Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1125/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1125/
Ședința publică din 23 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
Grefier - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza privind judecarea recursului declarat de pârâții PENITENCIARUL BRĂILA, cu sediul în-, jud. și MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.384/28.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul - reclamant G și intimații - pârâți ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cauza având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 19.10.2009 care s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea în cauză la data de 21.10.2009 și apoi la data de 23.10.2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.384/28.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul G, împotriva pârâților Ministerul Justiției, PENITENCIARUL BRĂILA și Administrația Națională a Penitenciarelor, și în contradictoriu cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminări, citat în calitate de expert în problema discriminării.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului sporul de 30% din salariul de bază prevăzut prin Ordinul nr.1417/C/7.07.1999 emis de Ministrul Justiției pentru perioada 11.10.2004-15.05.2007.
Au mai fost obligați pârâții să plătească reclamantului despăgubiri egale cu sporul de 30% prevăzut în art.21 din nr.OG64/2006 pentru perioada 1.01.2007-15.05.2007-15.05.2007.
A fost respins ca nefondat capătul de cerere privind plata sporului de 30% prevăzut în anexa 5 din nr.OG64/2006.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila sub nr.3079/113/11.10.2007 reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâții Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță B, Administrația Națională a Penitenciarelor și Ministerul Justiției solicitând ca aceștia să fie obligați să îi acorde sporul de 30% prevăzut în ordinul ministrului justiției nr.1417/C/7.07.1999 pentru perioada mai 2004 - 31 mai 2007, sporul de 30% prevăzut în art.21 din nr.OG64/2006 pentru perioada 1 ian. 2007-31mai 2007 și sporul de 30% prevăzut în anexa 5 pct.5 din nr.OG64/2006 pentru perioada 1 ian. 2007-31mai 2007.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că în perioada 15 mai 2001-31 mai 2007 fost detașat în funcția de director al Penitenciarului cu Regim de Maximă Siguranță B prin ordinele Ministrului Justiției nr.914/C/2001 și 1050/C/2004 și că în această perioadă a fost salarizat de Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță B conform Legii nr.50/1996, iar ulterior potrivit nr.OUG177/2002 și nr.OUG27/2006.
Reclamantul a susținut că potrivit art.18 din nr.OUG177/2002 și art.14 din nr.OUG27/2006 beneficia pe durata detașării, pe lângă indemnizația de încadrare brută lunară a funcției corespunzătoare nivelului instanței și vechimii pe care o avea la data detașării, și de indemnizația de conducere prevăzută de lege pentru funcția de conducere pentru care a fost detașat, precum și de drepturile prevăzute în legile speciale, care se acordă de instituția în care își desfășoară activitatea.
Având în vedere munca efectivă de director în penitenciar, reclamantul consideră că a fost discriminat în raport cu cealaltă categorie de personal care a beneficiat de acordarea sporurilor solicitate prin acțiune și că această discriminare a fost înlăturată în mod expres prin adoptarea art.14 alin.2 din Legea nr.45/2007.
Ca temei legal al acțiunii a invocat dispozițiile nr.OG137/2000 și art.6 alin.2 din Codul muncii, iar drept dovadă a depus ordinele prin care a fost detașat.
Pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor a formulat întâmpinare prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive, întrucât nu este titulară a obligației ce formează conținutul raportului juridic, PENITENCIARUL BRĂILA fiind cel la care reclamantul a fost detașat și care are calitatea de ordonator de credite.
Totodată, a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune în raport de data introducerii ei, susținând că până la data de 11.10.2004 dreptul la acțiune este prescris.
Referitor la fondul cauzei pârâta a susținut că de drepturile stabilite de art.14 din nr.OUG27/2006 beneficiază doar judecătorii, procurorii și personalul asimilat acestora detașați în funcții de conducere din Administrația Națională a Penitenciarelor, nu și cei detașați ca directori de penitenciare. Ulterior, art.14 din nr.OUG27/2006 a fost completat prin Legea nr.45/2007, prevăzându-se care sunt persoanele detașate în sistemul penitenciar care beneficiază pe perioada detașării și de drepturile prevăzute de legile speciale pentru activitatea desfășurată efectiv în penitenciar, astfel că pentru perioada de la care a intrat în vigoare nr.OUG27/2006 până la intrarea în vigoare a legii nr.45/2007 reclamantului nu îi sunt aplicabile prevederile art.14.
