Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1073/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.1073/2008
Ședința publică de la 13 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Maria Mureșan JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Ana Doriani
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta COM, având ca obiect drepturi bănești, împotriva sentinței civile nr.356/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Se constată că la dosar s-au înregistrat concluzii scrise din partea recurentei pârâte COM și intimatului reclamant.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânarea pronunțării din data de 6 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr- reclamantul a chemat în judecată pârâta SC COM SRL Târgu J ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata către reclamant a drepturilor salariale cuvenite pe perioada octombrie 2005- 2007, actualizate cu rata inflației până la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a fost angajatul pârâtei în funcția de agent comercial, având ca atribuție de serviciu promovarea și vânzarea produselor societății în zona. În luna octombrie societatea i-a suspendat contractul individual de muncă datorită formulării unei plângeri penale pentru săvârșirea infracțiunii de gestiune frauduloasă.
În urma cercetărilor efectuate în cauză s-a dispus scoaterea reclamantului de sub urmărirea penală.
În consecință, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pârâta datorează reclamantului o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de natură salarială de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului individual de muncă.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 52, alin.2, art. 282 alin.1 lit.c și art. 284 din Codul muncii.
Pârâta a depus întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea acțiunii și obligarea reclamantului la plata sumei de 37298,66 lei.
Se susține că reclamantul a vândut marfă peste plafonul maxim admis de societate și fără a încasa valoarea integrală a facturii precedente, încălcând atribuțiile din fișa postului.
Soluția dată de procuror menționează că fapta reclamantului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii și nu că fapta nu există, ceea ce nu înlătură răspunderea disciplinară și materială a reclamantului.
Întrucât paguba cauzată societății de către reclamant se ridică la suma de 37298,66 lei se solicită ca reclamantul pârât reconvențional să fie obligat la plata acesteia, actualizată cu indicele de inflație.
Prin sentința civilă nr. 356/LM/2008 Tribunalul Hunedoaraa admis acțiunea formulată de reclamantul și a obligat pârâta SC COM SRL Tg-J să-i plătească acestuia suma de 10.150 lei brut, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neachitate pe perioada octombrie 2005- 2007, actualizată cu rata inflației la data plății efective, precum și suma de 1200 lei cheltuieli de judecată. În temeiul art. 246 Cod procedură civilă s-a luat act de renunțarea pârâtei reclamantă reconvențională la judecarea cererii reconvenționale.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că prin ordonanța nr. 2124/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani, urmare a plângerii penale formulată de către pârâtă, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a reclamantului pentru infracțiunile de gestiune frauduloasă și fals în înscrisuri sub semnătură privată și aplicarea unei amenzi administrative, soluție menținută și prin ordonanța pronunțată în data de 3.10.2007 în urma atacării primei ordonanțe.
Din conținutul ordonanțelor menționate instanța a reținut că nu s-a putut stabili vinovăția reclamantului pentru faptele reținute în sarcina sa.
În consecință, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 52 alin. 2 Codul muncii și a constatat că reclamantul este îndreptățit la plata drepturilor salariale de care a fost privat în perioada suspendării contractului individual de muncă.
În cauză instanța a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată potrivit art. 274 Cod procedură civilă și a luat act de renunțarea reclamantei reconvenționale la judecarea cererii reconvenționale în temeiul art. 246 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârât COM Tg.-J prin care a solicitat în principal modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, iar în subsidiar, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea completării probatoriilor.
În motivarea recursului se arată că atâta timp cât a fost emisă decizia nr. 180/26.03.2008 prin care reclamantului i s-a desfăcut contractul de muncă ca sancțiune disciplinară, începând cu data de 26.10.2005, iar acesta nu a contestat decizia, în mod nelegal instanța a obligat pârâta la plata drepturilor salariale pe perioada suspendării.
Instanța a mai omis împrejurarea că pe toată durat suspendării reclamantul a fost angajat la o altă societate, respectiv la SC SRL D, astfel că reclamantului nu i se pot acorda drepturi salariale de două ori pentru aceeași perioadă.
Soluția pronunțată de procuror nu exclude răspunderea disciplinară și materială a învinuitului (reclamantului) faptele pentru care reclamantul a fost cercetat având legătură cu activitatea sa și constituie abateri grave de la disciplina muncii, în cauză impunându-se desfacerea contractului de muncă.
Potrivit pct. 7 din fișa postului pentru nerespectarea în totalitate sau în parte a oricărei dispoziții prevăzute în postului, el este supus la.desfacerea disciplinară a contractului de muncă, în caz de prejudicii, șoferul răspunzând material și penal, după caz.
