Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1119/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1119
Ședința publică din 22.10. 2009
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 3: Alina Savin
Grefier - - -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.407/ 3.06.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți --reprezentant legal al reclamanților, A, A, OG, I, și intimații-pârâți CURTEA DE APEL GALAȚI, TRIBUNALUL VRANCEA, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul-pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, intimații-reclamanți --reprezentant legal al reclamanților, A, A, OG, I, și intimații-pârâți CURTEA DE APEL GALAȚI, TRIBUNALUL VRANCEA, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursului declarat.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.407/3.06.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea civilă pentru drepturi bănești formulată de reclamanții, a, - - Reprezentant Ales, -, -, a, -, -, -, I, prin reprezentant, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI, Tribunalul Vrancea și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Vrancea să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de 15% din salariul de bază brut, pe perioada ianuarie 2006 - iunie 2008, sume actualizate cu rata inflației la data plății efective, și în continuare și să facă mențiunile cuvenite în cărțile de muncă.
A fost respins capătul de cerere privind acordarea concediului de odihnă suplimentar, formulat de reclamanți.
A fost admisă excepția invocată de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B și respinsă acțiunea față de acesta pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea sub nr.734/91/27.02.2008, reclamanții prin reprezentant ales -, au chemat în judecată civilă pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI, Tribunalul Vrancea și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin reprezentanții legali, pentru drepturi salariale.
Au arătat în motivarea acțiunii că munca pe care o desfășoară - ca grefieri și grefieri arhivari în cadrul Tribunalului Vrancea și a Judecătoriilor P, Adjud și F, sau ca informaticieni, presupune lucrare la calculator pe toată perioada de 8 ore zilnic, fapt care îi îndreptățește la acordarea sporului de 15% din salariul de bază și la acordarea a 3 zile suplimentare de concediu de odihnă.
Reclamanții au menționat că acest spor este acordat unor salariați din alte domenii - sănătate, industria chimică, dar și celor din cadrul Ministerului Justiției și Inaltei Curți de Casație și Justiție și în felul acesta s- creat o discriminare în sensul prevăzut în OG nr. 137/2000.
Și-au întemeiat acțiunea în drept pe disp.art. 6 alin.2, art. 40 pct.2 lit.c) și art. 142 Codul Muncii, art. 48 alin.1 din Legea nr. 50/1995, art. 14 alin.1 din Legea nr. 56/1996 și art. 269 Codul Muncii.
Prin întâmpinarea depusă Tribunalul Vranceaa solicitat să se respingă acțiunea ca neîntemeiată cu motivația că a fost chemat în judecată în calitate de ordonator terțiar de credite și că respectarea legislației în vigoare determină constatarea faptului că Tribunalul Vrancea nu este răspunzător de obligația de despăgubire a reclamanților pentru că în atribuțiile unui președinte de tribunal nu se regăsește și aceea de a acorda sporuri sau concediu suplimentar.
Prin întâmpinarea formulată Ministerul Justiției a solicitat să se respingă acțiunea ca neîntemeiată arătând că sporul pe care îl solicită reclamanții nu este un spor distinct, iar sporul pentru condiții deosebite de muncă prevăzut la art. 48 din Legea nr. 50/1996 le este deja acordat reclamanților.
Pârâtul a apreciat că în situația în care un loc de muncă se încadrează în mai multe criterii prevăzute pentru acordarea sporului, se acordă un singur spor, în urma aprecierii de ansamblu făcută de un expert de specialitate asupra existenței în fiecare instanță a condițiilor prevăzute la art. 7 din OUG 27/2006.
Cu privire la acordarea a 3 zile de concediu de odihnă suplimentar, pârâtul a arătat că reclamanților nu le este aplicabil Codul Muncii, ci legea specială privind statutul lor - Legea nr. 567/2004.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a invocat prin întâmpinare excepția privind lipsa calității procesuale pasive, arătând că potrivit art. 27 din OG 137/2000 nu poate sta în judecată în calitate de pârât, ci de expert în domeniul nediscriminării pentru a-și formula punctul de vedere cu privire la discriminare invocată.
In dovedirea acțiunii reclamanții au depus la dosar acte.
Cu privire la excepția invocată, instanța a reținut următoarele:
Potrivit disp.art. 137 alin.1 Cod proc.civilă, tribunalul s-a pronunțat asupra excepțiilor de fond și asupra celor care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Astfel, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a CNCD, tribunalul a apreciat că acesta nu poate fi chemat în instanță în calitate de pârât, deoarece Consiliul, conform art. 16-20 din OG nr. 137/2000 republicat, este instituția abilitată și investită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de discriminare, cu toate completările și modificările ulterioare, având competența materială de a se pronunța cu privire la săvârșirea tuturor faptelor de discriminare prin orice metodă și în orice domeniu de activitate.
Tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât și pe cale de consecință a respins acțiunea față de acesta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că reclamanții au calitatea de grefieri, grefieri arhivari și informaticieni în cadrul Tribunalului Vrancea, Judecătoria Focșani, Judecătoria Adjud și Judecătoria Panciu, așa cum rezultă din tabelul emis de Tribunalul Vrancea.
In această calitate ei sunt salarizați în baza OUG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea care la art. 22 prevede că personalul auxiliar beneficiază de un spor de 15% din salariul de bază pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase.
Prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 910/C/2007 s-a prevăzut la art.II că persoanele care își desfășoară activitatea în locurile de muncă prevăzute în anexa 1 beneficiază de un spor de 15% din salariul de bază proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții și reclamanții beneficiază în adevăr de acest spor acordat în urma buletinului de determinare întocmit de Biroul de medicina muncii.
Pârâtul Ministerul Justiției susține că dacă o persoană se încadrează în mai multe din cele 11 situații prevăzute la Anexa 1 din Ordin, beneficiază de un singur spor.
Se observă însă că reclamanții nu solicită sporul ca urmare a faptului că locurile lor de muncă sunt dotate cu calculatoare și aparate de multiplicat, ci pentru faptul că întregul program de lucru se desfășoară prin vizualizarea ecranului calculatorului, ceea ce produce o suprasolicitare și solicită acest spor ca urmare a faptului că este acordat unor categorii analoage sau similare și în acest mod se creează o discriminare.
Cum, personalul auxiliar din cadrul Ministerului Justiției și al situație similară, sau cel din domeniul sănătății și industriei chimice - situație analoagă, beneficiază de acest spor, se reține că reclamanții sunt defavorizați nejustificat și sunt discriminați potrivit dispozițiilor art. 1 din OG nr. 137/2000.
Nu poate fi refuzat reclamanților acest drept cu motivația că beneficiază deja de sporul de 15% pentru condiții de lucru vătămătoare, sporurile putând fi cumulate câtă vreme se datorează unor cauze diferite și care produc efecte distincte.
In ceea ce privește acordarea a 3 zile de concediu de odihnă suplimentar, instanța a reținut că reclamanții au, potrivit art. 65 din Legea nr. 567/2004 un concediu anual de 30 de zile calendaristice, iar în HG nr. 1020/2006 sau în Legea nr. 319/2006 nu se prevede obligarea acordării acestui concediu, fiind respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Față de considerentele expuse, în baza art. 269 Codul Muncii, a fost admisă în parte acțiunea și au fost obligați pârâții să plătească reclamanților sporul de 15% din salariul de bază brut, începând cu ianuarie 2006 - sau data începerii raporturilor de muncă pentru cei angajați după această dată - și până în iunie 2008, suma actualizată cu rata inflației la data plății efective și în continuare.
In baza art. 3 din 92/1976 s-a dispus să se facă mențiunile cuvenite în carnetele de muncă ale reclamanților.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, criticând-o pentru următoarele motive:
Intimații-reclamanți sunt salarizați în temeiul unei legi speciale, un spor distinct pentru că își desfășoară activitatea prin vizualizarea ecranului calculatorului nefiind prevăzut.
Din interpretarea dispozițiilor art.22 din OG nr.8/2007 este precizată doar acordarea sporului de 15% pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase condiționat de stabilirea acestora pe baza unei expertize de specialitate.
Sporul în discuție este unic și se acordă o singură dată pe baza aprecierii unui expert de specialitate asupra existenței în cadrul fiecărei instanțe în parte a condițiilor prevăzute de legiuitor.
Reclamanții beneficiază de sporul de 15% acordat în urma efectuării unei expertize de specialitate prin care a fost analizată existența condițiilor deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, spor ce se acordă numai o singură dată și nu ori de câte ori angajații constată existența unui factor nociv care să justifice acordarea acestui spor.
A solicitat să se constate faptul că stabilirea condițiilor și procedurilor de acordare a sporului de 15% reprezintă o problemă de legiferare, angajații ministerului nu beneficiază de "spor de calculator", faptul că lucrează în mare parte a programului de lucru la calculator fiind luat în considerare la acordarea sporului pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase reglementat de nr.910/C/2007 astfel încât situația discriminatorie reținută de instanța de fond nu există.
Pentru a se vorbi despre discriminare situațiile în discuție trebuie să fie comparabile în materie, fiind permisă distincția între astfel de situații dacă există o justificare obiectivă și rezonabilă.
Și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct. 4 și 9, art.312 pr.civilă, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile și pe fond respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Recursul astfel declarat a fost înregistrat sub nr.734/91/8.07.2008 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin decizia civilă nr.4187/30.03.2009 fiind declinată competența de soluționare în favoarea Curții de APEL GALAȚI, urmare a declarării ca nefiind constituționale a prevederilor art.I și II din OUG nr.75/11.06.2008 prin Decizia nr.104/20.01.2009 a Curții Constituționale.
