Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1081/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1081/
Ședința publică de la 21 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Mihai Secuianu
JUDECĂTOR 2: Luminita Cristea
JUDECĂTOR 3: Anica
Grefier
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTITIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.628/07.07.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanții și și pârâții CURTEA DE APEL GALAȚI, TRIBUNALUL BRĂILA, în acțiunea având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, după care;
Curtea având în vedere că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.628 din 7 iulie 2009, Tribunalul Brăila - Secția Civilă a
admis în parte ca fondată acțiunea formulată de reclamanții și domiciliați în B,- în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de APEL GALAȚI cu sediul în G,- și Tribunalul Brăila cu sediul în B, Calea, nr.47.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul B să plătească reclamanților si, în calitate de succesori ai defunctei, drepturile bănesti reprezentând sporul de confidențialitate în cuantum de 15% din indemnizația de bază brută lunară, pentru perioada 27.05.2006-8.11.2006 drepturi actualizate cu indicele de inflație până la data achitării integrale a sumelor datorate.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la aceasta instanță la nr.1861/113/27.05.2009 reclamanții si, în calitate de succesori ai defunctei, au chemat in judecată pe pârâții Ministerul Justitiei, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul B, pentru ca, prin hotărârea care se va pronunța, să fie obligați aceștia din urmă la plata sporului de confidențialitate de 15% din salariul de bază brut lunar, pe o perioadă de 3 ani, raportată la data sesizării instanței și în continuare, până la data modificării legislative care să reglementeze acest spor, care i s-ar fi cuvenit doamnei judecător, drepturi actualizate cu rata inflației până la data achitării integrale a sumelor datorate.
In motivarea cererii reclamanții au arătat că prin decizia nr.46/15.12.2008 a Sectiilor Unite ale Inaltei Curti de Casație si Justiție, pronuntată într-un recurs în interesul legii, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația lunară brută, respectiv salariul de bază brut lunar.
Prin întâmpinarea depusă la data de 25.06.2009 pârâta Curtea de APEL GALAȚIa aratat ca în ședința din 27.05.2009 Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituționala între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul Romaniei, pe de altă parte. Curtea Constituționala a statuat ca "În exercitarea atribuției prevăzute de art. 126 alin. (3) din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție are obligația de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituția României. Înalta Curte de Casație și Justiție nu are competența constituțională să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora."
Prin întâmpinarea depusă la data de 2.07.2009 pârâtul Ministerul Justiției și Drepturilor a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată întrucât pronunțarea unei hotărâri care să acorde drepturi salariale peste cele prevăzute expres de lege a fost considerată de Curtea Constituțională ca depășire a puterii judecătorești. Inalta C de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau sa abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora. Rezultă cu claritate ca decizia nr.46/15.12.2008 invocata de catre reclamanti nu poate constitui temei pentru admiterea actiunii de prin care se solicita in fapt modificarea si completarea unor acte normative. In ceea ce priveste decizia nr.46/15.12.2008 data în aplicarea și interpretarea unitară a dispozitiilor art.99 alin.1 lit.d din Legea nr.303/2004, art.16 alin.1, 2 din Codul d eontologic al magistraților si a art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004 raportat la art.9 din Codul d eontologic, urmează a se observa că aceste texte de lege nu fac nici o referire la acordarea unui spor de confidentialitate de 15% pentru categoriile profesionale ale căror statute le reglementeaza.
In cauza a fost administată proba cu acte.
Din analiza actelor si lucrarilor dosarului instanta retine urmatoarele:
Reclamanții si sunt moștenitorii defunctei, decedată la data de 8.11.2006 (certificat calitate 8 dosar), care a avut calitatea de judecător la Tribunalul
Prin decizia nr.46/15.12.2008 pronunțată de Inalta C de Casație și Justiție în dosar nr.27/2008 s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit ca în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.99 alin.1 lit.d din Legea nr.303/2004, art.16 alin.1, 2 din Codul d eontologic al magistratilor si a art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004 raportat la art.9 din Codul d eontologic, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Prin decizia nr.838/27.05.2009 Curtea Constitutionala a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte si a decis ca in exercitarea atribuției prevăzute de art. 126 alin. (3) din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție are obligația de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituția României. Înalta Curte de Casație și Justiție nu are competența constituțională.
Instanța a respins susținerea pârâtului Ministerul Justiției si Libertăților în sensul că, față de cele reținute de instanța de control constituțional, decizia nr.46/15.12.2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie invocată de către reclamanți nu poate constitui temei pentru admiterea actiunii de față prin care se solicită în fapt modificarea și completarea unor acte normative.
Astfel, conform art.329 cod procedura civila, în cazul recursului în interesul legii, "Soluțiile se pronunță numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe." Tribunalul a reținut că aceste hotărâri sunt obligatorii pentru instanțele de judecată și nu pot fi desființate de o alta instanță sau de către Curtea Constituțională. De altfel, chiar Curtea Constituțională, în considerentele dec.nr.838/27.05.2009 arată în mod expres ca "Așa fiind, apare ca evident că decizia pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu poate produce niciun efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art.329 din Codul d e procedură civilă."