Intimatul a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
În aceste concluzii se menționează că reclamantul a fost scos de sub urmărire penală de către organele de cercetare penală pentru infracțiunile reclamate de către pârâtă, fiind deci îndreptățit la plata drepturilor salariale de care a fost lipsit.
Nu sunt adevărate susținerile că nu a contestat decizia de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă, cu atât mai mult cu cât pârâta știa că instanța de judecată a dispus anularea acestei decizii și obligarea pârâtei la reintegrarea reclamantului.
A fost depusă sentința civilă nr. 1086/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
CURTEA, analizând sentința atacată prin raportare la criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă, reține următoarele:
Potrivit deciziei nr. 45/2005 înregistrată la ITM G la data de 27.10.2005 reclamantului i-a fost suspendat contractul individual de muncă începând cu data de 26.10.2005 în temeiul art. 52 lit.c Codul muncii, întrucât pârâta a formulat împotriva sa o plângere penală pentru săvârșirea infracțiunilor de gestiune frauduloasă și fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În urma cercetărilor, prin ordonanța dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani la data de 3.10.2007 în dosar nr. 2124/P/2006, ca urmare a admiterii plângerii la soluție și redeschiderii urmăririi penale pentru infracțiunile prev. de art. 246 Cod penal (prin schimbarea încadrării juridice) și de art. 290 Cod penal, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului pentru infracțiunea prev. de art. 246 Cod penal în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală precum și pentru infracțiunea prev. de art. 290 Cod penal în temeiul art. 10 lit.1Cod procedură penală, pentru această din urmă faptă fiind aplicată și o amendă administrativă de 500 lei.
În urma soluției date de parchet, reclamantul s-a adresat pârâtei cu o cerere privind acordarea drepturilor salariale de care a fost lipsit pe durata suspendării.
Refuzul acordării acestora a determinat formularea prezentei acțiuni.
Pârâta recurentă susține că reclamantului i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă, retroactiv, începând cu data de 26.10.2005 prin decizia nr. 180/26.03.2008, astfel că reclamantul neînțelegând să atace această decizie nu mai poate pretinde nici o sumă de bani cu titlu de salariu.
Instanța nu poate reține această critică în condițiile în care reclamantul intimat a făcut dovada nu numai că a atacat decizia nr. 180/2008 emisă de angajator, dar și că Tribunalul Hunedoara prin sentința civilă nr. 1086/LM/2008, irevocabilă prin nerecurare, a admis acțiunea formulată de reclamant și a dispus anularea deciziei nr. 180/2008, cu reîncadrarea reclamantului în funcția deținută anterior deciziei și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale începând cu data emiterii deciziei contestate și până la soluționarea cauzei(filele 25-28).
Nu poate fi reținută nici cea de-a doua critică referitoare la o presupusă angajare a reclamantului pe durata suspendării la altă societate, având în vedere că acest aspect nu rezultă din nici un înscris de la dosar, sarcina probei revenind și în acest caz pârâtei conform art. 287 Codul muncii.
De altfel, Curtea Constituțională prin decizia nr. 24/2003 a precizat că "salariatul nu este împiedicat să se încadreze în perioada suspendării contractului de muncă la altă unitate sau în altă funcție decât cea cu care este incompatibilă fapta ce constituie obiectul acuzării".
În ceea ce privește cea din urmă critică potrivit căreia soluția adoptată de procuror nu excluse răspunderea disciplinară și materială a învinuitului (reclamantul) trebuie reținut că în prezenta cauză nu se discută o eventuală abatere disciplinară a reclamantului și nici dacă acesta cauzat sau nu un prejudiciu pârâtei.
Pe de altă parte, critica referitoare la paguba determinată de către reclamant este lipsită de orice fundament juridic în condițiile în care prin ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a reclamantului s-a menționat că paguba a fost cauzată de numitul, astfel că același prejudiciu nu poate fi reținut și în sarcina reclamantului.
Mai mult, prin sentința penală nr. 39/2008 pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosar nr- inculpatul a fost obligat să plătească pârâtei SC COM SRL suma de 38.934,63 lei cu titlu de despăgubiri civile, astfel că s-a stabilit printr-o sentință judecătorească că prejudiciul suferit de către pârâtă nu a fost comis de către reclamant.