La rândul său pârâtul PENITENCIARUL BRĂILAa depus întâmpinare prin care s-a apărat arătând că nu are calitate procesuală pasivă, deoarece reclamantul a chemat în judecată Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță B, iar nu PENITENCIARUL BRĂILA, care este menționat în nr.HG362/2007 ca unitate în subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Totodată, pârâtul a invocat prescripția dreptului la acțiune pentru perioada anterioară datei de 11.10.2004 și faptul că acțiunea reclamantului este inadmisibilă, deoarece drepturile salariale ale acestuia au fost stabilite prin ordinele ministrului justiției prin care a fost detașat în funcția de director.
Pe fondul cauzei a arătat că cererea este neîntemeiată atât timp pentru funcția îndeplinită reclamantul a primit salariul cuvenit, inclusiv sporurile solicitate prin acțiune.
Întrucât au fost invocate prevederile nr.OG137/2000, pârâtul a solicitat citarea Consiliului Național Pentru Combaterea Discriminării.
Ministerul Justiției a formulat de asemenea întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii formulate față de el. Drept motiv a susținut că nu are calitate procesuală pasivă, în sarcina Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, neexistând obligația directă de plată a drepturilor solicitate de reclamant deoarece între acest minister și reclamant nu există nici un fel de raport juridic.
Fiind citat în cauză în calitate de expert în problema discriminării, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a arătat că, pentru a se constata încălcarea principiului nediscriminării și al egalității de tratament, deosebirea, excluderea, restricția sau preferința trebuie să se refere la persoane în situații comparabile tratate în mod diferit datorită apartenenței lor la una din categoriile prevăzute de art.2 alin.1 din OG137/2000.
Examinând mai întâi, conform art.137 Cod procedură civilă, excepțiile invocate de părți, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul Gaf ost detașat în funcția de director al Penitenciarului Brăila în perioada 15.05.2001 - 15.05.2007, astfel cum reiese din ordinele nr.914/C/14.05.2001 și 1050/C/15.04.2004 ale Ministrului Justiției depuse la dosar.
Având în vedere că potrivit art.47 din Codul muncii drepturile cuvenite salariatului detașat se acordă de angajatorul la care s-a dispus detașarea, instanța constată că pentru perioada în care a îndeplinit funcția de director al Penitenciarului Brăila, reclamantul G este îndreptățit să solicite drepturile salariale de la PENITENCIARUL BRĂILA.
Faptul că reclamantul a chemat în judecată Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță B și nu PENITENCIARUL BRĂILA nu îl exonerează pe acesta din urmă de obligația de a plăti eventualele drepturi salariale, fiind evident faptul că este vorba despre același penitenciar, indiferent de actuala lui denumire.
Drept urmare, instanța a constatat că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de acest pârât este nefondată.
Cât privește excepția inadmisibilității invocată de PENITENCIARUL BRĂILA, se observă că motivarea ei vizează în fapt temeinicia pretențiilor reclamantului, nefiind vorba despre o inadmisibilitate propriu-zisă.
Instanța mai constată că nici excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Administrația Națională a Penitenciarelor și de Ministerul Justiției nu este întemeiată, deoarece Administrația Națională a Penitenciarelor funcționează în subordinea Ministerului Justiției, fiind instituție publică de interes național, cu personalitate juridică, așa cum prevede art.2 alin.2 și 4 din Legea nr.293/2004 privind Statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor.
