Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1173/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1173
Ședința publică de la 27 Octombrie 2009
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 2: Alina Savin
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.638/24.04.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți, (), S, (), intimata -pârâtă CURTEA DE APEL GALAȚI,cauza având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 22.10.2009 care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 27.10.2009.
CURTEA:
Asupra recursului înregistrat la Curtea de Apel Galați - secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-;
Prin cererea înregistrată sub numărul - pe rolul Curții de Apel Galați reclamanții (), ela, S, (), și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Galați solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să îi oblige pe pârâți la plata drepturilor salariale actualizate rezultând din acordarea sporului de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la îndemnizația brută de încadrare pentru perioada 19.09.2008 până la data pronunțării hotărâri, cu actualizarea sumelor restante la data plății efective,în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant precum și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în cărțile de muncă.
În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că, potrivit art. 47 din Legea nr.50/1996, republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, rezultă că "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Acest text de lege a fost însă abrogat prin art.I pct.42 din OG nr.83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Se constată însă că este vorba de o ordonanță ordinară emisă de guvern cu încălcarea disp.art.144 din Constituția României, în vigoare la data respectivă, deoarece reglementa un domeniu care nu poate face decât obiectul legilor organice.
Legea, este actul juridic al Parlamentului elaborat în conformitate cu legea supremă-Constituția, potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante, este actul normativ, cu forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative și emană de la organul suprem al puterii de stat. Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României și toate celelalte acte juridice emise de organele statului, nu pot să o abroge să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficienței juridice.
Astfel, potrivit art.114 alin 1 din Constituție, în redactarea anterioară revizuirii, din anul 2003,"Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice", iar în baza art.72 pct 3 lit h și 1 din aceeași lege fundamentală, prin lege organică se reglementează:"h)organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi;1)regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele și protecția socială".
Or, salariul este un element esențial al raporturilor de muncă din instanțele judecătorești și trebuia reglementat numai prin lege organică.
În concret, G nr.83/2000 a abrogat mai multe legi organice și ordonanțe de urgență(Legea nr.92/1992, privind organizarea judecătorească;Legea nr.78/2000, privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție; OUG nr.24/2000 și Legea nr.50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești), încălcându-se astfel principiul ierarhiei actelor juridice.
Prin raportare la dispozițiile Legii nr.24/2004, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, norma legală ordinară, în speță ordonanța de guvern, nu poate modifica dispozițiile unui act normativ de nivel superior, respectiv Legea.
În temeiul art 41 alin 2 din Constituția României, republicată, "Salariații au dreptul la măsuri de protecție socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională,precum și alte situații specifice, stabilite prin lege"iar în temeiul art 53 din Constituția României, republicată(art.49 la data abrogării, preluat întocmai după revizuire)"Exercițul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru:apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale;prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav", pentru ca potrivit alin. 2 al aceluiași articol"Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății".
Sporul de 50% din salariul de bază brut lunar"pentru risc și suprasolicitare neuropsihică"de care beneficiau magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, a fost astfel abrogat neconstituțional, cu încălcarea dispozițiilor art. 41 alin 2 și art. 53 din Constituția României, precum și ale art.1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, măsura nefiind proporțională cu situația care a determinat-o și aducând atingere însăși existenței dreptului.
La data stabiliri acestui drept, în baza art. 47 din Legea nr.50/1996, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care magistrații și personalul auxiliar își desfășoară activitatea, caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, existente în aceeași formă și astăzi. De altfel, dispozițiile art. 155, 165, 236 și 241 pct. 1 lit. d din Codul Muncii, prevăd obligativitatea acordării sporurilor.
În opinia noastră, aceste condiții nu s-au schimbat, ci dimpotrivă s-au acutizat, întrucât au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și eficiență sporită.
Prin întâmpinare depusă la dosar pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților întrucât această obligație revine pârâtei Curtea de Apel Galați în calitate de unitate angajatoare a reclamanților.
Prin sentința civilă 37/8.02.2009 pronunțată de Curtea de Apel Galația fost admisă excepția necompetenței materiale și s-a dispus declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Galați avându-se în vedere decizia 104/2009 a Curții Constituționale prin care s-a constatat că dispozițiile articolelor I și II din OUG 75/2008 sunt neconstituționale.
Pe rolul Tribunalului Galați cauza a fost înregistrată sub numărul - iar la data de 21.04.2009 reclamanții au depus cererea prin care solicită întregirea câtimii obiectului cererii de chemare în judecată în sensul acordării sporului de suprasolicitare neuropsihică în continuare până la modificarea reglementărilor legale.
