Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 110/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.110
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 25.02.2008
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 3: Mărioara Coinăcel
GREFIER-- -
-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul SINDICATUL LIBER "EDUCAȚIA" G, cu sediul în- bis, împotriva deciziei civile nr.751/5.09.2007 a Curții de Apel Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata ȘCOALA DE ARTE ȘI MESERII " M" cu sediul în G, str.- nr.19, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru contestator președintele Sindicatului, domnul, lipsă fiind intimata.
Procedura completă.
S- făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se aduce la cunoștința reprezentantului contestatorului că prin ședința din Camera de Consiliu din 25.02.2008 fost admisă cererea de abținere formulată de domnul judecător, cauza urmând a fi soluționată de completul format din - -.
Întrebat fiind, reprezentantul contestatorului precizează că nu mai dorește să-și angajeze apărător și menționează că solicită suspendarea judecării cauzei întrucât a formulat la Înalta Curte de Casație și Justiție cerere de strămutare și depune o cerere în acest sens.
Deasemeni, formulează oral cerere de recuzare împotriva domnului judecător, susținând că acesta a soluționat cauza împotriva căreia a formulat contestație în anulare.
Pentru a fi soluționată cererea de recuzare formulată la acest termen de către reprezentantul contestatorului, se lasă cauza la doua strigare.
La apelul nominal făcut la doua strigare a cauzei a răspuns pentru contestator președintele Sindicatului, domnul, lipsă fiind intimata.
Curtea aduce la cunoștința reprezentantului contestatorului că în ședința din Camera de consiliu din data de 25.02.2008 a fost respinsă ca nefondată cererea de recuzare formulată împotriva domnului judecător
Referitor la cererea de suspendare a judecării cauzei, curtea hotărăște respingerea acesteia deoarece nu s-a făcut dovada înregistrării acestei cereri la Înalta Curte de Casație și Justiție iar suspendarea se poate solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform art. 40.pr. civilă.
Nemaifiind cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul contestatorului menționează că hotărârea împotriva căreia a formulat contestație este nelegală deoarece nu s-a observat faptul că instanța de fond schimbat obiectul acțiunii, s-a pronunțat nu numai pe excepții ( privind expertiza contabilă) în condițiile în care administrarea probei era în sarcina angajatorului ci s- pronunțat și asupra motivelor de fond respingând și capătul de cerere privind modul de calcul a indemnizației de concediu de odihnă.
Solicită admiterea contestației, casarea sentinței pe fond și rejudecarea cauzei.
CURTEA:
Asupra contestației în anulare înregistrată la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.4975/121 din 6.12.2006 la Tribunalul Galați reclamanții, și reprezentați de SINDICATUL LIBER,G au chemat în judecată pe pârâta Școala de Arte și Meserii, Mdin G solicitând obligarea acesteia să respecte condițiile de salarizare ale personalului didactic și didactic auxiliar prevăzute în Legea nr.128/1997 - Statutul personalului didactic - Codul muncii, HG nr.281/1993, OUG nr.8/2000 actualizate, OUG nr.123/2003 și OUG nr.68/2
Au solicitat reclamanții să fie obligată pârâta să respecte disp.art.51 alin.8 din Legea nr.128/1997 coroborată cu disp.art.49 alin.1 din aceeași lege cu privire la plata prin cumul și pentru plata cu ora în raport de care se achită toate celelalte drepturi, să respecte disp.art.145 alin.1 și 2 din Codul muncii în sensul că indemnizația de concediu nu poate fi mai mică decât media zilnică a tuturor drepturilor salariale înscrise în contractul individual de muncă din ultimele 3(trei) luni anterioare celei în care este efectuat concediul, să fie obligată instituția pârâtă să recalculeze salariile și indemnizațiile reclamantelor începând cu data de 3 noiembrie 2003 cu aplicarea indicilor de inflație și să restituie acestora diferențele dintre drepturile legal calculate și cele primite.
În motivarea acțiunii civile formulate reclamanții au arătat că plata cu ora și prin cumul, a indemnizației de concediu s-a făcut cu încălcarea disp.Legii nr.128/1997 a Codului muncii.
Prin sentința civilă nr.879 din 24.04.2007 s-a respins ca nefondată acțiunea civilă a reclamanților.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În conformitate cu disp. art. 51 alin. 8 din Legea nr-128/1997, personalul didactic poate fi salarizat și prin plata cu ora sau prin cumul, conform prevederilor art. 49 alin. 1 din aceeași lege, respectiv în raport cu funcția și norma didactică îndeplinită, nivelul studiilor avute pentru ocuparea funcției didactice, potrivit art. 7, gradul didactic, titlul științific, vechimea recunoscută în învățământ, calitatea activității instructiv - educative, locul și condițiile specifice în care se desfășoară activitatea.
Cu privire la calcul orelor efectuate și care au fost plătite"în cumul sau cu ora", în lipsa unei expertize tehnice contabile care să analizeze modul în care au fost calculate, instanța nu poate stabili dacă pârâta a aplicat corect disp. Art. 51 al. 8, raportat la art. 49 alin. 1 din Legea nr. 128/1997.