Potrivit art.6 lit.m din nr.HG1849/2004 privind organizarea, funcționarea și atribuțiile Administrației Naționale a Penitenciarelor, n realizarea obiectivelor din domeniul său de activitate aceasta exercită și atribuția de a elabora și fundamenta proiectul bugetului de venituri și cheltuieli al Administrației Naționale a Penitenciarelor și unităților subordonate, pe care îl propune spre avizare ministrului justiției, de a asigura executarea bugetului în condițiile legii și de a îndruma și controla respectarea dispozițiilor legale pe linie financiar-contabilă.
De asemenea, conform prevederilor art.7 din același act normativ, onducerea Administrației Naționale a Penitenciarelor se exercită de către directorul general, care are calitatea de ordonator secundar de credite.
Din analiza acestor dispoziții legale reiese că atât Ministerul Justiției, ca ordonator principal de credite, cât și Administrația Națională a Penitenciarelor, în calitate de ordonator secundar de credite, au calitatea de pârâți față de cererea reclamantului.
Referitor la fondul cauzei, instanța a constatat următoarele:
Prin Ordinul nr.914/C/15.05.2001 al Ministrului Justiției s-a prevăzut ca pe perioada detașării reclamantul să beneficieze, pe lângă indemnizația de încadrare lunară, de un adaos la indemnizația de încadrare de 20% în raport cu vechimea efectivă, de indemnizație de conducere de 50% și de un spor de 25% pentru prestarea serviciului în situații operative sau speciale.
Aceste drepturi salariale s-au menținut și pe perioada prelungirii detașării, astfel cum reiese din Ordinul nr.1050/C/15.04.2004.
Anterior acestor ordine, Ministrul Justiției emisese Ordinul nr.1417/C/7.07.1999 care prevedea ca, începând cu data de 16.06.1999, întregul personal civil din Direcția Generală a Penitenciarelor și unitățile subordonate acesteia să beneficieze de un spor de 30% la salariul de bază.
Întrucât acest spor nu se regăsește între drepturile menționate în ordinele de detașare ale reclamantului, instanța reține că acesta nu a beneficiat de el, deși se încadra în categoria persoanelor îndreptățite să îl primească.
Ca urmare, fiind vorba despre un drept salarial care, potrivit art.283 lit.c Codul muncii, poate fi solicitat în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, iar acțiunea a fost formulată la data de 11.10.2007, se constată că cererea de acordare a acestui spor începând cu data de 11.10.2004 este întemeiată, dar numai până la data de 15.05.2007 când a expirat durata detașării, iar nu până la 31.05.2007 când reclamantul susține că și-a încetat efectiv activitatea.
Cât privește sporul de 30% prevăzut în art.21 din nr.OG64/2006 instanța reține că, potrivit acestui text de lege, beneficiarii lui sunt "funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, care execută, conduc, coordonează sau contribuie la realizarea misiunilor operative, a activităților de pază, supraveghere, escortare, reeducare și asistență medicală pentru persoanele arestate preventiv sau condamnate cu pedepse privative de libertate, culegere, prelucrare, verificare și valorificare a informațiilor, investigații, acțiuni și intervenție cu un grad ridicat de risc ori în condiții de pericol deosebit".
Prin anexa 3 Ordinului nr.399/C al ministrului justiției s-a stabilit care sunt funcțiile pentru care se acordă și mărimea concretă a procentului.
Pe de altă parte, conform art.18 din nr.OUG177/2002, "magistrații, indiferent de funcția pe care o dețin, detașați în funcții de.directori de penitenciare.beneficiază pe durata detașării de indemnizația de încadrare brută lunară de judecător sau, după caz, procuror pentru instanța de judecată sau parchetul de la care provin, la care se adaugă indemnizația de conducere prevăzută de lege pentru funcția de conducere în care sunt detașați, precum și de drepturile prevăzute în legile speciale".
De asemenea, prin art.14 alin.2 din nr.OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr.45/2007, s-a prevăzut că personalul salarizat potrivit ordonanței, detașat în sistemul penitenciar, beneficiază pe durata detașării și de drepturile prevăzute de legile speciale pentru activitatea desfășurată efectiv în penitenciar.
