Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1168/2009. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 1168

Ședința publică de la 06 Martie 2009

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: Marin Covei

JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă

JUDECĂTOR 3: Daniela Vijloi

Grefier: - -

Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul - împotriva sentinței nr. 1585/09.10.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Primăria comunei M - Instituția Primarului, având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimata-pârâtă avocat ales, cu împuternicire la dosar, lipsă fiind părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că pricina a fost repusă pe rol, intimata-pârâtă dând curs solicitărilor instanței, iar prin serviciul registratură recurentul-reclamant a depus concluzii scrise.

Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.

Avocat pentru intimata-pârâtă solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate drept temeinică și legală potrivit întâmpinării.

CURTEA:

Asupra recursului civil de față, constată:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul O l t, reclamantul - a chemat în judecată pe Primarul comunei M solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata a 8 zile concediul de odihnă pentru anul 2007 și a unor daune de 5% pentru fiecare zi întârziere nejustificată de la data depunerii cererii.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a depus cererea nr.2681 din 17.07.2008 la Primăria M solicitând plata a 8 zile concediu de odihnă și că ulterior la 5.09.2008 i s-a spus că nu a fost trecut pe statul de plată.

Reclamantul susține că în anul 2006 nu și-a luat decât două zile de concediu, în anul 2007 și-a luat 8 zile din dreptul legal al anului anterior rezultând că pentru anul 2007 avea dreptul la 25 de zile concediu pe care nu le-a mai putut efectua deoarece începând cu data de 23.06.2008 a predat funcția de primar în urma alegerilor din iunie 2008.

Pârâtul legal citat a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului susținând că în urma cererii formulate de petent nr.2017/03.06.2008 i s-au acordat drepturile bănești solicitate conform statului de plată din 3.07.2008.

Tribunalul O l t, prin sentința nr. 1585 din 09 octombrie 2008 respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul - în contradictoriu cu pârâtul Paimarul comunei

Pentru a se pronunța astfel, instanța reținut că reclamantul, prin cererea nr.2017/03.06.2008 înregistrată la Primăria comunei Mas olicitat contravaloarea zilelor de concediu neefectuate respectiv 17 zile O pentru anul 2007 și diferența pe anul 2008 rămasă neefectuată.

Din înscrisurile depuse de pârât în cauză, respectiv state de plată iunie 2008 a rezultat că reclamantul a primit contravaloarea a 17 zile pentru anul 2007 și a 12 zile CO pentru anul 2008, semnând de primirea acestor sume pe statul de plată, astfel că pretențiile reclamantului au fost achitate conform cererii formulate de acesta și în raport de prevederile art.139 -141 și 144 Codul Muncii.

Împotriva sentinței declarat recurs reclamantul, criticând-o ca nelegală și netemeinică.

In motivele de recurs susține că probele depuse de Primăria sunt nerelevante deoarece nu demonstrează că a efectuat CO integral sau parțial pentru anul 2007, nu demonstrează că nu era corect să ia cele 8 zile din contul anului 2006 și nu demonstrează faptul că au fost plătite cele 25 zile de CO pe anul 2007.

că a fost plătit pentru cele 17 zile de CO pentru anul 2007 din cele 25 de zile care i se cuveneau pentru fiecare an de activitate.

La data de 19 12 2008,intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de instanța de fond.

Recurentul a depus la dosar copia carnetului de muncă.

La data de 23 01 2009,instanța a emis adresă către intimata pârâtă solicitând să precizeze numărul de zile de concediu de odihnă efectuate de recurent în anul 2006 și în anul 2007,intimata înaintând răspunsul la data de 12 02 2009.

Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate,a actelor și lucrărilor dosarului,precum și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză,Curtea constată și reține următoarele:

Concediul de odihnă constituie una din formele timpului liber,a cărui necesitate și însemnătate deosebită rezultă din conținutul dispozițiilor legale care îl reglementează,cât și din practica raporturilor de muncă. Dreptul la concediul de odihnă este un drept garantat tuturor salariaților și nu poate forma obiectul unei cesiuni,renunțări sau limitări(art.139 Codul Muncii ).

O componentă esențială a dreptului muncii,o reprezintă protecția socială a muncii,ce cuprinde,la rândul ei,aspectele prevăzute în art.41 alin.2 din Constituție,printre care se regăsește și concediul de odihnă plătit.

Prin OG.nr.80/2003 s-a reglementat concediul de odihnă și alte concedii ale președinților și vicepreședinților consiliilor județene, precum și ale primarilor și viceprimarilor.

Art. 1 alin.1 din OG.nr.80/2003 prevede că președinții și vicepreședinții consiliilor județene, primarul general și viceprimarii municipiului B, primarii și viceprimarii au dreptul la un concediu de odihnă plătit pentru fiecare an calendaristic.

Conform art. 8 alin.1 președinții și vicepreședinții consiliilor județene, primarul general și viceprimarii municipiului B, primarii și viceprimarii efectuează concediul de odihnă în fiecare an.

(2) În cazuri excepționale, cu aprobarea consiliului județean, Consiliului General al Municipiului B, respectiv a consiliului local, persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) pot efectua concediul de odihnă și în anul următor.

Deci regula este că se efectuează în natură concediul de odihnă în anul în curs sau în anul următor iar excepția că va fi compensat în bani.

În cauză,recurentul reclamant a solicitat plata indemnizației de concediu aferente celor 8 zile,concediu neefectuat în anul 2007.

Din adresa nr.591/09 02 2009 emisă de intimata pârâtă rezultă că recurentul,în 2007 avea dreptul la 25 de zile de concediu de odihnă și a solicitat compensarea în bani a 17 zile ceea ce înseamnă că au mai rămas 8 zile de concediu de odihnă cu privire la care intimata nu a făcut dovada că au fost efectuate în natură sau au fost compensate.

Este adevărat că pentru a-și realiza finalitatea,concediul de odihnă trebuie efectuat în fiecare an și numai excepțional se permite efectuarea concediului în anul următor dar recurentului reclamant i-a încetat mandatul de primar începând cu data de 18 06 2008 astfel că nu mai poate fi efectuat concediul de odihnă rămas din anul 2007 în anul următor și devin incidente dispozițiile legale privind compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat.

În raport de aceste aspecte,Curtea urmează în baza art.312 alin.2 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.9Cod procedură civilă,să admită recursul,să modifice sentința în sensul că va admite acțiunea și va obliga pârâta la contravaloarea a 8 zile de concediu de odihnă aferentă anului 2007.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul - împotriva sentinței nr. 1585/09.10.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Primăria comunei M - Instituția Primarului, având ca obiect drepturi bănești.

Modifică sentința, în sensul că admite acțiunea și obligă pârâta să plătească reclamantului contravaloarea a 8 zile de concediu de odihnă aferentă anului 2007.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 06 martie 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Red. Jud.

3 ex/06 04 2009

fond:

Președinte:Marin Covei
Judecători:Marin Covei, Mihaela Mitrancă, Daniela Vijloi

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1168/2009. Curtea de Apel Craiova