De asemenea, susținerea pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților în sensul ca dispozițiile legale menționate în decizia nr.46/15.12.2008 a Înaltei Curți de Casație si Justiție nu fac nici o referire la acordarea unui spor de confidențialitate de 15% nu pot fi primite față de mențiunile exprese ale acestei decizii "Constata ca judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar" si față de faptul că cele reținute de Inalta C de Casație si Justiție în cadrul unui recurs în interesul legii nu pot fi cenzurate de nici o instanță de judecată.
de cele retinute mai sus, avand în vedere decizia nr.46/15.12.2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, instanta a admis în parte ca fondata acțiunea si îi va obliga pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Brăila să plătească reclamanților și, în calitate de succesori ai defunctei, drepturile bănești reprezentând sporul de confidențialitate în cuantum de 15% din indemnizația de bază brută lunară, pentru perioada 27.05.2006-8.11.2006, drepturi actualizate cu indicele de inflație până la data achitării integrale a sumelor datorate. Instanța a acordat aceste sume doar până la data de 8.11.2006 (până când defuncta a avut calitatea de judecător) nu și ulterior acestei date.
Impotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, criticând în esență următoarele:
Sentința Tribunalului este nelegală prin prisma art.304 pct.4 Cod procedură civilă, întrucât instanța de fond și-a depășit limitele puterii sale producând o imixtiune în sfera de atribuții a puterii legislative. Prin sentința pronunțată la instanța de fond în mod nelegal s-a adăugat la lege ceea ce reprezintă o încălcare a atribuțiilor puterii judecătorești.
Prin decizia nr.1325/2008, Curtea Constituțională a constatat că prevederile Ordonanței Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
De asemenea se arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Referitor la sporul de confidențialitate se arată că nu există nici un text de lege care să prevadă acordarea acestui spor, iar instanța nu a avut în vedere deciziile Curții Constituționale referitoare la discriminare.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurent cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp.art.304/1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Referitor la excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul Ministerul Justiției, aceasta este parțial fondată, întrucât prin Decizia Civilă nr.835/R/01.09.2009 a Curții de APEL GALAȚIa fost modificată în parte sentința civilă nr.625/14.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în sensul că pârâții au fost obligați să plătească reclamanților și intervenienților sporul de 50 % și pe viitor până la modificarea cadrului legal, corespunzător perioadei efectiv lucrate pentru fiecare reclamant.
Cu privire la sporul de confidențialitate, în mod corect a reținut instanța de fond că nu se poate reține existența autorității de lucru judecat, având în vedere că obiectul acțiunii este diferit.
Pe fondul cauzei, deși sporul de confidențialitate nu este prevăzut de legea de salarizare a magistraților, curtea reține că acțiunea reclamantului este întemeiată față de decizia nr.46/2008 a Inaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție.
Astfel în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.99 alin.1 lit.d din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art.16 alin.1 și 2 din Codul d eontologic al magistraților, și ale art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art.9 din Codul d eontologic al acestora, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15 %, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Decizia este obligatorie, potrivit art.329 alin.3 Cod procedură civilă.
Potrivit jurisprundenței Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 6 decembrie 2007 în Cauza Bejan contra României), rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa contradicțiile jurisprudenței, fiind mecanismul capabil să asigure coerența practicii, în scopul de a se evita insecuritatea juridică și incertitudinea.
Față de faptul că s-a pronunțat o decizie ca urmare a promovării recursului în interesul legii asupra acestei probleme de drept, Curtea nu poate da o altă soluție și nu poate emite o altă interpretare contrară deciziei nr.46/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Chiar dacă prin decizia nr.838/27.05.2009 Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între Parlament, Guvern și instanțele judecătorești, reținând că doar Parlamentul și Guvernul, prin delegare legislativă, au competența de a institui, modifica sau abroga normele juridice cu putere de lege, rolul instanțelor judecătorești fiind de a realiza justiția, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective, această decizie are efecte doar pentru viitor și nu modifică în nici un fel Decizia în interesul legii, anterioară, care este obligatorie pentru instanțe.
Fiind vorba de un spor permanent, în mod corect s-a dispus plata și pentru viitor a acestuia, pentru a se evita un alt litigiu asemănător.
Pentru acordarea acestuia trebuie îndeplinită condiția continuării desfășurării raportului de muncă, dar acest spor poate fi acordat doar atât timp cât cadrul legal referitor la salarizarea magistraților nu a suferit modificări prin voința legiuitorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTITIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.628/07.07.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Grefier,
Red.-19.11.2009
Dact.MH-24.11.2009/7 ex.
Fond: -
Asistenți judiciari: -
Președinte:Viorica Mihai SecuianuJudecători:Viorica Mihai Secuianu, Luminita Cristea, Anica
