Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1122/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1122/
Ședința publică din 13 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător -
Judecător -
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5 și Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu M,--3, județul M, în nume propriu și în calitate de reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 7 din 9 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de APEL TÂRGU MUREȘ în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile sunt declarate și motivate în termenul prevăzut de lege, scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
De asemenea se constată că prin încheierea camerei de consiliu nr. 55/CR din 13 mai 2009 s-a admis propunerea de abținere formulată de doamna judecător.
Văzând lipsa părților la termenul de astăzi și față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța în baza actelor dosarului reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin Sentința civilă nr. 7 pronunțată la data de 09.01.2009 de Curtea de APEL TÂRGU MUREȘ, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, a Direcției Generale a Finanțelor Publice M și a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, iar pe fond a admisă acțiunea civilă, formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Mureș, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și, în consecință, a obligat în solidar pârâții la plata în favoarea reclamantei a sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, în cuantum de 50% din salariul de bază lunar, începând cu data 15.07.2008 și în continuare; a obligat în solidar pârâții la plata în favoarea reclamantei a unei despăgubiri echivalente cu diferențele de drepturi salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din salariul de bază, începând cu data de 15.07.2008 și în continuare, până la încetarea stării de discriminare a reclamantei, a dispus că sumele mai sus menționate cuvenite reclamantei vor fi actualizate în funcție de rata inflației, calculată de la data scadenței lunare a fiecărui spor neacordat în mod discriminatoriu și până la data executării hotărârii, a obligat pârâtul Tribunalul Mureș să înscrie în carnetul de muncă al reclamantei mențiunile corespunzătoare drepturilor bănești mai sus arătate, a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății în favoarea reclamantei a drepturilor bănești mai sus menționate.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Direcția Generală a Finanțelor Publice M, pentru Ministerul Finanțelor Publice.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat casarea hotărârii atacate iar pe fond respingerea acțiunii reclamantei, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă.
În primul rând, pârâtul a apreciat că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești pentru că recunoașterea dreptului reclamantei la un spor de confidențialitate de 15% constituie o adăugare la textul de lege, o încălcare a atribuțiilor conferite puterii judecătorești.
În al doilea rând, pârâtul a argumentat recursul apreciind că, instanța de fond în mod greșit a acordat sporul de 50% și după ce, la data de 01.02.2007, dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, au fost abrogate prin art. 42 din nr.OG 83/2007. Decizia nr. XXI/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în interesul legii, a stabilit că dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 sunt aplicabile și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, însă, această decizie nu face referire la dispozițiile nr.OG 8/2007 de abrogare a Legii nr. 50/1996.
Un alt argument adus de pârât a fost acela că dispozițiile cuprinse în art. 1, 2, și 27 alin.1 din nr.OG 137/2000 pe care se întemeiază reclamanta, au fost declarate neconstituționale printr-o serie de Decizii ale Curții Constituționale (nr. 818/2008, 820/2008 ) în măsura în care aceste dispoziții ar fi interpretate în sensul că instanța de judecată ar avea competența de a desființa norme juridice sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative.
La rândul său, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M, în baza mandatului special dat de fostul Minister al Economiei și Finanțelor a solicitat modificarea sentinței atacate și, prin urmare, în principal, respingerea cererii de chemare a sa în judecată ca fiind inadmisibilă pentru lipsa calității procesuale pasive iar în subsidiar, respingerea acțiunii ca nefondată.
Două au fost argumentele aduse de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M și anume: faptul că pretențiile reclamantei privind drepturile salariale nu puteau fi formulate împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, cu care reclamanta nu are raporturi juridice de muncă, iar pe de altă parte, temeiul de drept pe care reclamanta și-a fundamentat acțiunea au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 818/2008 a Curții Constituționale.
Potrivit art. I și II din nr.OUG 75/2008 competența de soluționare a recursului revenea Înaltei Curți de Casație și Justiție, însă, prin Decizia nr. 104/20.01.2009 a Curții Constituționale aceste dispoziții au fost declarate neconstituționale și astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 284 Codul Muncii raportat la dispozițiile art. 3 pct. 3 Cod procedură civilă, recursul va fi soluționat de Curtea de APEL TÂRGU MUREȘ.
Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că recursurile sunt fondate, având în vedere următoarele considerente:
În fapt, reclamanta a solicitat instanței obligarea pârâților la plata a două sporuri de 15% pentru confidențialitate și de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. În cele două materii, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat două decizii date în interesul legii pentru a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii. Atât prin Decizia nr. XXI/2008 cât și prin Decizia nr. XLVI/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că magistrații și personalul auxiliar de specialitate sunt îndreptățiți la sporul de 50% cât și la sporul de 15%. Cu toate acestea, reclamanta nu este îndreptățită la aceste sporuri pentru că nu face parte din personalul auxiliar de specialitate al instanțelor, copia carnetului de muncă arătând că aceasta are calitatea de agent procedural ce nu face parte din această categorie conform art. 3 indice 1 din Legea nr. 567/2004.
Față de cele reținute, fără a mai fi necesară analizarea celorlalte motive de recurs, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursurile și va modifica hotărârea atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
DECIDE:
Admite recursurile formulate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5 și Direcția Generală a Finanțelor Publice M - Ministerului Finanțelor Publice, cu sediul în Târgu M,--3, județul M, împotriva sentinței civile nr. 7 din 9 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de APEL TÂRGU MUREȘ.
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că respinge acțiunea civilă.
Menține dispozițiile referitoare la excepție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 mai 2009.
Președinte Judecător Judecător
Grefier
Red.
Tehnored.
2 exp./19.06.2009
Jud.fond.;
Asist. jud.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