Potrivit art. 52 alin. 1 lit.c Codul muncii contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatul sau acesta a fost trimis în judecată pentrufapte penale incompatibile cu funcția deținută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
La alin. 2 al aceluiași articol se menționează că dacă se constată nevinovăția celui în cauză, salariatul își reia activitatea anterioară, plătindu-i-se, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului.
În privința nevinovăției reclamantului instanța reține că prin ordonanța de scoatere de sub urmărire din data de 3.10.2007 s-a stabilit raportat la probele existente în dosarul nr- al Judecătoriei Petroșani că reclamantul și-a respectat îndatoririle de serviciu conform cărora pentru mărfurile vândute agentul comercial urma să primească fie contravaloarea în numerar, fie filă CEC sau bilet la ordin, astfel că în sarcina acestuia nu a putut fi reținută infracțiunea prevăzută de art. 246 Cod penal sub aspectul laturii sale obiective cât și a celei subiective.
Raportat la infracțiunea prev. de art. 290 Cod penal se reține că aceasta subzistă sub aspect formal-juridic, dar în cauză sunt îndeplinite cerințele cumulative prevăzute în art. 181alin. 2 Cod penal.
Ceea ce interesează - în prezenta cauză - din punct de vedere al nevinovăției sau vinovăției reclamantului în săvârșirea acestei fapte este însă consemnarea cuprinsă în ordonanța din data de 15.12.2006 și care nu a fost înlăturată de către cea de-a doua ordonanță, potrivit căreia "în ceea ce privește întocmirea unor facturi fictive sub aspectul clienților (firme fantomă) și acesta era un mod de lucruacceptatde firma angajatoare, aspect ce reiese din declarația reprezentantului acestuia -, care precizează că: "este posibil să existe și clienți care nu doresc factură. În această situație, distribuitorul poate emite o factură pe numele său sau pe o firmă fictivă. Am admis că în cazul în care există diferențe în gestiune, distribuitorii să se descarce prin întocmirea unor facturi pe numele lor". Având în vedere că facturile astfel întocmite cuprindeau, în esență, elementele importante ale tranzacției, așa cum s-au desfășurat real, dar cumpărătorul era fictiv, situație acceptatătacitși de angajator, care a contabilizat corect și aceste facturi, se apreciază că falsul comis în acest caz de către învinuit este unul formal".
Condiția pentru plata drepturilor salariale restante, conform art. 52 alin. 2 Codul muncii, este stabilirea nevinovăției salariatului pentru fapte incompatibile cu funcția deținută.
Rezultă, per a contrario, că salariatul nu poate beneficia de aceste despăgubiri dacă i se dovedește vinovăția penală în săvârșirea infracțiunii.
Or, reclamantul nu a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de care a fost acuzat de către angajator, singura în măsură să se pronunțe asupra vinovăției penale a reclamantului fiind instanța de judecată.
Pe de altă parte, nu se poate reține că fapta imputată este incompatibilă cu funcția deținută, în condițiile în care angajatorul era cel care a impus sau tolerat o astfel de practică în societate, fiind deci autorul moral al unei asemenea conduite.
Practic, pârâta ajunge în situația de a-și invoca propria culpă, deoarece dacă nu ar fi tolerat emiterea de facturi către firme fantome reclamantul nu ar fi ajuns în situația care a generat suspendarea contractului de muncă.
Este oarecum lipsit de etică că în prezent, după ce a formulat plângere împotriva reclamantului pentru o faptă penală a cărei săvârșire a tolerat-o și acceptat-o în mod constant și care nu s-a finalizat cu o trimitere în judecată pârâta refuză să plătească reclamantului drepturile salariale de care a fost lipsit pe perioada derulării cercetării penale, durata acestora fiind prelungită de formularea de către pârâtă a unei plângeri împotriva ordonanței inițiale de scoatere de sub urmărire penală.
Pentru considerentele menționate, constatând că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 52 alin. 2 Codul muncii raportat la probatoriul administrat și starea de fapt reținută, criticile formulate de recurenta pârâtă fiind neîntemeiate, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă se va dispune respingerea ca nefondat a recursului formulat.
Recurenta a solicitat cheltuieli de judecată, însă față de soluția pronunțată și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă nu este îndreptățită a le primi astfel că nu vor fi acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta COM Târgu-J împotriva sentinței civile nr. 356/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.11.2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./26.11.2008
Dact.DȘ/2ex
Judecători fond: A,
Președinte:Monica Maria MureșanJudecători:Monica Maria Mureșan, Nicoleta Vesa, Ana Doriani