Potrivit disp. art. 120 alin. 2 din Legea 53/2003, sporul pentru munca suplimentară, se stabilește prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, și nu poate fi nici mai mic de 75% din salariul de bază.
În speță, reclamanții, salariați în baza Legii 128/1997, au normă didactică ce variază între 16 și 24 de ore pe săptămână, cu mult sub o normă întreagă a timpului de muncă stabilit de Codul muncii, respectiv de 40 de ore pe săptămână.
În acest sens s-a apreciat că reclamanților în cauză nu li se poate aplica sporul prevăzut de Codul muncii, aceștia trebuind să depășească cele 40 de ore pe săptămână, stabilite ca maxim de legea generală.
S-a mai reținut că legiuitorul, având în vedere că personalul didactic beneficiază de o reducere semnificativă a normei de muncă față de norma generală stabilită prin art. 109 Codul muncii, prin specificul activității desfășurate, nu a avut intenția ca această categorie de salariați să beneficieze de acest spor pentru ore suplimentare.
Instanța de fond a apreciat că pentru aceleași considerente reclamanții nu sunt îndreptățiți nici la plata concediului de odihnă cu luarea în calcul a sporului pentru ore suplimentare, acesta nefiind un spor cu caracter permanent.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții prin reprezentantul lor SINDICATUL LIBER, G considerând-o nelegală.
În motivarea recursului declarat reclamanții recurenți au susținut că instanța de fond nu a avut în vedere că ei și-au întemeiat acțiunea civilă pe disp.art.67 lit.b din Legea nr.168/1999 respectiv pentru a executa prevederi din contractul colectiv de muncă la nivel național, la nivel de ramură învățământ, la nivel județean-ramură de învățământ.
Au mai susținut reclamanții-recurenți că motivarea instanței de fond că în lipsa unei expertize contabile care să analizeze modul în care au fost calculate orele efectuate și care au fost plătite în cumul sau cu ora, nu se poate stabili dacă pârâta a aplicat corect disp.art.51 alin.8 din Legea nr.128/1997 nu este temeinică pentru că atunci când instanța a invocat necesitatea expertizei contabile, ei au solicitat proba cu interogatoriul pârâtei care ar fi clarificat aspectele invocate, probă respinsă de instanță.
Au arătat că ei au acoperit această cerință a instanței prin adresa nr.206/19.04.2007 a pârâtei care menționa că plata cu ora sau prin cumul nu s-a luat în calculul indemnizației de concediu și nici celelalte drepturi.
Au susținut reclamanții recurenți că instanța de fond a soluționat netemeinic primul capăt de cerere prin care solicitau aplicarea disp.art.51 alin.8 și art.49 alin.1 din Legea nr.128/1997 pentru că activitățile desfășurate de cadrele didactice fac să se depășească,norma națională de 40 de ore pe săptămână conform Codului muncii si că potrivit Ordinului Ed.nr.5602/13.11.2006, acestea se plătesc ca ore suplimentare.
Au mai arătat că Legea nr.128/1997 nu are nici o prevedere cu privire la modul de calcul al indemnizației de concediu de odihnă și deci nu se face nici o derogare în această privință.
Au solicitat admiterea recursului și casarea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Prin decizia civilă nr. 751/05.09.2007 a Curții de APEL GALAȚI, s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanții, și reprezentați de SINDICATUL LIBER EDUCAȚIA G, împotriva sentinței civile nr.879 din 24.04.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Au fost avute in vedere următoarele considerente.
Potrivit art.112 Cod procedură civilă cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă printre alte elemente și obiectul și valoarea lui, adică ceea ce pretinde reclamantul de la pârât, în speță plata unor sume de bani privind drepturi salariale.
De asemenea obiectul acțiunii civile a cererii de chemare în judecată trebuie să îndeplinească anumite condiții: unele din aceste condiții este ca obiectul să fie posibil să fie determinat sau determinabil, instanța trebuind să rezolve o problemă concretă.
Instanța de judecată nu poate rezolva probleme de principiu.
În cauză reclamanții au solicitat instanței ca să oblige pe pârâtă să respecte condițiile de salarizare prevăzute de Legea nr.128/1997 sau Codul muncii, să recalculeze salariile și indemnizațiile potrivit acestor dispoziții legale și să le plătească diferențele rezultate din recalculare.
Ori, o asemenea solicitare generală a reclamanților instanța nu o poate rezolva.
Obligația de a respecta prevederile legale în materie de salarizare este o obligație legală, reclamanții trebuind să dovedească cu ce sume de bani au fost prejudiciați din neaplicarea corectă a dispozițiilor legale în materia salarizării.
Reclamanții au solicitat ca instanța să dispună obligarea pârâtei să recalculeze salariile membrilor de sindicat, deși ea trebuie limitată la reclamanți.
Ori, ei trebuiau să dovedească că li s-au calculat greșit drepturile salariale, situație în care putea dispune recalcularea.
Instanța de fond, pentru a stabili eventualele prejudicii în mod corect pus în discuție efectuarea unei expertize contabile care să stabilească dacă drepturile salariale au fost calculate corect și eventual sumele cu care au fost prejudiciați (încheierea de ședință din 5.04.2007) probă cu care reclamanții nu au fost de acord, ei solicitând interogatoriul pârâtei.
