Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1154/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1154/
Ședința publică din 26 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâții CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G,- și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.578/06.04.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimații - pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, cu sediul în B,--3, TRIBUNALUL GALAȚI, cu sediul în G,- și intimații - reclamanți, toți cu domiciliul ales la sediul Judecătoriei Tg. B, jud.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este al doilea termen de judecată fixat în recurs; recurentele au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului privind litigiul de muncă de față;
Prin acțiunea formulată și înregistrată sub nr- reclamantele, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI, Tribunalul Galați, Ministerul Finanțelor Publice, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, plata sporului de confidențialitate de 15%, începând cu data de 18.04.2008 si in continuare, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii drepturilor și până la data executării efective a hotărârii, efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale fiecărei reclamante și alocarea fondurilor necesare plății sumelor neîncasate.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că fac parte din personalul din unitățile de justiție (fiind personalul de specialitate în cadrul Judecătoriei TG B), și sunt discriminate, contrar prevederilor art.1 - 6 din OG nr.137/2000 și a art.5 și al art.154 alin.3 din Codul muncii, față de restul personalului din sistemul bugetar prin neacordarea sporului de confidențialitate.
De asemenea, au susținut deși conform art. 78 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, sunt obligați să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care iau cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procesele aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul, sunt discriminați, întrucât nu beneficiază de sporul de confidențialitate de 15% acordat altor categorii de persoane care exercită funcții, ce implică păstrarea confidențialității.
Reclamantele au precizat că potrivit disp. art. 21 al.1 din OG nr. 37/2000, grefierii, în calitate de persoane discriminate, au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, potrivit dreptului comun și procedurii prevăzute de OG nr. 137/2000, modificată și completată de Legea nr. 324/2006.
Au mai arătat ca acest drept salarial le-a fost acordat pentru perioada octombrie 2004-17.04.2008 prin decizia civila nr. 265/17.04.2008 a Curții de APEL GALAȚI.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii, arătând că sporul solicitat nu este stabilit prin lege, iar prin neacordarea sporului de confidențialitate nu s-a creat o situație discriminatorie, deoarece diferitele categorii profesionale nu se află în situații comparabile, care să impună un tratament nediferențiat.
În combaterea susținerilor reclamantelor, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Pârâta Curtea de APEL GALAȚI, prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
A învederat că funcționarii publici la care se referă disp. OG nr. 19/2006, aprobată prin Legea nr. 444/2006, sau OG nr. 6/2007, sau Legea nr. 656/2002, au acces la informații clasificate secrete de stat, sau informații clasificate, care intră sub incidența Legii nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate și HG nr. 585/2002 de aplicare a acesteia. Toți acești funcționari publici sau militari, sunt deținători de certificate. pe când personalul auxiliar de specialitate, nu se încadrează în această categorie de funcționari publici.
În acest fel, precizează pârâta că nu sunt întrunite cerințele dispozițiile art. 1 din OG nr. 137/2000, întrucât funcționarii publici menționați pentru a beneficia de sporul de confidențialitate de până la 15%, trebuie să îndeplinească anumite condiții legale prevăzute de aceste acte normative.
În combaterea susținerilor reclamantelor, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Prin Sentința Civilă nr. 578/06.04.2009 Tribunalul Galația admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și a respins acțiunea față de acest pârât pentru lipsa calității procesuale pasive.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și i-a obligat pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI, Tribunalul Galați să calculeze și să plătească reclamanților drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de 15 % pentru perioada 18.04.2008 - 06.04.2009, în funcție de perioada lucrată de fiecare reclamant, drepturi actualizate cu rata inflației la data plății.
L-a obligat pe pârâtul Tribunalul Galați să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților pentru perioada octombrie 2004 - 06.04.2009.
A respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ca nefondat.
În motivare a reținut următoarele:
Potrivit disp. art. 47 al. 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite, nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Răspunzător pentru realizarea prevederilor bugetare și repartizarea ordonatorilor principali de credite, a sumele de la bugetul de stat conform destinațiilor bugetare stabilite potrivit legii bugetare, este Guvernul.
Astfel, Ministerul Economiei și Finanțelor, nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere, care sunt ordonatori principali de credite, între care figurează și Ministerul Justiției, și nu repartizează sume de la buget acestora. Alocarea acestor sume, se realizează potrivit destinațiilor bugetare, conform Legii bugetului de stat, ceea ce conduce la concluzia că Ministerul Economiei și Finanțelor, nu poate fi obligat să efectueze o plată pentru salariații altei instituții.
De asemenea, în acest context, rezultă că Ministerul Economiei și Finanțelor, nu poate avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, în care se solicită obligarea la plată a unor drepturi constând în sporul de confidențialitate, litigiul de muncă fiind stabilit potrivit disp. art. 282 din Codul muncii, între salariați și angajator.
Față de aceste considerente, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice și a respins acțiunea în contradictoriu cu acesta în acest sens.
Pe fondul cauzei, se rețin următoarele:
Reclamantele sunt angajatele Judecătoriei TG B, ocupând funcția de personal auxiliar de specialitate.
Dreptul la acordarea sporului de confidențialitate in cuantum de 15% din salariul de baza brut lunar a fost recunoscut reclamantelor prin decizia civila nr. 265/17.04.2008 pronunțata de Curtea de APEL GALAȚI.
Prin decizia nr. 46/15.12.2008 pronunțata de Înalta Curte de Casatie si Justitie a fost admis recursul in interesul legii declarat de procurorul general si s-a constatat ca judecătorii, procurorii, magistrații asistenți si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația bruta lunara, respectiv salariul de baza brut lunar.