În motivarea acestei cereri reclamanții au arătat că prin Decizia în recurs în interesul legii numărul 21/10.03.2008 Secțiile Unite ale Înaltei Curți Casație și Justiție au stabilit că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la îndemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG 83/2000. Mai arată reclamanții că din cele statuate de către Înalta Curte de Casație și Justiție rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și își produc în continuare efecte.
Pe fondul cauzei pârâtul a solicitat respingerea acțiunii arătând că sporul de 50% nu mai subzistă începând cu luna februarie 2007 când dispozițiile legii 50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar au fost abrogate în întregime.
Prin Sentința Civilă nr. 638/24.04.2009 Tribunalul Galația admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și i-a obligat pe pârâți către reclamanți la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar începând cu data de 19.09.2008 și până la data modificării reglementărilor legislative, actualizate în funcție de rata inflației la data plății efective, avându-se în vedere data începerii raporturilor de muncă sau a încetării acestora.
A obligat-o pe pârâta Curtea de Apel Galați la efectuarea mențiunilor cuvenite în carnetele de muncă.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției.
A respins capătul de cerere privind obligarea acestui pârât la efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă pentru lipsa calității procesuale pasive.
A reținut în motivare că față de dispozițiile articolului 329 alineat 3 Cod de procedură civilă urmează a fi avute în vedere dispozițiile Deciziei numărul 21 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar 5/2008 prin care a admis recursul în interesul legii și a constatat că judecătorii,procurorii,magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la îndemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin legea 334/2001.
Întrucât problema de drept a fost dezlegată prin Decizia pronunțată în interesul legii de ÎCCJ, decizia fiind obligatorie pentru instanțele de judecată, în cauză nu mai pot fi făcute interpretări cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor legale și apărările pârâtei sunt înlăturate.
În ceea ce privește actualizarea prejudiciului cu indicele de inflație vor fi avute în vedere prevederile articolului 161 Codul muncii.
Față de aceste considerente a fost admisă în parte acțiunea și obligați pârâții către reclamanți la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % din salariul de bază brut lunar începând cu data 19.09.2008 până la data modificării reglementărilor legislative, actualizate în funcție de rata inflației la data plății efective, avându-se în vedere data începerii raporturilor de muncă sau a încetării acestora.
A fost obligată pârâta Curtea de Apel Galați în calitatea de unitate angajatoare la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților și, pe cale de consecință a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției cu privire la acest capăt de cerere întrucât nu are calitatea de angajator al reclamanților.
Cu privire la susținerile pârâtului Ministerul Justiției în sensul că șoferii au avut calitatea de personal contractual până la data intrării în vigoare a OG 8/2007, fiind salarizați conform OUG 24/2000 instanța constată că acestea nu au legătură cu cauza întrucât printre reclamanți nu figurează nici o persoană angajată în această funcție.
Referitor la susținerile aceluiași pârât în sensul că agenții procedurali și aprozii conform dispozițiilor legii 567/2004 ar fi avut calitatea de personal conex personalului de specialitate instanța reține că această împrejurare nu afectează legitimitatea acordări sporului de 50% în lumina efectelor pe care le produce Decizia numărul 21 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar 5/2008 întrucât și această categorie de personal în baza legii 50/1996 a beneficiat în calitate de personal auxiliar de specialitate de respectivul spor dar ulterior a fost abrogat conform OG 83/2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, care critică în esență următoarele:
Sentința este nelegală prin prisma art.304 pct.4 pr.civ. întrucât instanța de fond și-a depășit limitele puterii sale producând o imixtiune în sfera de atribuții a puterii legislative. Prin sentința pronunțată la instanța de fond în mod nelegal s-a adăugat la lege ceea ce reprezintă o încălcare a atribuțiilor puterii judecătorești.
De asemenea se arată că prin Decizia nr. 838/27.05.2009 Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, reținând că în exercitarea atribuției prevăzute de art. 126 alin. (3) din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție are obligația de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituția României. Înalta Curte de Casație și Justiție nu are competența constituțională să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Sentința este nelegală și prin prisma art. 304 pct. 9.pr civilă, întrucât nu s-a avut în vedere că legea 50/1996 a fost abrogată în totalitate prin art. 30 din OG 8/2007.
Consideră că nu pot fi acordate drepturi care nu sunt prevăzute prin lege.
