Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Sentința 113/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 113
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Niculina Țiț judecător
- - - - judecător
ASISTENȚI JUDICIARI - - -
- -
GREFIER - POLITIC
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare cauza civilă formulată de reclamanții G, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Nemaifiind chestiuni prealabile și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra acțiunii civile de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.552/110/5.02.2008 la Tribunalul Bacău, reclamanții G, loan, -, -, -, cu domiciliul ales la Judecătoria Onești, au chemat în judecată pe pârâții Statul, reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Bacău, solicitând:
1) să se constate discriminarea lor cauzată de prevederile nr.OUG 146 din 19 decembrie 2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001 - 2006 în raport de art. 2 lit. e pct. (i) și ale art. 27 din OG137/2000 republicată;
2) să se anuleze situația creată prin discriminare prin acordarea unei despăgubiri echivalentă cu sumele reprezentând primele de concediu pe anii 2003-2006, inclusiv, actualizate cu indicele de inflație la data plăți efective, respectiv;
3) să fie obligată pârâta Tribunalul Bacău să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele noastre de muncă.
În motivarea cererii reclamanții în calitate de magistrați la Judecătoria Onești, arată că există o vădită discriminare între ei și celelalte categorii de personal, inclusiv de personal auxiliar, în raport de dispozițiile nr.OUG146/19 dec. 2007 și art.1 alin.2 lit.e pct.1 din nr.OG137/2000, cu referire la acordarea primei de vacanță.
Susțin că prin aceste dispoziții se aplică un tratament diferențiat și discriminatoriu între judecătorii din cadrul puterii judecătorești, el nefiind justificat în mod obiectiv de un scop legitim, iar metoda de atingere a acestuia este inadecvată.
Învederează că în cauză nu a intervenit prescripția față de dispozițiile nr.OUG146/2007 care a recunoscut dreptul, întrerupând prescripția.
În acest mod se încalcă Deciziile nr.135/1996 și 20/2000 ale Curții Constituționale, Jurisprudența, Carta Europeană privind statutul judecătorilor, nr.OG137/2000.
Au solicitat și citarea, în baza art.21 al.3 din nr.OUG137/2000.
a depus întâmpinare prin care invocă lipsa calității procesuale pasive, așa cum a fost citat ca și pârât.
Ministerul Justiției a formulat la rândul său, întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
În temeiul art.I, II din nr.OUG75/2008, prin încheierea din 18 iulie 2008 Tribunalul Bacău, a scos cauza de pe rol și a trimis-o spre competentă soluționare Curții de APEL BACĂU.
Părțile au fost citate legal cu mențiunea de a pune concluzii pe excepția prescripției acțiunii, față de perioada solicitată 2003-2006.
Investită astfel, Curtea, analizând susținerile și apărările părților, constată următoarele:
În fapt, prin cererea de chemare în judecată, reclamanții, judecători la Judecătoria Onești, jud.B, solicită instanței să constate discriminarea cauzată de prevederile nr.OUG146/2007, precum și acordarea de despăgubiri reprezentând prima de concediu pe perioada 2003-2006, cerere motivată în drept pe acest act normativ.
În ce privește discriminarea la care reclamanții fac referire, este de observat că prevederea unor drepturi în beneficiul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat și neprevederea pentru alte categorii profesionale, retribuite de asemenea de la bugetul de stat, este o opțiune a legiuitorului și nu se poate reține un tratament diferențiat astfel că situația excede cadrului legal stabilit prin nr.OG137/2000.
Relevante în acest sens sunt și prevederile Deciziilor Curții Constituționale nr.818, 819, 820 și 821/3 iulie 2008, prin care instanța constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.1, art.2 al.3 și art.27 alin.1 din nr.OUG137/2000, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competență să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În ceea ce privește invocarea dispozițiilor nr.OUG146/2007, apreciem că acest act normativ nu este incident în cauză. Astfel această ordonanță reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediu de odihnă, în baza prevederilor din acte normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001-2006 (art.1), ori la 1 ian.2003, când a intrat în vigoare nr.OUG177/2002, erau abrogate dispozițiile art.41 alin.1 din Legea nr.50/1996, astfel că dreptul magistraților a încetat să mai subziste, cu această dată și până la intrarea în vigoare a Legii nr.45/2007, de aprobare a nr.OUG27/2006 (care a reintrodus la art.24 dreptul la prima de vacanță pentru judecători).
Potrivit art.3 din Decretul nr.167/1958, art.166 alin.1 și art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, drepturile solicitate se prescriu în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, astfel că, văzând data introducerii cererii, se va reține ca prescrisă acțiunea în despăgubiri pe perioada 2001-2004, iar în considerarea argumentelor susenunțate, ca nefondate pentru restul perioadei.
Cu privire la calitatea, acesta a fost citat în considerarea atribuțiilor prevăzute de nr.OG137/2000 și nu ca pârât în sensul dispozițiilor codului d e procedură civilă.
În ce privește calitatea de pârât a Statului Român, reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor, se constată lipsa calității procesuale pasive a acestuia, față de modul cum a fost chemat în judecată. Statul Român este citat și răspunde în situații reglementate de acte normative, în clauză ar fi subzistat doar o obligație legală de buget vis-a-vis de Ministerul Economiei și Finanțelor, lucru necerut însă.
Prin urmare, Curtea, în baza art.II din nr.OUG75/2008, va dispune în sensul considerentelor enunțate mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției.
Respinge ca prescrisă pentru perioada 2001-2004 acțiunea pentru despăgubire, formulată de reclamanții G, -, -, -, în contradictoriu cu pârâții STATUL reprezentat de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL BACĂU, TRIBUNALUL BACĂU și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi bănești și ca neîntemeiată pentru restul perioadei.
Respinge ca neîntemeiat și capătul de cerere privind înscriere mențiuni în carnetul de muncă.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român și respinge acțiunea pe această excepție față de Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Definitivă.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, ASISTENȚI JUDICIARI,
- - - - - -
-
GREFIER,
POLITIC
Red.
Tehnored./22 ex.
17/19.11.2008
Președinte:Niculina ȚițJudecători:Niculina Țiț, Elena Pașcan, Cătălin Făghian
