, și anume prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1), lasă posibilitatea desprinderii unui înțeles neconstituțional, în virtutea căruia instanțele judecătorești au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecății.
Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, a fost considerat neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție, precum și prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală.
Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală -, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Prin Decizia nr. 838/27.05.2009 Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natura constituțională între Parlament, Guvern și instanțele judecătorești, reținând că doar Parlamentul și Guvernul, prin delegare legislativă, au competența de a institui, modifica sau abroga normele juridice cu putere de lege, rolul instanțelor judecătorești fiind de a realiza justiția, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
În ceea ce privește autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, conduita conformă Constituției transpare din cele statuate mai sus, și anume exercitarea competențelor stabilite de lege în conformitate cu prevederile constituționale referitoare la separația puterilor în stat și, deci, abținerea de la orice acțiune care ar avea ca efect subrogarea în atribuțiile altei autorități publice. Prin urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate a acestora.
Referitor la autoritatea legiuitoare, Parlament sau Guvern, după caz, în acord cu jurisprudența constantă a Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, aceasta are obligația de a edicta norme care să respecte anumite trăsături: claritate, precizie, previzibilitate și predictibilitate.
Judecător, |
Comunicat: 4 ex.//09.02.2009
Pentru intimații-reclamanți a fost comunicat 1 exemplar al hotărârii intimatei-reclamante --
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Virginia Filipescu