Susținerea recurenților ca acest interogator ar fi rezolvat problema, determinarea cuantumului drepturilor salariale cu care au fost prejudiciați nu a putut fi primită.
Nici adresa nr.206/19.04.2007 a pârâtei nu putea rezolva problema cuantumului drepturilor salariale legal cuvenite, din această adresă nerezultând modul de calcul, ci doar faptul că plata cu ora sau prin cumul nu s-a făcut în timpul vacanțelor școlare, că la acest sistem de plată nu s-a calculat sporul de vechime, etc.
Ori expertiza contabilă pe care reclamanții refuză să o facă stabilea în concret cuantumul drepturilor bănești cu care eventual reclamanții ar fi fost prejudiciați.
Susținerea recurenților că instanța de fond ar fi eludat faptul că ei și-ar fi întemeiat acțiunea civilă pe disp.art.68 lit.b din Legea nr.168/1999 nu a putut fi primită pentru că ne aflăm în fața unui conflict de muncă care este în legătură fie cu încheierea, executarea, modificarea contractului individual de muncă, fie în legătură cu executarea contractului colectiv de muncă.
Ori reclamanții au invocat nerespectarea unor dispoziții legale din actele normative care le stabilește salarizarea și nu neexecutarea unor prevederi din contractele colective de muncă.
Ordinul nr.5602/13.11.2006 al Ministrului Educației și Cercetării stabilește cadrul legal de retribuire a reclamanților nu și faptul că reclamanții ar fi prejudiciați prin neaplicarea lui corespunzătoare.
Față de cele arătate mai sus, soluția instanței de fond de a respinge acțiunea civilă ca nefondată a fost apreciată ca fiind corectă, reclamanții nedovedind că au fost prejudiciați prin aplicarea nelegală a unor dispoziții legale privind drepturile salariale ale personalului din învățământul preuniversitar.
Împotriva acestei decizii civile au formulat contestație în anulare recurenții reclamanți prin reprezentant Sindicatul Liber Educația G, pentru motivul prevăzut de art. 318.
1. Astfel, a invocat faptul că instanța de recurs a omis să cerceteze dacă instanța de fond și-a manifestat rol activ în aflarea adevărului.
2.Instanța de recurs a omis să cerceteze faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la cererea referitoare la modul de calcul a indemnizației de concediu de odihnă.
3.Instanța de recurs s-a aflat într-o confuzie totală întrucât se aplică dispozițiile legii speciale care au prioritate în fața legii generale.
Analizând motivele contestației în anulare, așa cum au fost invocate, prin prisma disp. art. 318.pr. civilă, instanța apreciază că aceasta este nefondată pentru următoarele motive.
Deși contestatoarea afirmă faptul că instanța de recurs a omis să cerceteze dacă instanța de fond a manifestat rol activ în aflarea adevărului și faptul că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la cererea referitoare la modul de calcul a indemnizației de concediu de odihnă, se observă, din considerentele deciziei civile contestate că, instanța de recurs a analizat toate motivele de recurs invocate, stabilind că soluția de a se respinge acțiunea este corectă, reclamanții nedovedind că au fost prejudiciați prin aplicarea nelegală a unor dispoziții legale.
Recurenta a afirmat doar că instanța de fond a respins greșit acțiunea fără a analiza fondul cauzei și fără a stărui pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului. Acest motiv de recurs nu a fost dezvoltat, nu s-a arătat în ce constă nesoluționarea pe fond a cauzei și nicidecum nu a precizat recurenta faptul că instanța de fond nu ar fi soluționat cererea privind modul de calcul a indemnizației de concediu de odihnă.
Despre acest motiv se face vorbire pentru prima oară în prezenta contestație situație ce nu poate fi primită.
Faptul că instanța de recurs nu a manifestat ea însăși rol activ nu constituie motiv al contestației în anulare, acestea fiind expres și limitativ prevăzute de art. 317 și 318.pr. civilă.
În concluzie, primele două motive ale contestației în anulare sunt neîntemeiate, deoarece instanța de recurs a analizat toate motivele de recurs așa cum au fost invocate.
Invocarea faptului că instanța de recurs s-a aflat într-o confuzie totală nu este prevăzut de art. 317 și 318.pr. civilă ca fiind un motiv de contestației în anulare.
Aceasta este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia nu se poate critica soluția instanței pe fondul cauzei, întrucât s-ar transforma în "recurs la recurs" și s-a aduce atingere securității raporturilor juridice și principiului autorității de lucru judecat.
În consecință, motivele contestației în anulare nu se încadrează în prevederile art. 318.pr. civilă, aceasta urmând a fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul SINDICATUL LIBER "EDUCAȚIA" G, cu sediul în- bis, împotriva deciziei civile nr.751/5.09.2007 a Curții de Apel Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata ȘCOALA DE ARTE ȘI MESERII " M" cu sediul în G, str.- nr.19.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Grefier
Red.
Dact.
2 ex/ 19.03.2008
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Ion Ioneci, Mărioara Coinăcel