Potrivit dispozițiilor art. 329 alin 3 proc.civ. dezlegarea data problemelor de drept judecate in soluționarea recursului in interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
In aceste condiții, instanța a admis acțiunea in parte si i-a obligat pe pârâți la plata sporului de confidențialitate de 15% pentru perioada 18.04.2008-06.04.2009, avându-se in vedere perioada efectiv lucrata de fiecare reclamant.
In ceea ce privește acordare acestui spor si-n continuare cererea a fost respinsă întrucât nu se poate prezuma un eventual prejudiciu în viitor iar instanța nu poate anticipa evoluția legislației în materie.
Un drept viitor, care nu s-a născut, nu poate fi ocrotit de lege.
Respectarea si aplicarea legislației in vigoare este obligatorie si nu opționala pentru toate instituțiile ca si pentru cetățenii unui stat de drept.
În ceea ce privește actualizarea cu indicele de inflație a acestor drepturi bănești până la data plății efective, tribunalul o consideră întemeiată, din perspectiva disp.art.161 pct.4 Codul muncii, precum și a faptului că prin aceasta se realizează o corelație între salariul real și salariul nominal de care reclamanții ar fi beneficiat la momentul la care pârâții le datorau drepturile bănești în cauză și momentul în care aceste sume au intrat efectiv în patrimoniul beneficiarului.
Aceasta deoarece principala funcție a indexării este aceea de a atenua efectele inflației asupra nivelului de trai.
Ca efect al admiterii primului capăt de cerere s-a admis si cererea referitoare la efectuarea mențiunilor corespunzătoare in carnetele de munca ale reclamanților pentru perioada mai sus menționata.
Nefăcându-se nici o dovada referitoare la suportarea cheltuielilor de judecata a fost respinsă aceasta cerere.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de APEL GALAȚI criticând în esență următoarele:
Sentința este nelegală prin prisma art.304 pct.4 pr.civ. întrucât instanța de fond și-a depășit limitele puterii sale producând o imixtiune în sfera de atribuții a puterii legislative. Prin sentința pronunțată la instanța de fond în mod nelegal s-a adăugat la lege ceea ce reprezintă o încălcare a atribuțiilor puterii judecătorești.
De asemenea se arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.pr civilă, întrucât nu pot fi acordate drepturi care nu sunt prevăzute prin lege.
De asemenea se arată că prin Decizia nr. 838/27.05.2009 Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, reținând că în exercitarea atribuției prevăzute de art. 126 alin. (3) din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție are obligația de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituția României. Înalta Curte de Casație și Justiție nu are competența constituțională să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Consideră că față de cele reținute de instanța de control constituțional, instanțele nu mai pot face aplicarea Deciziei nr. 46/15.12.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât ar adăuga la lege și ar perpetua o practică declarată expres neconstituțională.
Examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate de recurenți, cât și în conformitate cu dispozițiile art.304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Acțiunea reclamanților este întemeiată față de decizia nr. 46/15.12.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a constatat că personalul auxiliar de specialitate are dreptul la sporul de confidențialitate.
Decizia este obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3.pr. civilă.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 6 decembrie 2007 în Cauza Beian împotriva contra României), rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa contradicțiile jurisprudenței, fiind mecanismul capabil să asigure coerența practicii, în scopul de a se evita insecuritatea juridică și incertitudinea.
În consecință, față de faptul că s-a pronunțat această decizie ca urmare a promovării recursului în interesul legii, Curtea nu poate da o altă soluție și nu poate emite o altă interpretare contrară acesteia.
Este adevărat că prin Decizia nr. 838/27.05.2009 Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, reținând că în exercitarea atribuției prevăzute de art. 126 alin. (3) din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție are obligația de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituția României. Înalta Curte de Casație și Justiție nu are competența constituțională să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Dar prin aceeași decizie se reține că sesizarea Curții pentru îndeplinirea atribuției referitoare la soluționarea conflictelor juridice de natură constituțională dintre autoritățile publice, la analiza conduitei părților de către C, sub aspectul îndeplinirii competențelor conform prevederilor constituționale, precum și decizia prin care se stabilește existența unui conflict și modul de soluționare a acestuia nu pot constitui elementele exercitării unei căi de atac, ce ar avea ca scop lipsirea de efecte juridice a unor hotărâri judecătorești. Astfel, asimilarea atribuției prevăzute de art. 146 lit. e) din Constituție cu efectuarea de către Curtea Constituțională a unui control de legalitate/constituționalitate asupra hotărârilor judecătorești, transformând Curtea într-o instanță de control judiciar, ar echivala cu o deturnare a dispozițiilor constituționale privind soluționarea conflictelor juridice și o încălcare flagrantă a competenței Curții Constituționale.
Așa fiind, apare ca evident că decizia pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu poate produce niciun efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art. 329 din Codul d e procedură civilă.
Ca urmare, deciziile deja pronunțate sunt obligatorii și trebuie respectate, ca orice hotărâre judecătorească, indiferent dacă soluția pare a fi legală sau nu.
În consecință, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, instanța va respinge ambele recursuri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G,- și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.578/06.04.2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 26 Octombrie 2009.
Pt. Președinte, pt. Judecător, Judecător,
Conf. art. 261.proc.civ. Conf. art. 261.proc.civ.
PREȘEDINTE PREȘEDINTE
Grefier,
: /24.11.2009
:DC/2 ex/25.11.2009
Fond: /
Asistenți judiciari:/
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