La termenul din 22.10.2009 curtea a invocat excepția autorității de lucru judecat față de Decizia Civilă nr. 1018/R/20.10.2009 a Curții de Apel Galați pronunțată în dosarul nr-.
Asupra acestei excepții, instanța reține următoarele:
Prin Decizia Civilă nr. 1018/R/20.10.2009 a Curții de Apel Galația fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamanții,.
A fost admis recursul declarat de reclamanții, (), A OG, (), I,S, (), împotriva sentinței civile nr.6/F/2008 a Curții de Apel Galați în dosarul nr-.
A fost admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.6/F/2008 a Curții de Apel Galați.
S-a modificat în parte sentința civilă nr.6/F/2008 a Curții de Apel Galați și, în rejudecare:
S-a respins acțiunea formulată de reclamanții și, ca nefondată.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de Apel Galați să plătească reclamanților grefieri și intervenienților, și în continuare sporul de suprasolicitare până la modificarea cadrului legal, proporțional cu perioada lucrată de fiecare.
Potrivit art. 1201 Cod civil, este autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate.
În speță se constată că, față de Decizia Civilă nr. 1018/R/20.10.2009 a Curții de Apel Galați există autoritate de lucru judecat, reclamanții din prezentul dosar, cu excepția reclamantei, având o soluție irevocabilă cu privire la acordarea sporului de suprasolicitare pentru perioada menționată în acțiune.
Ca urmare, curtea va admite recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților, va modifica în parte Sentința Civilă nr. 638/2009 a Tribunalului Galați și, în rejudecare, va respinge acțiunea formulată de reclamanți, cu excepția reclamantei, pentru autoritate de lucru judecat.
În ceea ce o privește pe reclamanta, hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.
Astfel, în mod corect a reținut instanța de fond că sporul de suprasolicitare se cuvine personalului auxiliar al instanțelor în temeiul art. 47 din Legea 50/1996, chiar după apariția OG 8/2007.
Această problema de drept, a fost dezlegată prin Decizia nr. 21/10.03.2008 pronunțată în interesul legii de ICCJ, decizia fiind obligatorie pentru instanțele de judecată, iar în cauză nu mai pot fi făcute alte interpretări cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor legale.
Așa cum se arată în cuprinsul acesteia "nici în prezent (10.03.2008, ulterior apariției OG 8/2007) dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea".
Este adevărat că prin Decizia nr. 838/27.05.2009 Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, reținând că în exercitarea atribuției prevăzute de art. 126 alin. (3) din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție are obligația de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituția României. Înalta Curte de Casație și Justiție nu are competența constituțională să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Dar prin aceeași decizie se reține că sesizarea Curții pentru îndeplinirea atribuției referitoare la soluționarea conflictelor juridice de natură constituțională dintre autoritățile publice, la analiza conduitei părților de către C, sub aspectul îndeplinirii competențelor conform prevederilor constituționale, precum și decizia prin care se stabilește existența unui conflict și modul de soluționare a acestuia nu pot constitui elementele exercitării unei căi de atac, ce ar avea ca scop lipsirea de efecte juridice a unor hotărâri judecătorești. Astfel, asimilarea atribuției prevăzute de art. 146 lit. e) din Constituție cu efectuarea de către Curtea Constituțională a unui control de legalitate/constituționalitate asupra hotărârilor judecătorești, transformând Curtea într-o instanță de control judiciar, ar echivala cu o deturnare a dispozițiilor constituționale privind soluționarea conflictelor juridice și o încălcare flagrantă a competenței Curții Constituționale.
Așa fiind, apare ca evident că decizia pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu poate produce niciun efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art. 329 din Codul d e procedură civilă.
Ca urmare, deciziile deja pronunțate sunt obligatorii și trebuie respectate, ca orice hotărâre judecătorească, indiferent dacă soluția pare a fi legală sau nu.
Față de aceste considerente vor fi menținute dispozițiile sentinței recurate în ceea ce o privește pe reclamanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția autorității de lucru judecat invocată din oficiu de Curtea de Apel Galați.
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.638/24.04.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.638/24.04.2009 a Tribunalului Galați și, în rejudecare:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții (), S, (), cu excepția reclamantei, pentru autoritate de lucru judecat.
Menține dispozițiile sentinței recurate în ceea ce o privește pe reclamanta.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
- -
Grefier
-
Red./18.11.2009
Dact./5 ex/20.11.2009
FOND: -
Asis.jud. -
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Alina Savin, Marioara Coinacel