Față de aceste dispoziții legale, instanța a apreciat că prin neacordarea sporului prevăzut în art.21 din nr.OG64/2006 reclamantul a fost discriminat în raport cu persoanele care au beneficiat de acest spor, deoarece activitatea desfășurată de reclamant ca director de penitenciar se încadrează în activitățile specifice funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare.
Pentru acest considerent, văzând și dispozițiile art.27 din nr.OG137/2000, se constată că cererea de acordare de despăgubiri egale cu sporul de 30% prevăzut în art.21 din nr.OG64/2006 este întemeiată pentru perioada 1.01.2007-15.05.2007.
Reclamantul a mai solicitat și acordarea sporului de 30% prevăzut în anexa 5, pct.5 din nr.OG64/2006.
Referitor la această cerere instanța reține că prin art.2 din Ordinul nr.1219/C/18.05.2006 al Ministrului Justiției (filele 118-119 dosar) s-a dispus ca reclamantul să beneficieze de un spor de 30% pentru activitatea desfășurată în condiții de pericol deosebit, în temeiul Anexei 5 la Ordinul ministrului Justiției nr.2498/C/1999, modificată și completată prin Ordinele ministrului justiției nr.2705/C/1999 și 424/C/2001.
Ori, se constată că sporul de 30% prevăzut în anexa 5, pct.5 din nr.OG64/2006 este tocmai cel pentru activitatea desfășurată în condiții de pericol deosebit, astfel că cererea reclamantului este nefondată întrucât acesta a beneficiat de sporul solicitat.
Pentru considerentele expuse anterior instanța a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâți să plătească reclamantului sporul de 30% din salariul de bază prevăzut prin Ordinul nr.1417/C/7.07.1999 emis de ministrul justiției pentru perioada 11.10.2004-15.05.2007, precum și despăgubiri egale cu sporul de 30% prevăzut în art.21 din nr.OG64/2006 pentru perioada 1.01.2007-15.05.2007-15.05.2007.
De asemenea, instanța a respins ca nefondat capătul de cerere privind plata sporului de 30% prevăzut în anexa 5 din nr.OG64/2006.
Aceeași opinie a fost exprimată și de asistenții judiciari care, conform dispozițiilor art.58 din Legea 304/2004, au făcut parte din completul de judecată cu vot consultativ.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs pârâții PENITENCIARUL BRĂILA și Ministerul Justiției.
Recurentul-pârât PENITENCIARUL BRĂILAa criticat hotărârea primei instanțe criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției privind prescripția acțiunii pentru perioada mai - 11 octombrie 2004.
Pe fond, reclamantul a beneficiat de sporul prevăzut prin Ordinul.nr.1417/C/1999 emis avându-se în vedere dispozițiile Legii nr.50/1996.
Sporul prevăzut la art.21 și pct.5 din nr.OG64/2006 îi privește pe funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, reclamantul primind un asemenea spor de 25% din salariul de bază pe care nu l-a contestat până în prezent.
A mai invocat faptul că de sporul prevăzut de art.21 din nr.OUG64/2006 beneficiază doar categoria funcționarilor publici cu statut special, reclamantul având un alt statut, acela de personal civil.
A solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii cererii privind acordarea sporurilor la salariu solicitate prin acțiune.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.9 teza II Cod procedură civilă.
Recurentul-pârât Ministerul Justiției a criticat hotărârea primei instanțe ca fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii, pentru următoarele motive:
A invocat că în mod greșit a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției.
Numai faptul că este ordonator principal de credite în raport cu Administrația Națională a Penitenciarelor nu poate duce la concluzia că acesta are calitate procesuală pasivă în cauză, între reclamant și Ministerul Justiției nu există nici un raport juridic.
Instanța de fond nu s-a pronunțat prin dispozitivul hotărârii asupra excepției lipsei calității procesuale pasive deși din considerente rezultă că aceasta a fost analizată.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, art.21 din Legea nr.500/2002, art.2 al.4 din Legea nr.293/2004, nr.HG1849/2004.