Pe rolul Curții de APEL GALAȚI -Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, recursul a fost înregistrat sub nr.852/44/20.05.2009.
În cauză nu au fost formulate întâmpinări.
Examinând recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției pe baza motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art.3041pr.civilă, curtea îl apreciază ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Obiectul judecății îl reprezintă pretențiile reclamanților pentru obligarea pârâților la plata unor drepturi salariale reprezentând spor de lucru la calculator în cuantum de 15% din salariul de bază brut pe perioada ianuarie 2006 și în continuare, sume actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective a acestora precum și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
Au mai solicitat obligarea pârâților la acordarea a 3 zile în plus la concediul de odihnă începând cu data introducerii acțiunii și pe ultimii 3 ani înaintea acestei date.
În motivarea pretențiilor formulate reclamanții au invocat faptul că din anul 2006 lucrează la calculator însă nu au primit acest spor, considerându-se discriminați față de salariații din celelalte domenii de activitate, care beneficiază de sporul respectiv.
Din adresa nr- din 13.05.2008 emisă de intimatul-pârât Tribunalul Vrancea rezultă că intimații-reclamanți fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate îndeplinind funcțiile specifice de grefieri, grefieri arhivari, grefieri statisticieni și informaticieni.
În primul rând trebuie menționat faptul că modul de salarizare al personalului auxiliar de specialitate este prestabilit prin lege, fapt ce se constituie într-un principiu distinct al sistemului de salarizare, determinat de alocarea fondurilor necesare de la bugetul de stat.
În perioada de referință 2006-2007 sistemul de salarizare a personalului auxiliar de specialitate a fost reprezentat printr-o serie de acte normative, respectiv Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, cu modificările și completările ulterioare și OG nr.8 din 24.01.2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Sporul de lucru la calculator nu a fost prevăzut ca atare prin actele normative menționate, pentru categoria personalului auxiliar de specialitate fiind prevăzută acordarea unui spor pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, de 15% din salarul de bază, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
Locurile de muncă și categoriile de personal are beneficiază de acest spor se aprobă prin ordin al ministrului justiției, al președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, sau, după caz, al procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție, în funcție de condițiile deosebite, grele, vătămătoare și periculoase stabilite, potrivit legii( de exemplu, Ordinul nr.910/C/2007 al Ministrului Justiției depus la dosar).
A constituit astfel opțiunea legiuitorului de a reglementa prin actele normative enumerate drepturile în favoarea unei asemenea categorii profesionale, iar examinarea soluției alese excede cadrului legal al discriminării stabilit prin OG nr.137/2000.
Potrivit art.1 din OG nr.137/2000, au caracter discriminatoriu prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane aflate în situații comparabile.
Și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, interpretând art.14 din Convenție, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se fac distincții între situații analoage și comparabile, fără ca aceasta să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Prin Decizia nr.818/2008 a Curții Constituționale s-au considerat ca fiind neconstituționale prevederile art.27 al.1 din OG nr.137/2000, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Totodată, Curtea Constituțională a constatat că unele dispoziții ale Ordonanței Guvernului nr.137/2000, și anume prevederile art.1, art.2 al.(3) și art.27 al.(1), lasă posibilitatea desprinderii unui înțeles neconstituțional, în virtutea căruia instanțele judecătorești au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecății.
Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, a fost considerat neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art.1 al.(4) din Constituție, precum și prevederile art.61 al.(1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art.115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală.
Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția-art.126 al.(1) din Legea fundamentală-, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Practica judiciară invocată în cauză nu constituie izvor de drept, cu atât mai mult cu cât vizează hotărâri pronunțate în primă instanță care nu poartă mențiunea irevocabilității.
Într-o asemenea situație, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa contradicțiile jurisprudenței, fiind mecanismul capabil să asigure coerența practicii, în scopul de e evita insecuritatea juridică și incertitudinea( cauza Beian contra României, 2007).
În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art.304 pvt.4, 9 și art.312 al.1 pr.civilă, va fi admis recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.407/ 3.06.2008.
Va fi modificată în parte sentința recurată în sensul respingerii capătului de cerere privind sporul de 15% din salariul de bază brut, spor de lucru la calculator.
Vor fi menținute celelalte mențiuni ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.407/ 3.06.2008 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge capătul de cerere privind sporul de 15% din salariul de bază brut, spor de lucru la calculator.
Menține celelalte mențiuni ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
- - -
Grefier
-
Red./3.12.2009
Dact./7 ex/11.12.2009
FOND: -
Asis.jud.-
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Mihaela Neagu, Alina Savin