Recursurile astfel declarate au fost înregistrate sub nr.3079/113/22.08.2008 pe rolul Curții de APEL GALAȚI, prin încheierea de ședință din data de 20.10.2008 cauza fiind trimisă spre competentă soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție
Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție cauza a fost înregistrată sub nr.3079/113/6.11.2008, ulterior prin adresa cu nr- din 14.03.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală fiind trimisă Curții de APEL GALAȚI avându-se în vedere declararea ca neconstituționale a prevederilor art.I și II din nr.OUG75/2008 prin decizia nr.104/20.01.2009 a Curții Constituționale.
Drept urmare, cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de APEL GALAȚI - Secția pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr.520/44/27.03.2009.
Nu au fost formulate întâmpinări.
Examinând recursurile astfel declarate pe baza motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art.3041Cod procedură civilă, curtea le apreciază ca fiind fondate însă pentru următoarele considerente:
Excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de recurentul-pârât PENITENCIARUL BRĂILA este neîntemeiată față de cele dispuse de către prima instanță.
Se constată că prima instanță a admis pretențiile reclamantului în parte, corespunzător perioadelor 11.10.2004 - 15.05.2007 și respectiv 1.01.2007 -15.05.2007, în condițiile în care cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 11.10.2007, cu respectarea termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de dispozițiile art.283 al.1 lit.c Codul muncii.
Nici excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurentul-pârât Ministerul Justiției nu poate fi primită față de atribuțiile ce-i revin acestuia în temeiul dispozițiilor art.6 pct.VII nr.HG652/2009.
Calitatea procesuală pasivă este atrasă în proces de atribuțiile privind gestionarea resurselor, asigurarea fondurilor necesare, fundamentarea și elaborarea proiectului bugetului instituțiilor din sistemul justiției printre care se află și Administrația Națională a Penitenciarelor, pentru care îndeplinește calitatea de ordonator principal de credite.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției a fost examinată de către prima instanță,motivarea respingerii acesteia regăsindu-se în considerentele sentinței civile recurată.
Pe fondul cauzei, soluția primei instanțe vizează pretențiile intimatului-reclamant întemeiate pe dispozițiile nr.1417/C/1999 și art.21 din nr.OG64/2006, avându-se în vedere îndeplinirea funcției de director de penitenciar în cadrul recurentului-pârât PENITENCIARUL BRĂILA în perioada 11.10.2004 - 15.05.2007.
Pe perioada respectivă, salarizarea funcției îndeplinite s-a realizat în baza art.18 din nr.OUG177/2002 respectiv art.14 al.1 din nr.OUG27/2006, în referire și la dispozițiile prevăzute în legile speciale corespunzătoare funcției îndeplinite.
Cu ocazia precizărilor aduse în recurs de către intimatul-reclamant G,rezultă că a beneficiat de sporul prevăzut de Ordinul nre.1417/C/7.07.2009 al Ministrului Justiției pe perioada 15.05.2001-31.03.2006, rămânând datorat pentru perioada 01.04.2006 - 15.05.2007 (încheiere de ședință din 14.09.2008 - fila 18 dosar recurs).
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 al.1 Cod procedură civilă, vor fi admise recursurile declarate de pârâții PENITENCIARUL BRĂILA și MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr.384/28.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Va fi modificată în parte sentința civilă nr.384/28.05.2008 a Tribunalului Brăila în sensul că:
Sporul de 30% din salariul de bază prevăzut prin Ordinul nr.1417/C/7.07.1999 al Ministrului Justiției se va acorda reclamantului doar pentru perioada 01.04.2006-15.05.2007.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 și PENITENCIARUL BRĂILA, cu sediul în-, jud.B împotriva sentinței civile nr.384/28.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.384/28.05.2008 a Tribunalului Brăila în sensul că:
Sporul de 30% din salariul de bază prevăzut prin Ordinul nr.1417/C/7.07.1999 al Ministrului Justiției se va acorda reclamantului doar pentru perioada 01.04.2006-15.05.2007.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 23 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/30.11.2009
Tehnored./7 ex./ 04 2009
Fond:-
Asistenți jud.-
Com. 5 ex.părți/
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
